O dispută periculoasă între SUA şi Rusia: Rachetele nucleare intermediare

Rachetele balistice cu rază intermediară de acţiune (Intermediate Range Balistic Missiles - IRBM) sunt rachete cu raza de acţiune cuprinsă între 1000 şi 5500 km. Din acest punct de vedere, ele se situează între rachetele balistice cu rază medie de acţiune (Medium Range Balistic Missiles – MRBM) şi rachetele balistice intercontinentale (Intercontinental Range Balistic Missiles – IRBM).

Considerate ca fiind un mijloc periculos de escaladare a Războiului Rece între SUA şi URSS, pe data de 8 decembrie 1987 s-a semnat, la Casa Albă, Tratatul între Statele Unite ale Americii şi Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (ulterior Rusia) referitor la Eliminarea Rachetelor lor cu Rază Intermediară şi Scurtă de Acţiune – denumirea formală sau Tratatul Forţelor Nucleare cu Rază Intermediară de Acţiune (Intermediate-Range Nuclear Forces Treaty – INF Treaty) – denumirea informală.  Acesta a fost ratificat de URSS pe data de 8 decembrie 1987 şi de Senatul SUA pe data de 27 mai 1988 şi s-a aplicat începând cu data de 1 iunie 1988.

În conformitate cu Tratatul INF, au fost eliminate rachetele nucleare şi convenţionale ca şi lansatoarele lor din gama razelor de acţiune 500-1000 km (rază scurtă de acţiune) şi 1000-5500 km, rază intermediară de acţiune. Tratatul nu se referă la rachetele lansate de pe nave. Tratatul menţiona interdicţia de a “deţine, produce sau testa“ rachete din aceste categorii. După dispariţia Uniunii Sovietice şi preluarea de către Rusia a privilegiilor şi obligaţiilor fostului imperiu, Rusia, Ucraina, Belarus şi Kazahstan au devenit alături de SUA participante la tratat. Dar nu şi China, Israel, Iran şi Coreea de Nord, care au fost, de la început, exceptate.

Până în anul 1991 au fost eliminate 2692 de rachete: 846 de către SUA şi 1846 de către URSS. Au urmat 10 ani de controale reciproce ale fostelor instalaţii.

Pe data de 25 octombrie 2007, SUA şi Rusia şi-au reafirmat sprijinul pentru acest tratat şi au făcut un apel şi către alte state pentru a renunţa la aceste tipuri de rachete.

Până în anul 2008 nu au fost reclamaţii oficiale asupra încălcării Tratatului INF. În anul 2008, SUA au acuzat Rusia că a testat rachetele SSC-8 încălcând termenii tratatului. În anul 2013, Rusia a început testarea unor noi tipuri de rachete: SS-25, de pe lansator mobil terestru, precum şi noua rachetă RS-26, violând din nou tratatul.

Pe data de 19 octombrie 2016, un articol din The New York Times, citând surse anonime, a menţionat faptul că Rusia ar fi produs mai multe rachete decât cele necesare pentru testare, crescând suspiciunile privind intenţiile de dislocare a acestora. La 14 februarie 2017, New York Times, citând un oficial american, a menţionat faptul că Rusia a dislocat o unitate operaţională de rachete SSC-8 violând, după cum spunea generalul Paul Selva, adjunct al Şefului Statelor Majore Întrunite, “spiritul şi intenţia“  tratatului.

În luna aprilie 2017, în evaluarea anuală a Departamentului de Stat al SUA privind  acordurile referitoare la controlul armamentelor, era subliniată violarea de către Rusia a prevederilor tratatului.  În decembrie 2017, Departamentul de Stat al SUA a identificat un sistem, aflat în fază de dislocare, de rachete 9M729, o variantă extinsă a sistemului Iskander K, care viola prevederile tratatului.

În aceste condiţii, la data de 20 octombrie 2018, luând în considerare violările repetate ale Tratatului INF, dar şi eligibilitatea Chinei de a dispune de acest tip de armament, la sfatul Consilierului de Securitate Naţională, John Bolton,  preşedintele Donald Trump a anunţat intenţia de a retrage SUA din tratat. De altfel, John Bolton a avut negocieri de 2 zile la Moscova pe această temă, dar nu s-au făcut niciun fel de progrese.

Este încă discutabil dacă D.Trump are dreptul de a retrage SUA dintr-un tratat aprobat de Senat, fără avizul Congresului SUA. Rusia a acuzat SUA că nu au dovezi clare referitoare la încălcarea prevederilor tratatului.

Congresul SUA pare a nu se opune poziţiei lui Trump, membrii săi acuzând de mult Rusia de încălcarea prevederilor tratatului. În anul 2018, prin Actul de Autorizare pentru Apărare Naţională, a aprobat fonduri pentru dezvoltarea, începând cu anul 2019, a unui tip de rachetă ce încalcă prevederile actuale ale tratatului.

Rusia, la rândul ei acuză SUA de violarea tratatului prin dezvoltarea unor capabilităţi de lansare, de la sol, a rachetelor de tip Tomahawk, în Polonia şi România. De asemenea, utilizarea avioanelor fără pilot, MQ-9 Reaper, capabile de a purta armă sau arme, este considerată de Rusia ca o încălcare a tratatului. De asemenea, Rusia a acuzat SUA de violarea tratatului prin dislocarea sistemului de rachete Mark 41 cu lansator vertical. Bineînţeles că SUA au negat toate aceste acuzaţii.

În ultimii ani, Rusia a ameninţat de mai multe ori că se va retrage din tratatul INF. Îngrijorările Moscovei constau în faptul că nu poate deţine rachete cu rază intermediară de acţiune, în timp ce unii vecini ai Rusiei, cum ar fi China, au dreptul de a dezvolta şi disloca acest tip de arme. Rusia a menţionat că intenţiile  SUA de a disloca sisteme strategice de rachete anti-rachetă în România şi Polonia ar putea să ducă nu numai la decizia Moscovei de a se retrage din tratatul INF, dar şi de dislocare a unor sisteme de rachete ale căror ţinte să fie chiar poziţiile în care au fost dislocate sistemele SUA.

Rusia afirmă că semnarea de către Uniunea Sovietică a tratatului INF a fost o greşeală întrucât aceasta a distrus rachetele lansate de la sol, în timp ce SUA, conform prevederilor tratatului, nu a trebuit să distrugă rachetele de tip Tomahawk lansate de pe nave, submarine şi din avion. În felul acesta SUA au, în prezent supremaţia de pe mări şi oceane.

Rusia consideră că sistemele de rachetă interceptoare de tipul Aegis Ashore, poziţionate la sol în Romania şi Polonia, sunt de fapt sisteme de rachete Tomahawk pe care se află rachete de interceptare, dar pe care pot fi oricând montate şi rachete interzise conform tratatului. În acelaşi fel, ar putea proceda şi Rusia prin asigurarea capabilităţilor de lansare de pe uscat a rachetei de tip Kalibr, aflată acum  în stare operaţională în vederea lansării de pe navă.

După ce ambele state au distrus rachetele cu rază intermediară de acţiune, în cazul în care s-ar retrage din tratat ar trebui să dezvolte noi rachete. Pe termen scurt Rusia pare a fi avantajată întrucât a dezvoltat racheta Rubezh, care poate să acţioneze oricând în gama de distanţe interzisă de tratat. Începerea fabricaţiei de serie a acesteia poate fi imediată.

Rusia consideră că este avantajată de faptul că principalele ţinte europene pot fi lovite de pe teritoriul propriu în timp ce SUA, pentru a lovi Rusia, ar trebui să disloce echipamente terestre în alte ţări din vecinătatea acesteia. 

SUA intenţionează să folosească mijloace ale diplomaţiei coercitive prin dezvoltarea de noi rachete care să poată fi dislocate şi folosite, la nevoie, şi care să nu violeze prevederile tratatului. Aceasta va duce, probabil, la o noua cursă a înarmărilor în Europa. De altfel, Putin a şi declarat că, dacă Statele Unite vor disloca astfel de arme în Europa, Rusia va considera statele care le vor primi ca ţinte.

Poziţia statelor europene referitor la această opţiune declarată a SUA a fost pe linia poziţionării politice generale a statelor europene faţă de SUA. Ministrul de externe al Germaniei, Heiko Maas, a considerat poziţia SUA ca fiind “o greşeală regretabilă“, în timp ce Gavin Williamson, Secretarul Apărării al Marii Britanii acuză Rusia pentru decizia SUA.

Mihail Gorbaciov, care, alături de Ronald Reagan, a semnat Tratatul INF, a menţionat faptul că ”Statele Unite au luat iniţiativa de a distruge întregul sistem de acorduri internaţionale şi tratate care au servit consolidării fundaţiei pentru pace şi securitate ce a urmat celui de-Al Doilea Război Mondial“. De asemenea, a mai afirmat că “nu va exista învingător într-un război al tuturor împotriva tuturor, mai ales atunci când acesta se va finaliza cu un război nuclear“.

Jim Townsend, fost adjunct al secretarului adjunct al Departamentului Apărării pentru Politica Europeană şi NATO, a exprimat nemulţumirea democraţilor pentru opţiunea lui Trump: “Trebuie să continuăm să-l folosim (tratatul). ... Va da posibilitatea ruşilor să ne acuze şi să spună: uitaţi-vă la americani, nici nu vor să discute despre asta!“

În cursul zilei de 25 octombrie 2018, statele europene membre NATO au cerut Statelor Unite să continue negocierile pentru ca Rusia să respecte prevederile acordului, în loc să se retragă din acesta.

Doamna Federica Mogherini, Înalt Reprezentant al UE pentru Politica Externă şi Securitate, a subliniat faptul că “lumea nu are nevoie de o noua cursă a înarmărilor care nu ar fi nimănui de folos şi ar aduce şi mai multă instabilitate“.

Una dintre problemele cele mai delicate în ceea ce priveşte Tratatul INF se referă la China, care nu este inclusă în tratat. Rachetele cu raza intermediară de acţiune reprezintă aproximativ 95% din arsenalul chinez de rachete. Amiralul Harry Harris, fost Comandant al Comandamentului Pacificului, sugera că SUA ar trebui să renegocieze Tratatul IMF cu Rusia pentru a include în acesta şi China. Aceasta a declarat bineînţeles, că nu intenţionează în viitor să semneze tratatul sau un acord similar.

Analiştii ruşi, criticându-l pe Donald Trump, consideră că acesta a devenit un opozant al tuturor acordurilor internaţionale care au fost semnate sau susţinute de predecesorul său, Barack Obama. Mergând în continuare pe această linie, probabil că nu va accepta prelungirea peste 16 luni a tratatului New START, de limitare a armamentului strategic.

Retragerea din aceste acorduri ar arunca lumea într-o cursă a înarmărilor similară cu cea din Războiul Rece, perspectivă evidentă pentru toată lumea. De aceea, este posibil ca aceste manevre şi ameninţări de ambele parţi să fie, în fapt, mijloace de negociere. Aceste negocieri ar putea avea loc cu ocazia semnării tratatului New START şi la ele ar putea participa şi China, alături de SUA şi Rusia. În felul acesta, ar putea fi semnat un tratat comprehensiv ce ar putea duce la o lume mai sigură.

Dacă nu se va ajunge la un astfel de deznodământ, o nouă cursă a înarmărilor ar stimula, în schimb, tendinţele belicoase ale altor state, Iran, Coreea de Nord, în a se înarma cu arme nucleare şi în a ameninţa periculos pacea lumii.

Negocierile la cel mai înalt nivel ar putea începe cu ocazia summit-ului grupului G20 de pe 30 noiembrie de la Buenos Aires, Argentina, unde vor participa liderii principalelor economii ale lumii. În marja acestui eveniment Trump şi Putin vor putea să pună de acord măcar la un plan al discuţiilor.