Polonia adoptă o nouă Strategie de Securitate Naţională în plină pandemie

Documentul este echilibrat şi nu marşează pe avertismentele, care de care mai alarmante, ale unor analize internaţionale privind impactul pandemiei asupra ordinii mondiale, securităţii şi războaielor, în general asupra lumii de mâine. Oferă în schimb viziuni clare privind modul în care Polonia va folosi resursele sale pentru asigurarea apărării, securităţii şi a prosperităţii cetăţenilor săi şi a statului polonez pe ansamblu. Şi asupra modului în care Polonia va evolua în cadrul organizaţiilor internaţionale în calitate de stat membru NATO şi UE, sau în ceea ce priveşte dezvoltarea de relaţii bilaterale cu alte state şi cooperarea la nivel regional şi global.

Este acceptată ideea că globalizarea oferă mobilitate nelimitată cetăţenilor polonezi, de unde şi apariţia de ameninţări la adresa sănătăţii şi vieţii acestora, prin contaminarea cu bacterii şi viruşi noi sau rezistenţi la medicamente. Consecinţele negative apar şi în plan social-economic, aşa cum a arătat actuala pandemie SARS-CoV-2. Ca atare, autorităţile statului polonez sunt extrem de determinate să ia măsuri rapide pentru asigurarea unui răspuns adecvat în lupta împotriva riscurilor epidemice, în primul rând prin consolidarea sistemului de sănătate publică.

Politica agresivă a Moscovei nu este ceva nou pentru Varşovia

Polonia este preocupată de degradarea progresivă şi impredictibilă a ordinii mondiale şi a mediului său de securitate, ceea ce împiedică realizarea intereselor şi obiectivelor sale strategice. Numărul şi complexitatea ameninţărilor şi provocărilor pentru apărarea şi securitatea naţională sunt în creştere, fiind de natură tot mai diversă. Toate acestea în condiţiile în care actorii statali şi non-statali nu reuşesc să anticipeze şi să contracareze degradările mediului de securitate, răspândirea pandemiilor, crizele economico-financiare, migraţia ilegală, terorismul, turbulenţele sociale, violenţa lumii virtuale, extinderea intoleranţei şi ideologiilor extremiste.

Cea mai gravă ameninţare la adresa securităţii Poloniei este, potrivit actualei SSN, ”politica neo-imperialistă a autorităţilor Federaţiei Ruse, promovată şi prin intermediul forţei militare”. Nu este însă o surpriză că liderii politici şi strategii polonezi abordează deschis Rusia ca fiind principală ameninţare (1) pentru securitatea statului. Aceştia nu au evitat etichetarea dură a autorităţilor ruse doar de dragul unei logici inutile de precauţie pentru a nu antagoniza Moscova.

De altfel, analizând documentele programatice privind apărarea şi securitatea de după momentul Crimeea 2014 (cum ar fi procesul SDR 2016 - ”Strategic Defence Review”, concepţia de apărare din 2017 - ”The Defence Concept of The Republic of Poland”), rezultă concluzia că autorităţile de la Varşovia au susţinut încă de atunci amploarea distructivă (2) a ameninţărilor generate de politica agresivă a Moscovei, Rusia devenind ameninţarea majoră de securitate pentru Polonia şi principala sursă de instabilitate în vecinătatea estică a NATO.

Acest tip de abordare a condus imediat la schimbarea de paradigmă în evaluarea riscurilor şi ameninţărilor, în sensul că riscul unui conflict militar pe teritoriul Poloniei şi în proximitate – inclusiv cu implicare rusă, nu a mai fost considerat un „risc marginal” - cum a fost cazul în ultimele decenii. Pe cale de consecinţă, posibilitatea ca Forţele Armate Poloneze (FAP) să fie implicate în confruntări militare în regiunea de interes strategic vital pentru Polonia a fost readusă pe planşeta planificatorilor militari. Acum trei ani a fost declanşat un proces pe durata a 15 ani de construire a propriilor capabilităţi de apărare naţională şi de descurajare. Este un proces pragmatic pe un orizont de timp în care Polonia estima că Moscova va continua să promoveze politici agresive şi revizioniste, să militarizeze statul rus, să înzestreze cu noi armamente ofensive şi în ritm accelerat forţele armate ruse pentru a dezvolta în favoarea sa asimetria de capabilităţi militare cu statele din flancul estic al NATO.

Ceea ce s-a şi întâmplat! Analiza actualei SSN arată că situaţia chiar a involuat în această speţă. Varşovia susţine în continuare că Rusia va menţine presiuni militare şi non-militare semnificative asupra Poloniei şi altor state din Europa de Est. Rusia dezvoltă capabilităţi militare ofensive inclusiv pe direcţia strategică Vest, extinde sistemele A2/AD (Anti-Access/Area Denial) în Marea Baltică – inclusiv în regiunea Kaliningrad, desfăşoară acţiuni militare provocatoare şi exerciţii militare cu rapide desfăşurări de mari formaţiuni militare după scenarii de conflict cu state NATO, inclusiv cu întrebuinţarea de arme nucleare. Acţiunile ruse ar putea degenera chiar neintenţionat într-un conflict militar. Mai mult, Rusia desfăşoară acţiuni de natură hibridă la limita unui război, ar putea provoca un conflict regional de tip separatist într-unul sau mai multe state NATO şi ar putea purta războaie prin interpuşi (proxy wars), inclusiv în diverse alte regiuni, pentru a mări capacitatea de negociere cu Occidentul de pe poziţii de forţă. Moscova va recurge în continuare, prin acţiuni bine mascate şi instrumentate, la atacuri cibernetice, la campanii de propagandă şi dezinformare, la spionaj etc. pentru destabilizarea şi divizarea structurilor statelor occidentale. Noua SSN îşi asumă prezumţia că Rusia va submina în continuare ordinea mondială actuală bazată pe norme de drept internaţional, pentru a-şi (re)construi puterea şi sferele sale de influenţă.

Pe de altă parte, SSN constată riscuri generate de conflicte interne şi regionale persistente în vecinătatea sud-europeană, menţinerea presiunii migraţiei ilegale, care rămâne o provocare pentru securitatea Europei. La nivel global, un fenomen important este cel al creşterii rivalităţi strategice dintre SUA, China şi Rusia, care afectează întregul sistem al relaţiilor internaţionale.

Din perspectiva Varşoviei, securitatea globală este afectată, printre altele, de subminarea tratatelor şi acordurilor de dezarmare, de proliferarea armelor de distrugere în masă şi de ameninţările terorismului şi crimei organizate. Actorii statali şi non-statali apelează des la acţiuni hibride, dezvoltându-şi instrumente pentru acţiuni în multe domenii, inclusiv în spaţiul cibernetic şi spaţiul cosmic. Tehnologiile avansate generează noi sisteme militare autonome şi robotizate, arme cu inteligenţă artificială şi sisteme militare de precizie cu rază mare de acţiune. Cea mai periculoasă tendinţă este însă creşterea tentaţiei de a se utiliza arme nucleare tactice în operaţii militare clasice, sau cel puţin pentru descurajare.

Piloni externi pentru asigurarea securităţii naţionale

Factorul extern cheie pe baza căruia se realizează securitatea Poloniei este integrarea sa profundă în structurile NATO şi UE. Polonia constată că relaţia trans-atlantică şi procesul de integrare europeană au fost puse ”la încercare” în ultimul timp. Procesul de adaptare strategică a NATO a dus însă la întărirea politicii aliate de descurajare şi apărare, inclusiv prin prezenţa forţelor aliate pe teritoriul national. Polonia va creşte sprijinul naţiunii gazdă, va participa activ la procesul de adaptare a NATO la provocările de securitate în abordarea ”360 de grade”, precum şi la politica aliată de descurajare nucleară. Polonia se exprimă pentru menţinerea unei politici duale a NATO faţă de Rusia, constând în consolidarea apărării şi descurajării, combinată cu disponibilitatea de a angaja un dialog în condiţii pre-determinate.

În cadrul UE, Polonia constată  dezvoltarea de ”abordări divergente” şi riscuri de mărire a tensiunilor interne, de subminare a coerenţei poziţiilor şi acţiunilor. Se exprimă însă pentru consolidarea cooperării politice, militare şi industriale în domeniul apărării cu partenerii europeni în format bilateral, precum şi în cadrul PSAC. Polonia se va implica în proiecte dezvoltate în contextul Cooperării structurate permanente a UE şi în cele finanţate din Fondul European de Apărare.

Polonia va acţiona pentru consolidarea pilonilor externi ai securităţii sale prin  dezvoltarea parteneriatul strategic cu SUA şi cu alte state aliate. Cooperarea cu SUA se va realiza în domeniile securităţii şi apărării – inclusiv pentru asigurarea unei prezenţe durabile a trupelor SUA pe teritoriul polonez, dar şi în domeniul energiei, în comerţ, investiţii, precum şi cercetare- dezvoltare.

Varşovia acordă o importanţă specială dezvoltării cooperării regionale pentru securitate în cadrul Grupului Vişegrad, Triunghiului Weimar, Bucureşti Nouă şi Iniţiativei Trei Mări. Un alt instrument vital este implicarea Poloniei în misiuni şi operaţiuni sub egida NATO, UE, ONU, OSCE, precum şi cele desfăşurate ca parte al unor coaliţii.

Dezvoltarea Forţelor Armate ale Poloniei (FAP)

Şi această strategie acordă o atenţie specială consolidării capabilităţilor militare operaţionale poloneze. În etapa următoare, accentul va fi pus pe ridicarea nivelului de mobilitate şi modernizarea înzestrării cu tehnică militară cu performanţe avansate. SSN dispune creşterea alocărilor financiare pentru apărare, care în anul 2024 să atingă un nivel de 2,5% din PIB. Alte măsuri vor viza:

- continuarea adaptării structurii de comandă a FAP pe timp de pace şi de război,

- consolidarea capabilităţilor operaţionale prin noi achiziţii de echipamente conform nivelurilor deja stabilite, creşterea efectivelor militare şi adaptarea programelor de instrucţie pentru adaptarea la realităţile mediul operaţional modern,

- dezvoltarea capabilităţilor cu manevrabilitate ridicată în operaţii şi pentru angajarea de operaţii asimetrice, construirea de sisteme A2/AD - inclusiv pentru izolarea câmpului de luptă (”battlefield isolation”), precum şi dezvoltarea abilităţilor trupelor de a sta dislocate mult timp departe de locaţia de dislocare permanentă,

- îmbunătăţirea mobilităţii militare şi a sistemului de asigurare logistică, prin realizarea de investiţii în infrastructuri şi mijloacele de transport,

- realizarea unui sistem complex de comandă/control şi de informaţii militare, bazat pe mijloace moderne diversificate de cercetare şi recunoaştere, incluzând sistemul  naţional de sateliţi şi cel de drone aeriene care funcţionează în reţea, menţinând simultan securitate criptografică completă a comunicaţiilor şi construind un sistem naţional de comunicaţii prin satelit,

- asigurarea capacităţii de apărarea aeriană eficace a teritoriului, inclusiv de apărare anti-rachetă, dezvoltarea de capabilităţi poloneze pentru a efectua lovituri de precizie la mare distanţă, precum şi capabilităţi pentru apărarea anti-aeriană şi anti-tanc,

- dezvoltarea capacităţilor şi abilităţilor Forţelor pentru Operaţii Speciale de a combate o gamă largă de ameninţări şi de a efectua operaţii contra-teroriste,

- dezvoltarea de forţe de apărare cibernetică pentru a desfăşura un spectru complet de operaţii militare în spaţiul cibernetic şi construiea de capacităţi pentru a desfăşura activităţi în spaţiu,

- dezvoltarea capabilităţilor Forţelor Militare Maritime şi pregătirea acestora pentru ”apărarea deplină a intereselor naţionale în spaţiul maritim”, inclusiv prin  cooperarea în formate aliate şi regionale,

- implementarea programului de construire a Forţelor de Apărare Teritorială şi trecerea la apărarea civilă comună pe întregul teritoriu, perfecţionarea sistemului naţional de mobilizare, inclusiv prin formarea rezervelor de personal,

- crearea condiţiilor ca firmele din industria poloneză a apărării, indiferent de forma de proprietate, să poată fi antrenate şi să răspundă nevoilor pe termen lung ale FAP, inclusiv prin implementarea rezultatelor activităţilor de cercet-dezvoltare.

Piloni interni ai securităţii naţionale

Actuala SSN stabileşte realizarea unui mecanism integrat de coordonare inter-agenţii pentru gestionarea securităţii naţionale, care să permită unificarea proceselor, procedurilor şi bunelor practici existente în prezent pe linia gestionării crizelor şi securităţii cibernetice. Pentru aceasta se va înfiinţa un comitet al Consiliului de miniştri, responsabil la nivel strategic pentru politici, strategii şi programe referitoare la securitatea naţională, care să acţioneze coerent şi în comun cu Centrul guvernamental pentru securitate. Preşedinţii celor două camere parlamentare (Sejm şi Senatul) vor fi implicaţi în acest comitet pentru sprijinirea preşedintelui statului. Sistemul naţional pentru crize va fi adaptat la Sistemul NATO de Reacţie la Crize, cu competenţe extinse în domeniul conflictelor politice şi militare, care să permită ”trecerea lină de la starea de pace la starea de criză sau război”. Pentru realizarea acestor măsuri, SSN dispune elaborarea Legii cu privire la managementul securităţii naţionale.

Creşterea rezilienţei Poloniei la ameninţări convenţionale sau hibride, militare sau non-militare, se va face prin crearea unui sistem de apărare civilă pentru protecţia populaţiei bazat pe eforturile întregii naţiuni şi pe potenţialul instituţiilor de stat şi al administraţiei locale, a intituţiilor de învăţământ superior, comunităţilor locale, agenţilor economici şi organizaţiilor neguvernamentale. Acest sistem va trebui să aibă caracter universal - să asigure continuitatea funcţionării instituţiilor statului în procesele de răspuns la orice tip de criză, protecţia infrastructurilor critice etc., inclusiv gestionarea resurselor de personal pentru securitatea naţională cu acordarea de prioritate Forţelor Armate poloneze.

Totodată, o atenţie specială este acordată dezvoltării capacităţii de a răspunde ameninţărilor teroriste şi de combatere a crimei organizate, inclusiv activităţii infracţionale în cyberspace. Este de remarcat linia de continuitate privind consolidarea serviciilor de informaţii şi contra-informaţii, inclusiv  pentru contracararea acţiunilor tot mai intense ale serviciilor de informaţii străine în Polonia. Dezvoltarea capacităţilor serviciilor naţionale de informaţii este necesară pentru identificare riscurilor externe de securitate în cel mai incipient stadiu posibil.

În contextul revoluţiei digitale, rolul specific al spaţiului cibernetic şi al celui informaţional este tratat special, cu atât mai mult cu cât pot apare breşe pentru dezinformare şi manipularea informaţională. Direcţia generală este cea de creştere a rezilienţei la ameninţări cibernetice, de consolidare a protecţiei informaţiilor în sectoarele militar, public sau privat, de accesare a bunelor practici în domeniu.

Tehnologiile digitale avansează rapid, cum sunt tehnologiile 5G şi cele ulterioare, Internet of Things, tehnologiile cuantice, nanotehnologia şi inteligenţa artificială. Toate acestea pot genera ameninţări necunoscute încă pentru securitatea Poloniei. Provocarea este de a adera la cursa pentru tehnologiii avansate, nivelul de ambiţie polonez fiind acela de a se alătura grupului de ţări cu economii digitale şi avansate, care oferă standarde internaţionale.

Pentru Polonia este esenţială asigurarea securităţii energetice prin dezvoltarea infrastructurilor poloneze şi utilizarea proiectelor UE, dar şi prin eliminarea monopolului Rusiei în aprovizionarea cu gaze şi petrol în Europa Centrală şi Balcani.

Consolidarea securităţii economice, inclusiv cea financiară face parte integrantă din document, care stabileşte măsuri pentru creşterea rezilienţei la crize financiare internaţionale şi pentru asigurarea de condiţii pentru o creştere economică stabilă, echilibrată şi sustenabilă.

Nu în ultimul rând, pentru ca SSN să nu devină un simplu ”document de raft inoperaţional”, în final se prevede că miniştrii şi şefii structurilor centrale, organele administraţiei locale şi alte entităţi competente în domeniul securităţii naţionale au toate responsabilităţile şi obligaţiile pentru punerea în aplicare a prevederilor noii Strategii de Securitate. Iar verificarea punerii în aplicare a sarcinilor stabilite în acest document şi elaborarea de propuneri pentru actualizarea acestuia se vor produce în cadrul analizelor strategice de securitate naţională ulterioare.

(1) Reamintim că Varşovia a fost printre primile capitale europene care au condamnat oficial şi vehement agresiunea militară rusă din 2014 asupra statului vecin ucrainean. Politicienii polonezi nu au evitat atichetarea dură a autorităţilor ruse în termeni politici concreţi pentru comportamentul Rusiei doar de dragul unei logici de precauţie pentru a nu antagoniza suplimentar Moscova şi de a nu provoca ”furia” acesteia. Aceştia au recunoscut că nu au evaluat adecvat amploarea schimbării radicale de politică externă a Rusiei după 2008 – momentul Georgia. Tot prin acele documente, oficialii polonezi au recunoscut de fapt că ancorele analitice inadecvate şi ipotezele de lucru eronate şi bazate pe metodologii superficiale şi evaluări nerealiste ale mediului de securitate al Poloniei avuseseră ca rezultat final blocarea sistematică a planificatorilor militari de a optimiza cerinţele reale ale apărării naţionale.

(2) Potrivit Varşoviei, Rusia şi-a consolidat poziţia în ordinea globală prin metode distructive, prin utilizarea deliberată a forţei şi altor mijloace coercitive în relaţiile cu alte state şi acţiuni centrate de destabilizare a structurile integrate din Occident.