Posibile efecte ale alegerilor pentru Congresul SUA

Conform sistemului electoral al SUA, la fiecare 2 ani au loc alegeri pentru Congresul SUA. Aceste alegeri pot fi considerate ca un barometru al modului de guvernare al Administraţiei Prezidenţiale curente, la jumătatea mandatului prezidenţial. În acest an, pe data de 6 noiembrie, au avut loc alegeri pentru Camera Reprezentanţilor şi pentru o treime din Senat. Faptul că au câştigat democraţii la Cameră şi Republicanii la Senat nu face decât să crească dificultăţile pe care Trump le va avea în procesul de guvernare, obligat fiind să supună deciziile sale unui Congres divizat. 

În SUA au avut loc pe data de 6 noiembrie, alegeri pentru Congresul SUA, la jumătatea duratei mandatului prezidenţial (mid-term elections). Acestea s-au desfăşurat într-o perioadă destul de complicată a SUA, atât pe plan intern cât şi extern.

Pe plan intern, temele predilecte ale campaniei electorale ale opoziţiei democrate  au fost  legate de imigraţie, adică de principiul democratic al liberei circulaţii, sistemul de sănătate bazat pe restricţii ale tratamentului de urgenţă, dar şi al celui acoperit de asigurări. Au fost invocate, legi mai stricte pentru deţinătorii de arme de foc, ca şi tema evoluţiei economiei SUA. Tema de bază a constituit-o, aşa cum era de aşteptat, implicarea Rusiei în alegerile prezidenţiale din 2016, aspect vehement contestat de republicani. Aceştia au încercat, cu succes, să treacă acest aspect pe planul doi, scoţând în evidenţă creşterea evidentă a locurilor de muncă, ca şi scăderea istorică a şomajului.

Referitor la politica externă, acesta, ca de obicei, nu a constituit un subiect major de dezbatere nici din partea opoziţiei democrate şi nici din partea republicanilor.

Alegerile la jumătatea mandatului prezidenţial s-au desfăşurat conform scenariului anticipat, fără surprize semnificative. Au fost supuse votului toate locurile din Camera Reprezentanţilor şi o treime din poziţiile din Senat.

Rezultatele alegerilor, făcute publice pe data de 15 noiembrie, după rezolvarea contestaţiilor, arată că la Camera Reprezentanţilor, democraţii au obţinut o majoritate confortabilă. Toate cele 435 de locuri  au fost supuse procesului electoral. 229 au fost ocupate de democraţi şi 198 de republicani. Celelalte 8 locuri au fost ocupate de independenţi neafiliaţi. Un membru al Camerei Reprezentanţilor are un mandat de 2 ani.

La Senat, din cele 100 de locuri (câte două de fiecare stat), republicanii au obţinut 51 iar democraţii 47 de locuri, în care sunt incluse şi două locuri aparţinând independenţilor afiliaţi la democraţi. În felul acesta, republicanii au obţinut majoritatea. Un membru al Senatului are un mandat de 6 ani.

Succesul democraţilor la Cameră a scos în evidenţă faptul că liberalismul democratic a reputat o victorie decentă în faţa iliberalismului.  Faptul că în statul Colorado a câştigat un democrat cu orientări homosexuale declarate, căsătorit cu un alt bărbat şi cu doi copii, scoate în evidenţă deschiderea pe care o manifestă alegătorii din acest stat. De asemenea este de remarcat faptul că, pentru prima dată, în Congresul SUA au fost alese şi două femei musulmane tot pe listele  democraţilor. S-a constatat că, spre deosebire de alegerile prezidenţiale, mai puţini alegători de culoare, hispanici şi femei au votat cu republicanii.

Referitor la tema imigraţiei, cu puţin timp înainte de alegeri, Trump, într-o manieră declarată de unii reprezentanţi media ca fiind cu tente rasiste, a ameninţat că armata SUA va interveni în cazul în care coloana de imigranţi din America Centrală se va manifesta violent în tentativa sa de a intra din Mexic în SUA.

Încurajat de succesul din Senat, preşedintele american a continuat cu aceeaşi retorică şi după anunţarea rezultatelor alegerilor. După ce a declarat că aceste alegeri au reprezentat un real succes pentru republicani şi după ce şi-a felicitat propriul staff , conştient fiind de importanţa faptului că democraţii au avut succes la Cameră, Trump a propus cooperarea cu aceştia la Cameră, în domeniile: sănătate, educaţie, comerţ, infrastructură şi economie.

În replică Nancy Pelossi, lidera democraţilor de la Cameră, a declarat disponibilitatea grupului pe care-l conduce, de a coopera cu republicanii în domeniile asigurării fondurilor pentru infrastructură şi sănătate. De asemenea, a declarat că ea nu este o mare susţinătoare a aplicării procedurii de revocare a preşedintelui, decât dacă există probe de netăgăduit. În conferinţele de presă ţinute după alegeri, Trump, a declarat că va căuta să-i convingă pe republicani să coopereze cu democraţii. Această disponibilitate, care nu a existat după alegerile prezidenţiale, este o dovadă a faptului că liderul de la Casa Albă nu se mai simte confortabil în relaţia cu Congresul SUA.

O problemă care a fost dezbătută cu multă incisivitate de ambele părţi s-a referit la ancheta condusă de procurorul Robert Mueller, privind implicarea Rusiei, în favoarea lui Trump, în alegerile prezidenţiale din 2016. Adăugându-se unui lung şir de ameninţări la adresa acestuia, preşedintele american i-a ameninţat pe democraţi că dacă vor continua investigaţiile pe acest subiect va renunţa la cooperarea, încă neîncepută, cu aceştia. A doua zi după alegeri, Trump i-a cerut demisia procurorului şef al SUA, Jeff Session, susţinător al continuării investigaţiei, şi l-a înlocuit, interim, cu Mathew Withaker care consideră ca investigaţia este inutilă. De altfel, membrii Congresului SUA, atât democraţi cât şi conservatori i-au atras atenţia acestuia să nu oprească investigaţia în curs pentru ca  aceasta să se deruleze conform legii.

Adam Schiff, noul preşedinte al Comitetului pentru Intelligence de la Cameră, a subliniat că va fi foarte atent şi intransigent referitor la independenţa justiţiei şi a acţiunii serviciilor ce fac parte din Comunitatea de Informaţii a SUA.

La o săptămână după forţarea lui Session să-şi dea demisia, democraţii din Senat au propus o legislaţie prin care procurorul Mueller să fie protejat în investigaţia sa. Republicanii nu au fost de acord nici măcar ca aceasta să fie supusă votului Senatului întrucât ştiau că unii dintre republicani vor vota în favoarea propunerii de legislaţie.

Întotdeauna alegerile de tip “ mid-term “ sunt văzute ca un referendum asupra activităţii preşedintelui SUA. Când preşedintele nu este agreat de votanţi, frustrările acestora se revarsă asupra partidului căruia acesta îi aparţine. În acest caz, trebuie luată în considerare concluzia că a scăzut cota de entuziasm a unei părţi consistente a electoratului american, o probă fiind chiar faptul că, la Cameră, este vizibilă o prăbuşire a republicanilor. Trump a fost foarte activ pe timpul campaniei electorale, susţinând mai ales candidaţii din Senat, unde, de altfel, republicanii au câştigat.        

S-a ajuns, astfel, în urma “mid-term elections“, la un Congres divizat. Aceasta este o mare piedică în modul în care Administraţia Trump va putea să guverneze, având în vedere opiniile şi obiectivele politice, în majoritate diferite, ale celor două partide. Este, totuşi, o obişnuinţă ca alegerile de la jumătatea mandatului de preşedinte să fie defavorabile acestuia. Sunt greu de îndeplinit, în primii doi ani obiectivele asumate şi de aceea încrederea în noul preşedinte ales se erodează.

În situaţia actuală va fi foarte greu ca preşedintele să poată lua decizii precum cele referitoare la războiul comercial cu Europa sau China, relaţiile cu Rusia sau managementul propriei economii. Cu un Congres divizat sau chiar ostil, pe anumite probleme, liderul de la Casa Albă va trebui să guverneze prin ordine executive (ordonanţe de urgenţă), dar acest lucru nu este întotdeauna posibil şi acestea pot fi oricând contracarate printr-o legislaţie elaborată de Congres.

Cu majoritatea pe care o deţin în Camera Reprezentanţilor, democraţii pot bloca agenda legislativă a republicanilor. Deţinând conducerea diferitelor comisii de supraveghere pe domenii importante, democraţii pot emite citaţii pentru participarea demnitarilor la audieri cu privire la: controlul financiar al averilor lui Trump, interferenţa Rusiei în alegerile prezidenţiale din 2016, agresiune sexuală, putând chiar să înceapă procedura de revocare a preşedintelui dar cu şanse mici de reuşită datorită votului probabil negativ al Senatului.   

Deosebit de importantă într-un proces electoral este campania de strângere de fonduri. De obicei, cei care reuşesc să colecteze, legal, cele mai mari fonduri sunt republicanii. De această dată democraţii nu numai că au depăşit republicanii în procesul de culegerea de fonduri, dar au reuşit să atingă suma de 649 de milioane de dolari ceea ce reprezintă mai mult decât dublul  sumei atinse de republicani, de 312 milioane de dolari. Aceasta semnifică, în fapt, determinarea persoanelor prospere din punct de vedere financiar, ca şi a majorităţii firmelor, de a vota anti-Trump.

Cu ocazia alegerilor de tip mid-term este absolut normal ca jurnalişti şi analişti din întreaga lume să încerce, prin interpretarea rezultatelor la aceste alegeri, să anticipeze finalul viitoarele alegeri prezidenţiale. Analiza statisticilor, în acest subiect, arată ca nu există nicio concluzie ce poate să permită o asemenea predictibilitate. Nimeni nu poate acum să prognozeze alegerile din 2020. De exemplu, Barack Obama, a câştigat alegerile prezidenţiale din 2008, democraţii au avut o prăbuşire catastrofală în 2010 la alegerile de tip mid-term,  pentru a câştiga lejer alegerile prezidenţialele din 2012.

În alegerile prezidenţiale din 2016, democraţii au câştigat cu un avans de 2% votul cetăţenilor, dar nu şi pe cel al electorilor, astfel că Trump, în conformitate cu procedura de vot americană a câştigat alegerile. Acum, democraţii au reuşit, din nou, să câştige votul popular, de data aceasta cu 7%. Dacă, la alegerile din 2020, democraţii vor reuşi să atingă cel puţin acest procent, procent fezabil, ei vor câştiga şi alegerile prezidenţiale. 

Pe timpul campaniei electorale, prin intervenţiile publice al liderului de la Casa Albă s-au putut vedea divergenţele dintre acesta şi marea majoritate a presei. Acest lucru nu este şi nu îi va fi favorabil lui Trump în perioada ce urmează.

Întrebarea care îşi caută răspunsul după aceste alegeri intermediare este: ce modificări va aduce Donald Trump în politica internă şi externă a Administraţiei. Probabil niciuna esenţială.

Probabil nu va avea loc nicio schimbare în retorica Preşedintelui. Pe plan intern, va încerca să-i atragă pe democraţi în soluţionarea problemelor legate de infrastructură, educaţie şi sănătate. Creşterea numărului de locuri de muncă şi scăderea accentuată a şomajului vor fi tot mai des subliniate ca succese ale actualei Administraţii.

Va continua stilul agresiv împotriva anchetei ce se desfăşoară referitor la implicarea Rusiei în alegerile prezidenţiale din 2016. Probabil va încerca să  blocheze prezentarea publică a unor probe din dosar. Republicanii vor acţiona solidar în evitarea deschiderii procedurii de revocare a lui Trump.

Pe plan extern nu se vor modifica prea multe lucruri. Trump va continua politica America First  deşi sloganul nu a fost prea des menţionat pe timpul actualei campanii electorale. Va continua, probabil, abordarea naţionalistă în aplicarea principiilor de modificare a noii ordini internaţionale a lumii. Cuvintele globalism sau internaţionalism vor fi înlocuite cu multilateralism şi naţionalism.      

În general, politica lui Donald Trump nu va avea decât modificări de conjunctură şi nicidecum de principii de guvernare.