Organizaţia de Cooperare de la Shanghai şi BRICS - perturbate de conflicte dintre India, China şi Pakistan

Criza indo-chineză este principala problemă, motiv pentru care Rusia a acţionat pentru perfectarea unor negocieri folosind platforma Grupului Trilateral Rusia-India- China (RIC), unul dintre principalele motoare ale BRICS. Numai că exact înainte de negocieri, cotidianul indian ”The Hindustan Times” raporta că părţile transferă noi trupe la frontiere – ”China a concentrat 50 de mii de militari, tancuri, artilerie şi sisteme de rachete anti-aeriene în Ladakh...Forţele armate indiene răspund similar”. Alte publicaţii notau că India a dislocat trupe şi la graniţa cu Pakistanul, după apariţia unor infomaţii despre posibile ciocniri indo-pakistaneze, dacă Pakistanul va fi folosit de China pentru a abate atenţia Indiei de la manevrele militare din Ladakh.

Evident, afacerile multilaterale ale OCS sunt afectate de contextul din ce în ce mai negativ generat de confruntările militare regionale ale celor trei state. Paradoxul situaţiei constă în faptul că New Delhi, Beijing şi Islamabad sunt oarecum forţate să dialogheze minimal la nivelul OCS (sau RIC, sau BRICS), în timp ce acasă manifestă poziţionări opuse şi acţionează complet diferit, ceea ce perpetuează tensiuni regionale şi, în general, o situaţie extrem de complicată.

Evoluţii în Organizaţia de Cooperare de la Shanghai.

MAE rus a anunţat că preşedinţia rotativă a Rusiei va organiza în luna noiembrie, prin video-conferinţă, summit-ul şefilor de stat din statele OCS. Summit-urile OCS şi BRICS ar fi trebuit să aibă loc la Sankt Petersburg în iulie, ceea ce a fost imposibil din cauza Pandemiei Covid-19. Apoi au fost amânate pentru septembrie.

Organizaţia OCS a fost constituită în anul 2001 de liderii Chinei, Rusiei, Kazahstanului, Tadjikistanului, Kârgâzstanului şi Uzbekistanului. În 2017, la OCS au aderat India şi Pakistan. În acest an, priorităţile preşedinţiei Rusiei au inclus:

- consolidarea ”poziţiei OCS în sfera securităţii şi stabilităţii”, ceea ce presupunea în primul rând dezvoltarea instrumentelor de acţiune anti-teroristă, împotriva extremismului, a criminalităţii cibernetice şi narco-traficului, prin intermediul ridicării nivelului de operaţionalizare a Structurii regionale anti-teroriste (RATS) a OCS,

- aprofundarea ”coordonării politicilor externe ale statelor OCS” printr-o mai bună convegenţă a poziţiilor cu privire la problemele mondiale şi regionale urgente şi lansarea de iniţiative comune în cadrul ONU şi organismelor acesteia,

- dezvoltarea unei cooperări concrete între OCS şi alte organizaţii, precum ASEAN, CSI, şi blocul militar OTSC al Rusiei. Moscova insista ca, în 2020, OCS să pună bazele unor relaţii reciproc-avantajoase cu Uniunea Economică Euro-asiatică,

- sinergia ”strategiilor naţionale de dezvoltare şi proiectelor multilaterale de integrare”, ceea ce ar fi presupus consacrarea OCS ca şi ”pilon fundamental pentru formarea în Eurasia” a unui spaţiu de cooperare largă şi reciproc avantajoasă,

- consolidarea securităţii şi stabilităţii, pentru o dezvoltare durabilă în baza proiectului ”Marelui Parteneriat Euro-asiatic”,

- participarea OCS la stabilizarea economiei mondiale, dezvoltarea relaţiilor economice şi culturale. Se doreşte realizarea Programului Multilateral 2035 al Cooperării Economice şi Comerciale OCS, creşterea cooperării între întreprinderile mii şi mijlocii, în domeniul inovării, al ştiinţei şi tehnologiilor.  

Având în vedere evoluţiile cunoscute şi premizele pentru viitor, precum şi reactivarea conflictelor mai vechi de China, India şi Pakistan – care erodează încrederea reciprocă între membrii OCS, cele de mai sus au încetat practic să mai fie priorităţi.  Pe unele segmente ale relaţiilor bilaterale dintre membrii OCS, cele de mai sus au fost chestiuni dificil de abordat, iar alte segmente bilaterale - inclusiv agenda de ansamblu OCS 2020, au fost inhibate critic de pandemia Covid-19. 

BRICS

Summit-ul BRICS a fost anunţat pentru sfârţitul lunii octombrie a.c., în format de video-conferinţă. Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud au pus bazele BRICS în anul 2006, cu speranţa de a clădi o asociere a puterilor emergente, capabilă să producă o contrapondere geoeconomică pentru democraţiile liberale occidentale. ”Călcăiul lui Ahile” al acestei construcţii rămâne larga eterogenitatea a blocului, care include două mari puteri autoritare şi trei democraţii controversate şi cu greutate economică diferită. Un exemplu de lipsă a coeziunii este dat şi de criticile anterioare la adresa Chinei aduse de preşedintele brazilian, Jair Bolsonaro.

Preşedintele Putin promisese acum un an o activizare intensă la toate nivelurile, dar pandemia Covid-19 a dat peste cap mai toate proiectele. Agenda BRICS a devenit mai modestă, sub emblema neconvingătoare a preşedinţiei ruse - ”Parteneriatul strategic BRICS pentru stabilitate globală, securitate comună şi creştere inovatoare”. Putin promisese şi câteva priorităţi. În primul rând, să se extindă coordonarea specială a politicilor externe a celor Cinci ”pe platforme internaţionale cheie, în principal la ONU”. Nu rezultă că acest lucru a avut loc, ba dimpotrivă, India şi China au creat o breşă abruptă de comunicare strategică şi cooperare, chiar dacă în unele probleme - precum combaterea criminalităţii transnaţionale s-ar putea vorbi de unele viziuni convergente. Ceea ce face imposibilă o solidarizare şi o coeziune la vot asupra unor rezoluţii majore.

În ceea ce priveşte dezideratul rusesc ca BRICS ”să promoveze mai persistent o agendă internaţională pozitivă...pentru a rezolva problemele cheie globale şi regionale”, este evident că atmosfera politică mondială creată în acest an nu a mai permis aşa ceva, nici măcar la nivelul CS al ONU nereformat. Kremlinul a insistat şi asupra urgenţei ca cei Cinci să elaboreze ”standarde internaţionale pentru prevenirea terorismului şi combaterea ideologiei teroriste, inclusiv prin internet”, care să fie consacrate la ONU. Nu au fost înregistrate însă rezultate tangibile.

Rusia ar fi dorit ca BRICS să devină o organizaţie politică puternică, dar lipsa de consens a făcut ca orientarea BRICS să fie cu precădere pe construcţia de mecanisme financiare care convin Chinei şi Rusiei - noua Bancă de Dezvoltare, Fondul BRICS de rezerve valutare convenţionale, dezvoltarea în viitor a unui fond BRICS de obligaţii în monede naţionale, un sistem de schimb de informaţii macro-economic şi alte iniţiative pentru cooperare între autorităţile fiscale, vamale şi anti-monopol. Moscova insistă şi pe o problemă care o interesează profund, şi anume dezvoltarea unei platforme BRICS de cooperare şi cercetare în domeniul securităţii energetice.

Deocamdată, nu există niciun temei pentru a considera că anul 2020 ar fi marcat vreun progres remarcabil de îndeplinirea obiectivelor stabilite. Ceea ce readuce în atenţie faptul că, între membrii organizaţiei există divergenţe serioase, plecând chiar   de la interesele şi valorile naţionale. Ca atare, BRICS poate oferi cel mult o platformă utilă pentru a lansa provocări la adresa puterilor occidentale, dar în niciun caz de a modifica acum esenţa intereselor şi abordările politicilor globale ale Occidentului.

Grupul Trilateral Rusia–India–China, nefuncţional

India a anunţat (30 august) că nu va participa la cele mai importante exerciţii militare organizate în această perioadă de Rusia, ”Caucaz-2020”, cu participarea membrilor OCS. Diplomatic, New Delhi a indicat dificultăţile asociate pandemiei, dar cercuri de interes indiene - şi nu numai, arată că India a refuzat dislocarea de militari la aplicaţiile militare din Rusia numai din cauza participării de trupe din China - este cunoscut faptul că, din luna mai, India şi China se află în confruntări armate în Ladakhul de Est.

Chestiunea în sine sugerează că India a decis măsuri de distanţare politică şi militară de China, inclusiv prin subminarea cooperării la OCS, BRICS sau RIC. De fapt, unele cercuri politice americane s-au întrebat mereu de ce India a accesat formatele respective, deşi trecuse la aprofundarea unor relaţii strategice mai confortabile cu SUA şi cu puteri aliate din spaţiul Indo-Pacific. Şi cu atât mai mult, cu cât India era conştientă că asocierea cu China presupunea pe termen lung mai multe costuri decât beneficii.

Retrospectiv, Evgheni Primakov, al doilea ministru de externe în administraţia Elţîn, explica în premieră la New Delhi în 1998 conceptul Triunghiului RIC, care trebuia să devină un grup funcţional de neutralizare a influenţelor şi puterii Occidentului, în primul rând ale SUA. Oferta era în acei ani atractivă pentru India, dar RIC nu a putut fi util decât un timp, ca şi ”nucleul politic al BRICS” - asociere agregată tocmai pentru a forţa o transformare a instituţiilor multilaterale consacrate sau a construi alte instituţii multilaterale alternative la cele ale lumii occidentale. Ulterior, strategia ”non-Occident” pentru multilateralitate a Kremlinului s-a suprapus facil cu dorinţa Chinei de emergenţă la nivel global, constituindu-se tandemul Rusia-China care au afirmat de fapt OCS, BRICS şi RIC.

India a avut şi are probabil rolul de a echilibra raporturile de putere în interiorul RIC şi a celorlalte două organizaţii, având în vedere puterea internaţională în creştere a Chinei. Din prudenţă strategică, datorită unei disparităţi în termeni de putere şi datorită unor probleme neînchise definitiv pe relaţia bilaterală cu China, Moscova se acomodează greu cu noul profil agresiv al Chinei. Dar, pentru moment, nici nu poate interveni frontal să medieze direct relaţiile indo-chineze. Astfel că, de acum, se poate pune problema în ce măsură mai este RIC funcţional. 

India - client fidel pe miliarde de dolari al industriei ruse de armamente, observă asperităţi în extindere pe relaţia ruso-chineză şi a reuşit să convingă Rusia să accepte conceptul Indo-Pacific în locul celui de Asia-Pacific, tocmai pentru a îndepărta teoretic China din discuţiile de putere în regiune. Acum aşteaptă momentul în care Moscova s-ar putea detaşa de Beijing pentru ca, susţinută de New Delhi, Rusia să se poziţioneze ca  putere asiatică.

OCS nu poate deveni un bloc militar ca NATO

Recent a avut loc sub preşedinţia rusă reuniunea secretarilor consiliilor de securitate din statele membre OCS (prin videoconferinţă), în pregătirea summit-ului organizaţiei. Părţile au evaluat modul de asigurare a securităţii şi stabilităţii în spaţiul organizaţiei şi  au convenit să continue cooperarea în combaterea ideologiilor teroriste prin Internet, recrutarea de cetăţeni în rândurile grupărilor teroriste, respectiv pregătirea pentru acte teroriste. S-a convenit accelerarea lucrărilor de creare a Centrului universal al OCS de combatere a provocărilor şi ameninţărilor de securitate, pe baza RATS (o iniţiativă rusă).

Miniştrii apărării au convenit extinderea cooperării în lupta contra  terorismului, prima aplicaţie militară care include un exerciţiu pe această linie fiind ”Caucaz 2020”. India s-a retras însă de la aceste exerciţii militare de amploare executate de state OTSC, CSI şi OCS. Totodată, s-a constatat că stabilitatea strategică s-a deteriorat, aducându-se acuze în primul rând SUA pentru degradarea cadrului juridic internaţional şi desfăşurarea ”necontrolată” a sistemului global de apărare anti-rachetă, ca şi ”sursă de destabilizare a securităţii şi ordinii internaţionale şi generatoare de o nouă proliferare a armamentelor cu rachete în lume”.

Totuşi, secretarul general al OCS, Vladimir Norov, a arătat recent într-un interviu pentru agenţia rusă TASS că ”nu crede că OCS se poate transforma într-un bloc militar ca NATO” – aşa cum arată multe ”sugestii nefondate”, pentru că nu a existat vreodată un astfel de obiectiv.

Au mai rezultat preocupări privind intensificarea proceselor de migraţie din întreaga lume, o ameninţare reală în context pandemic şi al recesiunii economice generale. S-a propus explorarea de OCS a unor posibilităţi de cooperare mai strânsă între agenţiile de profil în domeniu migraţiei ilegale, pentru contracararea comună a ameninţărilor asociate armelor biologice şi toxice, sau a răspândirii infecţiilor periculoase pentru sănătatea şi prosperitatea colectivă. Desigur, o atenţie specială a fost acordată pandemiei Covid-19 în curs de evoluţie.

Summit-ul OCS 2020 - ratat din cauza confruntărilor dintre India-China?

Tensiunile serioase dintre India şi China nu se vor reduce prea curând. În confruntările militare ale părţilor din iunie de-a lungul Liniei de Control Actual (ALC) din estul Ladakh au murit 20 de militari indieni şi un număr necunoscut de soldaţi chinezi. De atunci au avut loc dialoguri repetate între înalţi diplomaţi şi oficiali militari ai celor două naţiuni, pentru a se evita noi escaladări. Fără rezultate concrete. Diplomaţii de la New Delhi şi Beijing au discutat – prin video-confrinţe, pentru a stinge ”problemele nerezolvate” şi pentru retragerea completă şi reciprocă a trupelor de la frontiere. Oficialii din India invocă lipsa de onestitate a părţii chineze chineze, pentru că Armata de Eliberare a Poporului (PLA) a refuzat să dea curs la acţiuni deja convenite şi planificate.

Şeful Statului Major al Apărării Indiei, generalul B.Rawat, a declarat recent că, în cazul în care va fi forţată, India poate să-şi exercite puterea militară pentru a evita intruziunile forţelor chineze peste ALC. Forţele Armate vor fi ”întotdeauna pregătite pentru acţiuni militare în cazul în care toate eforturile paşnice de restabilire a status quo-ului de-a lungul ALC nu vor avea succes ”, a declarat oficialul militar indian.

La nivel de discurs, Ministerul Apărării al Chinei s-a exprimat pentru o soluţie politică paşnică, a cărei identificare să se facă având în vedere imaginea de ansamblu a relaţiilor bilaterale cu India. ”India şi China trebuie să evite judecăţi greşite, să împiedice divergenţele să se intensifice în dispute şi să ia măsuri pentru a readuce relaţiile bilaterale pe drumul bun al dezvoltării normale”, consideră ministerul chinez.

Deşi diplomaţia Indiei a stabilit că militarii trebuie să lase dialogul în seama diplomaţilor, ministrul indian al apărării, Rajnath Singh a apelat la Moscova pentru sprijin şi mediere, în speranţa că viitorul summit OCS din 2020 organizat sub preşedinţia Rusiei ar putea oferi o platformă adecvată pentru ca India şi China să se angajeze în discuţii politice pozitive, pentru a inversa tendinţa gravă de manifestare a turbulenţelor militare pe relaţia bilaterală.

Până la urmă, dintre toate statele OCS şi BRICS, Moscova deţine cea mai mare legitimitate acceptată de China şi India pentru a putea gestiona un proces de negocieri real pentru o pace sustenabilă în spaţiul celor două organizaţii. Deocamdată însă, nu există semnale privind apetenţa pentru o eventuală angajare directă a Moscovei în medierea unor negocieri de pace.

Kremlinul nu ar dori să se amestece în această criză militară a celor două puteri asiatice şi are reticenţe majore de a interveni ca mediator direct. Deoarece, un eşec al Moscovei de a pune capăt confruntărilor militare chino-indiene, va însemna abandonarea oricăror instrumente diplomatice reale de către Beijing şi New Delhi, şi angajarea pe o soluţie militară.

Şi, evident că ”soluţia războiului” va determina India să se distanţeze puternic de China şi, de ce nu, şi de Organizaţiile la care ambele state participă cu drepturi depline. Din aceste perspective, succesul viitoarelor summit-uri la nivel OCS şi BRICS intră deci sub mari semne de întrebare.