PATROMIL cere ca cele 16,68 miliarde EUR prin SAFE să lase în România capacitate reală de producţie şi solicită Guvernului să prezinte public, program cu program, ce capacităţi industriale rămân efectiv în România
Florin JipaMiza nu este doar ce cumpără România prin SAFE, ci ce va putea România să producă singură atunci când securitatea naţională o cere, mai anunţă Asociaţia Patronală a Producătorilor de Tehnică Militară.
România beneficiază de o alocare SAFE de aproximativ 16,68 miliarde EUR, finanţare rambursabilă destinată investiţiilor în apărare. Din perspectiva PATROMIL, succesul programului nu poate fi măsurat exclusiv prin numărul de sisteme militare livrate sau prin valoarea investiţiilor anunţate, ci prin capacitatea industrială pe care România o dobândeşte şi pe care se poate baza pe termen lung.
PATROMIL subliniază diferenţa esenţială dintre a cumpăra un sistem militar şi a dobândi capacitatea de a-l fabrica, întreţine, adapta, moderniza şi înlocui în România. O fabrică amplasată pe teritoriul naţional nu înseamnă automat control asupra tehnologiei, acces la documentaţie sau dreptul de a continua producţia în situaţii de criză.
Asociaţia este disponibilă să mobilizeze, fără costuri pentru stat, expertiza tehnică, industrială şi de business a membrilor săi pentru a sprijini identificarea capacităţilor româneşti relevante, corelarea lor cu cerinţele programelor SAFE şi soluţionarea rapidă a blocajelor care pot întârzia contractarea, cooperarea industrială sau punerea în producţie.
Obiectivul este ca fereastra SAFE să fie folosită nu doar pentru achiziţii rapide, ci şi pentru consolidarea unei baze industriale de apărare sustenabile în România.
PATROMIL cere un tablou public al rezultatului industrial al SAFE
• Contracte româneşti reale. Ce companii cu capital românesc, de stat sau privat, au contracte ferme de producţie şi care este valoarea activităţii industriale care le revine efectiv?
• Producţie, nu simplă prezenţă locală. Ce se fabrică efectiv în România şi ce activităţi sunt limitate la asamblare, mentenanţă, infrastructură sau suport?
• Drepturi tehnologice. Ce licenţe, documentaţie şi drepturi de fabricaţie, reparaţie, adaptare şi modernizare dobândesc companiile româneşti şi statul român?
• Continuitate în criză sau război. Poate producţia continua fără o nouă negociere cu furnizorul extern? Există prioritate pentru comenzile statului român şi acces la piesele, documentaţia şi componentele critice necesare?
• Capacitate suplimentară măsurabilă. Ce poate produce România după SAFE faţă de ceea ce putea produce înainte şi de la ce dată devine operaţională această capacitate?
PATROMIL solicită clarificarea bazei de calcul pentru procentul de 60% din cheltuieli despre care ministrul apărării a declarat public că ar urma să se concretizeze în producţie în România.
Acest indicator trebuie diferenţiat de simpla localizare a unei fabrici, de înregistrarea unei societăţi în România sau de asamblarea locală a unor componente importate. Pentru industrie, indicatorul relevant este valoarea adăugată şi autonomia industrială obţinute: ce componente şi sisteme sunt fabricate local, cine controlează decizia de producţie, ce tehnologie este transferată şi ce drepturi rămân disponibile după încheierea contractelor.
„La finalul SAFE trebuie să putem răspunde simplu la două întrebări: ce poate produce România, prin industria sa, cu ce drepturi şi garanţii de continuitate - şi cât de repede putem transforma contractele în capacităţi industriale efective?”