O nouă apariţie: mercenarii Chinei

Companiile militare şi de securitate private (CMSP) au fost înfiinţate, cu aproape 40 de ani în urmă, pentru atingerea unor obiective de securitate în care statul nu poate sau nu doreşte, din diferite motive, să fie implicat. Misiunile acestor companii sunt dependente de natura intereselor celor care îi angajează. CMSP lucrează contra cost, pe bază de contract, şi de aceea ei se numesc contractori. Aceştia intră în categoriile de security contractor sau private military contractor. Când participă la operaţii de luptă aceştia sunt consideraţi a fi mercenari. Beneficiarii pot fi: guverne, companii private, organizaţii internaţionale, etc. Scopurile utilizării acestor companii diferă de la ţară la ţară, în funcţie de contractori şi de interesele angajatorilor.  

Cel mai mare număr de CMSP asigură securitatea fizică a companiilor private şi de stat, care  lucrează în medii cu grade de risc scăzute sau medii, în interiorul teritoriului naţional. Sunt state care folosesc astfel de companii şi pentru asigurarea protecţiei fizice a unor instituţii de securitate ale statului. De exemplu, Pentagonul are asigurată securitatea fizică de firme private. În alte ţări, o asemenea soluţie este de neconceput. Aceste companii private au un nivel variat de profesionalism, de la slab la mediu.

Alte companii, cu preponderenţă aparţinând SUA şi Rusiei, participă, integrate sau nu, cu forţele militare regulate, în misiuni în afara teritoriului naţional. Aceste misiuni diverse cuprind pregătirea forţelor militare străine, protecţia demnitarilor, protecţia convoaielor, efectuarea de eliberări din prizonierat, efectuarea de răpiri, asasinate, culegerea clandestină de informaţii pentru propriile misiuni ca şi pentru cele ale altor beneficiari, protecţia obiectivelor militare sau industriale în medii ostile, chiar şi participarea, în grupuri mici, la operaţii militare de mare intensitate. Acestea presupun folosirea de forţe de un ridicat profesionalism, de obicei formate din foşti membrii ai forţelor speciale sau ai structurilor de intelligence. Când participă la operaţiuni ofensive de luptă, contractorii, conform Convenţiei de la Geneva, sunt în afara legii. Ei nu pot fi luaţi prizonieri şi în cazul capturării şi, în funcţie de legislaţia statului împotriva căruia au acţionat, pot fi executaţi sau schimbaţi cu prizonieri ai taberei adverse. Aceştia au statut de spioni şi sunt trataţi ca atare în conformitate cu Convenţia menţionată.  De aceea guvernele care, indirect, le-au contractat misiunea, niciodată nu recunosc că folosesc mercenari.

În prezent, aceştia acţionează în peste 50 de state ale lumii. Singurul continent în care aceştia nu sunt prezenţi este Antarctica. Cele mai cunoscute CMSP sunt:

• Academi ( fostă Blackwater), Triple Canopy, KBR, MPRI, G4S, precum şi alte firme din SUA
• Aegis Defence Services, International Intelligence Limited, Erinys International - Marea Britanie.
• Wagner, Slavonic Corps - Rusia

La acestea se mai pot adăuga companii din Australia, Africa de Sud, Peru, şi altele.

Majoritatea acestor companii au misiuni de securitate fizică şi de securitatea personalului pentru obiective industriale de extracţie a petrolului, a mineralelor şi pentru alte investiţii (transport, construcţii, prelucrare hidrocarburi, etc.). De obicei, acestea sunt în ţări instabile din punct de vedere politic, economic, cu conflicte de insurgenţă în desfăşurare, sabotaje, răpiri şi alte fenomene ostile, ce împiedică nu numai finalizarea proiectelor dar ameninţă şi securitatea personalului care participă la construcţii şi exploatare.

Investitorii din statele slab sau mediu dezvoltate nu pot angaja decât CMSP străine, întrucât nivelul profesional al celor naţionale este scăzut. Având angajaţi foşti luptători cu mare experienţă în teatrele de operaţii, aceste companii private, pe lângă misiunile de asigurare a securităţii obiectivelor, de multe ori asigură şi pregătirea militară a armatelor atât a acelor ţări, cât şi a unor grupări insurgente.  De exemplu, este vorba de cazul MPRI care a pregătit armata croată împotriva Serbiei, sau cel al Wagner care a pregătit forţele armate ale Sudanului. În anumite situaţii, chiar guvernele unor ţări angajează CMSP în lupte în zonele în care angajarea forţelor este la maximă intensitate. Se pot da ca exemple angajarea forţelor companiei ruse Wagner în Siria, Blackwater în Irak, din nou la Wagner, în sprijinul forţelor generalului Haftar, în Libia sau KBR în Afganistan.  

Cu un mare număr de investiţii în afara teritoriului naţional, China nu se putea baza, din motive de protecţie a informaţiilor sau de securitate fizică a obiectivelor, doar pe participarea companiilor private aparţinând altor state, destul de rar prietene ale Chinei. Investiţiile în cadrul programului Belt and Road Initiative (BRI) solicită un număr mare de misiuni de asigurare a securităţii obiectivelor şi personalului. Acest uriaş proiect, început în anul 2013, poartă semnătura preşedintelui Chinei Xi Jinping şi este cea mai mare investiţie a Chinei din toate timpurile. Belt, presupune coridoarele de transport rutier şi de căi ferate ca şi furnizarea de energie din şi către Uniunea Europeană. Road se referă la transportul pe mare şi implicit construcţia de porturi în Asia, Africa, Orientul Mijlociu şi Europa. Investiţiile chinezeşti din acest proiect se desfăşoară în 65 de ţări ale lumii printre care există şi unele aflate în stare de instabilitate politică şi, de aici, economică şi financiară. În aceste ţări, este dificil să se poată trasa o graniţă între factorii politici şi cei comerciali.   

Asigurarea securităţii unui număr mare şi variat de obiective reclamă şi o diversitate largă a mijloacelor şi metodelor de asigurare a securităţii fizice a infrastructurii şi personalului precum şi un ridicat profesionalism. La începutul proiectului, China nu a fost  pe deplin preocupată de asigurarea acestuia, cu informaţii de securitate şi cu previziuni politice şi economice ale statelor incluse în proiect. După câteva eşecuri de etapă datorate riscurilor politice şi violenţelor criminale, s-a pus în mod serios problema asigurării securităţii fizice, a personalului, a sistemelor informatice şi de securitate ca şi de culegere a informaţiilor din medii locale şi regionale.

La primele misiuni pentru combaterea violenţelor bandelor criminale locale, companiile ce participă la investiţii au apelat la Armata Populară de Eliberare a Chinei. Militarii chinezi au intervenit la eliberarea muncitorilor chinezi din Libia şi Yemen, iar Poliţia Populară Chineză în câteva incidente minore. Acţionând în sprijinul unor companii private acestea erau însă la periferia legii.

Având în vedere faptul că în China diferenţele dintre aspectele comerciale şi cele politice nu sunt atât de bine evidenţiate ca într-o democraţie şi în cazul CMSP delimitarea acestora de armata chineză este destul de confuză.  Aşa se explică uciderea, în noiembrie 2015, a trei oficiali chinezi, de către teroriştii locali, în Bamako, Mali, precum şi decapitarea a doi profesori chinezi în anul 2017, de către forţe ISIS în Quetta, Pakistan, unde Beijing-ul nu a dorit să angajeze armata chineză.

Guvernul chinez a început să încurajeze mediul privat în angajarea de companii de tipul CMSP. La ora actuală, există, în China, peste 5000 de astfel de companii cu peste 3 milioane de angajaţi. Mai puţin de 20 de astfel de companii sunt capabile, însă, să acţioneze în afara teritoriului naţional. În conformitate cu legislaţia chineză, aceste firme nu au voie să deţină armament letal şi, de aici, apare imposibilitatea de a interveni în operaţiunile de mare risc. Acesta este motivul pentru care ele acţionează preponderent pe teritoriul naţional, pentru securitatea fizică a obiectivelor şi persoanelor. În felul acesta activitatea lor este, mai degrabă, de pază decât de securitate.

Având în vedere nivelul scăzut de pregătire al angajaţilor firmelor de securitate chineze ca şi faptul că aceştia nu pot fi purtători legali de armament, ei cu greu pot  să-şi asume misiuni externe de protecţie a personalului angajaţilor care lucrează la proiectul BRI ca şi misiuni de protecţie fizică în mediul ostil. Totuşi, câteva firme chineze s-au angajat şi în astfel de misiuni astfel încât participarea lor a stârnit controverse şi suspiciuni asupra apartenenţei lor la armata populară chineze. Acolo unde aceste misiuni au avut succes, guvernul comunist are de câştigat prin funcţionarea eficientă a BRI. Dacă este un eşec, guvernul nu are nici un fel de implicare, aceasta fiind o iniţiativă privată.

Cu cât nevoia de angajare în luptă este mai mare, cu atât CMSP sunt mai bine pregătite şi  mai eficiente. Ele sunt compuse din foşti militari care s-au retras din armată şi s-au angajat, conştienţi că niciodată nu vor avea sprijin sau protecţie guvernamentală oficială. Salariile pe care le primesc sunt de cel puţin trei ori mai mari decât ale celor din armata chineză. 

CMSP sunt sprijinite politic şi, mai ales, financiar de către marile firme private care contractează atât misiunile acestora cât şi procesul de pregătire. Pentru pregătirea angajaţilor acestor companii ca şi pentru extinderea misiunilor acestora la începutul anului 2019, cu consultanţa lui Erik Prince, fost fondator al cunoscutei companii militare private Blackwater, a fost înfiinţată în China compania Frontier Services Group. Aceasta construieşte în prezent un centru de pregătire, în valoare de 500.000 USD, unde se vor pregăti aproximativ 8.000 de luptători pe an.

China îşi schimbă astfel abordarea în folosirea mercenarilor. Sub presiunea companiilor de stat şi private, va elabora o nouă legislaţie privind folosirea armelor pe teritoriul naţional cât şi în afara acestuia.

Direcţiile în care va acţiona guvernul chinez în perioada următoare sunt: creşterea bugetului acordat acestor companii, îmbunătăţirea nivelului de pregătire la nivelul companiilor din vest, întărirea coordonării între structurile guvernamentale de putere şi companiile private, stabilirea unui fond naţional pentru asigurarea securităţii companiilor care acţionează în afara teritoriului naţional, folosirea sistemului satelitar chinez Beidou, pentru accesarea directă a CMSP în vederea executării misiunilor.      

Guvernul Chinei foloseşte, însă, prezenţa firmelor de securitate chinezeşti pentru acoperirea acţiunilor de spionaj în diferite ţări. Huawei Security  a montat şi întreţine sisteme de supraveghere video şi audio în Armenia, Belarus, Bosnia Herzegovina, Kazahstan, Kirghizstan, Moldova, Rusia, Serbia, Tadjikistan, Ucraina şi Uzbekistan având, astfel, un atu important în succesul misiunilor de spionaj şi supraveghere.