22 februarie 2019

O altfel de Iniţiativă de Apărare Strategică

Liviu Ioniţă

Sursă foto: Mediafax

Progresele din domeniul ştiinţei şi tehnicii din ultimele decenii au permis dezvoltări remarcabile ale capabilităţilor spaţiale, cu implicaţii benefice pentru multe din activităţile curente.

S-a ajuns astfel la o intensificare a comercializării spaţiului, domenii precum comunicaţiile, tranzacţiile financiare, navigaţia sau monitorizarea fenomenelor meteo aflându-se printre multele activităţi al căror succes depinde de tehnologia dislocată în spaţiu. În acelaşi timp, capabilităţile spaţiale au devenit, pentru multe din operaţiile militare, platforme esenţiale pentru acţiuni în domeniul avertizării timpurii, geolocaţiei, navigaţiei, identificării şi urmăririi acţiunilor inamice etc.

Informaţiile culese de sateliţii militari sau comerciali au contribuit şi contribuie la detectarea acţiunilor militare cu caracter sensibil desfăşurate de unele state, la urmărirea testărilor de noi arme şi echipamente de luptă şi, nu în ultimul rând, la monitorizarea unor exerciţii militare neanunţate sau a acţiunilor unor grupări teroriste. Militarizarea spaţiului, astăzi, nu mai este doar un ideal. Mai multe state au reuşit să obţină tehnologiile necesare dezvoltării unor capabilităţi spaţiale ce constituie adevărate ameninţări de securitate pe plan regional sau global. Pentru Statele Unite dezvoltarea capabilităţilor spaţiale ale unor ţări care nu fac parte din grupul celor partenere reprezintă o ameninţare strategică de prim rang.

Securitatea spaţiului în viziunea DIA

Recent, Agenţia americană de Informaţii a Apărării (DIA) a publicat un raport intitulat Provocări la adresa securităţii în spaţiu, cu scopul declarat de a contribui la înţelegerea profundă a unor aspecte esenţiale privind securitatea spaţiului.

Ca parte a comunităţii informative, DIA a considerat că este necesar să ofere lămuriri unui public familiarizat cu domeniul respectiv mai ales din abordările NASA, agenţie căreia îi revine, din 1958, controlul activităţilor aeronautice şi spaţiale, în timp ce Departamentul Apărării se ocupă de cele asociate dezvoltării armelor şi operaţiunilor militare.

Raportul în cauză a fost publicat la scurt timp după un altul care oferă detalii despre obiectivele, strategiile şi intenţiile militare ale Chinei.
Demersul de realizare a unor astfel de materiale este motivat de către agenţie prin succesul pe care l-a avut, în anul 1981, un raport referitor la imaginea completă şi exactă a ameninţării sovietice, intenţia, atunci şi acum, fiind de informare, nu numai a unui public neavizat, ci şi a liderilor, comunităţii naţionale de securitate şi naţiunilor partenere.

Pare a fi un gest în acord cu principiile de transparenţă ale comunităţii de informaţii, afirmate şi susţinute în discursuri oficiale şi documente strategice, menit să demonstreze că secret nu înseamnă nici inexplicabil şi nici nu presupune absenţa asumării răspunderii.
Pare a fi o modalitate prin care se încercă orientarea gândirii şi dezbaterii publice de la înţelegerea spaţiului ca mediu paşnic destinat explorării şi exploatării, în care sunt posibile aplicaţii comerciale şi descoperiri ştiinţifice, la luarea în considerare a proliferării unor activităţi de alt gen, cu implicaţii militare.

Sarcină dificilă, de altfel, fiind vorba de un domeniu în care securitatea şi apărarea implică, poate mai mult ca în alte zone, schimbul de informaţii şi coordonarea acţiunilor, un domeniu în care graniţa dintre civil şi comercial, pe de o parte, şi militar şi de securitate şi apărare, pe de altă parte, nu este foarte clară. Este cazul, de pildă, al Sistemului Global de Poziţionare / GPS a sateliţilor de navigaţie care, deşi aparţine Departamentului Apărării, permite şi aplicaţii destinate agriculturii, telefoniei mobile, automobilelor etc.

Intensificarea înarmării spaţiului, o nouă ameninţare strategică la adresa SUA

La ani distanţă de emiterea National Aeronautics and Space Act, actul de înfiinţare a NASA, momentul ales pentru oferirea de explicaţii necesare unei înţelegeri profunde este unul în care disensiunile apărute în jurul Tratatului privind forţele nucleare intermediare readuc în discuţie războiul rece şi cursa înarmărilor, iar acţiunile Chinei fac trimitere la ... Sputnik. Un moment în care preşedintele american are o iniţiativă legată de spaţiu, dorind înfiinţarea Forţei Spaţiale, ceea ce aminteşte de o altă iniţiativă a altui preşedinte american: Iniţiativa de Apărare Strategică.

Ce anume din domeniul activităţilor (neclasificate) ale comunităţii de informaţii şi Departamentului Apărării, care privesc securitatea spaţiului, dar şi contracararea acţiunilor unor posibili adversari în spaţiu, counterspace, este adus în atenţia publică?

În toate documentele în care este abordată problema securităţii spaţiului se afirmă şi se susţine ideea democratizării spaţiului, ceea ce, în conformitate cu Strategia naţională de Intelligence 2019, este de natură a provoca în mod semnificativ SUA şi comunitatea de informaţii.
În sens mai restrâns, democratizarea spaţiului poate înseamna că adversarii şi-au sporit prezenţa în domeniu, având planuri de atingere sau chiar de depăşire a parităţii cu SUA, pe anumite coordonate, ceea ce are consecinţe asupra eficienţei militare americane şi a securităţii în general.

Dacă Statele Unite şi fosta Uniune Sovietică erau cele care deţineau supremaţia în anii anteriori, capacităţile spaţiale au proliferat ca urmare a îndepărtării barierelor tehnologice şi de cost, astfel că, în 2018, în conformitate cu raportul DIA, se aflau pe orbită peste 1.800 de sateliţi activi, în proprietatea a peste 50 de ţări şi organizaţii multinaţionale. Potrivit aceluiaşi raport, nouă ţări şi o organizaţie internaţională pot desfăşura programe spaţiale complexe: China, India, Iran, Israel, Japonia, Rusia, Coreea de Sud, Statele Unite ale Americii şi Agenţia Spaţială Europeană.

Această creştere a prezenţei diverselor state în spaţiu, în Evaluarea anuală a Ameninţărilor, prezentată de comunitatea de informaţii a SUA, pe 8 februarie, este considerată ameninţare la adresa securităţii sale naţionale, alături de extinderea industriei spaţiale globale şi intensificarea cooperării dintre sectorul privat şi cel public.

Tot mai multe ţări vor avea din ce în ce mai mult acces la date şi servicii legate de spaţiu, însă expansiunea continuă a industriei spaţiale va determina şi extinderea capabilităţilor unor actori non-statali, din zona comercială, din sectorul privat. Tehnologia emergentă va permite adversarilor să dezvolte mai uşor sisteme de arme, dintre care cele antisatelit sunt abordate în mod special de evaluarea respectivă ca fiind o ameninţare majoră.

Capabilităţile spaţiale ale Rusiei şi Chinei, principalele provocări la adresa securităţii în spaţiu ale SUA

Actorii desemnaţi drept actori principali sunt Rusia şi China, state care, în următorii ani, îşi vor extinde sistemele de recunoaştere, comunicaţii şi navigaţie în spaţiu şi, implicit, aplicaţiile militare în domeniu.

Potrivit raportului american Provocări la adresa securităţii în spaţiu, doctrinele militare chineze şi ruse indică faptul că spaţiul este considerat un element important pentru războiul modern, iar capabilităţile de counterspace un mijloc de a reduce eficacitatea militară a SUA şi a aliaţilor săi. Ambele state au dezvoltat servicii spaţiale sofisticate, inclusiv de supraveghere şi recunoaştere, având în dotare vehicule de lansare spaţială şi sisteme de navigaţie prin satelit, ceea ce le oferă capacitatea de a-şi conduce şi controla forţele la nivel mondial şi, de asemenea, de a monitoriza forţele americane şi aliate.

Alături de Rusia şi China, Iranul şi Coreea de Nord, prin capabilităţile pe care le deţin şi tehnologiile la care au acces, reprezintă şi ele o provocare pentru SUA, ale căror progrese în domeniu pot să determine aceste ţări să facă eforturi pentru dezvoltarea abilităţilor de operare în şi prin spaţiu.

Imaginea de ansamblu este complicată de lacunele existente în cadrul juridic, pe care Rusia şi China s-ar părea că intenţionează să le exploateze.

Principiile care guvernează activităţile în spaţiu fac obiectul unui act normativ care datează de mai bine de 50 de ani, Tratatul cu privire la spaţiului extraatmosferic fiind cel care interzice în mod expres plasarea în spaţiu a oricărui obiect purtător de arme nucleare sau a oricărui tip de arme de distrugere în masă. Dacă la nivel public şi diplomatic promovează înţelegerile internaţionale care susţin neînarmarea spaţiului, Rusia şi China sunt, în acelaşi timp, preocupate de dezvoltarea unor categorii de armament care scapă prevederilor în cauză.

De la „panica liniştită” la „trezirea counterspace”

Modalitatea în care SUA face faţă provocărilor, opţiunile politice cu privire la securitatea în domeniul spaţial sunt conţinute în Strategia Naţională de Securitate Spaţială. Cea a Administraţiei Trump, din 2018 (aşa cum arată prezentarea disponibilă pe site-ul Casei Albe, singura versiune publică), accentuează ideea cooperării între securitatea naţională şi sectoarele comercial şi civil.

Dar accentuează, de asemenea, ideea păcii prin forţă, a răspunsului deliberat, la orice interferenţă dăunătoare sau atac asupra componentelor critice ale arhitecturii spaţiale.

Ca urmare, având în vedere că adversarii şi competitorii au transformat spaţiul într-un domeniu de luptă, Statele Unite vor încerca să descurajeze, să contracareze şi să învingă ameninţările ostile intereselor naţionale proprii  şi ale aliaţilor.
Când Administraţia Obama şi-a lansat Politica Spaţială Naţională în 2010 şi, ulterior, Strategia Spaţială în 2011, au fost voci care au considerat că există o atenuare majoră a retoricii naţionaliste şi agresive, o renunţare la accentul pus pe capabilităţile de contracarare, o rebalansare strategică.

Cu toate acestea, evenimente ulterioare (testul cu arme antisatelit al Chinei din 2007, lansarea rachetei de la Centrul Xichang în 2013 etc.), circumscrise unei panici liniştite (Theresa Hitchens, Joan Johnson Freese) au condus, în 2014, la o schimbare semnificativă, deşi neactualizată oficial. Potrivit autorităţilor, a fost nevoie să se răspundă provocărilor. A fost nevoie de ceea ce senatorul John McCain a numit trezirea counterspace, având ca rezultat Revizuirea strategică a portofoliului spaţial, realizată de Consiliul Naţional de Securitate.

Spaţiul a devenit un domeniu de luptă. Este o afirmaţie care reflectă cel mai bine schimbarea înregistrată în gândirea militară americană asupra activităţilor spaţiale.

Progresul tehnologic a deschis spaţiul unor actori noi, de la state puternice la ţări în curs de dezvoltare, de la multinaţionale la firme de mică amploare, generând o cursă spaţială în care statele-naţiuni nu mai sunt singurele participante. Democratizarea spaţiului provoacă factorii de decizie politică. Sateliţii şi navetele spaţiale considerate, adesea, tehnologii cu dublă utilizare reprezintă şi ele o provocare.

Nu este prima dată când SUA trebuie să ia în considerare provocările la adresa capacităţilor sale spaţiale, doar că astăzi este ceva mai complicat decât în anii anteriori, iar pacea prin forţă, readusă în actualitate, are de-a face cu ecuaţii mai complicate decât cele ale războiului rece şi cu o realitate în care descurajarea este un demers mai greu de realizat.
 

 

Raport Anual: Agenda de Securitate a anului 2018, pe scurt

Evenimente care au marcat anul 2018, pe diverse niveluri ale securității

  • National
  • European
  • Internațional