26 aprilie 2018

Operaţionalizarea unui nou sistem radar în Crimeea

Liviu Ioniţă

Imediat după invadarea Crimeei, Rusia a căutat să dezvolte rapid sistemul de supraveghere a spaţiului aerian şi cel al apărării aeriene, vizând înglobarea tuturor senzorilor radar, a capabilităţilor aeriene avansate şi a tuturor sistemelor de rachete sol-aer într-un sistem de apărare integrat pentru asigurarea mijloacelor militare necesare neutralizării ţintelor aeriene înainte de pătrunderea în spaţiul aerian al F.Ruse.Complexul de cercetare prin radiolocaţie Nebo M contribuie la consolidarea sistemului A2AD creat de Rusia în zona Mării Negre, formând o umbrelă de apărare aeriană care se extinde în spaţiului aerian al statelor riverane, ceea ce poate duce la limitarea libertăţii de manevră în spaţiul aerian naţional.

Sursă foto: Mediafax

Mass-media ruse[1] au transmis (03.04) ştirea operaţionalizării complexului de radiolocaţie Nebo M în Peninsula Crimeea. Potrivit agenţiilor de ştiri ruse, noul sistem de radar mobil, Nebo M, este capabil să descopere ţinte aeriene inclusiv în spaţiul extraatmosferic, determină cu precizie coordonatele acestora şi le poate identifica apartenenţa.

Se precizează că sistemul a fost dislocat în Crimeea încă de la începutul anului 2018, intrând în componenţa Diviziei 31 de Apărare aeriană şi că permite supravegherea întregului spaţiu aerian din zona Mării Negre, fiind capabil să descopere şi să urmărească avioane, elicoptere, rachete de croazieră şi alte tipuri de ţinte aeriene. Complexul Nebo M şi-ar fi demonstrat eficacitatea în timpul dislocării sale la baza aeriană Hmeimim din Siria.

Dislocarea de echipamente radar cu caracteristici tehnico-tactice avansate, inclusiv în peninsula Crimeea este subsecventă programelor ambiţioase de apărare aeriană care vizează înglobarea tuturor senzorilor radar, a capabilităţilor aeriene avansate şi a tuturor sistemelor de rachete sol-aer într-un sistem de apărare integrat pentru asigurarea mijloacelor militare necesare neutralizării oricărei ţinte aeriene indiferent de viteză, capacităţi stealth sau altitudine, înainte de pătrunderea în spaţiul aerian al F.Ruse.

Nebo M este ultimul dintr-o familie de radare VHF (bandă metrică[2]) dezvoltate de Rusia pentru a detecta avioanele stealth („invizibile radar”). Noutatea constă în faptul că în cadrul complexului Nebo M noului radar tridimensional[3] VHF i s-au adăugat un radiolocator decimetric şi unul centimetric, informaţiile de radiolocaţie de la cele trei radare fiind prelucrate în timp real într-un sistem centralizat („sensor fusion[4]”). Mobilitatea  acestui sistem îi conferă flexibilitate tactică şi survabilitate.

Istoria dislocării în Crimeea a sistemelor de radiolocaţie VHF din familia Nebo începe imediat după invadarea Crimeei, Rusia căutând să dezvolte rapid sistemul de supraveghere a spaţiului aerian şi cel al apărării aeriene, parte integrantă a dispozitivului A2AD[5] din peninsulă. De aceea, prezenţa radiolocatoarelor Nebo nu este o surpriză, mass-media, mai ales cea ucraineană, dar şi cea rusă, prezentând fiecare etapă a dislocării acestora. Astfel, primul sistem din familia Nebo, un radiolocator VHF tridimensional fix, Nebo U, a fost observat în urmă cu doi ani, în apropiere de  Balbek[6].

În urmă cu un an, media rusă anunţa dislocarea sistemului Nebo M în Crimea[7] acreditându-l cu o rază de acţiune de 400 km. În configuraţia complexului apăreau componenta principală, radarul VHF (metric) şi cel decimetric, nu şi cel centimetric. Dezvoltarea radarului centimetric AESA a reprezentat ultima etapă în realizarea complexului Nebo M[8].

Deşi nu este o surpriză, operaţionalizarea complexului NEBO M reprezintă un eveniment important şi, pentru a îi înţelege semnificaţia, propunem o analiză a parametrilor sistemelor radar în contextul operativ – strategic regional.

Trecerea în revistă a dezvoltării radarelor VHF evidenţiază performanţele acestor echipamente, dar şi limitările lor. Încă de la apariţia avioanelor invizibile[9], cercetătorii ruşi s-au orientat spre dezvoltarea sistemelor de radiolocaţie metrice/VHF[10] deoarece aceste avioane sunt optimizate să fie nedetectabile în banda centimetrică, respectiv decimetrică, dar devin “vizibile” în banda metrică[11]. Şi asta pentru că suprafaţa efectivă de reflexie[12] a unei ţinte depinde de lungimea de undă a radarului. Astfel, un avion mic văzut din faţă oferă o suprafaţă de reflexie de 0,2 m2 pentru un radar în banda S, dar aceasta ajunge la 10 m2 pentru unul în banda metrică[13]. Pe de altă parte, suprafaţa efectivă de reflexie a ţintei influenţează fundamental distanţa de descoperire a acesteia. De exemplu, o ţintă cu suprafaţa efectivă de reflexie de 10 m2 va putea fi observată de la distanţă cu aproape 80% mai mare decât una cu suprafaţa efectivă de reflexie de 1 m2

Radarele metrice au şi alte avantaje, dar aduc cu ele multiple dezavantaje. Pentru undele metrice, Pământul are o influenţă majoră asupra distanţei de descoperire. Pentru formarea caracteristicii de directivitate, radarele de gamă metrică folosesc reflexia la suprafaţa solului. Pentru a asigura o bună propagare a undelor şi, implicit, o distanţă de descoperire optimă, suprafaţa din imediata vecinătate a radarului trebuie să fie lipsita de denivelări. În situaţia noastră, raza de acţiune a unui sistem Nebo M, amplasat pe coasta Crimeei, poate ajunge la valoarea optimă (cea de catalog) date fiind condiţiile de dispunere la litoral. Pe de altă parte, prezenţa unor obstacole în apropierea locului de dispunere al radarelor metrice (clădiri, vegetaţie, diferite forme de relief etc.), reduce distanţa de descoperire pentru ţintele care evoluează la înălţimi mici.

Odată depăşite aceste obstacole, calităţile tehnico-tactice ale acestui radar de supraveghere aeriană devin remarcabile, având o rază lungă de acţiune. Şi asta au făcut specialiştii ruşi – au completat radarul metric, care descoperă ţinta, dar nu o poate localiza precis, cu alte două, decimetric şi centimetric, care, dispuse adecvat, au posibilitatea să o descopere şi să o urmărească cu precizie. În plus, tehnologia AESA (antenă cu baleiaj electronic, combinat cu unul mecanic) şi tehnica de prelucrare digitală a semnalului asigură rezolvarea multor altor probleme.

O evaluare a caracteristicilor principale. În această evaluare, s-a plecat de la datele de catalog ale unui sistem asemănător[14], dar destinat exportului (performanţele acestuia sunt mai reduse) şi cele cuprinse în unul dintre cele mai bune studii privind acest complex de radiolocaţie[15].

Complexul de radiolocaţie poate descoperi şi urmări o întreagă varietate de ţinte, de la avioanele stealth la cele clasice, elicoptere, drone, rachete de croazieră şi rachete balistice. Această performanţă nu are de ce să ne surprindă, fie şi prin simplă comparaţie cu un radar de supraveghere decimetric sau centimetric occidental.

Distanţa la care ţintele sunt descoperite, respectiv de la care sunt urmărite de complexul format din cele trei radare, este caracteristica esenţială. Raza de acţiune a sistemului ar putea fi de peste 400 km, putând ajunge şi până la 550 km. Astfel, distanţa pentru detectarea unui avion de vânătoare ar fi de 360 km (pentru o ţintă care zboară la 20.000 m), de  270 km pentru o ţintă care zboară la 10.000 m şi de 60 km pentru o ţintă care zboară la 500 m. Firesc, pentru ţinte mai mici (rachetele de croazieră) distanţele devin mai reduse.

Înălţimea maximă în regim normal de lucru este 40.000 m, putând ajunge la 140.000 m, în regim de urmărire, când cercetarea se face sectorial. Foarte probabil, această caracteristică este legată de misiunea de urmărire a rachetelor balistice.

Complexul poate urmări simultan până la 200 de ţinte aeriene iar eroarea în localizarea ţintei (în distanţă) este de maxim 100 m.

Mai rămân unele întrebări legate de capacitatea Nebo M de a descoperi rachete balistice la distanţe foarte mari, “dincolo de orizont” (caracteristică atribuită acestuia în presa rusă) şi cu privire la gradul de protecţie la bruiaj.

Din datele analizate reiese că Nebo M poate opera direct cu sistemul de conducere al rachetelor antiaeriene S 300 şi S 400.

Simplu fapt că acest complex „a fost integrat în cadrul Diviziei 31 de Apărare Antiaeriană” indică amploarea sistemului de apărare aeriană rus din Crimeea. În mass media rusă s-a vorbit de regimente de rachete antiaeriene S 400 operaţionalizate în Crimeea[16] care se alătură altor regimente de rachete antiaeriene S 300 deja dislocate acolo.

Se formează imaginea unui sistem de supraveghere a spaţiului aerian şi de apărare aeriană cu rază lungă de acţiune care acoperă nu numai Crimeea ci şi spaţiul aerian de deasupra Mării Negre. Complexul Nebo M va avea misiunea de a descoperi, urmări şi identifica ţintele aeriene aflate în spaţiul aerian aferent Mării Negre la distanţe mari de Crimeea, inclusiv avioanele „stealth”. Această „umbrelă” de supraveghere a spaţiului aerian şi apărare aeriană se integrează într-un sistem A2AD care are în componenţă şi alte sisteme de armament cu rază mare de acţiune: aviaţia de cercetare, aviaţia de bombardament strategic, platformele terestre şi navale purtătoare de rachete de croazieră etc.

Prin operaţionalizarea complexului de cercetare prin radiolocaţie Nebo M, sistemul A2AD creat de Rusia în zona Mării Negre se consolidează, formând o umbrelă de apărare aeriană care se extinde în spaţiului aerian al statelor riverane Mării Negre, ceea ce poate duce la limitarea libertăţii de manevră în spaţiul aerian naţional. Asta se întâmplă în plină perioadă de pace, iar capabilităţile militare aparţin unui stat care menţionează NATO ca pe o ameninţare la adresa sa.



[1] Publicaţiile ruse Izvestia şi Vzgliad.

[2] Una dintre principalele caracteristici ale unui radar o reprezintă lungimea de undă. Astfel, radarele VHF sau de bandă metrică, cele în banda L sau decimetrice şi cele în banda S/X - centimetrice.

[3] Măsoară toate cele trei coordonate ale ţintei: distanţă, azimut şi înălţime.

[4] Prelucrarea integrată a datelor primite de la cele trei radare pentru realizarea unei imagini unice de radiolocaţie.

[5] Anti Acces/Area Denial - A2AD. Conceptul implică interzicerea accesului adversarului într-o zonă şi limitarea libertăţii de acţiune a acestuia, prin dislocarea unor sisteme de armament cu rază lungă de acţiune. Apărarea aeriană, componentă de bază a A2AD, asigură o „umbrelă” atât deasupra zonei, cât şi în afara acesteia, extinzându-se cât mai mult posibil, formată din sisteme de radiolocaţie şi sisteme de apărare aeriană cu rază mare de acţiune.

[6] https://liveuamap.com/en/2016/12-august-russia-55zh61-nebo-uye--tall-rack-3dimensional.

[8] Igor Sutyagin, de la RUSI, prezintă pe larg radarele VHF şi modul de abordare de către Rusia a apărării antiaeriene, mai ales cea împotriva avioanelor „stealth”. https://www.slideshare.net/RUSIEVENTS/igor-sutyagin-the-opposite-of-air-power?qid=f843947b-c7e5-4c50-8b1c-b4345475133d&v=&b=&from_search=1.

[9] Avioane proiectate special pentru a avea o suprafaţă efectivă de reflexie foarte mică. De exemplu, avioanele de vânătoare moderne F22 sau F 35 au suprafeţele efective de reflexie comparabile cu cele ale păsărilor (10-3 – 10-2 m2).

[10] Aviation Week, „Counterstealth technologies near service worldwide”

[11] Acest fapt a dus la redenumirea avioanelor „stealth”/invizibile în avioane „puţin observabile”, LO, cum este F 35, şi „foarte puţin observabile”, VLO, cum este F 22 şi B 2.

[12] Suprafaţa efectivă de reflexie (Radar Cross Secţion – RCS) caracterizează proprietăţile reflexive ale ţintei. 

[13] Radar Technology Encyclopedia de D.BARTON şi S.LEONOV.

[14] http://roe.ru/catalog/protivovozdushnaya-oborona/sredstva-obnaruzheniya-vozdushnykh-tseley/nebo-svu/

[15] http://www.ausairpower.net/APA-Nebo-SVU-Analysis.html

[16] https://bmpd.livejournal.com/2914426.html