O nouă bătălie în războiul informaţional împotriva NATO, în plină pandemie de COVID-19

La 29 martie, Institutul Internaţional pentru Studii despre Orientul Apropiat şi Balcani, de la Ljubljana (International Institute for Middle East and Balkan Studies / IFIMES[i]) a dat publicităţii fragmente dintr-un studiu amplu, dedicat izbucnirii pandemiei de COVID-19, intitulat „Acţiunile de securitate şi informaţii în perioada pandemiei de COVID-19”[ii]. Traducerea articolului în limba engleză a apărut imediat, la 02.04.2020[iii].

Studiul are mai multe capitole, iar unul se referă la presupuse acţiuni de dezinformare desfăşurate de Agenţia de Securitate Naţională din Muntenegru (Agencija za nacionalnu bezbjednost / ANB), acest capitol fiind intitulat „Infectarea sistemelor de securitate şi informaţii - cazul ANB”.

Principalele idei din acest capitol se referă la două teme majore: „infectarea” NATO, de către ANB, cu date false privind protestele religioase din Muntenegru din perioada ianuarie - martie 2020, şi falsificarea de către autorităţile muntenegrene a datelor privind epidemia de COVID-19 din Muntenegru.

Privind „infectarea” NATO, de către ANB, cu date false privind protestele religioase din Muntenegru, IFIMES afirmă:

● în activitatea serviciilor secrete se manifestă, uneori, practica utilizării datelor de intelligence sub formă de virus, pentru a infecta sistemele de securitate şi informaţii, astfel încât acestea să servească interesele celor ce produc virusul de intelligence;

● în regiunea Balcanilor, cel mai ilustrativ exemplu de „infectare” este ANB, care acţionează intens pentru infectarea sistemului de securitate şi informaţii al NATO, stare intensificată odată cu slujbele şi procesiunile religioase în masă organizate de Mitropolia de Muntenegru şi Litoral a Bisericii Ortodoxe Sârbe împotriva adoptării de către Parlamentul Muntenegrului (la 27.12.2019) a unei legi disputate, cunoscută ca Legea privind libertăţile religioase. Din ianuarie 2020, ANB a început să creeze intens şi să lanseze date neveridice, adesea şi false, privind indivizi şi organizaţii, pe care i-a calificat ca periclitând şi, respectiv, acţionând împotriva statului şi statalităţii Muntenegrului şi a NATO. Experţii consideră că este vorba despre falsuri livrate sistemelor de securitate şi informaţii ale NATO şi statelor partenere, cu intenţia de a afecta anumiţi indivizi şi informaţii şi pentru a proteja „regimul preşedintelui Milo Đukanović”;

● NATO trebuie să acorde o mai mare atenţie verificării şi clasificării datelor de intelligence care vin din Muntenegru şi să avertizeze „regimul lui M.Đukanović” să nu abuzeze de calitatea de membru al NATO.

În ceea ce priveşte falsificarea de către autorităţile muntenegrene a datelor privind epidemia de COVID-19,  IFIMES afirmă:

● la începutul crizei generată de pandemia COVID-19, Muntenegrul a ascuns datele privind persoanele infectate şi, o perioadă, s-a prezentat ca una din rarele ţări unde nu există persoane infectate cu coronavirus, ceea ce nu corespundea situaţiei reale;

● ulterior s-a dovedit că Muntenegru are acelaşi număr de persoane infectate ca şi Kosovo, deşi această entitate are o populaţie de aproape patru ori mai mare decât Muntenegru şi o diasporă cu mult mai mare, în special în Italia;

● Muntenegru a lansat, în plus, un zvon privind confiscarea de către Serbia a trei aparate medicale de ventilaţie, cu scopul de a distrage atenţia de la problemele sistemului medical muntenegrean, incapabil să combată pandemia;

● analiştii consideră că Muntenegru are nevoie de ajutor în combaterea pandemiei, mai ales din cauză că statul muntenegrean şi societatea muntenegreană ar fi grav infectate de criminalitate şi corupţie, principalul responsabil fiind partidul de guvernământ, Partidul Democrat al Socialiştilor (DPS, condus de M.Đukanović).

În continuare în capitolul menţionat sunt date trei exemple de acţiuni care ar aparţine ANB, coordonate de „regimul lui M.Đukanović”:

● modul de abordare de către Podgorica a propunerii de la Belgrad privind instituirea unui regim „Mini-Schengen” în Balcanii de Vest;

● participarea, alături de „regimul lui Edi Rama” şi preşedintele Kosovo, Hashim Thaçi, la răsturnarea guvernului kosovar legal, condus de A.Kurti;

● publicarea numelor persoanelor care ar putea fi infectate cu COVID-19 (ceea ce încalcă drepturile persoanelor aflate în autoizolare).

În „concluzie” studiul realizat de IFIMES ”demonstrează” că:

● ANB este un exemplu tipic cum nu trebuie să fie o agenţie de securitate şi informaţii modernă, aceasta fiind un suport al unui regim aflat la putere de mai multe decenii şi al structurilor politico-criminale;

● ANB este un „cuib şi pepinieră de cadre” pentru menţinerea la putere a „regimului lui M.Đukanović”, fapt confirmat de faptul că actualul premier muntenegrean, Duško Marković, a fost (mai mulţi ani) directorul ANB;

● ANB creează continuu şi plasează informaţii inventate în sistemul de securitate şi informaţii al NATO, privind pericole închipuite, iar instituţiile statului Muntenegru realizează activităţi diplomatice şi de intelligence împotriva unor indivizi şi organizaţii;

● obiectivul cheie al ANB este menţinerea la putere a „regimului lui M.Đukanović”, care încă are relaţii bune cu Rusia. Analiştii consideră că, dacă M.Đukanović este un simbol al valorilor NATO în regiune, atunci nu surprind rezultatele sondajelor din statele Balcanilor de Vest, care arată că încrederea în NATO şi prestigiul Alianţei sunt, indubitabil, în continuă cădere şi din această cauză NATO trebuie să-şi exprime îngrijorarea;

● dificultatea situaţiei legate de pandemia de COVID-19 este demonstrată de solicitarea oficială de ajutor adresată de Muntenegru instituţiilor abilitate ale NATO, pe data de 26 martie.

Război informaţional pe fondul luptei politice interne din Muntenegru.

Apariţia acestui capitol în studiul menţionat pe site-ul IFIMES este o surpriză, institutul fiind cunoscut ca fiind un centru de analiză cu o orientare occidentală. Mai mult, capitolul menţionat pare scris direct de către structuri de propagandă de la Kremlin.

Imediat după apariţia pe site în limba „locală” comună fostului spaţiu iugoslav[iv], acest fragment al studiului a apărut într-o serie de mijloace de informare în masă electronice în limba sârbă[v], dar nu şi pe site-ul televiziunii naţionale sârbe. Capitolul este menţionat inclusiv pe varianta în limba sârbă a agenţiei ruse de presă „Sputnik”. Culmea, aici se neagă o teză din articol, referitoare la relaţiile bune în prezent ale „regimului lui M.Đukanović” cu Rusia.

În acest context, se impun câteva clarificări privind situaţia reală, din punctul nostru de vedere, din Muntenegru, din perspectivă analitică.

Tezele din capitolul menţionat conţin multe elemente reale, dar sunt scoase din context sau nu sunt furnizate detalii care să explice contextul. În studiu sunt prezentate mai multe elemente reale. Muntenegrul este criticat de UE privind reforma lentă a justiţiei şi dificultăţi în instituirea statului de drept. Slujbe şi procesiuni în masă organizate de Mitropolia de Muntenegru şi Litoral au existat, iar autorităţile nu s-au consultat cu reprezentanţii principalei biserici din Muntenegru înainte de adoptarea legii, la fel cum, la jumătatea lunii martie a.c., pentru câteva zile, Muntenegrul apărea ca fiind fără persoane infectate cu COVID-19, dar...

În legătură cu prima temă, ar fi fost util să se prezinte faptul că, în urma protestelor, Guvernul Muntenegrului şi Biserica Ortodoxă Sârbă (prin Mitropolia de Muntenegru şi Litoral) au demarat un dialog, privind implementarea prevederilor legii contestate. Mai mult, biserica sârbă a oprit slujbele în masă şi procesiunile pe perioada eforturilor de combatere a pandemiei cu COVID-19 şi preoţii respectă, în ansamblu, recomandările de a nu desfăşura slujbe cu public (dar nu pot împiedica credincioşii să vină la biserică sau în curtea bisericii).

În legătură cu a doua temă majoră tratată în acest capitol al studiului, este posibil ca, la începutul crizei, sistemul medical muntenegrean să fi fost prins pe picior greşit, fără teste (suficiente) şi fără o metodologie clară privind abordarea luptei cu noul coronavirus, iar aceasta să fie cauza principală a informaţiilor iniţiale din această ţară privind inexistenţa virusului în Muntenegru. Ulterior, autorităţile au realizat riscurile majore şi s-au adresat instituţiilor abilitate ale UE şi NATO, pentru sprijin.

În concluzie...

...nu sunt date publice privind implicarea autorităţilor de la Podgorica în răsturnarea guvernului kosovar condus de A.Kurti. În acest caz, însă, este vorba mai mult despre o confruntare SUA-UE. Astfel, analiştii sunt de acord că răsturnarea acestui cabinet (la 25.03.2020, la mai puţin de două luni de la instalare) este urmarea refuzului constant al premierului A.Kurti de a respecta recomandările de la Washington, privind desfiinţarea imediată şi completă a taxelor kosovare pentru importurile de mărfuri din Serbia şi BIH. De cealaltă parte, UE (prin vocile Berlinului şi Parisului) a militat pentru menţinerea acestui guvern măcar pentru perioada crizei legate de COVID-19, dar liderii politici de la Priština au respins solicitarea europenilor. Căderea guvernului kosovar este, în realitate, rezultatul confruntării acestuia cu Washingtonul, şi nu al implicării ANB...

A existat, într-adevăr, un incident public legat de trei aparate de ventilaţie, destinate Muntenegrului şi care ar fi fost confiscate sau blocate de Serbia. Autorităţile sârbe, însă, au negat un astfel de demers din partea Serbiei şi s-au oferit să doneze trei astfel de ventilatoare Muntenegrului. Oficiali muntenegreni din eşalonul al doilea, însă, au refuzat acest ajutor. Este posibil ca acele ventilatoare să fi fost deturnate printr-o competiţie de piaţă, strict comercială, având în vedere lipsa acută de pe piaţă a acestor produse. Dar şi acest incident trebuie plasat în contextul adecvat: tensiunile deja „tradiţionale” dintre elitele politice şi culturale din Serbia şi Muntenegru privind identitatea naţională muntenegreană (punerea, sau nu, a semnului de egalitate între sârb şi muntenegrean sau este vorba, mai degrabă, de „legături de rudenie”?), tensiunile crescânde dintre Serbia şi Muntenegru şi dintre sârbii din Muntenegru şi puterea de la Podgorica, începând cu sfârşitul lunii decembrie 2019, ca urmare a adoptării în Muntenegru a legii libertăţilor religioase, temerile generale din Muntenegru privind sprijinul occidental pentru orice iniţiativă care ar avea ca efect îndepărtarea Muntenegrului de UE şi atragerea acestui stat (fie şi temporară sau parţială) într-o formă de organizare suprastatală în spaţiul Balcanilor de Vest (cum poate fi considerată iniţiativa legată de „Mini-Schengen” în Balcanii de Vest).

Putem considera, astfel, articolul ca parte a luptei politice interne din Muntenegru, ”exportată” în lucrările unui institut regional de studii şi cercetări, care face uz de elemente reale, ca şi de teme „tradiţionale” în Muntenegru.

Alături de aspectele reale, unele deja menţionate anterior, alte două teme „tradiţionale” în Muntenegru sunt: facilitarea de către „regimul lui M.Đukanović” a achiziţiei Combinatului de Aluminiu de la Podgorica (KAP) de către oligarhul rus Oleg Deripska şi holdingul En+ Group şi implicarea aceluiaşi „regim” în contrabanda cu ţigări, în perioada 1995-1998, din R.F.Iugoslavia (R.Muntenegru) în Italia.

Indiferent ce a fost înainte, cert este că, în iulie 2013, statul muntenegrean declară mai întâi insolvenţa şi apoi falimentul KAP, care, în cele din urmă (iulie 2014), ajunge în proprietatea unui investitor muntenegrean („Uniprom” din Nikšić), iar grupul rus acţionează statul muntenegrean în instanţă. Mai mult, din 2014, Muntenegrul se alătură constant sancţiunilor occidentale împotriva Moscovei, iar aceasta exclude relaţii bune între liderii din cele două ţări. În 2015-2016, unii politicieni ruşi chiar avertizau Podgorica că, dacă aderă la NATO, Moscova va îndrepta rachete nucleare spre Muntenegru. Iar Muntenegrul a aderat la NATO în 2017.

În privinţa acuzaţiilor de contrabandă cu ţigări, însuşi M.Đukanović s-a pus la dispoziţia justiţiei italiene pentru a fi interogat, acesta nefiind inculpat şi, cu atât mai puţin, judecat sau condamnat. Această teză, însă, apare frecvent în momente politice „fierbinţi” din Muntenegru, fiind evidenţiată mai mereu ca o „pârghie a Occidentului”, pentru a obţine „conformarea” autorităţilor de la Podgorica, conduse, practic din 1998, de către DPS, în frunte cu M.Đukanović.

Un episod nou în seria de acuzaţii de corupţie la adresa liderului muntenegrean M.Đukanović este cel legat de dezvăluirile unui fost apropiat al acestuia, Duško Knežević, proprietar al holdingului „Atlas group”, refugiat la Londra (cu dublă cetăţenie, muntenegreană şi britanică). Recent, Podgorica a demarat procedura de extrădare a acestuia din Marea Britanie, pentru judecarea pentru acuzaţii de corupţie, iar împotriva acestuia au fost înaintate mai multe rechizitorii. Acesta, la rândul său, ameninţă cu (noi) dezvăluiri incendiare privind corupţia de la vârful puterii de la Podgorica. De altfel, dezvăluirile acestuia în presă au stat la baza organizării mai multor demonstraţii de protest din Muntenegru, intensificate în 2019, împotriva presupusei corupţii a autorităţilor, desfăşurate în principalele localităţi din Muntenegru, sub sloganul „Opune-te - 97.000” (simbolizând 97.000 de motive pentru a te opune „regimului lui M.Đukanović”).

Peste toate acestea se suprapune imaginea negativă a Serbiei în Muntenegru, considerată de către oficialii muntenegreni şi din Occident ca un vector de propagare în Muntenegru a „influenţei maligne a Rusiei”.

Concluzie la... concluzie

În ultima perioadă, puterea de la Podgorica şi oficiali ai NATO au reliefat, în mai multe rânduri, „războiul hibrid” dus împotriva acestei ţări de către Moscova şi colaborarea Muntenegrului cu Alianţa pentru combaterea acestor ameninţări ruse. Despre cât de serios iau autorităţile muntenegrene aceste ameninţări vorbesc elemente ca reuniunile şi trainingul oferit structurilor abilitate muntenegrene pe teritoriul Muntenegrului de către echipe specializate ale NATO în combaterea ameninţărilor hibride, ca şi vizita preşedintelui M.Đukanović (martie 2020) la centrul de excelenţă al NATO în domeniul apărării cibernetice cooperative, de la Tallinn (Estonia). Mai mult, Muntenegrul este în curs de aderare la acest centru, semnând deja Memorandumul de aderare.

Acuzaţiile de abuz la adresa puterii de la Podgorica, în cadrul dat de epidemia de COVID-19 în Muntenegru, sunt facilitate şi de faptul că în Muntenegru nu s-a instituit starea de urgenţă, deşi guvernul şi Corpul naţional de coordonare pentru combaterea bolilor contagioase (NKT) au adoptat aproape toate măsurile specifice unei astfel de stări (cu excepţia interdicţiilor de circulaţie). Pe acest fond, adversarii puterii de la Podgorica susţin că este exagerată utilizarea Armatei Muntenegrului în combaterea epidemiei, deoarece această instituţie nu este menţionată în rândul celor care au sarcini în combaterea bolilor contagioase. Sau, susţin aceştia, dacă este nevoie de angajarea armatei, atunci trebuia mai întâi să fie decretată starea de urgenţă ... Ultima şedinţă a conducerii de la Podgorica la care s-a analizat tema decretării stării de urgenţă a fost la 20 martie 2020, Consiliul de Apărare şi Securitate (format din preşedintele ţării, preşedintele parlamentului şi premier) apreciind că nu încă este cazul pentru această măsură. Cu două zile înainte, reunit în şedinţă prin videoconferinţă, Consiliul a dispus angajarea personalului armatei muntenegrene în paza locaţiilor destinate carantinei persoanelor suspecte de infectare cu COVID-19.

Aşadar, sunt ameninţările hibride ruse, care ar fi culminat cu tentativa de puci în Muntenegru în ziua alegerilor parlamentare din octombrie 2016, reale sau doar o scuză pentru manipularea opiniei publice interne şi a NATO, pentru menţinerea la putere a DPS? Să avem încredere în zicala că „fără foc nu iese fum”? Sau să fie şi acest capitol din studiul IFIMES o bătălie din „războiul hibrid” împotriva Muntenegru