Pentru a le menţine într-un cadru legal, Finlanda extinde controlul asupra serviciilor de informaţii

Instituţia ombudsman-ului şi supravegherea serviciilor de informaţii

După crearea, de către parlamentul suedez, în 1809, a riksdagens justitieombudsman, cu responsabilitatea supervizării activităţilor autorităţilor publice, instituţia s-a extins şi în alte state, iniţial în cele scandinave, ca parte a guvernului, apoi exercitând atribuţii în diverse domenii, cum este cel militar (primul ombudsman militar l-a creat Germania, în 1957), poliţie, servicii de sănătate, protecţia minorităţilor etc. sau având mandat general, la nivel naţional (Noua Zeelandă, din 1962). Uniunea Europeană a creat funcţia de ombudsman european în 1995, cu scopul supravegherii instituţiilor europene, al desfăşurării acţiunilor acestora cu respectarea principiilor bunei guvernări.

Ombudsman-ul militar (Olanda, Slovacia, Lituania, Cehia, Belgia) îndeplineşte un rol central în domeniul securităţii, în supravegherea forţelor armate, în prevenirea abuzurilor în materie de drepturi ale omului în interiorul forţelor armate sau circumscris activităţii acestora. Acelaşi rol, de supraveghere, îl îndeplineşte ombudsman-ul şi când este vorba de serviciile de informaţii.

Monitorizarea, verificarea, evaluarea, investigarea structurilor de intelligence din punct de vedere al legalităţii, corectitudinii, eficienţei poate fi făcută de diferite comisii (comisii parlamentare, organe judiciare) sau de instituţii independente de tip ombudsman, scopul principal fiind acela de a monitoriza şi trage la răspundere serviciile de informaţii pentru politicile şi acţiunile lor. Un tip de ombudsman este şi inspectorul general independent pentru informaţii din Australia, Noua Zeelandă sau Africa de Sud.

Constituit exterior structurii pe care o controlează, ombudsmanul în domeniul intelligence supraveghează activitatea serviciilor, dacă aceasta se derulează în conformitate cu legea şi dacă respectă drepturile fundamentale ale omului.

Înfiinţarea intelligence ombudsman

În Finlanda, domeniul intelligence este împărţit între forţele de apărare (serviciul de informaţii militare) şi poliţie. Serviciul de securitate, Poliţia finlandeză de securitate (Suojelupoliisi, SUPO) este autoritatea civilă, parte a poliţiei finlandeze, care îndeplineşte sarcini operaţionale legate de cotraspionaj, contraterorism şi alte activităţi conexe securităţii naţionale. Urmând o tradiţie nordică, SUPO, structura de securitate, este o unitate naţională de poliţie care operează în subordinea Ministerului de Interne. Urmând modelul suedez, Finlanda şi-a creat funcţia de ombudsman parlamentar încă din 1920. Adoptarea unei noi legislaţii în materie de intelligence a făcut ca, la distanţă de aproape un secol, în Finlanda să se considere necesară înfiinţarea şi a unui intelligence ombudsman.

În 2013, pe fondul avertismentelor primite de la structurile de securitate, şi anume că există informaţii alarmante potrivit cărora, în ultimii ani, statele străine şi-au intensificat activitatea de spionaj, guvernul finlandez a constituit un grup de lucru pentru adaptarea legislaţiei care reglementează serviciile de informaţii la realitatea epocii cibernetice şi a noilor ameninţări, pentru a aduce Finlanda la nivelul partenerilor săi din Europa de Vest.

Rezultatul a fost un pachet de legi care să sporescă atribuţiile atât ale intelligence-ului militar, cât şi ale SUPO, să le extindă acestora competenţele de supraveghere în scopul obţinerii informaţiilor de securitate. De asemenea, s-a urmărit ca SUPO să obţină autorizare pentru derularea de operaţiuni în străinătate, cu scopul culegerii de informaţii esenţiale privind ameninţările la adresa securităţii naţionale, cum sunt terorismul, spionajul, în condiţiile în care mediul de securitate din Finlanda se schimbă rapid, iar noile ameninţări necesită un nou tip de pregătire şi planificare. Potrivit autorităţilor, competenţele de prevenire a criminalităţii nu permiteau detectarea suficient de devreme a ameninţărilor la adresa securităţii naţionale şi adoptarea de măsuri în consecinţă, Finlanda fiind una dintre puţinele democraţii occidentale fără o legislaţie propriu-zisă în zona de intelligence.
Creşterea activităţii agenţiilor străine de informaţii în Finlanda, care a atins, potrivit ministrului de Interne, Kai Mykkänen, în mod straniu, un nivel similar cu cel al Războiului Rece, impunea un răspuns adecvat.

Numai că exista o problemă: Constituţia Finlandei. La care se adăugau cei care considerau că vor fi limitate libertăţile civile.
Noua legislaţie avută în vedere a fost controversată încă de la început pe motiv că permitea ca activitatea serviciilor de securitate să afecteze dreptul cetăţeanului la viaţă privată, dat fiind că li se oferea acestora posibilitatea efectuării de supraveghere chiar şi atunci când nu era suspectată comiterea unei infracţiuni.

Ca urmare, până la adoptarea noilor legi a fost nevoie de aproximativ doi ani, fiind necesară, mai întâi, introducerea unei modificări în Constituţie, adoptată de Parlament, în toamna anului 2018, cu referire la reglementările privind dreptul la confidenţialitate şi la inviolabilitatea secretului corespondenţei, a convorbirilor telefonice şi a altor forme de comunicare confidenţială (internet).

Constituţia Finlandei garanta protejarea corespondenţei private, cu excepţia situaţiilor în care era necesară investigarea unei infracţiuni. Amendamentul constituţional a vizat adăugarea de excepţii la prevederea care garantează dreptul la intimitate, astfel încât serviciile de securitate să obţină autoritatea de a urmări e-mailurile şi alte mesaje private pentru a strânge informaţii în cazul suspectării unei activităţi militare sau de altă natură care ameninţă securitatea naţională. Versiunea finală a pachetului de legi a fost trimisă în Parlament în condiţii politice tulburi generate de demisia premierului Juha Sipilä şi a guvernului de centru-dreapta. Astfel, la 11 martie, Eduskunta (parlamentul finlandez) a adoptat reglementările care acordă mai multă putere de supraveghere ofiţerilor structurilor de informaţii militare şi angajaţilor civili ai poliţiei specializaţi în activităţi de contrainformaţii, Intelligence Civil Act urmând să îmbunătăţească capabilităţile de protecţie împotriva ameninţărilor grave la adresa securităţii naţionale.

Parlamentarii finlandezi au adoptat, date fiind condiţiile politice, printr-o procedură specială, fără vot, două proiecte de lege conform cărora, în cazul în care o persoană este suspectă că desfăşoară acţiuni ce reprezintă o ameninţare majoră pentru securitatea naţională, ea poate deveni obiectul supravegherii.

Acordarea de puteri extinse serviciilor de securitate a condus la crearea unei noi autorităţi de supraveghere: ombudsman-ul pentru activitatea de informaţii. Până la intelligence ombudsman existau în Finlanda doi supervizori ai legalităţii: Cancelarul pentru Justiţie şi ombudsman-ul parlamentar. Ambii cu aproximativ aceleaşi atribuţii: de supraveghere a legalităţii acţiunilor întreprinse de autorităţi, în special prin investigarea plângerilor primite, cu accent pe promovarea drepturilor fundamentale ale omului.

Potrivit declaraţiilor autorităţilor finlandeze, Finlanda are cel mai cuprinzător sistem de supraveghere şi control al legislaţiei privind serviciile de informaţii din Europa. SUPO îşi desfăşoară propriul control intern al legalităţii şi este, de asemenea, supravegheat de Ministerul de Interne.

Prin noua legislaţie, activitatea de supraveghere este desfăşurată de încă două structuri: intelligence ombudsman şi Comitetul de Informaţii al Parlamentului, care nu se implică în controlul legalităţii operaţiunilor, dar efectuează o supraveghere generală a informaţiilor produse de serviciile de informaţii.

Rolul intelligence ombudsman

Intelligence ombudsman este abilitat să supravegheze utilizarea metodelor de culegere a informaţiilor şi poate solicita rapoarte privind activitatea de informaţii. Ombudsman-ul este obligat să sesizeze orice comportament ilegal şi beneficiază de acces liber la documente şi informaţii, la spaţii şi sisteme informatice, la toate datele şi operaţiunile de culegere a informaţiilor.
În cazul în care stabileşte că autorităţile au acţionat în mod ilegal, intelligence ombudsman poate dispune suspendarea sau încetarea operaţiunii de intelligence şi eliminarea oricăror informaţii obţinute în mod ilegal. De asemenea, va monitoriza şi evalua legislaţia în domeniu şi va propune îmbunătăţiri, după cum consideră necesar.
Ombudsman-ul pentru informaţii poate înregistra plângeri privind legalitatea culegerii de informaţii. O persoană care a fost ţinta culegerii de informaţii (interceptarea telecomunicaţiilor, monitorizarea traficului de date etc.) poate să solicite investigarea legalităţii măsurii.

Intelligence ombudsman-ul va fi numit de guvern pentru o perioadă maximă de cinci ani şi va raporta, anual, Parlamentului, ombudsman-ului parlamentar şi Guvernului cu privire la activităţile sale.

Autorităţile finlandeze consideră că legile privind serviciile de informaţii au fost adoptate deoarece noile metode statuate prin aceste acte normative ar putea oferi modalităţi mai eficiente de asigurare a securităţii ţării într-un context în care se înregistrează o schimbare profundă în politica internaţională, dezvăluirea publică a măsurilor radicale luate de serviciile de informaţii în unele state reprezentând un indiciu al nivelului ridicat de tensiune. De asemenea, în conformitate cu noua legislaţie şi cu modificarea adusă Constituţiei, Finlanda poate culege informaţii pentru securitatea internă şi în afara statului, anterior bazându-se, exclusiv, pe schimburile internaţionale în domeniu.

Rămâne, însă, de văzut, dacă şi cum va funcţiona acest cel mai cuprinzător sistem de supraveghere din Europa. Cum se vor înţelege între ele instanţele cărora le revine monitorizarea serviciilor de informaţii, chiar dacă se afirmă că atribuţiile şi competenţele intelligence ombudsman nu s-ar suprapune atribuţiilor de supraveghere ale cancelarului pentru justiţiei şi ombudsman-ului  parlamentar sau ale ombudsman-ilor specifici altor domenii.
De pildă, care va fi poziţia intelligence ombudsman faţă de rapoartele anuale privind resursele utilizate în obţinerea de informaţii, pe care poliţia, autorităţile vamale, grănicerii şi forţele de apărare le prezintă ombudsman-ului parlamentar. Sau în ceea ce priveşte sarcina specială a aceluiaşi ombudsman parlamentar în supravegherea legalităţii operaţiunilor sub acoperire. Şi, cu siguranţă, în multe alte situaţii.