Perspectiva implicării noii administraţii americane în Balcanii de Vest în 2021

Ca urmare a evoluţiilor la nivel regional şi internaţional din ultimii ani, după alegerea lui Joe Biden se aşteaptă ca noua administraţie să se concentreze pe remedierea şi întărirea relaţiilor cu Europa, cu liderii Germaniei, Franţei şi Marii Britanii în primul rând, cât şi cu instituţiile internaţionale, în special cu NATO şi UE. Problemele pe care noua administraţie SUA le va identifica drept priorităţi în relaţiile sale cu Europa - schimbările climatice, proliferarea nucleară, provocările demografice, inclusiv migraţia, relaţiile cu Rusia şi China, Orientul Mijlociu şi alţi actori internaţionali - vor duce fără îndoială la eforturi de a lucra multilateral pentru a construi alianţe şi pentru a valorifica puterea occidentală în vederea abordării oricărei crize, cum este cea actuală. Într-un astfel de context, se va vedea cum relaţia transatlantică poate aborda problemele şi evoluţiile viitoare din Balcanii de Vest.

Ca urmare, este necesar a reaminti că, după războaiele din fosta Iugoslavie, Balcanii de Vest au rămas şi continuă să rămână o regiune fragilă, fiind foarte clar că, din cauza nivelului ridicat de incertitudine, reconcilierea este imperios necesară, entităţile de aici având nevoie de îndrumare continuă din partea Occidentului.

Balcanii de Vest, o regiune a unei implicări mai intense a SUA

Ca urmare a evoluţiilor din ultima perioadă în Balcanii de Vest, putem aprecia că, începând cu 20 ianuarie 2021, Joseph Biden se va confrunta cu o serie de circumstanţe şi provocări cu care niciun alt preşedinte american nu s-a confruntat până acum. Mai exact, putem face referire la pandemia COVID-19, perspectivele slabe ale unor naţiuni polarizate ideologic şi etnic, incluzând în mod special aici pe cele din Balcanii de Vest, combinate cu provocări regionale şi globale majore, de la relaţii europene şi transatlantice perturbate, politici agresive şi încercări ale Rusiei şi Chinei de scoatere a SUA din zonele de interes din Africa, Asia, Orientul Mijlociu şi, nu în ultimul rând, din Balcanii de Vest.

Într-un astfel de context, a apărut o întrebare foarte interesantă şi anume ce prognoze cu nivel de credibilitate ridicat putem identifica în acest moment cu privire la modul în care SUA vor aborda problemele de politică externă în viitor, inclusiv în Balcanii de Vest? Dacă există o problemă de politică externă de interes major, aceasta este modalitatea de a face faţă Rusiei, dar mai ales Chinei, în ceea ce priveşte provocările pe care aceste două puteri globale le pun în practică, una din regiunile favorabile actualei şi unei viitoarei competiţii acerbe fiind, aşa cum am  menţionat anterior, cea a Balcanilor de Vest.

Sondajele de opinie publică din regiune arată că, în statele din Balcanii de Vest, atracţia gravitaţională a aderării la UE nu mai este ceea ce a fost. Deci, se impune ca noua administraţie americană, în timp ce consolidează din nou relaţiile cu Europa, să reconsidere ceea ce SUA şi Europa, lucrând din nou împreună, ar putea realiza în Balcanii de Vest: ridicarea procesului de integrare la standarde europene. O mare parte a acestei dezbateri va continua să aibă loc în mediul internaţional, în Europa impunându-se acum, mai mult ca niciodată, şi participarea americană, deoarece europenii dezbat intens viitoarea evoluţie a rolului lor în plan mondial în domeniul politic, economic, social şi, în mod special, în domeniul apărării şi securităţii.

În sprijinul iniţiativelor şi a ritmului unui astfel de cooperări, noul preşedinte american este considerat a fi un puternic avocat al excepţionalismului SUA, care crede într-o strânsă cooperare cu aliaţii şi în sprijinul evoluţiei situaţiei generale în plan regional şi global, dorind ca SUA să îşi menţină angajamentele în domeniul securităţii şi al menţinerii relaţiilor cu aliaţii la un nivel ridicat.

Joe Biden va stimula semnificativ politica externă a SUA în Balcanii de Vest

Este foarte clar că Biden s-a poziţionat drept cel mai cunoscut candidat în domeniul politicii externe deoarece, având o bogată experienţă, el are nu numai abilităţile necesare pentru diplomaţie şi negocieri, ci şi lecţiile învăţate care îl vor ghida în mandatul său.

SUA obţine, poate pentru prima dată în istoria sa, un preşedinte cu experienţă în relaţii şi politici internaţionale, ca senator Joe Biden specializându-se în afaceri externe şi prezidând Comitetul pentru relaţii externe din Senat, din 2001 până în 2003, şi din nou în perioada 2007-2009. Deşi este imposibil să se prevadă cu exactitate planurile de politică externă ale lui Biden, deoarece acestea ar depinde de mai mulţi factori şi tendinţe, putem face previziuni pe baza experienţei lui remarcabile şi a istoricului său. A fost vicepreşedinte pentru două mandate complete în cadrul administraţiei Obama şi a activat în Senatul SUA timp de trei decenii.

Vasta experienţă în domeniul politicii externe îi va oferi lui Biden instrumentele necesare pentru a participa la gestionarea eficientă a evoluţiilor în plan geopolitic şi geostrategic la nivel regional şi global, Balcanii de Vest fiind una dintre cele mai potrivite regiuni de aplicare a abilităţilor sale de politică externă.

Drept urmare, în plan analitic, s-au conturat în mod semnificativ prognoze conform cărora victoria sa la alegerile prezidenţiale va aduce schimbări fundamentale ale politicii externe a SUA în Balcanii de Vest, entităţile din regiune fiind supuse actualmente unei anumite deteriorări a standardelor democratice impuse pentru o integrare completă în structurile europene şi euro-atlantice. Principala cauză a unei astfel de evoluţii în ultima perioadă este creşterea semnificativă a influenţelor externe autoritare în regiune, din partea Rusiei şi Chinei, a lipsei unor soluţii finale în dosarul Kosovo-Serbia, a existenţei unor opinii divergente în plan intern la nivel etnic cu privire la viitorul Bosniei şi Herţegovinei (BiH), dar şi în plan extern cu privire la procesul de integrare a Macedoniei de Nord în UE ca urmare a poziţiei adoptate de Bulgaria, aceste competiţii reprezentând provocări pentru stabilitatea regiunii.

Poziţia viitoare a lui Biden în privinţa Balcanilor de Vest poate fi conturată având în vedere abordarea sa faţă de regiune în ultimii treizeci de ani, când a ocupat funcţii proeminente în administraţia SUA. În anii 1990, a susţinut intervenţia americană în BiH şi implicarea în Kosovo. Beau Biden, fiul său, a servit acolo în calitate de consilier la Departamentul de Justiţie al SUA în chestiuni legate de statul de drept. În timpul preşedinţiei lui Obama, Biden, ca vicepreşedinte, a fost implicat activ în procesul de pace dintre Kosovo şi Serbia. El a vizitat acele locuri, atât la începutul, cât şi la sfârşitul mandatului său.

Rusia şi China, adversarii SUA, UE şi NATO în Balcanii de Vest

Rusia a fost întotdeauna percepută ca principal adversar al Occidentului în regiune, având în vedere interesele sale politice, precum şi legăturile culturale cu ţările slave şi ortodoxe. Cu toate acestea, în ultima perioadă, influenţa Rusiei pare una limitată din cauza ascensiunii Chinei, care şi-a pus amprenta asupra Balcanilor de Vest, Beijingul investind în diverse proiecte, mai ales în cele de infrastructură şi telecomunicaţii, profitând astfel de nevoile şi climatul de investiţii slab din regiune.

Dintre toate ţările balcanice, Serbia menţine cea mai puternică cooperare cu China, cât şi cu Rusia, achiziţionând inclusiv arme sofisticate şi echipamente militare din cele două ţări şi punând panouri publicitare pe străzile din Belgrad prin care îşi exprimă mulţumirile faţă de China şi Rusia şi îi consideră pe liderii chinezi şi ruşi drept „fraţi”.

O modalitate prin care preşedintele Biden ar putea contrabalansa această influenţă este asigurarea că integrarea în UE pentru celelalte state balcanice este pe drumul cel bun şi că urmează a se adopta decizii şi a se realiza progrese remarcabile în 2021. În ciuda scepticismului crescut al UE în regiune, o nouă conducere puternică a SUA ar putea avea un impact direct asupra îmbunătăţirii statului de drept şi a standardelor democratice, care s-au erodat inclusiv în Muntenegru şi Serbia, aşa-numite (până mai ieri) state lidere ale integrării europene în regiune.

Ca urmare, SUA şi UE se vor concentra pe construirea unei cooperări economice extinse în Balcanii de Vest prin iniţiativa „mini-Schengen”, catalogată în mediul internaţional ca fiind crucială, având în vedere efectele generate de pandemia COVID-19 în zonă, încât o mai mare cooperare ar putea să stimuleze redresarea întregii regiuni şi să consolideze atractivitatea pentru investitorii străini.

În plan international, se apreciază că Joe Biden este conştient de faptul că se impune finalizarea unui acord între Kosovo şi Serbia şi, implicit, de deschiderea căii către o creştere a nivelului de cooperare şi al unei dezvoltări durabile în întreaga regiune. Drept urmare, noul preşedinte american se va angaja să menţină implicarea SUA în Balcanii de Vest, într-un astfel de context urmând să numească un nou trimis special foarte credibil, cu o experienţă remarcabilă în regiune şi cu abilităţi de negociere relevante.

Într-un astfel de context, se vor intensifica schimbările politice importante în  Balcanii de Vest, care au început cu cele din Macedonia de Nord, în 2017, succesul prim-ministrului macedonean, Zoran Zaev (SDSM), şi al guvernului său fiind dovada faptului că reconcilierea este posibilă. O altă confirmare a acestei aprecieri este acordul de la Washington încheiat între Belgrad şi Priştina, semnat de preşedintele sârb, Aleksandar Vučić, şi de prim-ministrul kosovar, Avdullah Hoti, problema esenţială în regiune fiind finalizarea dialogului politic şi soluţionarea dosarului Serbia-Kosovo, odată cu semnarea unui acord obligatoriu din punct de vedere juridic.

Un alt impuls foarte important pentru schimbările ce au început şi vor continua în Balcanii de Vest poate fi dat şi de schimbarea regimului dominat de formaţiunea politică a lui Milo Đukanović (DPS) în Muntenegru, timp de 31 de ani. Rezultatele alegerilor locale din BiH, care au avut loc la 15 noiembrie 2020, arată, de asemenea, că sunt posibile în 2021 schimbări majore în acest stat, fapt şi mai evident într-una dintre entităţile componente, R.Srpska, în care forţa politică a lui Milorad Dodik (SNSD) a fost învinsă în Banja Luka, cel mai mare oraş din RS, precum şi în Bijeljina şi în trei centre economice importante (Derventa, Modriča şi Brod). Schimbări politice semnificative au avut loc şi la Sarajevo, unde a fost învins Partidul Acţiunii Democrate (SDA) al lui Bakir Izetbegović. Drept urmare, rezultatele alegerilor locale vor duce la un nou val de schimbări politice majore şi vor reprezenta un preludiu al schimbărilor politice tectonice preconizate a avea loc la alegerile generale din BiH, planificate în 2022. O situaţie interesantă ar putea fi generată şi de evoluţiile din Albania, care are o societate extrem de polarizată, o eventuală depreciere semnificativă şi impredictibilă fiind evitată doar datorită experienţei politice a preşedintelui albanez, Ilir Meta.

Analiştii din mediile internaţionale cred că noua administraţie americană ar putea fi elementul cheie pentru viitoarele schimbări politice din Balcanii de Vest, fiind necesară o colaborare cu UE, pentru a implementa schimbările dorite şi pentru a acorda asistenţă din partea agenţiilor de informaţii şi de securitate americane, similară cu cea oferită Italiei după al doilea război mondial. Este evident că se doreşte a se impune, mai mult ca oricând, un angajament foarte puternic al SUA în regiune, mai ales că victoria lui Biden „poate fi începutul sfârşitului triumfului populismului de extremă dreaptă şi în Europa”, aşa cum a declarat fostul preşedinte al Consiliului European, Donald Tusk (PPE).

Diplomaţia americană se va concentra, probabil, pe reconstruirea unor bune relaţii cu ţările din Europa de Vest, de exemplu cu Germania, cu care fostul preşedinte al SUA a avut dispute în problemele climatice sau în privinţa cheltuielilor de apărare. În consecinţă, problemele de securitate din Balcanii de Vest vor fi rezolvate în parteneriat, în special cu autorităţile de la Paris şi Berlin.

Astfel, din punctul de vedere al SUA, eliminarea influenţei Rusiei în Balcanii de Vest este crucială. Pentru a atinge acest obiectiv, cooperarea politică şi economică cu Serbia trebuie intensificată, mai ales că Belgradul vizează diversificarea alianţelor în politica internaţională, iar din punct de vedere economic, consolidează cooperarea cu UE, China şi Turcia. În timpul primului val al pandemiei COVID-19, Serbia a primit ajutor şi asistenţă medicală din partea Chinei, pe de altă parte Rusia asigurând echipament pentru armata sârbă şi cooperând cu Belgradul pentru organizarea unor manevre militare comune. Cu toate acestea, UE şi SUA fac dovada capabilităţii de a contracara această colaborare, un exemplu elocvent în acest sens fiind acela că, simţind presiunea din partea UE, Serbia a boicotat manevrele militare care au avut loc în Belarus, în septembrie 2020, în paralel cu protestele în masă împotriva alegerilor prezidenţiale desfăşurate acolo şi catalogate ca fiind trucate.

Cea mai mare dificultate în stabilirea unor relaţii pozitive între SUA şi Serbia a fost şi va rămâne menţinerea atitudinii ostile în rândurile unei părţi a populaţiei sârbe cu privire la intervenţia SUA în Serbia în 1999 (în cadrul NATO). În consecinţă, se poate presupune că, în timpul preşedinţiei lui Biden, se va încerca îmbunătăţirea atitudinii Serbiei faţă de NATO, chiar dacă majoritatea societăţii sârbe este împotriva acestei organizaţii, aproximativ 79% din populaţie opunându-se aderării la NATO. Cu toate acestea, Belgradul a participat la iniţiativele Alianţei Nord-Atlantice, precum Parteneriatul pentru Pace. În consecinţă, administraţia Biden ar putea încerca să nu se limiteze în relaţionarea cu Serbia numai la iniţiativele economice, ci ar putea să-şi intensifice eforturile de soluţionare a dosarului Kosovo.

Se poate aprecia că administraţia Biden va reacţiona mai intens la implicarea chineză şi rusă în Balcanii de Vest, în principal în ceea ce priveşte Muntenegru şi Serbia, mai ales că ambele ţări rămân cele mai angajate din regiune în procesul de integrare europeană. Având în vedere că Muntenegru este şi membru NATO, merită a fi sublinia că, în acelaşi timp, ambele state urmăresc o politică multisectorială, cooperând şi cu China, şi cu Rusia. O astfel de strategie a autorităţilor de la Podgorica şi Belgrad se datorează următoarelor două motive. În primul rând, aderarea la UE este un proces care nu va mai presupune o integrare în bloc a regiunii, ci se va desfăşura în mai multe etape, momentul în care ambele ţări se vor putea alătura comunităţii fiind deocamdată necunoscut. În al doilea rând, procesul lor de democratizare ar trebui analizat, în ultimii ani existând o scădere vizibilă a libertăţii mass-media, a luptei împotriva corupţiei, a statului de drept. Mai mult, progresul dialogului dintre UE şi statele din Balcanii de Vest poate depinde de atitudinea Washingtonului. Cooperarea strânsă cu UE în ceea ce priveşte reformele din ţările din regiune va avea, probabil, un impact pozitiv asupra atitudinilor pro-democratice, descurajate de ascensiunea populismului.

„Three Seas”, o iniţiativă americană crucială pentru viitorul Balcanilor de Vest

La 18 noiembrie, Camera Reprezentanţilor SUA a susţinut Iniţiativa „Three Seas” şi a declarat că va aloca un miliard de dolari acestui proiect, iniţiativa fiind o platformă politică flexibilă, lansată în 2015. „Three Seas” include cele 12 state membre ale UE situate între Marea Adriatică, Marea Baltică şi Marea Neagră: Austria, Bulgaria, Croaţia, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia. Summitul de la Dubrovnik, din 2016, a deschis dialogul sub egida Iniţiativei „Three Seas”, urmată în 2017 de Summitul de la Varşovia, la care a fost prezent şi Donald Trump. Al treilea Summit s-a desfăşurat la Bucureşti, în perioada 17-18 septembrie 2018.

Marcy Kaptur şi Adam Kinzinger au lansat o declaraţie după ce Camera Reprezentanţilor SUA a adoptat în unanimitate rezoluţia bipartiziană în sprijinul Iniţiativei „Three Seas”, cu obiectivul comun de a promova independenţa şi rezilienţa infrastructurii energetice, digitale şi de transport, prin finanţarea colectivă a noilor proiecte de infrastructură, creşterea conectivităţii dintre Marea Adriatică, Marea Baltică şi Marea Neagră şi combaterea influenţei Rusiei şi Chinei. Rezoluţia include 43 de sponsori bipartizani, ceea ce înseamnă sprijinul solid al bipartizanilor din Congres pentru alianţa transatlantică.

Este de remarcat că patru dintre cele douăsprezece naţiuni - Croaţia, Ungaria, România şi Bulgaria - se învecinează cu Balcanii de Vest, iar obiectivul principal al acestui sistem este de a sprijini proiectele de energie şi infrastructură şi de a exercita un efect pozitiv asupra vecinătăţii imediate, inclusiv ţările din Balcanii de Vest, pe fondul proiectelor comune. Mai mult, se poate presupune că această iniţiativă ar putea include şi naţiunile din Balcanii de Vest care vor adera la UE.  

Membrii Iniţiativei „Three Seas” aparţin, de asemenea, NATO (cu excepţia Austriei) şi sunt aliaţi apropiaţi ai SUA, în special Polonia şi România, care găzduiesc baze militare americane. Se pare că membrii Iniţiativei „Three Seas”, având în vedere atitudinea lor pro-americană în politica externă, precum şi interesul pentru integrarea europeană şi transatlantică cu Balcanii de Vest, ar putea fi parteneri vitali pentru diplomaţia americană în eforturile sale de a diminua influenţa rusă şi chineză în Balcanii de Vest.

Cooperarea dintre SUA şi ţările din zona Iniţiativei „Three Seas” va depinde de provocările de securitate din regiune. Membrii proiectului s-ar putea dovedi a fi aliaţi importanţi ai SUA în caz de tensiuni crescute între Washington şi Moscova în Balcanii de Vest. Mai mult, aportul ţărilor respective este vital în eliminarea influenţei expansiunii economice a Chinei, pe măsură ce proiectele de infrastructură chineză rulează pe teritoriile lor. Prin investiţii precum o legătură feroviară de mare viteză între Belgrad şi Budapesta, China doreşte să îşi extindă sfera de influenţă în Europa de Vest.

De la încheierea celui de-al cincilea summit al Iniţiativei „Three Seas”, care a avut loc la Tallinn, în octombrie 2020, acest format de cooperare, iniţial conceput pentru a oferi un strat suplimentar de conectivitate şi sprijin pentru infrastructură între noile state membre ale UE, se pare că va dobândi o semnificaţie adăugată ca mecanism de răspuns potenţial la eforturile Chinei de a câştiga o influenţă mai mare în Europa Centrală şi de Est. Dacă echipa care îl consiliază pe preşedintele ales al SUA, J.Biden, va avea în componenţa sa oamenii cu expertiză în acest domeniu, cu siguranţă că succesul va fi asigurat, mai ales dacă luăm în calcul faptul că sugestiile din partea echipei de tranziţie a lui J.Biden au indicat dorinţa din partea administraţiei de a prezenta Iniţiativa „Three Seas” ca o contraofertă pentru aşa-numitul format „17+1” al Chinei, ţinând cont de faptul că unsprezece din cei 12 membri ai săi (Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Croaţia, România şi Bulgaria; excepţia fiind Austria) fac, de asemenea, parte din formatul „17+1” şi toate sunt, într-un fel sau altul, parte a planurilor Beijingului pentru calea BRI în Europa. În schimb, Iniţiativa „Three Seas” a apărut ca o componentă majoră a angajamentului SUA în Europa Centrală şi de Est.

Concluzii

Politica SUA faţă de Balcanii de Vest în timpul preşedinţiei lui Biden se va baza pe doi piloni. În primul rând, va viza cooperarea cu UE şi NATO (în regiune) pentru a construi o zonă comună de securitate, principalele provocări pentru administraţia SUA urmând a fi contracararea influenţei economice, politice şi militare a Chinei şi Rusiei în Balcanii de Vest. În al doilea rând, în ceea ce priveşte dimensiunea strategică, Washingtonul se va baza pe alianţa cu Franţa şi Germania pentru a consolida relaţiile dintre SUA şi UE.

Prin urmare, se poate aprecia că administraţia Biden va reacţiona mult mai intens la implicarea chineză şi rusă în Balcanii de Vest. Continuarea eforturilor de soluţionare a dosarului Kosovo-Serbia pare o provocare fundamentală pentru toate părţile, deoarece, fără a rezolva disputa dintre Belgrad şi Priştina, UE nu va putea continua procesul de integrare a entităţilor din Balcanii de Vest.

Din perspectivă americană, expansiunea economică a Chinei în Europa ameninţă interesele politice şi, desigur, economice ale SUA, care vor renunţa la încercările de a construi relaţii cu Balcanii de Vest independent de UE, coordonând dialogul cu toate entităţile din regiune împreună cu Bruxelles.

Se apreciază că, fără angajamentul SUA, nu poate exista o pace durabilă, stabilitate şi prosperitate în Balcanii de Vest, deoarece o parte semnificativă a structurilor politice din regiune au legături puternice cu şi sunt în serviciul unor alţi actori internaţionali, cu alte interese, aceştia făcând dovada că sunt rivali ai SUA, NATO şi UE.