(P) Pentru o reală şi complexă capabilitate defensivă a României şi a NATO la Marea Neagră

Cu mult înainte de instalarea Preşedintelui Trump la Casa Albă (2017), a desfăşurării Summit-ului NATO de la Varşovia (2016) şi a celui de la Bruxelles (2018), în ianuarie 2015, Preşedintele Klaus Johannis reuşea în timp record - mai puţin de o lună de la învestirea sa - să alinieze toate formaţiunile politice din România în susţinerea unui demers politic. Aceasta reprezintă cu adevărat împletirea interesului naţional suprem prevăzut în art. 1 al Constituţiei României, cu interesul apărării colective ce decurge din documentul constitutiv al Alianţei Nord-Atlantice prin semnarea Acordului Politic de Finanţare a Forţelor Armate ale României cu minim 2% din PIB, obligaţie nerespectată în ultimii ani de majoritatea statelor membre NATO.

Având în vedere situaţia de securitate globală, precum şi dezvoltările pe flancul estic al Alianţei şi în special la Marea Neagră, acest demers politic defineşte o atitudine profund responsabilă a conducerii de stat şi politice a României, atât în ceea ce priveşte interesele directe şi nemijlocite de securitate naţională cât şi în contextul obligaţiilor NATO, “România arătând că este membru responsabil al Alianţei şi îşi înţelege bine atribuţiile”, după cum declara Preşedintele Klaus Johannis cu ocazia semnării acestui acord, în ianuarie 2015.

Totodată, prin acest demers “arătăm militarilor noştri că îi respectăm şi că dorim să le îmbunătăţim condiţiile de muncă”. În acelaşi timp, “armata este un furnizor de securitate, dar poate să fie şi un furnizor de dezvoltare economică”, afirma Preşedintele României cu aceeaşi ocazie.

“Noi avem nevoie de o armată foarte bine înzestrată, o armată performantă, pentru că, să nu uităm, România este ţară membră NATO şi în momentul în care am ales să devenim parteneri NATO ne-am asumat şi nişte obligaţii” – sunt cuvintele Ministrului Apărării Naţionale la finele anului 2017.  Acesta mai adăuga: "Eu am decretat că anul 2018 este anul Marinei militare româneşti. Dacă până acum ne-am apropiat foarte mult de forţele aeriene ... şi avem în dotare F16 şi continuăm înzestrarea cu încă 36 de aparate F16 pentru forţele aeriene. Dacă Patriot se leagă foarte mult de apărarea antiaeriană, TAB-urile de forţele terestre, ei bine, ne uităm cu mare drag către marina militară şi anul viitor demarăm programul Corvete multifuncţionale, pe care îl avem tot ca program major de înzestrare".

În spiritul celor de mai sus, M.Ap.N. a dispus ca cea mai mare parte a bugetului său de angajament / investiţii / achiziţii pe anul 2018 să fie utilizat pentru dotarea Forţelor Navale şi astfel, în baza aprobării Guvernului României, a fost lansată Procedura de achiziţii a patru Corvete multifuncţionale , care include şi modernizarea celor două fregate aflate în dotarea Marinei Militare.

Astfel, Procedura de achiziţii aprobată de Guvernul României stipulează o serie de clauze menite în primul rând să asigure Forţelor Navale Române o capabilitate defensivă redutabilă la Marea Neagră. În acelaşi timp, aceasta are în vedere aspecte care să conducă la o cât mai mare implicare a consorţiului câştigător în industria de specialitate din România, asigurând totodată un grad cât mai ridicat de asimilare şi integrare locală a produsului final, în paralel cu dezvoltarea unui program adecvat de compensare industrial – financiară ca parte din contract.

Companiile calificate după prima etapă a procedurii şi aflate în faza dialogului competitiv au urmărit respectarea prevederilor şi clauzelor stipulate în procedură. În acest sens se remarcă rigurozitatea, responsabilitatea şi profesionalismul Grupului DAMEN, singurul participant implicat nemijlocit în economia românească. Implicarea directă în industria de specialitate a demarat la începutul anilor ’90, prin lansarea de comenzi de corpuri de nave, apoi în 1999 prin preluarea Şantierului Naval Galaţi (SN Galaţi) şi astăzi prin preluarea a 49% din acţiunile Şantierului Naval Mangalia, într-un parteneriat cu Guvernul României. Toate acestea s-au realizat fără a condiţiona implicarea în industria românească de obţinerea unor comenzi de la statul român. Mai mult decât atât, DAMEN este singurul participant în procedura de achiziţie destinată dotării Marinei Militare Romane care a investit în economia românească în segmentul industrial specializat în producţia de nave militare de aproape 20 de ani, construind la Şantierul Naval Galaţi nave de acest tip cu o valoare finală totală de peste 2 miliarde de euro, în timp ce ceilalţi competitori au manifestat interes pentru România numai după lansarea acestor programe de înzestrare a Forţelor Armate ale României şi au fost sigure de alocarea bugetară necesară. Singura livrare destinată statului român a fost nava de patrulare “Ştefan cel Mare” achiziţionată cu fonduri europene şi intrată în serviciu în anul 2010 în dotarea MAI, care, în afara misiunilor specifice la Marea Neagră, participă în ultimii ani la Forţa Navală Internaţională de gestionare a crizei migranţilor din Marea Mediterană şi despre care marinarii noştri au numai cuvinte de laudă. Toate celelalte nave aferente sectorului de apărare şi securitate construite la SN Galaţi au fost destinate exportului, asigurând importante venituri bugetului de stat şi local, prin achitarea la timp şi necondiţionată a taxelor şi impozitelor şi prin asigurarea unui important număr de locuri de muncă. Aşadar, preluarea SN Galaţi de către Grupul DAMEN poate fi considerată drept una dintre cele mai de succes privatizări din economia românească.

Totodată, un alt element extrem de important este faptul că după anul 2009, SN Galaţi devine una dintre unităţile de bază ale Diviziei “Defense & Security” din Grupul DAMEN, fiind totalmente pregătită să preia orice comandă de navă de război din clasele de “Littoral Combat Ship” din care face parte şi corveta multifuncţională. De asemenea, transferul de tehnologie şi toate aspectele de pregătire a fabricaţiei pentru aceste nave militare a fost deja efectuat în totalitate, astfel încât astăzi SN Galaţi este singurul în măsură să lanseze în fabricaţie acest tip de navă imediat după semnarea contractului. Muncitorii de la SN Galaţi sunt singurii din industria navală autohtonă, care în ultimii 20 de ani au construit “nave gri” (n.n. este o expresie populară în rândul constructorilor de nave militare deoarece culoarea gri este tradiţional destinată acestui tip de nave) şi care reprezintă generaţia de astăzi, forţa de muncă de la Galaţi care a trăit şi muncit în acest mediu industrial de înaltă specializare. De când a devenit una din unităţile principale de producţie specială a Grupului DAMEN – Divizia “Defense & Security”, la Galaţi au fost produse, pe lângă sute de nave cu destinaţie specială, 29 de nave destinate sectorului ”Defense & Security” pentru 13 ţări, marea majoritate membre NATO. Printre acestea se numără nava amiral a Marinei Regale Olandeze, Joint Support Ship ”Karel Doorman”, cea mai mare navă de război produsă vreodată în România, având lungimea de 205 m şi intrată în serviciul NATO în anul 2015.

Astăzi, când SN Galaţi aniversează 125 de ani de existenţă, dintre care ultimii 20 de ani drept “centru operaţional de excelenţă” al diviziei “Defense & Security” al Grupului DAMEN, acesta este singurul participant înregistrat în competiţia de achiziţii în discuţie, care se poate lăuda cu capacitatea şi capabilitatea nemijlocită şi imediată de a prelua în fabricaţie orice navă tip “Littoral Combat Ship” din care face parte clasa de corvete, subiect al acestei proceduri.

Totodată, pentru echiparea cu sisteme speciale şi armamente, DAMEN a reuşit să formeze cea mai puternică echipă din industria mondială de apărare pentru proiectul românesc, conlucrând cu BOEING, RAYTHEON, GENERAL DYNAMICS şi THALES şi realizând istorie în acest important moment al Alianţei Nord-Atlantice. Astfel a reuşit să îmbine cu succes interesul industriei americane de specialitate (reprezentată prin cei trei giganţi Boeing, Raytheon şi General Dynamics) cu cel al industriei europene în domeniu (reprezentată de gigantul Thales alături de grupul olandez).

În comunitatea militară şi de specialitate se cunoaşte că aceşti furnizori americani de sisteme de armamente sunt cei mai redutabili pe plan mondial, ei neînregistrând rateuri, aşa cum s-a întâmplat recent cu echipamentele produse de alţi competitori în Campania navală mediteraneană împotriva unor ţinte reale de pe teritoriul Siriei, din luna aprilie a acestui an (factorii de decizie cunosc aceste aspecte din raportările militare oficiale dintre care unele au ajuns şi în presa de specialitate).

În acelaşi timp, o altă valenţă deosebit de importantă ce reiese pregnant din această colaborare considerată de anumiţi strategi militari “a lethal combination” este crearea unei redutabile capabilităţi de apărare a flancului estic al NATO în zona Mării Negre. Aceasta are un grad de interoperabilitate indubitabil cu Forţele Navale NATO din regiune şi în special cu Flota a 6-a a US Navy staţionată în Mediterană. Flota a 6-a deţine cea mai ridicată capabilitate şi disponibilitate de deplasare rapidă în zona de interes a României de la Marea Neagră, pentru a se alătura Forţelor Navale Române în situaţii necesare şi care pot culmina cu activarea art. 5 din documentul de constituire a Alianţei Nord-Atlantice (n.n. aceasta răspunde întrebărilor “pe cine ne putem baza imediat în caz de nevoie în plan politico – strategic şi cum putem să asigurăm un grad maxim de interoperabilitate în plan tehnico-militar”).

La finalul acestor consideraţii, aşa cum la debut a fost remarcată responsabilitatea cu care conducerea politică şi de stat a României a abordat problematica noilor orientări şi alocări bugetare în politica de apărare şi securitate, participanţii industrialo-militari îşi exprimă speranţa că la decizia finală se vor lua în calcul toate aceste elemente de natură politico-strategică şi tehnico-militară care să ducă la cea mai bună alegere pentru România în contextul responsabilităţilor pe care le are ca stat de frontieră pe flancul sud-estic al NATO alături de principalii aliaţi strategici.