O REALITATE ÎNGRIJORĂTOARE, OPERAŢII DE INFLUENŢĂ STRATEGICĂ ALE RUSIEI ŞI CHINEI

Operaţiunile de influenţă strategică sunt considerate, în prezent, mijloace ofensive deosebit de eficiente de acţiune asupra statelor democratice, prin acţiuni legale asociate în diverse faze şi cu acţiuni ilegale. Statele care folosesc aceste mijloace sunt, de obicei, statele autoritare ale lumii: Rusia, China, Iran sau Ţările Golfului. Identificarea existenţei unor asemenea operaţii, a agresorilor, a propriilor vulnerabilităţi ca şi folosirea unor mijloace de ripostă eficiente, sunt o preocupare actuală majoră a statelor democratice. Perioada cea mai folosită pentru asemenea acţiuni / contraacţiuni este perioada campaniilor electorale. 

Implicarea dovedită a Rusiei în campania electorală din SUA a adus în prim planul preocupărilor serviciilor de informaţii din întreaga lume, operaţiile de influenţă strategică pe care le desfăşoară unele state asupra ţintelor lor. Vulnerabilităţile statelor democratice, ce apar din însăşi aplicarea principiilor democraţiei liberale, sunt valorificate de agresori ca fiind porţi de intrare în structura delicată a construcţiei statale.

Operaţiunile de influenţă strategică urmăresc, după cum arată şi numele, influenţarea decidenţilor strategici în aşa fel încât aceştia să ia, de bunăvoie dar fără a ştii că sunt sub influenţa unor factori manipulatori, deciziile pe care le doreşte agresorul. În cazul în care acest lucru nu este posibil, atacatorul urmăreşte crearea haosului pentru a reduce capacitatea de ripostă a ţintei. Ieşirea din haos se realizează ulterior pe baza soluţiilor  induse de agresor. Procesul de influenţare a decidenţilor strategici este asociat cu manipularea maselor. Acestea pot închide o buclă de reacţie pozitivă, de sprijin a decidenţilor, aspect care se întâmplă destul de rar sau o buclă negativă în care masele manipulate acţionează împotriva deciziilor luate de liderii guvernamentali, strada cerând înlocuirea acestora.

Perioada cea mai favorabilă pentru succesul operaţiunilor de influenţă strategică este perioada campaniilor electorale. Masele se radicalizează în opiniile lor politice, absorb informaţiile care sunt în conformitate cu propriile opinii şi le resping ad initium pe cele care sunt în afara convingerilor proprii. Plecând de la această constatare, este esenţial ca agresorul să cunoască foarte bine care este segmentul de populaţie care ar reacţiona pozitiv la un anumit mesaj ce duce, în final, la o comportare în conformitate cu obiectivele sale. Identificarea acestui grup se face prin activitatea de profiling ceea ce înseamnă scanarea reţelelor sociale din care aceştia fac parte şi extragerea automată a datelor privind comportamentul, convingerile politice, domeniile de interes, cercurile de cunoştinţe şi prieteni, etc. Pe baza tuturor acestor date se construiesc mesajele care se trimit exact către aceste segmente de populaţie care devin astfel manipulate în sensul dorit de agresor. S-a constatat, paradoxal, faptul că persoanele cu nivel superior de educaţie sunt mai uşor de manipulat decât cele cu nivel scăzut.

Sunt situaţii în care obţinerea de informaţii atât din categoria celor necesare pentru profiling cât şi cele legate de strategia campaniei electorale, se face pe căi ilegale prin atacuri cibernetice de penetrare a reţelelor de calculatoare şi servicii IT, guvernamentale şi private.

Una dintre cele mai cunoscute operaţii de influenţă strategică, realizată de către Rusia a fost a fost pe timpul campaniei electorale din anul 2016 din SUA. A fost o operaţiune tipică pentru acest gen, cu toate ingredientele legale şi ilegale care au sporit eficienţa operaţiunii. După identificarea multiplelor vulnerabilităţi ale unui sistem profund democratic, s-a făcut o planificare fazată şi graduală a componentei ofensive a   operaţiunii. Au fost desfăşurate acţiuni de penetrări cibernetice în vederea obţinerii de informaţii, spionaj clasic, cumpărări şi recrutări de surse şi agenţi de influenţă, manipulări individuale şi în masă, operaţiuni de denigrare a unor persoane. Comisia de investigare Mueller a dovedit toate aceste acţiuni, care au dus chiar la arestarea unor persoane, ruşi şi americani, învinuite de acţiuni ilegale, dar, în acelaşi timp au subliniat, conform raportului prezentat Congresului SUA, neimplicarea directă a candidatului Donald Trump, actualul preşedinte al SUA, în această operaţie.

Acest gen de acţiuni, în acest caz desfăşurate de Rusia, sunt specifice statelor autocratice cum ar fi, alături de Rusia, China, Iran sau monarhiile din zona Golfului. Serviciile de contrainformaţii ale SUA ca şi cele ale unor state europene urmăresc cu mare atenţie posibile acţiuni de influenţa strategică desfăşurate de aceste state.

Acestea sunt motivate de trei caracteristici de bază ale condiţiilor sistemului politic mondial. Prima se referă la faptul că politica externă, inclusiv economică, a SUA urmăreşte introducerea unei  noi ordini internaţionale la baza căreia să stea competiţia şi competitivitatea,  transformând-o într-o ţintă a principalilor competitori China şi Rusia.  Cea de a doua pleacă de la faptul că, în această perioadă sunt remarcate acţiuni din ce în ce mai virulente ale curentelor naţionaliste şi populiste. Nu întâmplător aceste acţiuni sunt prezente, mai ales, în statele democratice, obiectivul lor fiind acela de a submina principiile de bază ale democraţiei liberale în favoarea alternativelor prezentate de sistemele autocratice. Cea de a treia condiţie actuală se referă la revoluţia digitală care a modificat pe scară largă modul şi principiile comunicării dintre persoane prin adresabilitatea la scară mondială a unor mesaje şi opinii, sporind astfel eficienţa operaţiunilor de influenţă strategică.

Argumentele de mai sus sunt susţinute şi de faptul că acest gen de operaţii au avut drept ţinte statele cu cele mai vechi democraţii de pe glob: SUA, Marea Britanie, Franţa, Olanda sau Germania. Este, în acelaşi timp, adevărat şi faptul că aceste state au avut tehnologiile şi priceperea de a identifica acţiunile ofensive cibernetice sau de manipulare întreprinse împotriva lor, ca şi transparenţa ce a permis dezvăluirile făcute, cu scop de avertizare, către publicul larg. Nu este exclus ca şi state mai mici, dar situate pe poziţii geostrategice importante, să fi fost, la rândul lor, supuse unor astfel de agresiuni de influenţă, însă acestea, având sisteme de Early Warning mai puţin dezvoltate, să nu fi realizat existenţa şi efectele acestor operaţii.

Rusia şi China sunt statele cele mai implicate în operaţiunile de influenţă strategică având ca ţintă predilectă SUA, dar din motive diferite. China este în competiţie directă cu SUA în ceea ce priveşte poziţia sa pe piaţa economică mondială, performanţele economice ale celor două ţări fiind sensibil apropiate. De aceea, China este interesată în derularea acţiunilor care ar putea influenţa decidenţii de la Washington în a lua hotărâri în favoarea intereselor ei. Rusia, aflată departe de performanţele economice ale SUA, caută subminarea intereselor acestora oriunde şi în orice domeniu, pe glob.

China, prin operaţiile de influenţă pe care le desfăşoară, caută să aibă permanent o acoperire de legitimitate în procesul de construire a unei reţele de sprijin în cadrul guvernelor, instituţiilor, grupurilor de interese de afaceri şi indivizilor, în aşa fel încât să poată apela la elemente ale acestei reţele atunci când este nevoie.     

China urmăreşte coruperea de politicieni şi persoane influente care să promoveze politica Partidului Comunist Chinez. În categoria unor astfel de operaţiuni de influenţă strategică poate fi inclus şi exemplul senatorului SUA Steve Daines, republican de Montana, care a găzduit o delegaţie de oficiali ai Partidului Comunist Chinez după ce acest stat american a încheiat un contract de 200 de milioane de dolari cu China referitor la exportul de carne de vită din SUA către China.  Acelaşi gen de contacte le-a avut cu Partidul Comunist Chinez şi senatorul australian Sam Dastyari, care, prin declaraţiile sale a sprijinit punctele de vedere ale Beijingului în Marea Chinei de Sud, de pe poziţii ce se opun politicii externe a propriului guvern.

Pe de altă parte, China a cheltuit multe resurse pentru a submina mijloacele de informare în limba chineză existente de decenii în străinătate şi pentru a construi altele noi, pro guvernamentale, ceea ce a dus la cvasi dispariţia unor instituţii independente de limbă chineză în Statele Unite. În acelaşi domeniu al educaţiei, China a deplasat diplomaţi dar şi studenţi sau masteranzi în universităţile americane unde aveau loc evenimente, sporadice sau permanente, neagreate de Partidul Comunist Chinez.

China a încercat, aşa cum procedează Rusia în Europa, să folosească dependenţele economice ale unor state pentru a-şi consolida poziţiile politice şi diplomatice. În această categorie intră acţiuni cum ar fi achiziţionarea şi construirea de infrastructuri critice ca şi acordarea de împrumuturi mari şi pachete de ajutor financiar ţărilor conduse de regimuri corupte şi autocratice care permit liderilor să rămână la putere o perioada cât mai lungă.

Acţiunile de spionaj cibernetic sau furtul de proprietate intelectuală nu sunt printre ultimele mijloace ale acţiunilor de influenţă strategică desfăşurate de China în diverse state ale lumii.

Pentru a reduce influenţa poziţiei critice pe care o au comunităţile chineze din diferite state ale lumii faţă de Partidul Comunist Chinez, China recurge la acţiuni brutale cum ar fi răpiri sau dispariţii de persoane, ca şi ameninţări asupra faptului că familiile sau rudele rămase în China ar putea să suporte consecinţe dramatice. Prin influenţa pe care o au în diferite instituţii internaţionale, ca de exemplu Interpol, diverse state ar putea fi determinate să extrădeze cetăţenii chinezi care ar avea poziţii opuse politicii interne şi externe a Chinei.   

Rusia, la rândul ei, urmăreşte, prin toate mijloacele, inclusiv prin operaţii de influenţă strategică să atace interesele SUA oriunde pe glob. Printre obiectivele sale strategice se numără şi extinderea zonei sale de influenţă asupra întregii Europe.

Creşterea dependenţei statelor vest europene de energia furnizată de Rusia şi valorificarea de către Moscova a acesteia în vederea influenţării deciziilor de politică externă a statelor occidentale este una dintre cele mai eficiente metode de acţiune în această perioadă. Principalul obstacol în îndeplinirea acestui obiectiv îl constituie statele est europene, în primul rând Polonia şi România, care au o atitudine, evident, opusă intereselor Rusiei, dar şi unor state vest europene atunci când acestea au, pe anumite domenii, obiective comune cu cele ale Kremlinului.

Campania insistentă de dezinformare, prin exploatarea platformelor media online, s-a dovedit a fi extrem de eficientă în anul 2016 în SUA. De atunci Rusia şi-a îmbunătăţit mult capabilităţile de acţiuni de influenţă strategică în domenii precum: culegerea de informaţii prin acţiuni de spionaj pe scară largă, reţele de hackeri şi troli, toate aceste fiind finanţate de oligarhi ruşi apropiaţi ai guvernului. Propaganda Kremlinului ca şi teoriile conspiraţioniste, care au mare succes la populaţia manipulabilă, au ca vehicul de propagare reţelele media ce aparţin RT (Russia Today) şi Sputnik.

Un alt vehicul de propagare a influenţei strategice a Rusiei îl reprezintă extinsa reţea de oligarhi corupţi, existentă nu numai în Rusia şi în unele state nu numai din estul continentului dar şi în  ca Marea Britanie, Italia, Germania. 

Având ca obiectiv slăbirea coeziunii Uniunii Europene ca şi blocarea procesului continuu de extindere a spaţiului  democratic european, Rusia finanţează mişcările de extremă stânga ca şi pe cele de extremă dreaptă nefiind interesată de ideologii ci doar de crearea de instabilitate în statele democratice. Finanţarea şi coordonarea unor mişcări de tipul Antifa este cel mai bun exemplu în acest sens. Vocile radicalizate, din statele occidentale, devin astfel purtătoare ale mesajelor politice ale Kremlinului.

Pentru a creşte eficienţa acţiunilor de influenţă strategică, Rusia trebuie să elimine pe aceia care developează modul de lucru al promotorilor acestor acţiuni, adică pe reprezentanţii opoziţiei interne. Atacurile ilegale şi asasinatele sunt în panoplia de mijloace folosite de serviciile ruse de informaţii. Tentativa de asasinat a agentului dublu Serghei Skripal, a liderilor opoziţiei ruse sau a unor jurnalişti incomozi sunt exemple ce susţin aceste afirmaţii.

Manipularea populaţiei se bazează pe influenţarea acesteia, bazată pe vulnerabilităţi individuale sau de grup. La manipulare se răspunde prin persuasiune, adică prin convingere. Pentru a face faţă operaţiunilor de manipulare, statele agresate prin operaţiuni de influenţă strategică, trebuie să răspundă prin persuasiune (convingere), chiar dacă în cazul acestora timpul până la care vor produce efecte este mai lung decât în cazul manipulării. Din păcate aceste state, nu numai că nu identifică operaţiunile ofensive dar nici nu au planuri de reacţie prin persuasiune. Orice operaţiune de acest gen trebuie planificată şi pregătită plecând de la identificarea propriilor vulnerabilităţi.