Odată ajunşi priorităţi pe lista cu ţinte de valoare ridicată a FOS, atât Osama bin Laden (Al-Qa’ida), cât şi Abū Bakr al-Baghdadi (ISIS) n-au mai avut cum să scape de braţul lung al legii

Câteva considerente tehnice

Politicile Statelor Unite ale Americii (SUA) privind standardele şi procedurile de utilizare a forţei în operaţiile contrateroriste în afara ţării şi în ariile de ostilităţi active abordează principiile Dreptului Internaţional Umanitar (DIU) precum distincţia, proporţionalitatea, umanitatea şi necesitatea, explicând cum sunt luate în calcul acestea în procesul de luare a deciziei de autorizare sau nu a acţiunilor directe letale împotriva unor ţinte teroriste.

Când se face referire la acţiuni de ”vânătoare umană” (man hunting), întâlnim deseori, atât în literatura de specialitate, cât şi în mass-media, conceptul folosit de americani numit eliminare sau capturare (Kill or Capture - K/C) a unei ţinte de valoare ridicată. Din punct de vedere al acordării priorităţii acţiunii de eliminare, în raport cu acţiuniea de capturare a unei ţinte, fie ea şi de valoare ridicată, este o chestiune controversată din punct de vedere legal, uman sau moral, dar istoria ne-a demonstrat că lucrurile se petrec, uneori, şi aşa.

Odată nominalizat ca prioritate pe o astfel de listă, armate de analişti din diferite structuri de intelligence lucrează non-stop, folosind o multitudine de resurse, într-o abordare interinstituţională, interdepartamentală şi chiar multinaţională, cot la cot, cu inteligenţa artificială (IA), din ce în ce mai învăţată şi specializată, derulând procese de analiză predictivă cu ajutorul cărora, aşa cum am explicat în acest articol, generează şi furnizează forţelor pentru operaţii speciale, în rol de braţ înarmat, intelligence acţionabil despre un astfel de individ/ persoană cu valoare ridicată (High Value Individual - HVI).

În terminologia militară a SUA, un individ cu valoare ridicată (HVI) este o persoană de interes (prieten, adversar sau inamic) de regulă din sfera leadership-ului, importantă din puct de vedere strategic, care trebuie identificată, supravegheată, urmărită şi influenţată informativ sau în cadrul unui proces de management al ţintelor (targeting). O ţintă de valoare ridicată (HVT), termen utilizat pe scară largă de către mass-media odată cu declanşarea ”vânătoarei umane” iniţată împotriva lui Osama Bin Laden şi afiliaţilor de rang înalt din Al-Qa’ida, după atentatele din 11 septembrie 2001, este o ţintă a cărei neutralizare ar afecta semnificativ capacitatea de luptă a inamicului şi şansele de îndeplinire a intenţiilor sale.

În cadrul unei operaţii contrateroriste, un HVI, precum capul unei reţele teroriste, devenit o ţintă de valoare ridicată (HVT), va trebui ”achiziţionată” şi ”acţionată” (eliminată sau capturată şi exploatată) pentru ca misiunea să se încheie cu succes. Într-un astfel de scenariu, FOS care au planificat deja misiunea dezvoltând, analizând, comparând şi selectând cursul de acţiune cel mai fezabil pentru execuţia acesteia, în condiţiile atenuării riscurilor la adresa ei şi a forţei, aşteaptă în standby (antrenându-se şi exersând de nenumărate ori tacticile, tehicile şi procedurile aprobate) să primească acele informaţii acţionabile (unde şi ce face HVT în acel moment şi cum şi unde intenţionează să acţioneze) necesare declanşării unei acţiuni directe de tip raid chirurgical, de scurtă durată, în mediu sensibil din punct de vedere diplomatic sau politic, ostil sau chiar interzis, pentru eliminarea sau capturarea (K/C) ţintei de valoare ridicată. Aceasta este, de altfel, una din misiunile lor.

Cazul bin Laden vs al-Baghdadi

În ciuda multor controverse în legătură cu veridicitatea eliminării sau capturării lor, se pare că primii doi cei mai căutaţi terorişti de pe planetă, Osama bin Laden (şeful Al-Qa’ida) şi Abū Bakr al-Baghdadi (şeful ISIS) şi-au găsit sfârşitul, plătind pentru faptele lor, în urma executării unor astfel de misiuni sub acoperire, planificate şi executate de FOS ale SUA. Pentru FOS americane, cei doi terorişti au devenit ”Jackpot”. În jargonul lor operaţional, FOS americane declară ”Jackpot” atunci când au eliminat sau capturat individul potrivit la locul şi momentul potrivite (conform concepţiei operaţiei aprobate). Ambele operaţii au fost exclusiv americane.

Operaţia secretă nume de cod ”Neptune Spear”

Despre vânătoarea umană desfăşurată împotriva liderului Al-Qa’ida, pe lângă naraţiunile oficiale ale Casei Albe, Departamentului Apărării sau CIA, au fost scrise o multitudine de articole, analize, opinii, lucrării, cărţi şi scenarii, realizându-se chiar şi scurt sau lungmetraje, mai mult sau mai puţin dramatice, dezvăluindu-ne, aparent şi în mod destul de ciudat, mult mai multe detalii decât ar fi normal să aflăm despre astfel de operaţii speciale.

O serie de detalii, prezentate uneori într-o manieră exhaustivă, alteori plastică, referitoare la operaţia specială ”Operation Neptune Spear” coordonată din Afganistan de către amiralul (US Navy SEAL) William McRaven şi executată în anul 2011 (2 mai), la aproape 10 ani după executarea atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, de către un comando format din detaşamente operaţionale alfa (ODA) ale US Navy SEAL Team 6, în localitatea Abbottabad din Pakistan, în scopul eliminării sau capturării liderului de la acea dată al Al-Qa’ida, au fost publicate în media de pretutindeni.

În noaptea raidului, cu doar 60 de minute înainte de începerea infiltrării detaşamentelor Team 6 către obiectivul vizat, preşedintele SUA de la acea dată, Obama, foarte îngrijorat de gradul mare de incertitudine din jurul informaţiilor de actualitate referitoare la prezenţa într-un anumit loc şi la un anumit moment a celui mai căutat terorist de pe planetă, ia decizia de a lansa operaţia specială de eliminare sau capturare a acestuia. 

Două ODA ale US Navy SEAL Team 6 se îmbarcă, în perioada de întuneric (period of darkness - PoD) 1 spre 2 mai 2011, la bordul a două elicoptere (Black Hawk nedetectabile - stealth, se pare) care se infiltrează în ascuns folosind zborul tactic la joasă înălţime, la conturul terenului, pentru a evita detecţia radarelor, decolând (wheels up) dintr-o bază din estul Afganistanului, aflată în apropierea graniţei cu Pakistanul şi zboară către est, timp de aproape o oră şi jumătate, până ajung şi debarcă la obiectivul vizat din localitatea Abbottabad din Pakistan (wheels down). Se capitalizează astfel elementele de surpriză, surprindere şi viteză atât de necesare obţinerii succesului în astfel de misiuni cinetice chirurgicale. Destul de rar se execută raiduri de acest gen pe timp de zi.

Pregătirea intensă pentru misiune a celor două ODA începuse cu multe săptămâni înainte operatorilor asigurându-se în acest scop chiar şi o replică la scara 1:1 a fortăreţei în care se presupunea că se ascunde Osama Bin Laden şi la care urmau să execute misiunea.

Unul dintre elicoptere are un incident la aterizare, atingând uşor unul din zidurile cu o înălţime de aproape 5 metri ale fortăreţei în care se ascundea HVT şi se prăbuşeşte chiar în curtea din spate a acesteia. Din fericire, echipajul şi membri ODA Team 6 scapă cu câteva răni uşoare, putând astfel să continue misiunea la obiectiv. Datorită echipamentelor şi tehnologiilor sofisticate şi clasificate folosite la fabricarea platformei aeriene, elicopterul prăbuşit a trebuit să fie complet distrus la terminarea misiunii pentru a nu cădea pe mâna teroriştilor.

Detaşamentele operaţionale ale Team 6 trec la executarea misiunii, folosind forţa şi procedee specifice de pătrundere (breaching) în obiectiv, elimină personalul din fortăreaţă care opune rezistenţă, încearcă să protejeze personalul civil neostil, femei şi copii, curăţă, una după alta, holuri, încăperi şi etaje de bariere, baricade sau de elemente ostile, adună orice se poate constitui în dovezi ulterioare, precum materiale, documente sau dispozitive electronice de înregistrare şi stocare a datelor, mai mult sau mai puţin secrete, ajung la nivelul 3 al clădirii, identifică dormitorul în care se află (se pare că neînarmat) liderul Al-Qa’ida şi soţia acestuia, eliminând-ul în cele din urmă prin împuşcare.

Corpul ultimei victime este identificat pozitiv ca fiind al lui Osama bin Laden şi ulterior comandantul de detaşament transmite prin radio că misiunea s-a soldat cu ”Jackpot” spunând, literalmente, ”Pentru Dumnezeu şi ţară - Geronimo, Geronimo, Geronimo”, lăsând să se înţeleagă, utilizând procedurile de securitate a operaţiei şi comunicaţiilor, că misiunea s-a încheiat cu succes, ţinta a fost eliminată în timpul acţiunii (Killed-in-Action - KIA). Ulterior, cu ajutorul unui elicopter de rezervă de tip Chinook CH-47, detaşamentele încep exfiltrarea către o bază operaţională din Afganistan luând cu ei, în custodie, corpul fostului lider terorist şi lăsând în urmă, în fortăreaţă, ocupanţii rămaşi în viaţă.

Misiunea la obiectiv a durat aproximativ 40 de minute şi a fost facilitată de obţinerea mai multor avantaje competitive în faţa adversarului, determinată de planificarea meticuloasă a misiunii, folosirea tehnologiilor avansate, inclusiv a aparaturii de vedere pe timp de noapte, accesul la pachete de informaţii valide şi, mai ales, modul de instruire de excepţie a operatorilor FOS în astfel de misiuni cu grad ridicat de risc şi asigurarea condiţiilor necesare exercitării elementelor de surpiză, surprindere şi viteză.

Corpul lui Osama bin Laden a fost aruncat în mare după ce specialişti ai comunităţii de informaţii, printre care şi CIA, au confirmat, folosind software de recunoaştere facială, tehnici de măsurare antropometrică şi teste ADN, cu procente de certitudine mai mult decât plauzibile că, întradevăr, corpul aparţine celui mai căutat terorist de pe planetă, bănuit a se afla în spatele planificării şi executării atacurilor teroriste asupra SUA din 9 septembrie 2011.

Operaţia secretă nume de cod ”Kayla Mueller”

La fel ca în cazul operaţiei speciale Nepture Spear, planificarea operaţiei speciale ”Operation Kayla Mueller” ce l-a vizat pe fondatorul şi auto-proclamatul lider al aşa numitului Stat Islamic (ISIS) a început cu mult timp înainte de trecerea la execuţie, odată cu nominalizarea lui ca prioritate pe o listă cu ţinte de valoare ridicată HVTL a Comandamentului Central al Forţelor Armate ale SUA (US CENTCOM), iar aprobarea executării ei a fost obţinută de la preşedintele Trump, cu foarte puţin timp înaintea datei de începere (în limbaj operaţional, D-Day). Concepţia operaţiei a fost de a folosi tot un asalt aerian cu elicoptere (Hellicopter Assault Force - HAF), planificat a evita detecţia de către ISIS sau alte părţi implicate, executat de FOS americane asupra unei fortăreţe izolate din nord-vestul Siriei (la aproximativ 6 km depărtare de graniţa cu Turcia, în Provincia Idlib) unde se presupunea că s-ar ascunde liderul auto-proclamat al ISIS. Ca şi în cazul oricăror alte operaţii speciale, factori care pot afecta într-un fel sau altul misiunea au fost luaţi în calcul la stabilirea momentului declanşator. Este vorba despre gradul de certitudine şi detaliu al informaţiilor, starea vremii, datele lunare şi mulţi alţi parametri de planificare.

Numai că, de această dată, conform declaraţiilor comandantului US CENTCOM, Gen. Kenneth F. McKenzie, care a fost şi comandantul operaţional al misiunii, planul acesteia a fost de a-l captura (pentru a-l aduce în faţa justiţiei), de preferinţă sau a-l elimina, în ultimă instanţă, pe Abū Bakr al-Baghdadi. Mai mult, declaraţiile oficiale pun accentul, în mai multe rânduri, pe aspectele referitoare la respectarea normelor de DIU avute în vedere atât la planificarea operaţiei speciale, cât şi pe timpul execuţiei acesteia, precum măsuri de escaladare treptată a forţei şi minimizare sau evitare a victimelor colaterale civile, deoarece, conform pachetului de informaţii, la locul acţiunii militare se găseau mai mulţi copii. FOS americane au reţinut şi ulterior eliberat un grup de civili printre care şi 11 copii, toţi fiind trataţi conform normelor DIU.

Operaţia a pornit de pe teritoriul Siriei dintr-o bază înaintată unde FOS americane erau deja pre-poziţionate, după ce au fost luate măsurile necesare de deconflictare cu ceilalţi actori importanţi din aria de operaţii, precum forţele ruse şi forţele turce şi de asigurare a sprijinului aerian apropiat, inclusiv elicoptere de atac, avioane de vânătoare de genaraţiile a 4-a şi a 5-a, precum şi multiple platforme de atac aerian fără pilot la bord (drone de atac) necesare protecţiei, la nevoie, a operatorilor din teren. Lucru care s-a şi întâmplat în momentul în care forţa de asalt a ajuns la obiectiv, iar doi indivizi înarmaţi şi cu intenţii ostile au deschis focul asupra acesteia. Imediat atacatorii au fost neutralizaţi de focul executat de cele două elicoptere de atac (un video din cele date publicităţii arată acest lucru).

Detaşamentele de asalt se apropie şi înconjoară obiectivul, luând măsurile necesare de siguranţă, folosind forţa şi procedee specifice de pătrundere (breaching) în obiectiv, elimină personalul din fortăreaţă care opune rezistenţă (5 membri ISIS, 4 femei şi un bărbat care au refuzat să se predea, deşi li s-au dat comenzi în limba arabă), deţin doi bărbaţi suspecţi şi cu ajutorul unui câine utilitar militar din organica unui detaşament operaţional (veteran al programului K9 - canine - al FOS americane, participant la 50 de misiuni combat), special antrenat în detecţia persoanelor şi care a fost rănit uşor pe timpul misiuni, reuşesc să-i ia urma şi să-l identifice pe al-Baghdadi la capătul unui tunel fără ieşire unde acesta, evitând să se predea viu, s-a aruncat în aer împreună cu doi dintre copii săi pe care-i folosea ca scut uman.

La finalul procedurilor de colectare şi exploatare a materialelor, documentelor, suporturilor media şi de executare a unor tehnici de cercetare criminalistică la faţa locului (Sensitive Site Exploitation) şi după ridicarea rămăşiţelor lui al-Baghdadi, FOS americane s-au îmbarcat în aeronave şi s-au exfiltrat împreună cu toate acestea, precum şi cu cei doi suspecţi reţinuţi către baza înaintată de dislocare. Imediat după, americanii au executat atacuri aeriene succesive în care au folosit muniţii inteligente ghidate cu precizie pentru a şterge de pe faţa pământului fortăreaţa în care se ascunsese liderul terorist pentru a preveni ca aceasta să devină un altar în memoria sa. După executarea testelor ADN şi identificarea pozitivă cu grad acceptabil de certitudine, rămăşiţele lui al-Baghdadi au fost aruncate în mare, în conformitate cu prevederile DIU, la mai puţin de 24 ore de la moartea acestuia.

În loc de concluzii

Din perspectiva unuia care a servit alături de comunitatea FOS o importantă parte a carierei, astfel de amănunte date publicităţii în legătură cu modul de colectare şi diseminare a informaţiilor, planificarea, organizarea, pregătirea şi execuţia operaţiei speciale, modul de organizare, echipare, dotare cu armament şi tehnică militară şi instruire a operatorilor, metodele şi mijloacele de infiltrare/ exfiltrare şi de asigurare a sprijinului de luptă, a tehnicilor, tacticilor şi procedurilor utilizate şi chiar a timpilor de execuţie a misiunii la obiectiv, par, cel puţin din punct de vedere teoretic şi doctrinar, destul de veridice şi a fi extrase, parcă, dintr-o concepţie a operaţiei clasificată.

În scopul asigurării securităţii operaţiilor dar şi protejării ulterioare a  personalului implicat în acestea, secretul trebuie păstrat şi luate măsurile necesare prevenirii scurgerii de informaţii critice ce ar putea pune în primejdie vieţile acestora sau familiilor lor, mai ales că operatorii FOS vor trebui să execute misiuni în permanenţă, până la ieşirea lor din sistem, fără a fi puşi în pericol de unele dezvăluiri mai mult sau mai puţin deliberate în legătură cu tacticile, tehnicile şi procedurile pe care le folosesc în luptă.

Cu toate acestea, o serie de detalii, prezentate uneori într-o manieră exhaustivă, alteori plastică, referitoare la modul de desfăşurare al unor operaţii secrete inundă, uneori, mass-media de pretutindeni. Acestea sunt puse cap la cap ca într-un puzzle cu ajutorul unor specialişti şi folosite atât în scopul transmiterii unor mesaje, mai mult sau mai puţin, strategice, cât şi, probabil, în scopul deliberat de acumulare de capital politic sau imagine. Evident, ele au fost exploatate, de cele mai multe ori, pentru a face bani, inclusiv de cei care s-au grăbit şi înghesuit să-şi asume meritele, parţial sau total, pentru succesul misiunilor.

Ca în multe alte instanţe, realitatea exactă a ceea ce s-a întâmplat în camera sau în tunelul fără de ieşire în care au fost găsiţi şi ulterior eliminaţi, unul prin împuşcare, celălalt prin sinucidere violentă, cei doi cei mai căutaţi terorişti de pe planetă nu va fi cunoscută, probabil, niciodată.

Chiar dacă pe moment suferă pierderi importante şi se zdruncină în urma pierderii unor lideri de valoare ridicată, reţelele teroriste extremiste se regenerează, înlocuindu-şi liderii după principiul ”nimeni nu este de neînlocuit”, acestea având în spate anumite ideologii care vor perpetua. De pildă, în cazul ISIS, gruparea teroristă a anunţat că deja a fost numit un înlocuitor al lui al-Baghdadi.

Deşi decidenţii politico-militari, precum şi societatea în ansamblu au la îndemână şi alte alternative şi opţiuni de răspuns, eu cred că FOS vor continua să fie unul din actorii principali în lupta la nivel global împotriva terorismului, cultivând şi capitalizând avantajul competitiv în faţa unor reţele teroriste, atâta timp cât decidenţii politico militari vor realiza că astfel de forţe sunt în măsură să asigure capabilităţile şi efectele de importanţă strategică necesare în combaterea acestui flagel, cu costuri relativ scăzute. Aşa cum declara comandantul US CENTCOM ”Persoanele care au planificat şi au executat misiunea [de capturare sau eliminare a liderului ISIS] sunt acei profesionişti tăcuţi, concentraţi pe misiunea lor mai presus de glorie sau recunoaştere.”