Având în vedere costurile tot mai reduse ale dronelor şi uşurinţa cu care acestea sunt achiziţionate şi folosite, noua strategie se concentrează în principal pe stabilirea unei imagini a ameninţărilor acestora, a unei arhitecturi şi unui protocol, comune pentru toate categoriile de forţe. Totodată, strategia stabileşte o coordonare mai puternică între agenţiile federale americane, dar şi cu aliaţii şi partenerii din străinătate.

Documentul prezintă soluţii adecvate pentru teritoriul naţional american, pentru zonele din teritoriul naţiunilor gazdă, precum şi pe timpul situaţiilor de urgenţă şi recunoaşte că acestea pot diferi în funcţie de o varietate de factori. De asemenea, strategia consideră că Departamentul apărării ar trebui să evalueze continuu eficienţa proceselor pentru a oferi soluţii eficiente în timp util. În acelaşi timp, noua strategie observă că unele procese de achiziţie concepute pentru a sprijini operaţiunile convenţionale pot dura o perioadă prea mare atunci când vine vorba de dezvoltarea capabilităţilor. De aceea, în condiţiile în care mediul de securitate este într-o continuă schimbare, ar fi necesară o nouă abordare.

Strategia cuprinde trei linii de efort pentru a contribui la diminuarea ameninţărilor globale ale dronelor: pregătirea forţei, apărarea forţei şi construirea echipei.

Pentru pregătirea forţei, Pentagonul intenţionează să coordoneze dezvoltarea analizelor privind ameninţările, care trebuie să corespundă cerinţelor actuale şi viitoare la nivel întrunit. Aceasta include stabilirea unor cerinţe şi priorităţi durabile în domeniul intelligence, care să contribuie la dezvoltarea de capabilităţi de „analiză informată”. Totodată, Pentagonul va trebui să sincronizeze investiţiile în ştiinţă şi tehnologie şi să accelereze dezvoltarea tehnologiilor cheie. Aceste tehnologii ar trebui să fie funcţionale atât pe teritoriul naţional, cât şi în teritoriul naţiunilor gazdă.

Tot pe acest palier, strategia consideră că este necesară stabilirea de protocoale, standarde şi metodologii comune de testare şi evaluare a sistemelor de combatere a dronelor (Counter Small Unmanned Aerial Systems – C-sUAS).

Pentru apărarea forţei, strategia subliniază necesitatea de a furniza capabilităţi comune care trebuie coordonate în ceea ce priveşte doctrina, instruirea, politicile şi organizarea şi care ar presupune investiţii la nivelul tuturor categoriilor de forţe. De asemenea, sunt necesare noi concepte şi doctrine comune, care trebuie să abordeze întregul spectru de la operaţiunile din timp de pace până la lupta pe scară largă.

Pentru construirea echipei care va colabora pentru a contracara ameninţările dronelor de dimensiuni mici, strategia evidenţiază importanţa existenţei unui parteneriat cu inovatorii de tehnologie şi alte agenţii din ţară, dar şi cu aliaţii şi partenerii din străinătate. Astfel, aceste parteneriate vor permite accelerarea dezvoltării de soluţii şi furnizarea către forţa comună de contramăsuri eficente pentru pericolele şi ameninţările sUAS.

Potrivit documentului, vor fi dezvoltate mai multe „politici locale reciproc avantajoase” pentru ca forţa comună să poată lucra împreună cu aliaţii şi partenerii. De asemenea, eforturile de cooperare vor include oportunităţi pentru schimburi de tehnologie, investiţii şi standarde comune, precum şi colaborări în privinţa cercetărilor combinate, dezvoltării, testării şi evaluării tehnologiei şi a progreselor în materie de capabilităţi.

Strategia a fost prezentată la scurt timp după apelul Congresului american adresat Pentagonului de a avansa rapid programul comun de dezvoltare şi lansare a unei capabilităţi de combatere a dronelor, pe cât posibil până în toamna viitoare. Pentru aceasta, legislativul american a suplimentat bugetul apărării pentru 2021 cu peste 47 milioane USD.

Citeşte şi:

Drone pentru armată construite în România