07 noiembrie 2018

Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene – ce poate face România pentru îmbunătăţirea nivelului de securitate internă a Uniunii Europene

Marian Tutilescu

Continuăm incursiunea printre priorităţile stabilite de ţara noastră în domeniul consolidării securităţii interne a Uniunii Europene, tematici care vor fi abordate prioritar pe durata exercitării Preşedinţiei Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne. Vom aborda astăzi ultimele 3 priorităţi pe care România şi le-a asumat pentru îmbunătăţirea securităţii interne a UE şi anume, lupta împotriva terorismului, cooperarea în domeniul protecţiei civile şi asigurarea interoperabilităţii pe scară largă a sistemelor informatice în domeniu.

Sursă foto: Mediafax

Trebuie menţionat faptul că, subiectele referitoare la securitatea internă a blocului comunitar sunt cu atât mai importante, cu cât preocuparea cetăţenilor Uniunii pentru siguranţa lor şi a comunităţilor în care trăiesc devine tot mai evidentă. În contextul apropierii alegerilor europarlamentare, temele referitoare la securitatea internă vor fi abordate cu predilecţie de către candidaţi, mai ales de către partidele naţionaliste şi eurosceptice. Pentru a contracara abordările de tipul limitării competenţelor Uniunii Europene şi al aşa-zisei extinderi a suveranităţii naţionale pe domeniile partajate actualmente cu Uniunea, este nevoie de identificarea şi promovarea unor soluţii viabile la ameninţările cu care Uniunea se confruntă.

Din această perspectivă, ne-am propus să prezentăm mai detaliat unele dintre iniţiativele aflate pe agenda Consiliului Justiţie, Afaceri Interne, astfel încât cititorii să cunoască mai bine mecanismele existente sau cele propuse pentru îmbunătăţirea nivelului de securitate al Uniunii.

Lupta împotriva terorismului

Chiar dacă în ultima perioadă de timp nu au mai existat atentate teroriste de răsunet, în bună parte şi datorită creşterii eficienţei activităţilor desfăşurate de agenţiile specializate, rămâne evidentă însă preocuparea organizaţiilor teroriste de a recruta adepţi, îndeosebi din rândul cetăţenilor Uniunii, pentru punerea în aplicare a unor atacuri de anvergură mai redusă dar cu impact mediatic major. Sunt binecunoscute atacurile teroriste prin folosirea autovehiculelor pentru lovirea premeditată a persoanelor aflate în spaţiile publice, cărora adeseori le cad victime copii sau persoane lipsite de apărare. Conform datelor furnizate de Comisie, în 2017, 16 atacuri teroriste au lovit 8 state membre,  în timp ce alte 30 de atacuri au fost prevenite de serviciile specializate. Cele mai multe dintre acestea au fost comise de indivizi izolaţi, pe fondul radicalizării şi al orientării către acţiuni violente, cu o profundă conotaţie teroristă.

În acest context, la 17 iulie 2017 Comisia Europeană a înfiinţat un grup de experţi de nivel înalt privind radicalizarea (High-Level Comission Expert Group on Radicalisation). Raportul Grupului de experţi a fost prezentat în luna mai 2018, ocazie cu care au fost făcute o serie de recomandări atât pentru Comisie, dar mai ales pentru statele membre, a căror implementare necesită a fi monitorizată pe perioada Preşedinţiilor următoare, îndeosebi a celei române.

Principalele recomandări vizează combaterea radicalizării în închisori, contracararea propagandei online şi a ideologiilor de tip extremist, care conduc la violenţă şi desigur, educaţia şi incluziunea socială.
Una dintre propunerile agreate de comisie,  se referă la înfiinţarea unui comitet director care, împreună cu coordonatorul UE în domeniul antiterorist (expert care există deja de peste 10 ani), să asigure orientarea acţiunilor UE către nevoile şi politicile statelor membre în acest domeniu.

Chiar dacă România nu se confruntă cu o ameninţare directă şi iminentă în ceea ce priveşte terorismul, acest subiect va rămâne o prioritate, iar PRES RO ar trebui să promoveze o abordare preventivă în vederea impulsionării schimbului de bune practici între SM, în paralel cu valorizarea expertizei naţionale.

Un instrument care s-a dovedit a fi eficient în prevenirea, depistarea, investigarea şi urmărirea penală a infracţiunilor de terorism şi crimă organizată transfrontalieră este Passenger Name Record – PNR adoptat prin Directiva 681/2016, care foloseşte evidenţa pasagerilor de pe cursele aviatice.

În mod concret, companiile aeriene care operează zboruri din/în statele membre către/din state terţe, sunt obligate să transmită date specifice privind numele pasagerilor şi celelalte date colectate de acestea (destinaţie, bagaje,etc) către o entitate anume desemnată în fiecare stat membru (Passenger Unit Information – PIU). Transmiterea datelor se face cu 24-48 de ore înaintea decolării programate şi imediat după închiderea accesului la bordul aeronavei, pentru toate zborurile către sau din state terţe ori care au avut escale în statele terţe, la PIU din statul membru de plecare sau de destinaţie al zborului. Datele transmise de operatori sunt analizate din perspectiva ameninţărilor de securitate la adresa UE încă înainte de aterizarea aeronavei sau decolarea pe/de pe aeroporturile din statele membre UE.

România poate împărtăşi din experienţa sa practică în legătură cu operaţionalizarea PNR, fiind unul din statele care are deja o Unitate Naţională de Informaţii privind Pasagerii (UNIP), funcţională din anul 2016.

Pe agenda Consiliului JAI se află alte două dosare importante privind combaterea terorismului, care urmează a fi gestionate de PRES RO, respectiv propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului, de stabilire a normelor de facilitare a utilizării informaţiilor financiare şi de altă natură pentru prevenirea, depistarea, cercetarea sau urmărirea penală a unor infracţiuni, inclusiv a actelor teroriste şi propunerea de Regulament privind probele electronice. Aceste iniţiative îşi propun să eficientizeze activitatea agenţiilor de aplicare a legii în combaterea criminalităţii grave şi a celei transfrontaliere.

Cooperarea în domeniul protecţiei civile

Numărul semnificativ mai mare de situaţii de urgenţă, dezastre, calamităţi, incendii de mari proporţii şi, nu în ultimul rând, acte teroriste cu care statele membre s-au confruntat, soldate cu mari pierderi de vieţi omeneşti, au demonstrat că un răspuns eficient la astfel de evenimente, necesită o cooperare efectivă între agenţiile specializate dar şi un mecanism eficient de coordonare la nivelul Uniunii.

Dincolo de mecanismele deja existente, respectiv Centrul de coordonare a răspunsului la situaţiile de urgenţă (Emmergency Response Coordination Centre - ERCC), care asigură detecţia şi avertizarea timpurie prin sistemul european de alerte şi schimbul de informaţii cu punctele de contact din statele membre, şi Capacitatea de răspuns la urgenţele europene (European Emmergency Response Capacity -EERC), care asigură utilizarea capacităţilor logistice existente în statele membre şi punerea lor la dispoziţia celor aflate în nevoie, eforturile trebuiesc îndreptate către salvarea vieţii persoanelor afectate de astfel de situaţii.

Pentru a ne da seama de importanţa unui asemenea obiectiv, nu trebuie decât să ne amintim de nefericitul eveniment de la clubul Colectiv în urmă căruia, tratarea victimelor a reprezentat o mare provocare pentru serviciile române de sănătate. Situaţia nu s-a schimbat foarte mult de atunci, astfel că, un incident similar, nu numai în România, ci şi în multe alte state membre cu capacităţi reduse de tratament a persoanelor cu arsuri grave, poate avea efecte la fel de grave. Iată de ce, pe durata Preşedinţiei sale, România trebuie să trateze cu maximă atenţie acest subiect, care va aduce o valoare adăugată semnificativă şi cu un profund conţinut umanitar, cooperării în materie la nivelul UE.

În acest sens, considerăm că adoptarea unor concluzii ale Consiliului pentru stabilirea unor linii directoare privind activarea Mecanismului de Protecţie Civilă al Uniunii (UCPM) pentru situaţii atipice, altele decât dezastrele sau actele teroriste, soldate cu un număr mare de victime (accidente miniere, incendii), constituirea de echipe multinaţionale de evaluare a răniţilor, de transfer şi de tratare a acestora în alte state membre care au capacităţi logistice adecvate, transferul medicamentelor şi echipamentelor necesare în astfel de cazuri deosebite, ar trebui să constituie o prioritate a PRES RO.

Asigurarea interoperabilităţii sistemelor informatice pe scară largă la nivelul Uniunii Europene

Pentru o mai bună înţelegere a domeniului, ar trebui să precizăm că, în scopul îmbunătăţirii nivelului de securitate internă a Uniunii Europene, de-a lungul ultimilor ani au fost dezvoltate o serie de sisteme informatice care ajută agenţiile de aplicare a legii din statele membre în îndeplinirea rolului lor.

Sistemul informatic Schengen- SIS permite autorităţilor naţionale ca, prin intermediul unei proceduri de căutare automată în sistem de tipul hit/no hit, să obţină date cu privire la persoane căutate în baza unui mandat european de arestare sau pentru a fi extrădate, persoane dispărute sau care fac obiectul unei supravegheri discrete, bunuri căutate pentru a fi confiscate sau indisponibilizate, etc. La sfârşitul anului 2017, SIS conţinea peste 76 milioane de alerte, înregistrându-se peste 5 miliarde de interogări, din care 243.000 au vizat persoane din baza de date.

La începutul anului 2018 a fost lansată platforma SIS AFIS (Automatic Fingerprint Identification System) care permite autorităţilor cu drepturi de acces să identifice o persoană existentă în baza de date SIS, exclusiv pe baza amprentelor digitale. 

Sistemul informatic Schengen de generaţia a II-a (SIS II), spre deosebire de SIS I nclude noi categorii de alerte, inclusiv persoane neidentificate încă, suspectate pentru infracţiuni de crimă organizată sau terorism precum şi datele biometrice ale persoanelor introduse în sistem.

În context, trebuie menţionat faptul că pe 28 octombrie a.c. Parlamentul European a adoptat pachetul de reformă privind SIS, urmând ca Regulamentul să fie supus aprobării finale a Consiliului JAI, cel mai probabil în luna decembrie a.c.

Sistemul informatic de vize (Visa information System – VIS) conectează consulatele statelor membre Schengen şi punctele de trecere a frontierei la frontiera externă a zonei Schengen, permiţând acestora să facă schimb de date cu privire la vizele de intrare pentru scurtă şedere sau tranzit în zona Schengen. Sistemul foloseşte datele biometrice ale titularilor de vize aparţinând statelor terţe şi urmează a fi extins prin includerea titularilor de vize pe termen lung şi a permiselor de rezidenţă.

Sistemul EURODAC este o bază de date care conţine amprentele digitale ale solicitanţilor de azil şi datele de identificare ale acestora, conform documentelor pe care le posedă sau, în lipsa acestora, conform datelor declarate.
Sistemul este folosit actualmente de 28 de state membre şi 4 state asociate (Islanda, Norvegia, Elveţia şi Lichtenstein) pentru a identifica dacă un solicitant de azil a depus o solicitare similară într-un alt stat membru.

În cadrul măsurilor privind reforma Sistemului European Comun de Azil, Comisia a prezentat o propunere privind îmbunătăţirea sistemului Eurodac, care să reflecte schimbările propuse pentru Regulamentul Dublin (prezentate în precedentul articol) precum şi includerea datelor biometrice ale persoanelor ce fac obiectul bazei de date.

Sistemul ECRIS (European Criminal Records Information System) operaţional încă din 2012, permite schimbul de informaţii privind cazierul judiciar, respectiv informaţii complete privind condamnările anterioare ale cetăţenilor din statele membre UE, cărora le aparţin. Noul sistem ECRIS-TCN va permite autorităţilor competente din statele membre să identifice şi dacă un alt stat membru deţine informaţii cu privire la condamnările anterioare ale unei anumite persoane aparţinând unui stat terţ sau a unei persoane fără cetăţenie. Această iniţiativă a Comisiei cu privire la TCN (Third Country Nationals) este parte a unei noi abordări conform căreia, toate sistemele de informaţii ale UE în domeniul securităţii, frontierelor şi migraţiei vor deveni interoperabile.

Sistemul EES (Entry/Exit System) adoptat printr-un Regulament al Consiliului din 30 Nov. 2017, este destinat să îmbunătăţească managementul frontierelor externe ale UE, în particular să înregistreze timpul şi locul de intrare/ieşire al cetăţenilor din statele terţe care sunt beneficiarii unor vize de scurtă şedere sau de tranzit şi să calculeze durata şederii autorizate. Sistemul va înlocui obligaţia de ştampilare a paşapoartelor şi va contribui la identificarea persoanelor care nu au respectat condiţiile de şedere autorizată pe teritoriul UE.

Sistemul Europen Travel Information and Authorization System – ETIAS este un sistem electronic care va permite stocarea datelor referitoare la persoanele care intră în spaţiul Schengen şi care nu au nevoie de o viză în acest scop. Trebuie menţionat faptul că în prezent cetăţenii a 61 de state sunt exceptaţi de la viza de intrare în Spaţiul Schengen. Sistemul va contribui la identificarea celor care nu au respectat termenul de şedere de 90 zile şi care ar putea reprezenta astfel o ameninţare pentru securitatea UE.

Toate aceste sisteme de informaţii în domeniul securităţii interne, urmează a fi gestionate la nivel european de Agenţia Europeană pentru managementul operaţional al sistemelor IT de scară largă (eu-LISA) creată în anul 2011 şi operaţionalizată în decembrie 2012. Conform calendarului prezentat de eu-LISA, operaţionalizarea sistemelor ar urma să aibă loc după anul 2021.

Actualmente Agenţia eu-LISA gestionează doar EURODAC, Schengen Information System (SIS) şi Viza Information System (VIS). Cele două propuneri de regulament ale Comisiei Europene privind realizarea interoperabilităţii între sistemele din domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare, azil şi migraţie şi respectiv frontiere şi vize se află acum în procedura de trialog (Consiliu-Comisie-Parlament); în cazul în  care Preşedinţia austriacă (PRES AT) nu va reuşi finalizarea negocierilor în trialog până la finalul acestui an, PRES RO a Consiliului UE va continua demersurile în vederea închiderii acestor dosare.

Interoperabilitatea presupune în fapt, un mod mai simplificat de acces în bazele de date a reprezentanţilor agenţiilor de aplicare a legii şi totodată, obţinerea de informaţii comprehensive despre persoanele care pot reprezenta sau reprezintă un pericol pentru securitatea UE.

Realizarea acestui obiectiv pe durata PRES RO a Consiliului JAI, va aduce o valoare adăugată considerabilă procesului de identificare a potenţialelor ameninţări şi va fi apreciată de toate statele membre.

Concluzionând asupra priorităţilor PRES RO a Consiliului JAI – domeniul Afaceri Interne, este de departe vizibil faptul că subiectele ce se vor afla pe agendă vor fi dintre cele mai complexe, mai ales că, în acest moment este cert că multe din priorităţile PRES AT nu vor putea fi finalizate până la sfârşitul acestui an astfel că vor fi preluate de următoarea Preşedinţie, cea a României. Să nu uităm totodată de impactul alegerilor europene asupra timpului efectiv de lucru al Preşedinţiei cu Comisia şi Parlamentul European.

Toate aceste provocări vor trebui să fie serios analizate de responsabilii români în domeniul afacerilor interne, şi nu numai, pentru a se identifica din timp soluţii şi măsuri care să conducă spre un mandat de succes.