Oportunităţi generate de evenimentele recente din Peninsula Coreeană. China, India şi Federaţia Rusă printre beneficiari?

„Acordul privind dezarmarea nucleară a Coreei de Nord este lăudat şi celebrat de toată Asia. …. în ţara noastră, unii ar prefera să vadă acest acord istoric cum eşuează decât să recunoască o victorie a lui Trump”

Donald TRUMP  

Este evident că paşii concreţi trebuie făcuţi de cei doi actori direct implicaţi în jocul strategic din peninsula, respective cele două state coreene. Acestea trebuie să convină asupra modului de abordare a problemelor politice, militare, sociale şi economice.

Fără să fie  detaliate public de nici una dintre părţile implicate, viitoarele acţiuni din domeniile enumerate mai sus, vor scoate la suprafaţă o mulţime de dificultăţi majore, unele greu de reconciliat, generate de poziţiile iniţiale de la care cele două state coreene vor pleca pe drumul deschis de gestul simbolic al plantării pinului păcii, în ziua de 27 aprilie 2018, pe linia de demarcaţie de la Panmunjom. Acest drum va avea doua ţinte strategice: în primul rând, semnarea tratatului de pace, urmat apoi de o eventuală integrare şi reunificare a celor două state. Aceste două ţinte se bucură de sprijinul declarat al celor doi lideri, nord şi sud coreeni, de sprijinul marii majorităţi a celor aproximativ 80 de milioane de cetăţeni ai peninsulei, precum şi de cel al marilor puteri contemporane, SUA, China şi Rusia, cărora li se adaugă şi alte state implicate în complicata ecuaţie a stabilităţii strategice în această parte a lumii.

Utilizând sintagma unui fost secretar de stat al SUA, cei care urmăresc de aproape evenimentele din zona Peninsulei Coreene apreciază că, pe lângă beneficiarii direcţi ai recentelor evenimente, respectiv Coreea de Nord, Coreea de Sud şi SUA, se conturează şi un grup al câştigătorilor colaterali.

În primul rând, China pare a fi unul dintre principalii beneficiari ai evenimentelor politico-diplomatice recente, urmare a faptului că SUA, probabil, vor fi mai puţin prezente în regiune din punct de vedere militar. De foarte mulţi ani, China doreşte ca focarul de insecuritate din Peninsula Coreeană să dispară sau măcar să scadă în intensitate. Prin anunţul referitor la suspendarea exerciţiilor militare comune cu forţele sud-coreene, SUA acceptă implicit o altă dinamică economică în regiune, care va permite Beijingului intensificarea schimburilor sale comerciale cu ambele state din peninsulă.

Sursă foto: 123rf.com

Dacă viitoarele negocieri vor prefigura pacea şi reconcilierea, SUA vor înregistra o scădere a prezenţei sale militare în regiune, concomitent cu creşterea proiectelor economice cu China. Este mai mult decât probabil că Beijing-ul va exploata legitimizarea internaţională de către SUA a regimului de la Phenian în sensul intensificării contactelor sale economice cu ambele state coreene.

În plus, suprapus cu evenimentele din ultimele două luni din Peninsula Coreeană, au avut loc mai multe evenimente, care devoalează modul în care Beijing-ul a folosit momentul de oportunitate reprezentat de perspectiva detensionării situaţiei din regiune. La Wuhan, vechea capitala a Chinei, a avut loc o întâlnire informală între preşedintele chinez Xi Jingping şi primul ministru al Indiei, Narendra Modi, eveniment ce face posibilă trecerea pe un alt plan a relaţiilor dintre cele două mari ţări, relaţii afectate de situaţiile de criză din Maldive (februarie 2018) şi Doklam (vara anului 2017). Odată depăşite două crize, Asia de Sud-Est ar putea evolua spre o perioadă a detensionărilor datorită modului în care cele mai populate ţări ale lumii au înţeles că pot contribui la stabilizarea regiunii în care acestea coexistă. În noua situaţie din Peninsula Coreea, China încearcă să conexeze şi dosarul Taiwan, care este un subiect de securitate  strategică, la contextul comercial tensionat dintre Beijing şi Washington pe subiectul taxelor de import-export. În acest context, Taiwanul a decis să restricţioneze tranzacţiile comerciale ale companiilor sale de telecomunicaţii şi IT cu gigantul chinez ZTE, şi, practic se oferă să devină una din principalele zone de confruntare comercială dintre SUA şi China, în viitorul apropiat. Pentru a evidenţia, odată în plus, determinarea Chinei de a răspunde pe mai multe planuri iniţiativelor SUA în zonă, autorităţile politico-militare de la Beijing au aprobat desfăşurarea unor teste de interceptare de rachete balistice, ca răspuns la ultimele teste americane cu rachete intercontinentale Minuteman III şi la simulările ofensive americane ce au implicat bombardierele strategice B-52.

 În al doilea rând, India a folosit fereastra de oportunitate reprezentată de evoluţiile pozitive din Peninsula Coreeană, în cadrul unei vizite a primului ministru Modi care a avut mai multe întâlniri cu Preşedintele Xi pe teme bilaterale şi regionale referitoare la relaţiile comerciale, militare şi de securitate regională. Într-o referire specifică filosofiei asiatice, Xi Jingping a ţinut să sublinieze că prietenia dintre India şi China ar trebui să continue să evolueze similar cu modul în care Fluviul Albastru (Yangtze) şi Gangele curg pentru totdeauna. Deşi întâlnirea nu a prilejuit nici o referire oficială la subiectele abordate, a reţinut atenţia afirmaţia secretarului de stat din ministerul de externe de la Delhi, Vijay Gokhale, conform căreia întâlnirile între cei doi lideri vor continua. Merită reamintit faptul că Gokhale (fost ambasador al Indiei la Beijing) a jucat un rol cheie în negocierile post criza din zona Doklam, dintre India şi China din vara anului 2017.

Deşi nu au fost înregistrate referiri concrete la proiectul chinez Belts and Roads, subiect aşteptat cu mare interes, a reţinut atenţia ideea unui proiect economic comun chino-indian în Afganistan, fapt ce ar putea genera nelinişte în Pakistan, aliat strategic al SUA în regiune.

Este de subliniat faptul că între cei trei giganţi economici ai planetei, Statele Unite, China şi India, a început un adevărat balet plin de avertismente şi de mesaje diplomatice de tatonare. Din analiza relaţiilor strategice existente în triunghiul Rusia - China - India nu se poate extrage acelaşi tip de concluzii.

În al treilea rând, merită urmărită şi posibila implicare a Federaţiei Ruse în derularea angajamentelor bilaterale convenite de liderii celor două state coreene, mai ales urmare a faptului că, în declaraţia de la Panmunjom din 27 aprile a.c., au fost enumerate trei domenii cheie de interes pentru ambele Coreei - căile ferate, energia electrică şi gazele naturale. Toţi actorii implicaţi în problematica generală coreeană sunt de acord că fără implicarea Rusiei nu poate fi posibil succesul proiectelor strategice iniţiate sau proiectate a se derula în peninsulă. În această idee, Serghei Lavrov a fost invitat la Phenian în 31 mai a.c., prilej cu care a transmis invitaţia preşedintelui Putin pentru Kim Jong-un de a efectua o vizită în Federaţia Rusă, probabil în luna septembrie a acestui an. Deşi nivelul oficial al cooperării economice ruso - nord-coreene este redus, aproximativ 80 milioane dolari anual, termenii reali ai conexiunilor economice bilaterale sunt alţii. Coreea de Nord exportă în Federaţia Rusă forţă de muncă. Cei peste 32000 nord-coreeni aflaţi la muncă în Rusia, trimit anual familiilor echivalentul a peste 300 milioane dolari. Pentru a sublinia şi mai mult nevoia Phenianului faţă de sprijinul Moscovei, ministrul de externe Ri Yong Ho a avut o întâlnire de lucru cu Iuri Trutnev, reprezentantul special al preşedintelui rus pentru Extremul Orient, prilej cu care a abordat proiecte economice de viitor ale celor două state, .

Într-o logică similară, preşedintele Coreei de Sud a făcut deja primele referiri la dorinţa sa de a se întâlni cu Vladimir Putin pentru a discuta rezultatele ultimelor evenimente referitoare la situaţia curentă din Peninsula Coreeană. Întâlnirea este planificată a se derula în viitorul apropiat. În context, Putin a declarat că doreşte iniţierea unei cooperări în triunghi Rusia, Coreea de Nord şi Coreea de Sud, în domeniile deja amintite în declaraţia comună inter-coreeană.

Astfel, Moscova este de acord cu ideea interconectării sistemului de căi ferate existent în Peninsula Coreeană cu sistemul de căi ferate euro-asiatic, proiect care ar permite exporturilor sud-coreene să ajungă în Germania în 12 zile, în loc de 42 de zile pe apă, ca în prezent. Deja un consorţiu sud-coreean şi-a anunţat intenţia de implicare tehnică şi financiară în acest proiect.

Moscova a făcut public şi interesul său pentru rambursarea  datoriei de 1,7 miliarde de dolari ce o are către Coreea de Sud, prin participarea directă la efortul de conectare feroviară a peninsulei cu sistemul său de căi ferate.

Un alt proiect care se prefigurează este legat de construcţia unei magistrale de conducte de hidrocarburi trans-coreeană, idee ce îşi are originile în anul 2011. Deşi acest proiect a fost privit cu suspiciune în multe capitale importante ale lumii, ministrul sud coreean de externe, Kang Kyung-hwa, a declarat recent că Seulul susţine proiectul, mai ales în urma unor calcule predictive, care indică o scădere a facturilor pentru energie în peninsulă de aproximativ 15 procente. În acest sens, gigantul Gazprom a primit o solicitare din partea Seulului de a reconsidera proiectul. Sectorul Rajin - Khasan, în lungime de 54 km, estimat la o valoare de 300 milioane dolari, va asigura conectarea actualului sistem de conducte ruse Sahalin – Vladivostok cu teritoriul Coreei de Nord. 

Referitor la dezvoltarea sistemului nord - coreean de transport energie electrică, Federaţia Rusă şi-a manifestat interesul pentru extinderea şi modernizarea acestuia în următorii ani, în cadrul unui proiect al cărui cost total ar putea ajunge la 30 miliarde de dolari. Modernizarea sistemului de transport energie electrică este imperios necesară, deoarece pierderile de energie pe reţelele de transport sunt de aproximativ 70 de procente. În contrapartidă, Phenianul va exporta în Federaţia Rusă metale preţioase (aur, în special) şi cupru.

***

Apreciem că administraţia americană are meritul de a fi sesizat fereastra de oportunitate pentru începerea unui proiect ambiţios de eliminare a capacităţilor nucleare ale unor state, printre care şi Coreea de Nord care, sub motivaţia dreptului la independenţă şi suveranitate naţională au încălcat prevederi ale ONU legate de nevoia controlului proliferării armelor nucleare. Eforturile Casei Albe au început prin convingerea preşedintelui sud-coreean de a face partea sa de drum din necesarul efort spre reconciliere în Peninsula Coreeană. Cea mai mare parte a comunităţii internaţionale a salutat succesiunea de evenimente majore înregistrate în intervalul 27 aprilie – 12 iunie 2018. Există probabil şi state care încearcă să exploateze acest moment în sensul atingerii unor obiective strategice, care, în alt context,  ar fi fost dificil de iniţiat sau nu ar fi fost posibile. Preşedintele Trump, prin noua sa abordare a securităţii Estului Asiei, probabil că riscă o îndepărtare a aliaţilor săi tradiţionali din regiune şi deschide oportunităţi altor doi mari actori din zonă, China şi Federaţia Rusă. Un prim aspect care susţine această idee este legat de acceptarea propunerii formulată de China, conform căreia renunţarea de către Phenian la proiectele sale nucleare ar trebui urmată de angajamentul ferm al SUA şi Coreei de Sud de a renunţa la exerciţiile militare comune din zonă. Propunerea s-a bucurat de susţinerea Moscovei, care, în plus, vede în stoparea exerciţiilor militare şi utilitatea negocierii unei foi de parcurs pentru reinstalarea graduală a încrederii partenerilor şi pentru reluarea convorbirilor în formatul cu 6 participanţi – Coreea de Nord, Coreea de Sud, Japonia, SUA, China şi Rusia, format convenit internaţional după ce, în 2003, Phenianul s-a retras din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Viitorul, probabil nu foarte îndepărtat, ne va arăta cine a abordat mai larg şi a folosit mai bine această ”fereastră de oportunitate”.