Preşedintele Zelensky a primit puteri depline în Ucraina

Sentimente pesimiste privind noua putere în curs de instalare la Kiev sunt încercate numai de cei care gândesc că tinerii politicieni din echipa preşedintelui nu au experienţa politică necesară pentru a învinge inerţiile sistemice existente în Ucraina.  

Preşedintele Zelensky simte din plin gustul victoriei

Rezultatele oficiale finale trebuie să fie pronunţate de către Comisia Electorală Centrală până la data de 5 august. La momentul închiderii acestui editorial, după numărarea a 100% dintre voturi, se constată indubitabil faptul că marele câştigător este de departe Partidul Servitorul Poporului al preşedinte  Zelensky. Numai cinci dintre cele şapte forţe politice mai importante au reuşit să treacă de pragul electoral de 5% pentru a intra în Rada Supremă a Ucrainei (n.n.- parlamentul). Aceste cinci partide calificate pentru Rada Supremă sunt:

- Partidul Slujitorul Poporului (partidul preşedintelui Zelensky, lider Dmitri Razumkov), 43,16% dintre voturi,

- Partidul ”Platforma de Opoziţie - Pentru Viaţă" (co-lideri Iury Boiko şi Victor Rabinovici), 13,05%,

- Mişcarea politică ”Batkivshchyna” (Iulia Timoshenko), 8,18%,

- Partidul Solidaritatea Europeană (fostul Bloc Petro Poroşenko, condus de fostul preşedinte), 8,10%

- Partidul ”Vocea” (partid nou de orientare cvasi-liberală, condus de cântăreţul de muzică rock Sviatoslav Vakarchuc), cu 5,82%.

În Rada Supremă vor mai intra 42 de independenţi, 5 candidaţi din partea ”Blocului de Opoziţie” şi câte unul de la partidele ”Libertatea”, ”Biserica Albă Împreună”, ”Centrul Unic”, toţi pe sistem uninominal.  

Participarea la vot a fost puţin sub 50% dintre cetăţenii cu drept de vot, fiind un minim istoric al acestor alegeri. De menţionat că cea mai redusă prezenţă la alegerile din 2019 a fost notată în Regiunea Transcarpatia, interesul cetăţenilor din apropierea frontierei vestice fiind mai degrabă orientat către statele vecine, unde aceştia găsesc servicii bine plătite.

Cu un discurs electoral pacifist şi un program politic similar celui pe care a mers Zelensky la prezidenţiale, cu mesaje politice simplificate şi clare, Partidul Servitorul Poporului s-a dovedit a fi imposibil de bătut, nelăsând ca vreo altă alternativă serioasă să atragă electoratul.

Interesat este şi faptul că acest partid, ca şi Zelensky, a fructificat inteligent nişa de oportunitate deschisă unei forţe politice noi şi nu a antagonizat electoratul de limbă rusă rusă din estul şi sud-estul statului. Iar Zelensky a reuşit să paveze rapid calea succesului pentru partid, pe care iată, l-a şi adus la putere. Aşa se explică faptul că acest tânăr partid care nu dispune de o structură răspândită la nivel regional a reuşit să atragă electoratul din mrejele puternicilor şi influenţilor lideri politici locali. După unele analize, alegerile parlamentare au fost de facto ”a treia rundă a alegerilor prezidenţiale” şi s-au desfăşurat după manual - ”victoria brand-ului”, mulţi alegători optând automat pentru partidul învingătorului de la prezidenţiale  Fie că au votat pentru liste de partid sau în sistem uninominal.

Prin urmare, Partidul Slujitorul Poporului a obţinut majoritatea parlamentară visată, având un electorat distribuit echilibrat în aproape toate regiunile Ucrainei. Cu excepţia regiunilor Donetsk şi Luhansk, unde a câştigat Platforma de Opoziţie, respectiv regiunea Lvov, care a dat câştig de cauză partidului de orientare pro-occidentală, Vocea. Nu au lipsit curiozităţi şi discrepanţe de vot pe axa teritorială est-vest, de exemplu Platforma de Opoziţie a căştigat 31% în est, respectiv numai 2% în regiunile vestice.

Resetarea sistemului politic în Ucraina

Electoratul ucrainean a înţeles că nu poate pretinde unui preşedinte, oricât de capabil şi pregătit ar fi acela, să scoată ţara din uriaşele probleme social-economice interne şi de securitate naţională, fără a-i oferi preşedintelui instrumentul politic esenţial - acela de a putea colabora neîngrădit cu legislativul şi executivul, astfel încât toată ţara să navigheze pe acelaşi azimut. Cu toate forţele centrate pe aceleaşi obiective, şi nu împrăştiate haotic pe vectori de interes şi mize divergente, aşa după cum se întâmplă în unele state europene cu o situaţie democratică, economică şi de securitate incomparabil mai bună. În aceasta constă probabil esenţa miracolului electoral săvârşit de electoratul ucrainian, care a demonstrat maturitatea politică de a opta pentru ca forţa politică ce va conduce statul în următoarea perioadă să deţină simultan preşedinţia şi parlamentul, putând instala un guvern pe care să-l coordoneze coerent pe bază de politici convergente şi obiective centrate.

Esenţial este faptul că alegerile din 21 iulie au schimbat radical echilibrul raportului forţelor politice din Ucraina, iar Zelensky a primit controlul total asupra parlamentului. Deci, chiar şi în probleme politice care nu ţin de competenţele şi prerogativele preşedintelui, Zelensky va reprezenta centrul unic de decizie şi conducere politică în Ucraina. Acesta va controla Rada Supremă şi Guvernul, le va putea cere să dezvolte iniţiative politice şi să acţioneze în deplină concordanţă cu linia politică trasată de preşedinţie. Este o premieră pentru Ucraina ca un partid politic să deţină, mai cu seamă după redistribuiri, o majoritate de circa 250 candidaţi din cei 450 de parlamentari cât are Rada Supremă (mai exact 424 de fotolii parlamentare fără reprezentanţi din Crimea).

Acest lucru va permite preşedintelui să formeze o majoritate de sine stătătoare suficient de stabilă, fără a apela la alte partide politice şi să construiască o nouă verticală a puterii în stat. Desigur, nu mai este de actualitate construirea unei coaliţii cu Iulia Timoşenko, întrucât aceasta solicita postul de premier, ceea ce ar fi însemnat ca noua putere să fie ”pătată” din start de păcatele vechii elite politice, cu care Zelensky nu mai are de ce să se asocieze.

Totuşi, pentru a-şi atrage vestul Ucrainei - unde preşedintele şi Partidul Servitorul Poporului nu au fost bine cotaţi în alegerile din acest an, Zelensky ar putea accepta o coaliţie cu Partidul Vocea, a cărui pondere electorală este redusă, aşa încât nu poate emite pretenţii politice exagerate la guvernare. Cât priveşte funcţia de premier, se vehiculează faptul că Zelensky ar putea apela chiar la un tehnocrat bine cotat în cercurile politice şi de afaceri occidentale - cum este reprezentantul Ucrainei la FMI, V.Raşkovan, sau la un politician fost ministru dar aflat acum în echipa sa – ca de exemplu A.Daniliuk. 

Majoritatea analizelor post-electorale înregistrează faptul că strategia electorală şi tânăra maşinărie politică a noului preşedinte Zelensky au funcţionat excelent la nivel naţional, acesta obţinând la modul concret puterea deplină asupra Ucrainei şi legitimitatea de a acţiona politic neîngrădit, cel puţin o bună parte din primul mandat, în ideea de a demonstra că este capabil să aducă schimbări în bine măcar pe dimensiunile mai relevante pentru ţară. Zelensky a primit un mandat puternic de încredere ce nu poate fi contestat de nicio altă forţă politică. Începând din luna august, echipa lui Zelensky se poate angaja pentru a reseta sistemul politic ucrainean, se poate angaja într-o guvernare solidă, apelând chiar la schimbări constituţionale dacă va fi necesar.     

Opoziţia va fi redusă la tăcere cel puţin în primul an de funcţionare a legislativului. În plus, este previzibil ca Yury Boyko, care face echipă cu bine-cunoscutul politician Medvedciuk cu legături personale la Kremlin, nu poate accesa o coaliţie a opoziţiei cu Poroşenko sau cu Timoşenko, astfel încât să ridice probleme serioase pentru Zelensky.

Pe de altă parte, nu poate fi ignorat faptul că, în multe regiuni, deputaţi şi politicieni cu experienţă şi apreciaţi ca buni profesionişti au pierdut în faţa mai tinerilor candidaţi neexperimentaţi din partidul preşedintelui, dar sprijiniţi de ”noua tehnologie electorală de spectacol”. De unde şi temerile multora că viitoarea putere va avea lideri politici noi, tineri, dar lipsiţi de experienţă şi profesionalism. Mai mult, astfel de voci sugerează că o majoritate confortabilă şi imposibil de controlat de o opoziţie solidă, ar putea face posibile decizii parlamentare inadecvate şi inoportune, sau chiar unele deraieri ale puterii de la standardele democratice.

Deja se invocă alegeri locale anticipate

Rezultatele anului electoral 2019 au produs un entuaziasm politic special care, pe cât este de sublim, pe atât poate deveni şi periculos datorită ambiţiilor fără limită pe care le poate antrena în rândul unor politicieni. Este sugestiv de notat aici că primarul unui mare oraş a solicitat deja preşedintelui Zelensky să organizeze şi alegeri locale anticipate în toată ţara, astfel încât să fie posibilă ”resetarea completă a sistemului politic” la nivel central şi local în Ucraina. Deci nici mai mult nici mai puţin decât un examen politic total ”de conformitate” la nivel local faţă de cel naţional, ceea ce ar permite, conform politicianului respectiv, o schimbare completă a puterii, aducerea unei forţe politice noi şi eliminarea vehiculelor politice erodate şi cu ideologii învechite care s-au dovedit total incapabile să scoată statul ucrainean din crize.

Ce-i drept, contextul politic la nivel naţional ar putea fi folosit pentru a se tranşa cel puţin pentru o perioadă de timp care anume forţe politice se bucură de susţinerea populaţiei, dincolo de interesele particulare sau de clan care au acaparat puterea la nivel local şi care dictează evoluţiile comunităţilor la nivel regional. Şi nu este singurul politician care cere schimbări ample. Alţii solicită încheierea reformei descentralizării puterii şi schimbări în Constituţie care să permită adoptarea unui cod cu privire la auto-conducerea locală.

Realităţile la nivelul regiunilor dovedesc însă că ar fi o aventură periculoasă ca Zelensky să forţeze din nou lucrurile fără a avea o justificare legală clară. De altfel, nici partidul câştigător nu este încă pregătit pentru o astfel de întreprindere, liderul Razumkov concluzionând că alegerile locale vor fi lăsate totuşi pentru anul 2020, din toamnă urmând a începe pregătirile partidului pentru bătăliile electorale locale. Argumente sunt multe. Razumkov consideră, ca şi preşedintele Zelensky de altfel, că organismele puterii locale lucrează ineficient, nu utilizează corespunzător resursele de care dispun, nu asigură necesităţile vitale ale cetăţenilor, nu manifestă interes şi solidaritate cu puterea centrală şi nu se angajează în eforturile capitalei de rezolvare a problemelor statului.

Toate acestea fără a aduce în discuţie problematica corupţiei, care impânzeşte structurile puterii locale. Liderul partidului câştigător a arătat că echipa Zelensky este la curent cu ”noua tehnologie” a corupţilor din structurile de conducere locală, aceea de a plasa banii comunităţii locale în depozite bancare de ei controlate şi în interesul lor personal, fără ca instituţiile de drept ale statului să ”deranjeze” aceste persoane şi clanurile lor.

Cu alte cuvinte, la nivel central se cunoaşte situaţia cu care se confruntă ucrainienii la nivel local, lucru care blochează drumul spre progres al statului. Cel mai probabil, tocmai de aceea preşedintele Zelensky a început rapid schimbările liderilor administraţiilor locale de stat (2).

Şi probabil tot în această linie, preşedintele a declarat duminica trecută, imediat după închiderea urnelor la parlamentare: "Vă interesează ce se va întâmpla cu alegerile locale? Nu vă relaxaţi !".

Priorităţile noii puteri politice

Pentru Zelensky, problemele serioase abia acum vor începe, deoarece are de gestionat a ţară cu mari dificultăţi. Printre primele care bat la uşa preşedintelui Zelensky se situează cea a modului în care statul ucrainean va combate corupţia şi modul cum noua putere se va raporta la interesele oligarhilor. Zelensky a anunţat o agendă care corespunde în linii generale cu aşteptările electoratului. Adică punerea în prim plan a problemelor legate de corupţie, a ameliorării situaţiei economice şi ridicării standardului de viaţă, a dezvoltării  statalităţii şi modernizării Ucrainei. Rămâne de văzut cum anume va gestiona statul noua putere. Primele semne au apărut, deşi sunt încă departe de a fi convingătoare. Partidul Servitorul Poporului a anunţat deja că nu va permite în rândurile sale oameni care servesc, sau care lucrează pentru interesele oligarhilor.

Dar lucrurile nu pot şi nu vor fi atât de simple pe cât s-ar dori. Toate acestea sunt chestiuni de maxim interes pentru toţi ucrainenii, lăsându-se poate intenţionat în umbră teme aducătoare permanent de discordie socială, cum ar fi statutul limbilor minorităţilor, sau orientările spre est sau vest de politică externă.

Prioritatea priorităţii este însă pentru cetăţenii ucrainieni soluţionarea problemelor cu Moscova şi restabilirea păcii în ţară. Cercuri analitice ucrainiene respectabile consideră că Zelensky va trebui să treacă la negocieri directe cu Moscova pe dosarul Donbas. Zelensky nu ar avea vreo opţiune alternativă, problema fiind în sine una de testare a propriei puteri politice, cu implicaţii considerabile asupra întregii cariere politice a acestuia. Este extrem de limpede că indiferent de rezultatele primelor negocieri cu Kremlinul, Zelensky va fi pus într-o situaţie extrem de complexă şi inconfortabilă. Între timp, la Kremlin sunt cântărite posibilele scenarii după care Kievul ar avea de gând să acţioneze. Dar niciunul dintre scenariile care vor fi luate în considerare nu includ negocierea revenirii la Ucraina a Crimeei. 

Evident, echipa Zelensky doreşte să se consolideze la toate nivelurile posibile ale puterii legislative şi executive pe valul dinamicii electorale încă pozitive. Membrii acestei echipe par a fi conştienţi de faptul că, în viitorul apropiat, întreaga retorică electorală în care electoratul a crezut, va trebui să fie transformată în acţiuni politice cu rezultate cât mai tangibile. Altfel, popularitatea noului regim poate începe să scadă brusc, iar nemulţumirea şi dezamăgirea va creşte inevitabil foarte rapid în rândul societăţii ucrainiene.

 (1) Celelate mişcări politice mai importante care au fost în apropierea pragului electoral dar nu s-au calificat, sunt Partidul Forţă şi Onoare (Igor Smeshko),  Partidul Poziţia Civică (Anatoliy Griţenko), Partidul Radical, respectiv Partidul Şaria sau Partidul Verzilor.

(2) Între timp, preşedintele a trecut la nominalizarea propriilor şefi de administraţii locale de stat (ALS) la nivelul multor regiuni, pe motiv că vechii şefi trebuie să-şi prezinte demisia în faţa preşedintelui nou ales. Printre primii noi şefi de ALS desemnaţi se numără omul de afaceri Iury Bondarenko la Regiunea Transcarpatia şi Vitali Komarnitsky la Regiunea Lugansk. Este prioritară schimbarea conducerii la Regiunea Lvov, unde noul preşedinte a avut cei mai mulţi oponenţi la alegerile 2019.