Pregătirea pentru Fondul European de Apărare intră în linie dreaptă (În curând se va vedea dacă a chiulit cineva de la antrenamente)

Aşa cum anticipam în articolele noastre anterioare pe tema Fondului european de apărare (EDF), Comisia Europeană a adoptat la începutul acestei săptămâni Programul de lucru pentru finanţarea proiectelor industriale comune, cu un buget total în valoare de 500 de milioane de euro pentru intervalul 2019-2020. La acesta se adaugă cei 25 de milioane de euro rămaşi disponibili din totalul de 90 de milioane destinaţi finanţării proiectelor de cercetare pentru apărare, ultima din cele trei faze ale acţiunii pregătitoare începută în 2017. Se poate spune, astfel, că perioada „antrenamentelor” se apropie de sfârşit, odată cu accesarea concurenţială a celor 525 milioane euro, în lunile ce vor veni. Urmează, însă, marea competiţie a accesării de fonduri din bugetul de 13 miliarde de euro pe care Uniunea Europeană îi are în vedere pentru finanţarea integrată a cercetării şi dezvoltării de noi capabilităţi destinate viitoarei apărări europene comune, în cursul următorului exerciţiu financiar european 2021-2027.

În acest moment important al fazei de pregătire a competitorilor pentru viitorul EDF este necesară intrarea în joc a entităţilor româneşti din industria de apărare şi din cercetarea de profil, prin cuplarea rapidă la consorţiile europene care se constituie sau consolidează în prezent, pentru a depune propuneri de proiecte sub egida celor două programe aflate astăzi pe rol – PADR şi EDIDP. Participarea concretă în actuala etapă reprezintă o condiţie necesară pentru a avea aşteptări realiste cu privire la intrarea cu succes în faza următoare, a veritabilului Fond european de apărare, cel al maturităţii şi performanţei în cercetarea, dezvoltarea şi producţia de tehnică şi tehnologii militare de avangardă, care va fi lansat după 2021.

Parcursul Comisiei Juncker către Programul european de dezvoltare a industriei de apărare (EDIDP) - de la viziune la acţiune

Succesiunea premierelor istorice ale Comisiei Juncker din domeniul apărării europene se încheie odată cu adoptarea programului de lucru al Programului european de dezvoltare a industriei de apărare (EDIDP) la începutul acestei săptămâni. În cadrul Orientărilor politice pentru Comisia Europeană prezentate de Jean-Claude Juncker, în data 15 iulie 2014, în faţa Parlamentului European nou ales, unul dintre cele zece domenii de politică prioritare pe care noua Comisie Europeană se angaja să le abordeze pe parcursul mandatului său se regăsea şi politica externă, de securitate şi apărare, sub egida viziunii „un actor mai puternic pe plan global”.

În fapt, termenul „global” avea să reprezinte nivelul de aspiraţie al întregului mandat al actualului executiv de la Bruxelles pentru o Europă „mai puternică în materie de securitate şi de apărare”, „o putere necoercitivă”, dar care nu va putea să „facă faţă pe termen lung fără cel puţin câteva capacităţi de apărare integrate”. Terenul integrării în domeniul apărării era deschis de Tratatul de la Lisabona care prevedea deja posibilitatea „ca statele membre care doresc acest lucru să îşi regrupeze capacităţile de apărare sub forma unei cooperări structurate permanente” şi era momentul creării unei mai mari „sinergii în ceea ce priveşte achiziţiile publice în materie de apărare”.

Factual, „peste 80 % din investiţiile în echipamente de apărare din UE” erau efectuate, la data începerii mandatului Juncker, la nivel naţional. Ca urmare, „consolidarea cooperării în ceea ce priveşte achiziţiile publice în domeniul apărării” devenea o prioritate, „chiar şi numai din motive bugetare”. Ciclul evenimentelor viitoare desfăşurate sub egida apărării comune avea să dovedească că dimensiunea „bugetară” a integrării a reprezentat doar un prilej pentru conturarea unei dimensiuni politice a apărării europene la un nivel fără precedent de la înfiinţarea Uniunii Europene. Întreaga construcţie actuală deschide perspectiva realizării Uniunii apărării, care alături de Uniunea politică şi economică care au legitimat întreg proiectul european pentru decenii, reprezintă un ultim pas înaintea integrării depline a oamenilor din interiorul spaţiului valorilor europene comune într-o uniune a democraţiei, libertăţii, prosperităţii şi intereselor comune de securitate.

Noul nivel de ambiţie al UE în domeniul securităţii avea să fie asumat prin adoptarea în Parlamentul European a Strategiei globale pentru politica externă şi de securitate a UE: “O Europă sigură într-o lume mai bună”, în iunie 2016. Această strategie apărea la finalul unui an de evaluări ale principalelor provocări şi schimbări ale mediului internaţional de securitate, coordonate de Înaltul reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, Federica Mogherini, şi pornea de la necesitate de revizuire a Strategiei europene de securitate din 2003.

În noiembrie 2016, şefa diplomaţiei europene a prezentat, în faţa Consiliului Afaceri Externe, Planul european de acţiune în domeniul apărării pentru implementarea Politicii de Securitate şi Apărare Comună, destinat operaţionalizării strategiei globale. În cadrul acestuia este stabilit un set de propuneri, care include o analiză anuală coordonată a cheltuielilor pentru apărare (CARD), precum şi o nouă cooperare structurată permanentă (PESCO) pentru statele membre care doresc să-şi asume, în mod voluntar, angajamente mai mari pentru securitatea şi apărarea comună. Însă, poate cel mai important, Planul european de acţiune în domeniul apărării cuprinde prima descriere a Fondului European de Apărare (EDF), noul instrument din cadrul pachetului comun al apărării destinat finanţării din bugetul UE a cercetării şi dezvoltării specifice, care pune accent pe asigurarea de resurse financiare pentru susţinerea entităţilor de cercetare şi IMM-urilor cu potenţial de integrare în arhitectura industrială comună de apărare, precum şi pe consolidarea pieţei unice europene a apărării.

Direcţia de cercetare şi dezvoltare a noilor capacităţi de apărare a continuat să fie trasată prin Planul de Dezvoltare a Capabilităţilor (CDP), care anul trecut a celebrat două decenii de existenţă şi care în noul context strategic al apărării comune a căpătat o „semnificaţie strategică”, devenind „referinţa de implementare a iniţiativelor europene majore lansate în baza Strategiei Globale a UE din 2016: CARD. PESCO şi EDF”, aşa cum este menţionat pe site-ul Agenţiei Europene de Apărare, instituţia europeană responsabilă pentru revizuirea periodică a documentului.

Arhitectura actuală a Fondului European de Apărare cuprinde două componente pentru managementul proiectelor care primesc finanţare europeană, „fereastra cercetare” şi „fereastra capabilităţi”. Fereastra cercetare a fost lansată tot în noiembrie 2016 sub forma Proiectului pilot pentru cercetarea destinată apărării, în logica generală a mecanismelor de validare a concepţiei programelor europene destinate finanţării de proiecte în toate domeniile de interes comunitar. Proiectul pilot pentru cercetarea militară a inclus trei proiecte şi a precedat lansarea Acţiunii pregătitoare pentru cercetarea în domeniul apărării (PADR), în 2017. PADR a beneficiat de un buget total de 90 de milioane de euro, eşalonaţi pentru susţinerea a trei competiţii anuale de proiecte, dintre care au fost deja alocaţi 65 de milioane în 2017 şi 2018

Ca urmare, anunţul de marţi al Comisiei Europene privind „deschiderea” ferestrei capabilităţi a EDF cu un buget de 500 de milioane pentru 2019-2020, se referă şi la lansarea simultană a ultimei competiţii de proiecte colaborative de cercetare în domeniul apărării cu un buget de 25 de milioane de euro rămas disponibil în interiorul ferestrei cercetare (PADR). În cadrul acestuia din urmă, sunt vizate trei domenii concrete de cercetare: dominanţa spectrului electromagnetic, viitoarele tehnologii disruptive în materie de apărare şi standardele de interoperabilitate pentru sistemele militare fără pilot. De remarcat faptul că cererile de propuneri privind viitoarele tehnologii disruptive în domeniul apărării vor contribui în mod direct la pregătirea terenului pentru EDF, care ar putea aloca până la 8 % din bugetul total la dispoziţie tehnologiilor disruptive.

Programul european de dezvoltare a industriei de apărare sau finalizarea cu succes a misiunii Comisiei Juncker în domeniul securităţii şi apărării comune

Concepţia de organizare a arhitecturii de management al implementării EDF se va schimba, într-o oarecare măsură, în perioada de maturitate deplină a instrumentului, care va începe odată cu viitorul cadru financiar european, în 2021. În prezent, EDF este structurat pe două componente distincte, cercetare şi dezvoltare capabilităţi pentru apărare, între care nu sunt impuse legături sub formă de condiţionalităţi restrictive, de exemplu să nu poată fi derulat un proiect în cadrul EDIDP decât în situaţia în care ar reprezenta o continuare a unei cercetări din cadrul PADR. Viitorul EDF nu va mai fi divizat în două părţi, ci va promova o structură unitară de coordonare şi implementare, prin care vor fi încurajate proiectele ce vor propune dezvoltări cât mai avansate, mergând chiar până la validarea şi certificarea prototipurilor şi trecerea către producţia de serie, pornind de la idei cât mai timpurii, inclusiv de la formularea de cerinţe operaţionale comune de către statele membre, pentru viitoarele sisteme de armament ale unei apărări europene mult mai omogene.

Este de aşteptat ca o astfel de abordare să conducă nu numai la obţinerea unor rezultate semnificative în domeniul cercetării şi dezvoltării de noi capabilităţi militare, dar şi la crearea unor lanţuri europene integrate de cercetare şi producţie industrială în domeniul apărării, cu entităţi componente răspândite pe întreg cuprinsul Europei şi cu o pleiadă de IMM-uri şi centre de cercetare gravitând în jurul marilor actori economici din cadrul industriei de profil. În acest mod, fragmentarea masivă a producţiei de tehnică şi tehnologii militare existentă astăzi în Europa ar urma să se reducă semnificativ, iar nivelul de competitivitate şi capacitatea de inovare europeană în domeniul apărării ar trebui să se ridice la nivelul marilor actori ai competiţiei globale din domeniul militar, Statele Unite, China şi Rusia.

Acesta este nivelul aşteptărilor prin prisma cărora trebuie privit către programul de lucru al Programului european de dezvoltare a industriei de apărare lansat recent la Bruxelles. Cu această ocazie, Elżbieta Bieńkowska, comisarul pentru piaţa internă, industrie, antreprenoriat şi IMM-uri, a subliniat că protejarea cetăţenilor UE implică nevoia de „tehnologii şi echipamente de vârf în materie de apărare, în domenii precum inteligenţa artificială, tehnologia dronelor, comunicaţiile prin satelit şi sistemele de informaţii”, insistând şi asupra faptului că „odată cu investiţiile UE pe care le lansăm astăzi, facem trecerea de la idei la proiecte concrete pentru consolidarea competitivităţii industriilor noastre de apărare.”

La modul concret, Programul de lucru în domeniul EDIDP, adoptat recent şi lansat la începutul acestei săptămâni, conţine următoarele direcţii şi tipuri de capabilităţi a căror dezvoltare urmează să fie finanţată în 2019 şi 2020:

• Facilitarea operaţiilor, protecţia şi mobilitatea forţelor militare: 80 de milioane de euro sunt disponibile pentru a contribui la dezvoltarea sistemelor terestre fără pilot – 30,6 milioane pentru anul 2019; dezvoltarea capacităţilor de detectare a ameninţărilor chimice, biologice, radiologice şi nucleare (CBRN) - 13,5 milioane pentru anul 2020; dezvoltarea sistemelor de contracarare a dronelor aeriene – 13,5 milioane alocaţi pentru 2020 şi capabilităţi de control subacvatic în sprijinul rezilienţei pe mare – 22,5 milioane pentru 2020.
• Informaţii, comunicaţii securizate şi spaţiul cibernetic: cu o alocare semnificativă de 182 de milioane de euro, date fiind riscurile tot mai serioase care se manifestă la adresa securităţii cibernetice şi a nevoii de dezvoltare a domeniului intelligence, în corespondenţă directă cu priorităţile agreate prin intermediul CDP.

În acest sens, EDIDP urmează să finanţeze proiecte colaborative pentru dezvoltarea de capabilităţi precum: apărarea spaţiului cibernetic, reţelele militare, comunicaţiile securizate şi schimbul de date – 17,7 milioane în 2019 şi 14,3 milioane în 2020; supraveghere spaţială şi capacităţi de alertă timpurie – 22,5 milioane pentru 2020; capabilităţi de poziţionare, navigare şi comunicare satelitară – 44,1 milioane pentru 2019; capabilităţi de supraveghere maritimă – 20 milioane pentru 2020 şi capabilităţi europene de comandă-control, de la nivelul strategic la cel tactic – 20 milioane euro pentru anul în curs.

• Capacitatea de a desfăşura operaţii de mare impact: 71 de milioane de euro vor sprijini dezvoltarea de capabilităţi militare în următoarele domenii: modernizarea sau dezvoltarea viitoarelor generaţii de capabilităţi de atac la sol de mare precizie – 6,5 milioane în 2019 şi 7 milioane în 2020; capabilităţi de luptă terestre – 9 milioane pentru 2020; capabilităţi de luptă aeriană – 12 milioane pentru anul în curs şi 22 de milioane pentru anul viitor; dezvoltarea viitoarelor sisteme navale – 14,5 milioane pentru anul în curs.
• Tehnologiile de apărare inovatoare şi IMM-urile: 27 de milioane de euro vor sprijini dezvoltarea de tehnologii militare bazate pe inteligenţa artificială, precum şi implicarea IMM-urilor în dezvoltarea de soluţii inovative pentru apărare. În acest domeniu, programul aprobat presupune finanţarea dezvoltării următoarelor capabilităţi: echipamente şi instrumente de simulare şi virtualizare pentru pregătire, exerciţii, testare şi validare – 3,5 milioane pentru anul în curs; dezvoltarea tehnologiilor de apărare pe baza inteligenţei artificiale – 5,7 milioane pentru anul 2020. 
• În linie cu prevederile Regulamentului EDIDP de sprijinire a implicării IMM-urilor în proiectele ce vor fi finanţate, ca element esenţial pentru asigurarea creşterii economice, a inovării, a creării de locuri de muncă şi a asigurării securităţii lanţului de aprovizionare, în plus faţă de încurajarea implicării transfrontaliere a IMM-urilor prin bonusuri de finanţare a proiectelor, Programul aprobat prevede alocarea a 17,5 milioane euro (7,5 pentru anul în curs şi 10 pentru anul viitor) ca destinaţie specială pentru intreprinderile mici şi cu capitalizare medie (SME), în direcţia dezvoltării de către acestea a unor soluţii inovative şi de viitor pentru apărare.

În plus, două proiecte au fost propuse pentru atribuire directă: 100 de milioane de euro pentru sprijinirea dezvoltării eurodronelor, o capacitate decisivă pentru autonomia strategică a UE, şi 37 de milioane de euro pentru sprijinirea unor comunicaţii militare ESSOR interoperabile şi securizate.

Ca elemente de calendar, pe baza competiţiilor care vor fi lansate în această lună, consorţiile eligibile pot candida în cadrul cererilor de propuneri pentru 2019 până la sfârşitul lunii august. Ulterior, Comisia, cu sprijinul grupului de experţi independenţi, va evalua propunerile primite, astfel încât primele proiecte să fie selectate înainte de sfârşitul anului 2019, pe baza procedurii de examinare şi atribuire a Comitetului programului. Ulterior, urmează semnarea oficială a acordurilor de finanţare şi intrarea în faza de derulare efectivă a contractului. Procesul urmează să fie reluat în primul trimestru al anului 2020, cu lansarea cererilor de propuneri pentru anul viitor.

Concluzii

Astăzi, cu două luni înainte de data alegerilor europarlamentare, se poate spune cu certitudine că progresele din domeniul apărării comune ale actualului executiv al Uniunii Europene sunt fără precedent. Ritmul de implementare a noii viziuni globale de securitate şi apărare a depăşit toate aşteptările, în pofida unor întârzieri tehnice inerente, apărute pe ici pe colo, dar fără amploare sau impact strategic. Însă, în contextul unei administraţii europene care s-a dovedit de multe ori greoaie, mai ales în chestiuni sensibile precum politica externă şi de securitate, şi a unei birocraţii europene care devine din ce în ce mai stufoasă, predarea unui pachet european al apărării „la cheie” către următorul executiv este mai mult decât lăudabilă. Practic, închiderea ciclului de finanţare a proiectelor EDF, fie acestea în cadrul PADR sau EDIDP, odată cu lansarea competiţiilor pentru intervalul 2019-2020, reprezintă, în sine, o mutare strategică a actualei Comisii Europene, care preîntâmpină eventualele blocaje sau întârzieri care ar fi putut să apară pe perioada tranziţiei către viitorul executiv. Prin aceasta, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claud Juncker, îşi pune semnătura pe noua carte de identitate a apărării europene şi face ca drumul către realizarea de facto a „suveranităţii europene” – laitmotivul de valoare al ultimului său discurs privind starea Uniunii din septembrie anul trecut – să devină cvasi-ireversibil.

Altfel spus, jocurile au fost făcute. Jucătorii – statele membre – au fost invitaţi pe terenul apărării comune. Etapa de preselecţie s-a încheiat. Aşteptăm să vedem care vor fi titularii, pentru că aceştia se vor constitui şi în structura de rezistenţă a viitoarei construcţii a Uniunii Apărării şi, pe termen lung, a Armatei Europene, cu care Uniunea Europeană va participa în competiţia marilor puteri globale în deceniile ce vor urma. Cea mai mare parte a acestora pot fi deja anticipaţi, pornind de la gradul lor de participare la proiectele comune ale cercetării şi industriei de apărare ale prezentului EDF. Rămâne de văzut unde se va situa România la finalul competiţiilor EDIDP 2019-2020, pentru a putea fi trase concluziile finale.