Ofensiva Turciei în Siria, terorismul şi cripto-monedele

Oportunităţi de moment

Pe 9 octombrie 2019, Turcia a lansat o operaţiune transfrontalieră în nord-estul Siriei prin raiduri aeriene, bombardamente de artilerie, iar în ziua următoare a declanşat şi faza terestră a operaţiunii împotriva poziţiilor kurde. Acţiunea Turciei a declanşat o reacţie promptă a comunităţii internaţionale, dar pe mai multe tonuri. În timp ce ONU a cerut o „reţinere maximă”, protejarea Cartei ONU şi a dreptului internaţional umanitar, NATO, prin vocea secretarului său general, a solicitat Turciei să acţioneze cu „reţinere“, proporţional şi limitat, recunoscând, în acelaşi timp, că Ankara are „probleme de securitate legitime“.

Preşedintele rus, Vladimir Putin, dar şi oficiali din cadrul UE au afirmat că intervenţia Turciei riscă să provoace  instabilitate prelungită în nord-estul Siriei şi evadarea luptătorilor SIIL (Statului Islamic din Irak şi Levant) capturaţi de kurzi, oferind teren fertil renaşterii organizaţiei teroriste. Aceste ultime declaraţii au fost făcute în contextul în care FDS (Forţele Democratice Siriene), majoritar kurde, au anunţat că o parte din efectivele destinate asigurării securităţii taberelor în care se află captivi luptătorii SIIL au fost redislocate către graniţa de nord.

În aceste condiţii se pune firesc întrebarea: cine va mai asigura securitatea taberelor cu deţinuţi ISIL? Răspunsul vine chiar de la un tweet al preşedintelui american Donald Trump în care acesta afirmă că Turcia ar trebui să preia această responsabilitate ca parte a ofensivei aero-terestre lansate în Siria.

O predare paşnică a taberelor, atât de refugiaţi, cât şi a celor cu membri SIIL, către armata turcă este puţin probabilă. În condiţiile în care preluarea se va face prin forţă, ameninţarea este potenţată de faptul că un număr semnificativ de tineri care se află în taberele de refugiaţi au fost radicalizaţi şi atraşi de partea SIIL. La acest proces au contribuit şi condiţiile precare din taberele de detenţie sau din cele pentru refugiaţi. Conform unui oficial american, evadarea sau eliberarea acestora va face extrem de dificilă sarcina monitorizării şi identificării celor radicalizaţi, care sunt adevărate ”bombe vii”.

Chiar dacă SIIL au pierdut controlul asupra marilor oraşe din Irak sau Siria, conducerea grupului terorist a dovedit rezilienţă şi s-a adaptat permanent la schimbările strategice sau operativ-tactice.

Oportunitatea oferită de ofensiva turcă poate asigura astfel din nou resursa umană necesară renaşterii organizaţiei teroriste SIIL. Prioritatea SIIL, în acest moment, constă în asigurarea fondurilor necesare menţinerii resursei umane şi executării unor atacuri de anvergură. Una dintre metode ar putea fi utilizarea cripto-monedelor.

Cripto-monedele şi finanţarea terorismului

Siria a fost un laborator şi un incubator pentru fiecare inovaţie a susţinătorilor ”jihadului global”: recrutarea şi propaganda - folosind reţelele de socializare, oferirea de modele de inspiraţie pentru ”lupii singuratici” şi, mai recent finanţarea.

Progresul şi inovaţia tehnologică au ajutat organizaţiile teroriste să îşi desfăşoare întreaga gamă de acţiuni, de la recrutare şi până la executarea atentatelor. Popularitatea recentă a monedelor virtuale, ca un potenţial înlocuitor al monedelor fiduciare, uşurinţa utilizării lor on-line, precum şi versatilitatea tranzacţiilor, au atras interesul organizaţiilor teroriste pentru acestea. Nu sunt puţine organizaţii de acest tip care au cântărit posibilitatea utilizării acestor noi monede, fezabilitatea paşilor care trebuie parcurşi pentru un transfer bancar, dar şi elementele pro şi contra utilizării Bitcoins, Ethereum, Monero, XRP, BlackCoin, Dash, ShadowCash şi Zcash.

Organizaţiile teroriste ar putea beneficia în două moduri de utilizarea cripto-monedelor: 1. transferul de bani între celulele grupului sau organizaţiei; 2. primirea ”donaţiilor”. Lipsa unor mecanisme de înregistrare riguroase la deschiderea unui cont în aceste monede generează o atractivitate sporită pentru acestea din partea organizaţiilor teroriste. Coroborând acest sistem cu reţelele de socializare, putem afirma că strângerea de fonduri devine mult mai facilă, crescând bazinul potenţialilor ”donatori” sau susţinători morali şi financiari ai organizaţiei teroriste.

În 2016, luptătorii SIIL şi al-Qaida solicitau donaţii de cripto-monede pe reţelele de socializare. Mai înainte, în 2015, membrii SIIL cereau donaţii în acest tip de monedă, deşi conducerea SIIL şi a altor grupuri teroriste nu îmbrăţişa acest scenariu de finanţare. În 2017, SIIL primea deja donaţii în cripto-monede din toată lumea, numeroase cazuri de finanţare provenind din SUA. În prezent, solicitările de finanţare prin cripto-monede pot fi găsite pe grupurile on-line legate de SIIL din cadrul aplicaţiei ”Telegram”. Conform firmei israeliene ”Whitestream”, atacul din Sri Lanka, din aprilie a.c., a fost susţinut financiar prin Bitcoin.

În zona Asiei de sud-est (Indonezia) finanţările primite prin cripto-monede sunt încă la un nivel redus. Potrivit ”Cryptocompare”, tranzacţionarea indoneziană de bitcoin către rupie a depăşit 29 de miliarde de rupii sau 335 de bitcoins pe zi. Cu toate acestea, Oscar Darmawan, directorul executiv al platformei ”Bitcoin Indonesia”, afirmă că ”doar unul sau doi terorişti au încercat să tranzacţioneze bitcoin şi că tranzacţiile sunt atent monitorizate”.

În Germania, poliţia investighează un transfer de bitcoin efectuat în contul extremistului de dreapta aflat în spatele atacului terorist de la începutul lunii octombrie de la Halle. Conform unui cotidian german, un transfer de 0,1 bitcoin - aproximativ 750 euro (660 lire sterline), provenit dintr-o sursă necunoscută, a fost făcut către presupusul atentator.

Cripto-monedele rămân în atenţia organizaţiilor teroriste deşi sunt şi dezavantaje pentru utilizatori

Într-un raport publicat, la 14 mai 2018, de către Parlamentul European, se afirmă că există, „încă un număr mic de cazuri documentate public şi confirmate de finanţare a terorismului care implică monede virtuale”. Acelaşi lucru a fost susţinut şi de un raport publicat de Europol în 2018: „Niciunul dintre atacurile efectuate în Europa nu pare să fi fost finanţat prin cripto-monede. Utilizarea acestora de către grupuri teroriste a implicat doar tranzacţii la nivel scăzut”.

Unul dintre motivele care au condus la aceste evaluări este lipsa unei infrastructuri tehnice şi de telecomunicaţii fiabile în multe ţări în care operează organizaţiile teroriste interesate de acest tip de tranzacţii. Până în prezent, necesitatea de a evita instituţiile de aplicare a legii şi de a menţine anonimatul acţiunilor lor, a determinat ca organizaţiile teroriste globale şi grupurile regionale să folosească preponderent tranzacţionarea fondurilor în numerar, în detrimentul monedelor virtuale, prin curieri, sistemul bancar tradiţional hawala, carduri preplătite şi sisteme de transfer bancare legale.

Un alt motiv constă în faptul că unele organizaţii teroriste consideră că antrenarea şi implicarea unor membri în tranzacţiile de monede virtuale, sub anonimat, este o pierdere de resursă umană şi financiară.

Un al treilea motiv constă în faptul că, cel puţin în zonele de acţiune, utilizarea şi acceptarea monedelor virtuale este redusă. Este dificil ca într-o zonă de conflict să schimbi activele digitale în numerar, pentru ca mai apoi să achiţi serviciile sau echipamentele necesare planificării şi executării atentatelor sau acţiunilor de guerilla.

Un al patrulea motiv constă în valoarea fluctuantă a valorii cripto-monedelor, fapt ce ar determina pierderi sau câştiguri financiare organizaţiilor teroriste. Dar, până la urmă, cine nu riscă nu câştigă.

În sfârşit, un ultim motiv ar fi cel legat de necesitatea efectuării unor tranzacţii de valori reduse, nedectabile şi care ar asigura anonimatul transferului. Tranzacţiile de valori mari, ar putea ridica suspiciuni instituţiilor bancare şi de impunere a legii şi ar putea duce la destructurarea unor reţele de finanţare, fapt ce ar fi în detrimentul organizaţiilor teroriste.

În ciuda acestor dezavantaje, unele grupuri au reuşit să le depăşească. Spre exemplu, Hayʾat Tahrir al-Sham (HTS), unul din grupurile teroriste care acţionează în Siria a primit aproximativ 1.600 dolari, în criptomonede, prin intermediul a nouă ”portofele Bitcoin”. Chiar şi problema schimbării monedelor virtuale în numerar a fost depăşită. Diverse grupuri din Siria au schimbat criptomonede în numerar prin integrarea tehnologiei digitale cu hawala.

Întrebări fără răspuns. Deocamdată…

Cu toate aceste argumente, în lipsa unor dovezi palpabile, aşa cum se afirmă şi în raportul Europol şi în cel al Parlamentului european, nu se poate estima câte tranzacţii de acest tip fac organizaţiile teroriste globale sau grupurile regionale sau care este valoarea reală a banilor oferiţi acestor organizaţii prin monede virtuale.

Cazul atentatului din Sri Lanka poate fi un exemplu în acest caz. Oare câte cazuri similare au mai fost şi câte vor mai fi? Situaţia favorabilă creată SIIL de ofensiva turcă în nordul Siriei va determina organizaţia să utilizeze mai frecvent tranzacţiile cu cripto-monede?