Parlamentul European nu menajează Rusia

Pe data de 12 martie 2019, Parlamentul European a votat o rezoluţie  care se referă la stadiul actual al relaţiilor politice ale UE cu Rusia. Trecând în revistă încălcările de către Rusia ale normelor internaţionale, europene şi, nu în ultimul rând, ale democraţiei, documentul se constituie într-o critică fermă la adresa acestei ţări, poziţie rar întâlnită între mesajele de politică externă ale statelor occidentale europene. Deşi Rezoluţia nu este decât o analiză şi nu are atribute executorii, ea poate sta la baza oricărei decizii a UE, aplicate Rusiei.

 În ultimii 2-3 ani populaţia statelor est-europene a manifestat o doză ridicată de suspiciune în ceea ce priveşte relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Rusia. Experienţa istorică nefericită a statelor cuprinse între Marea Baltică, Marea Adriatică şi Marea Neagră  în relaţiile cu Uniunea Sovietică/Rusia stă la baza lipsei de încredere în intenţiile acesteia sau în respectarea promisiunilor de asigurare a păcii în zonele sale de interes.

În ziua de 12 martie 2019, Parlamentul European a votat rezoluţia nr. A8-0073/2019, care se referă la stadiul actual al relaţiilor politice Uniunea Europeană – Rusia şi formulează recomandări pentru modul în care UE îşi va putea direcţiona pe viitor aceste relaţii. Ultima analiză de acest gen a fost adoptată pe data de 10 iunie 2015.  De atunci Rusia a devenit tot mai agresivă, printr-o gamă largă de acţiuni, de la  operaţiuni de influenţă strategică şi până la activităţi aeriene militare de intimidare, cu scopul de a-şi extinde zona de influenţă în întreaga Europă.

Această rezoluţie nu are efect de lege însă ea va putea să stea la baza unor decizii europene care să restrângă aria de acţiune şi agresivitatea Rusiei.

UE a acţionat întotdeauna pe baza principilor legilor internaţionale, respectului faţă de drepturile omului, ale democraţiei şi rezolvării pe cale paşnică a conflictelor. Rusia însă nu a înţeles să acţioneze pe baza aceloraşi principii şi de aceea UE a cooperat cu Moscova numai în domenii de interes comun aşa cum acestea au fost identificate şi definite prin concluziile Consiliului pentru Afaceri Externe al UE la data de 14 martie 2016. Direcţiile pe care şi le-a propus UE sunt:

• implementarea acordului de la Minsk ca o condiţie cheie a relaţiilor dintre cele două entităţi;
• strângerea relaţiilor cu partenerii din estul Europei şi cu alţi vecini ai Rusiei, în mod deosebit cu cei din Asia centrală;
• întărirea rezilienţei UE în domeniile: securitate energetică, ameninţări hibride sau comunicaţii strategice;
• angajarea selectivă a Rusiei numai pe domenii de interes pentru UE;
• angajarea prin contacte om la om şi sprijin acordat societăţii civile ruse.

UE recunoaşte lipsa de încredere reciprocă şi îşi manifestă disponibilitatea de a coopera cu Rusia, pe domenii de interes comun, în condiţiile în care aceasta îşi îndeplineşte obligaţiile internaţionale legale.  

Începând cu anul 2015, au crescut tensiunile între UE şi Rusia. O enumerarea extensivă, dar nu exhaustivă, a cauzelor acestor tensiuni poate să cuprindă:

• intervenţia Rusiei în Siria;
• interferenţa în politica internă a unor state ca Libia şi Republica Centrafricană; 
• exerciţiul militar pe scară largă desfăşurat în imediata vecinătate a spaţiului UE (Zapad 2017);
• sprijinul Rusiei pentru partidele anti-UE şi mişcările de extremă dreaptă;
• restrângerea libertăţilor fundamentale  şi violarea extinsă a drepturilor omului;
• acţiuni violente asupra apărătorilor acestor libertăţi democratice;
• arestarea unor jurnalişti sau activişti ai societăţii civile, inclusiv arestarea şi deţinerea arbitrară a lui Oiub Titiev, directorul Memorialului Centrului pentru Drepturile Omului din Cecenia;
• stigmatizarea activiştilor societăţii civile prin apelativul de „agenţi străini”;
• violarea grosolană a drepturilor omului în Caucazul de Nord, mai ales în Cecenia;
• discriminarea minorităţii tătare din Crimea;
• efectuarea de asasinate pentru înlăturarea oponenţilor politici, cum ar fi Boris Nemţov sau Serghei Magnitski;
• atacuri cyber şi hibride asupra unor state europene;
• asasinate efectuate de ofiţeri ruşi de informaţii pe teritoriul unor state europene;  
• organizarea de alegeri ilegale şi ilegitime în Donbas;
• campanii extinse de dezinformare;
• construcţia ilegală a podului peste strâmtoarea Kerci;
• militarizarea Crimeei ca şi a altor zone ale Mării Negre şi Mării de Azov; 
• restricţionarea navigaţiei prin strâmtoarea Kerci inclusiv pentru nave sub pavilionul statelor Uniunii Europene;
• atacul, sechestrarea şi arestarea  echipajului navelor ucrainiene în strâmtoarea Kerci;
• climatul de opresiune şi intimidare a jurnaliştilor şi media independente sau chiar reţinerea unor jurnalişti şi bloggeri astfel încât Indexul mondial al Libertaţii Presei pentru anul 2018 situează Rusia pe locul 148 din 180 de state.

Rusia este acuzată de nerespectarea acordului de la Minsk, de anexarea ilegală a Crimeei şi de războiul hibrid pe care îl desfăşoară împotriva Ucrainei.

Un capitol aparte al rezoluţiei Parlamentului European este destinat dependenţei statelor UE de energia livrată de Rusia, aici fiind vorba, în primul rând de gazul natural. Această dependenţă a fost permanent în creştere din anul 2015 până în prezent. Este subliniată direct, tranşant, avertizarea că „Rusia foloseşte energia ca mijloc de protejare şi promovare a intereselor de politică externă.  Rezilienţa UE la presiunile externe poate fi construită numai prin diversificarea surselor de energie şi reducerea dependenţei de Rusia”.

La aproximativ o lună după votul referitor la conducta Nord Stream 2, când Germania, prin vocea cancelarului Angela Merkel, asigura europenii, împotriva realităţii, că prin realizarea acestui proiect Europa nu va fi dependentă de gazul rusesc, deşi alte state erau împotriva proiectului, actualul document european subliniază că UE trebuie să vorbească cu o singură voce şi să demonstreze solidaritatea organizaţiei atunci când este vorba de securitatea energiei spaţiului său.  Dependenţa de combustibilii fosili furnizaţi de Rusia, subminează capacitatea Uniunii Europene de a avea o abordare politică fermă, verticală, faţă de Moscova. Rezilienţa statelor membre ale Parteneriatului Estic în faţa activităţilor hibride ale Rusiei nu va creşte decât atunci când aceste state, ca şi cele care sunt membre ale UE, îşi vor construi propria infrastructură strategică de transport a energiei. Acesta este şi motivul pentru care primul obiectiv al Iniţiativei celor Trei Mări este tocmai realizarea acestei infrastructuri.

O serie de guverne europene au lansat partenerilor, semnale de avertizare timpurie, potrivit cărora a crescut activitatea de spionaj a Rusiei, depăşind chiar nivelul din anii Războiului Rece.  

Viziunea policentrică a Rusiei privind distribuţia puterilor politice şi economice pe glob este în contradicţie cu cea a Uniunii Europene care vede relaţiile dintre statele lumii pe principii multilateraliste, într-o ordine mondială bazată pe reguli unanim agreate. Relaţiile dintre cele două entităţi se vor putea îmbunătăţi atunci când Rusia va împărtăşi aceleaşi valori cu cele ale statelor UE.

În aceste condiţii Rusia nu mai poate să fie un partener strategic al Uniunii Europene neîndeplinind principiile art.2 din Acordul pentru Parteneriat şi Cooperare. Orice cadru de cooperare între cele două entităţi trebuie să se bazeze pe respectul deplin faţă de legislaţia internaţională, principiile Acordului de la Helsinki şi principiile democratice ale drepturilor omului.

Printre provocările de securitate ale Rusiei la adresa UE, rezoluţia subliniază lipsa de transparenţă pentru activităţile militare desfăşurate, prin violarea spaţiului aerian al UE; comportamentul aerian agresiv faţă de avioane militare sau comerciale aparţinând statelor UE; violarea apelor teritoriale ale statelor din regiunea Mării Baltice cu nave militare sau civile.

Securitatea şi stabilitatea UE sunt ameninţate de activităţile de crimă organizată financiară desfăşurate pe teritoriul statelor membre ale Uniunii, iniţiate, coordonate şi conduse din Rusia. Activităţile de spălare de bani desfăşurate de firmele ruse, permit derularea unor acţiuni criminale, terorism şi corupţie, fiind o provocare majoră pentru Politica Externa şi de Securitate a Uniunii Europene.

Rezoluţia Parlamentului European face recomandări Comisiei Europene pentru realizarea unor programe şi întreprinderea de demersuri care să ducă la crearea în Rusia a unui climat proeuropean care să respingă corupţia, totalitarismul şi tendinţele autocratice ale clasei politice conducătoare. În acest sens, solicită Comisiei Europene să asigure sprijinul politic şi financiar societăţii civile ruse, apărătorilor drepturilor omului, bloggerilor, media independente, jurnalismului de investigaţii, mediilor universitare independente care studiază fenomenele lumii actuale şi ONG-urilor.

De asemenea, recomandă efectuarea de presiuni prin mijloacele diplomaţiei publice pentru corecta implementare a standardelor anti-corupţie formulate la Convenţia ONU împotriva Corupţiei şi la Convenţia OECD anti-corupţie.

Acţiunile Rusiei de intervenţie asupra reţelelor de internet prin controlul sau blocarea acestora sunt un serios motiv de îngrijorare pentru Parlamentul European.

În vederea asigurării unui cadru permanent de dialog, Consiliul European, în care Rusia este membru de drept, constituie cea mai bună platformă de prezentare şi explicare a diferitelor probleme la care se dau, nu de puţine ori, interpretări diferite. În aceste situaţii lipsa de comunicare este cel mai mare pericol.    

Rezoluţia Parlamentului European referitoare la Rusia reprezintă, probabil, cel mai dur document european care incriminează derapajele acestei ţări de la principiile democratice şi de la relaţiile internaţionale bazate pe respectarea integralităţii teritoriale şi a suveranităţii statelor. Având în vedere textul prezentat public, acesta poate fi baza pentru  orice acţiune diplomatică europeană îndreptată împotriva Rusiei. În cazul în care concluziile acestui document vor fi aplicate de statele Uniunii Europene, este practic imposibilă ridicarea sancţiunilor economice şi de circulaţie a persoanelor aplicate Rusiei ca şi continuarea derulării, în actualele condiţii, al proiectului Nord Stream 2. Din păcate, documentul nu este decât o analiză a stadiului actual al relaţiei UE-Rusia, şi de aceea el va fi sau nu, luat în considerare de statele vest europene, în funcţie de considerentele naţionale. Acesta este motivul pentru care el nu conţine sancţiuni la adresa statelor care vor dezvolta relaţii cu Rusia fără a ţine cont de cele menţionate în Rezoluţia prezentată.