O companie românească vrea să pună România pe harta producătorilor mari de drone. Qognifly deschide la Bucureşti un centru de producţie: Prima dronă iese din fabrică într-o lună şi merge la un partener american

Monitorul Apărării şi Securităţii a participat, zilele acestea, la o vizită la hub-ul din Republica Moldova şi la fabrica (încă în proces de construcţie/finalizare) din Bucureşti.

Ion Mocanu este inginer de profesie, absolvent al Academiei Tehnice Militare Ferdinand I, din România, dar parcursul său profesional l-a dus în mai multe domenii, de la domeniul militar, la cel civil, medical, mai precis, ulterior, revenind la zona militară. Acesta a petrecut o perioadă la compania Google România, unde s-a ocupat de partea de dezvoltare a unor aplicaţii medicale.  Partenerul său, pe de altă parte, fondator al Danaero, s-a ocupat de dezvoltarea de drone de mai mulţi ani de zile (din 2009), însă drone cu un alt profil, mai precis, doar drone civile, de filmări pentru evenimente. Războiul din Ucraina şi deteriorarea contextului de securitate i-au adus pe Danici şi Mocanu împreună, unindu-şi expertizele pentru a dezvolta drone cu utilizare duală, civilă şi militară (deşi cei doi au vândut României, în trecut, şi aeronave pentru grindină şi stimularea precipitaţiilor).

În prezent, compania Qognifly produce 3 tipuri de drone, modele modulare, care se pot modifica şi pot duce numărul de versiuni la 12.

La Chişinău, am văzut drona SP5, care are drept scop monitorizarea. Pe lângă surveillance, drona poate suporta modificări (în funcţie de cerinţele clientului), mai precis, poate transporta şi payload.

La Chişinău, am văzut matriţele cu care se produc dronele. Ca materie primă, se folosesc fibra de carbon şi aluminiul, precum şi răşina, ne spunea Danici.

„Elementele cheie ale unei aeronave sunt aripile, angrenajul şi fuzelajul acesteia, pentru că fiecare subansamblu este construit din sute şi mii de piese”, adăuga el. „Pentru a produce o aeronavă, sunt câteva condiţii. Nu totul ţine de competenţe; unele lucruri ţin de procese fizice şi chimice, fie că se produce o aeronavă din material compozit sau o serie din 100, în medie, ar dura cam o lună (n.r. producţia). Procesul presupune impregnarea materialului compozit şi aducerea acestuia la o fază de maturare, pentru că materialul nu este suficient de rigid din primele momente”, a spus acesta.

În prezent, la Chişinău, sunt angajaţi 6 oameni, care asigură un flux continuu de lucru.

„Noi, din perspectiva de producători, livrăm un produs capabil şi competent. Există, însă, un principiu potrivit căruia destinaţia unui obiect sau a unui mijloc tehnic depinde de intenţia utilizatorului final. Practic, noi producem nişte instrumente capabile, dar intenţia este definită de clienţi”, a declarat Danici.

„Principiul user-friendly este cel care ne ghidează”, spune Danici, care precizează că una dintre drone poate fi transportată chiar şi într-o maşină de familie, întrucât componentele sale se pot decupla cu uşurinţă şi reasambla ulterior.

Drona SP5, pe care am văzut-o zburând în Republica Moldova, este, potrivit broşurii de prezentare, „o soluţie modulară versatilă, gata de zbor, concepută pentru îndeplinirea diverselor misiuni într-o arie geografică extinsă şi omologată de forţele armate şi pentru forţele armate. Sistemul este dotat cu tehnologii de ultimă generaţie, criptare AES 128/256, sarcini utile avansate şi tehnologii anti-bruiaj. SP5 UAS este potrivit pentru utilizare militară, controlul frontierelor, supraveghere, inspecţii ale liniilor electrice, fotografie aeriană, agricultură, căutare şi salvare, precum şi aplicaţii de siguranţă publică. Pentru a îmbunătăţi comanda, controlul şi siguranţa operaţională, sistemul poate fi echipat cu tehnologia Identification Friend or Foe (IFF). IFF este un sistem de identificare conceput pentru operaţiuni de comandă şi control care permite sistemelor militare şi civile de interogare a traficului aerian să identifice aeronavele, vehiculele sau forţele ca fiind prietenoase şi să determine poziţia şi distanţa acestora faţă de platforma de interogare”.

Drona SP5 are o greutate de 50 de kg, o autonomie de până la 24 de ore, zboară la o altitudine maximă de 5.000 de km, are propulsie de tip hibrid şi zboară pe o distanţă de până la 2.000 de km. E o platformă modulară, care poate fi folosită atât pentru supraveghere, cât şi pentru interceptarea unor drone inamice. Preţul de pornire este de 200.000 de euro, dar poate creşte în funcţie de accesorii. Trebuie însă specificat că acesta nu este precum dronele one-way attack, folosite de ruşi şi ucraineni în războiul din Ucraina. Mai precis, nu este o dronă pe care o foloseşti o dată, de aceea preţul său nu este unul de 10.000 sau 20.000 de euro. În viitor, Ion Mocanu şi Anton Danici vor să înceapă şi integrarea de nanofire pe această dronă, astfel încât să îi fie redusă amprenta pe radar.

Staţia de control la sol, din portofoliul aceleiaşi companii, poate fi instalată pe teren, în maşină sau  în instalaţii fixe şi este concepută astfel încât echipajul să  nu depindă de locaţie şi să aibă posibilitatea de a zbura oriunde şi  oricând. Timpul de instalare a GCS este de până la 15 minute. Unitatea de comutare,  control şi alimentare cu energie dispune de o baterie de rezervă pentru funcţionare în  condiţii dificile timp de până la 4 ore. Un sistem de urmărire a antenei montat pe un  catarg telescopic automat de 5 m asigură o comunicaţie stabilă cu  criptarea datelor şi transmiterea acestora prin canale de comunicaţie securizate  (AES-256) la o distanţă de până la 180 km. Unui pilot îi ia câteva săptămâni să înveţe cum să folosească sistemul produs de Qognifly.

Software-ul ISR este o aplicaţie online multi-utilizator  care oferă operatorului sarcinii utile  şi funcţionalităţi avansate,  facilitându-i activitatea, permiţându-i să se concentreze asupra  misiunii şi îmbunătăţindu-i rezultatele. Acesta combină diferite instrumente software pentru a  controla sarcina utilă EO/IR, a afişa  locaţia în timp real a sarcinii utile pe  hartă, câmpul vizual al camerei  proiectat pe hartă, zonele obiectelor pe hartă şi multe altele. Strix online este o soluţie cuprinzătoare care  facilitează operaţiunile sarcinilor utile EO/IR şi economiseşte timp şi efort.

Ce se va întâmpla la Bucureşti?

La fabrica din Bucureşti, se doreşte scalarea produselor gândite la Chişinău. Cei doi antreprenori au deja o hală în oraş, unde vor investi, în total, 800.000-900.000 de euro.  Prima dronă poate ieşi din fabrică într-o lună.

„O nouă fabrică nu înseamnă doar un spaţiu nou, ci un transfer de know-how, de procese operaţionale. (...) Aici se vor construi drone cu aripă fixă, din clasa NATO 1, mini şi small, dar şi din clasa 2. Avem pe agenda noastră atât colaborarea cu instituţiile din România, cât şi cu parteneri internaţionali. Prima dronă va ieşi din această fabrică într-o lună, pentru un partener din SUA”, a declarat Ion Mocanu.

Totodată, acesta a vorbit şi despre radarele pe care Qognifly le produce de ceva timp în parteneriat cu o companie din Bulgaria. Vorbim despre radare care au ajuns deja în Ucraina, la ordinul sutelor de unităţi, şi care ar putea ajunge şi în dotarea Armatei Române, în cadrul programului pentru sisteme counter-UAS.

„Radarul este un produs matur, foloseşte cipuri specializate de ultimă generaţie, care nu sunt publice, vor fi publice abia în două luni. Cu toate acestea, generaţia precedentă a fost comercializată în ţări precum cele din Asia, în Vietnam, dar şi în Ucraina şi alte ţări din Orientul Mijlociu. În Ucraina, vorbim de câteva sute de unităţi. Feedback-ul a fost pozitiv. Din experienţa noastră, adaptând realitatea operaţională în teren, s-a cerut modificarea sa astfel încât să dea o alertă, roşu sau verde, şi un sunet puternică. Nu se dorea prea multă informaţie, ecrane... Din cauza timpului de reacţie mic, ne interesează detecţia unui pericol, iar apoi sunt alte sisteme care preiau sarcina următoare”.

„Când am început proiectul, am vrut să producem toate componentele critice, partea de interceptare şi partea de detecţie. În funcţie de acest lucru, dacă avem o dronă nouă cu o secţiune radar diferită în care clasificatorul AI nu o mai categoriseşte bine, o vede ca o pasăre, de exemplu, noi o putem adapta modelul de AI în 24 de ore”.

Recent, compania a intrat într-un consorţiu format din mai multe companii româneşti private din industria de apărare, un consorţiu care a semnat un MoU cu Romaero pentru dezvoltarea industriei de armament din ţară.

Ion Mocanu a declarat, însă, pentru Monitorul Apărării şi Securităţii şi Aleph News, că de multe ori este greu să ajungi de la o prezentare PPT sau un concept gândit doar în laborator la un produs finit.

„Aici cred că ar trebui să fim foarte direcţi şi oneşti pentru că putem specula foarte multe lucruri, putem spune aproape orice, dar când vorbim de apărare nu este suficient doar să prezinţi un PowerPoint şi să zici că produci drone. Este nevoie să demonstrezi, este nevoie să validezi acele capabilităţi. De multe ori, ce credem că funcţionează în laborator foarte bine şi când credem că avem cel mai tare produs nu se validează în teren, şi, atunci, trebuie  ajustat. Clar, demonstraţia şi capabilităţile  validate, simulate în teren, dar şi în Ucraina sunt un plus de siguranţă pentru ţară şi pentru cetăţeni”.