Posibilă confruntare militară în Marea Chinei de Sud?

În general, în momentele dificile de instabilitate internă, sau de pierdere a încrederii electoratului datorită unor decizii întârziate care ar da impresia unor ezitări, liderii statelor potente din  punct de vedere economic şi militar încearcă să recâştige atenţia electoratului printr-o confruntare externă sau prin măsuri interne aflate fie la limita constituţiei, fie chiar în afara acesteia.

În acest sens trebuie decodificate mesajele dure ale lui Trump referitoare la protestele violente antirasiale sau anarhiste. Soluţiile propuse de preşedintele SUA sunt o consecinţă a eforturilor acestuia de a respecta principiile unei democraţii, poate, prea liberale şi în acelaşi timp de a fi eficient. La aceste proteste participă şi organizaţia Antifa care propagă anarhia şi violenţa, ca mod de manifestare.

SUA încearcă, prin vocea unor think-tank-uri să-şi definească orientarea politică democratică: liberală, iliberală, neoliberală sau neomarxistă. Deocamdată se pot identifica manifestări ce aparţin fiecăreia dintre orientările politice menţionate.

Este cunoscut faptul că ceea ce se întâmplă în SUA influenţează întreaga lume, iar Departamentul de Stat, prin mesajele pe care le transmite, dovedeşte că este conştient de acest lucru. Chiar şi actualele proteste antirasiale au avut ecou şi în alte state ale lumii. Suprapuse peste nemulţumirile legate de reacţia tardivă a unor guverne la pandemie, manifestările violente antirasiale au dus la amplificarea ameninţărilor asupra securităţii acestor state.

Pe plan extern, SUA se concentrează permanent pe competiţia marilor puteri, şi mai ales, pe competiţia cu China şi Rusia. Majoritatea populaţiei americane consideră cele două state ca o ameninţare la bunăstarea şi securitatea pentru care a fost creată lumea nouă. Acest resentiment faţă de politica dusă de cele două state, reprezintă un important sprijin popular în cazul în care SUA, direct sau indirect, ar fi implicate într-o confruntare marginală cu una din cele două ţări.

Următoarele 4-5 luni vor fi deosebit de tensionate pentru SUA. Recesiunea economică anunţată încă înainte de criza sanitară s-a amplificat prin restricţiile impuse populaţiei şi economiei. În acelaşi timp, anul 2020 este an electoral pentru alegerea următorului preşedinte al SUA. Recentele demonstraţii de protest împotriva administraţiei Trump nu au scăzut prea mult electoratul acestuia. Implicarea organizaţilor de terorism urban alături de manifestările reprezentate de un protest democratic a fost un argument în plus pentru Trump care vine cu mesajul lege şi ordine, ceea ce-şi doresc americanii, şi  are acum şanse egale cu cele ale lui Joe Biden, candidatul democrat la preşedinţie. Manifestanţii fac parte din electoratul democrat aşa că nu au adus prea multe voturi în plus democraţilor.

În această situaţie este greu pentru Trump să reuşească să abată atenţia populaţiei de la antirasiale. Neavând altă variantă este posibil ca preşedintele SUA să caute o soluţie pe plan extern. Având în vedere faptul că în relaţia cu Rusia posibilele acţiunile militare nu au ajuns într-un stadiu de pregătire acceptabil, analiştii de la Washington consideră că ar fi teoretic posibilă o confruntare între SUA şi China în Marea Chinei de Sud.

Războiul comercial fără sfârşit, tensiunile dintre cele două ţări pe teme legate de COVID-19, acumularea permanentă de forţe navale şi infanterie marină în zonă, ca şi frecvenţa şi amploarea crescută a exerciţiilor flotei chineze cresc riscul unei confruntări armate, în această zonă, între SUA şi China. După părerea analiştilor americani de la Council on Foreign Relations riscul unui asemenea conflict ar fi în creştere în următoarele 18 luni. Acţiunile pot fi însă accelerate şi ca urmare a creşterii tensiunilor din zonă, ele putând, probabil,  să se deruleze mult mai devreme.

China emite pretenţii asupra apelor teritoriale din Marea Chinei de Sud, la fel ca şi Taiwan, Vietnam, Filipine, Brunei, Malaezia şi chiar Indonezia. În atingerea obiectivelor sale, Beijing-ul a folosit o serie de tactici şi tertipuri. A cerut să li se cedeze insule, a militarizat altele şi au folosit argumente legale diplomatice interpretând în mod distorsionat legile internaţionale ale mărilor. Unul din tertipurile folosite au fost insulele artificiale. Acestea sunt platforme recif foarte mici poziţionate aproape de suprafaţa apei, astfel încât la flux ele dispar şi la reflux ele reapar. Pe aceste insule chinezii au montat construcţii metalice simple, astfel încât insula şi construcţia de pe ea au devenit vizibile şi la flux şi la reflux. Aceasta presupune, în acelaşi timp proprietatea asupra apelor teritoriale (12 mile marine) ca şi zona economică exclusivă (200 mile marine). De curând China a creat două noi districte municipale  pentru guvernarea arhipelagurilor Paracel şi Spratley, pentru a da o imagine de control administrativ al zonei.

În prezent China este obligată să facă faţă la tot mai multe provocări de securitate în Marea Chinei de Sud. Beijingul trebuie să rezolve aspectele legate de Hong Kong, unde starea de securitate se înrăutăţeşte. În Taiwan, noul preşedinte este împotriva conceptului „o ţară două sisteme” şi, în consecinţă, momentul reunificării cu China devine iluzoriu. Pandemia cu noul coronavirus a dezvăluit mari lacune ale guvernului comunist în capabilităţile de management a crizei sanitare şi, de aici, nemulţumiri tot mai frecvente la Beijing.

Acestea s-au datorat şi înrăutăţirii situaţiei economice a Chinei al cărei ritm de creştere a economiei de, doar, 1,2 %, este cel mai mic din 1976. Totuşi trebuie să avem în vedere că este vorba de o creştere pozitivă, ceea ce se întâlneşte în foarte puţine ţări afectate de noul coronavirus. Considerând că a trecut cu bine prin criza sanitară, în timp ce SUA au dat dovadă de o neaşteptată întârziere în luarea deciziilor, Xi Jinping se pregăteşte pentru creşterea presiunii militare în Marea Chinei de Sud profitând şi de faptul că Washingtonul este preocupat mai mult cu protestele antirasism decât cu situaţia internaţională.

În aceste condiţii China a devenit mult mai agresivă, încălcând prevederile FONOP  (Freedom of Navigation Operations). Profitând de faptul că în Marea Chinei de Sud liniile ce delimitează apele zonelor economice exclusive şi chiar cele ale apelor teritoriale se intersectează şi se suprapun, ambiţiile statelor privind delimitarea zonei sunt practic fără acoperire. Prin acţiunile ei, China ameninţă platformele de exploatare marină pentru petrol şi gaze, vasele de pescuit ca şi navele militare ale ţărilor din zonă. În mai 2019, Beijing-ul a trimis nave ale pazei de coastă în apele teritoriale ale Vietnam-ului ameninţând platformele de foraj marin care erau poziţionate aici. Recent, China a întreprins aceleaşi acţiuni în proximitatea platformelor de foraj din apele teritoriale ale Malayesiei.

În acelaşi timp China a crescut agresivitatea regulilor de angajare pentru operaţiile aeriene ale SUA şi ţărilor din zonă. Acestea se manifestă prin simularea de atacuri asupra navelor americane, încadrarea radar a avioanelor US Air Force ca şi, tot mai frecvente, exerciţii militare provocatoare. În luna iunie 2019 China a testat două rachete cu rază medie de acţiune, încălcând brutal prevederile FONOP.

Printr-o retorică agresivă, China a acuzat SUA de intrarea, în anii 2018-2019, de cel puţin 12 ori, în apele teritoriale ale unor insule ce îi aparţin.

În relaţiile dintre cele două ţări continuă divergenţele în domeniul comercial şi tehnologic care se înscriu în competiţia strategică dintre cele două puteri. Toate tensiunile au fost exacerbate de criza sanitară datorată noului coronavirus şi au dus la proteste semnificative atât în SUA cât şi în China.  Această situaţie poate şubrezi poziţia lui Trump în SUA sau a lui Xi Jinping în China. În aceste condiţii, unul din cei doi lideri ar putea ajunge la concluzia că o intervenţie militară limitată în Marea Chinei de Sud ar putea constitui o bună soluţie pentru distragerea atenţiei populaţiei de la instabilitaţiile interne.