Noul guvern ucrainean: Careu de valeţi cu as în rol de preşedinte
Laurenţiu SfinteşInstrumentele, şi atu-urile, de care avea nevoie preşedintele ucrainean, Volodimir Zelenski, un parlament cu o majoritate din partea partidului său, un guvern de loialişti, oameni de încredere în fruntea altor instituţii importante ale statului, îi sunt acum la dispoziţie. Septembrie a debutat cu un nou executiv la Kiev, cu o medie de vârstă de 39 de ani, cea mai scăzută din Europa, condus de un june premier, Oleksiy Honcharuk, şi el campion la tinereţe în Europa. În această formulă, noul guvern ucrainean va avea de ridicat o economie aflată sub nivelul Mării Azov, de ordonat o administraţie ineficientă, de eradicat o corupţie omniprezentă, de încheiat un conflict cu un vecin care încă mai are comportament de frate mai mare şi vitreg.
O echipă de tineret promovată la naţională. Poroshenko ajută şi el cu două transferuri
Alegerea noului prim ministru ucrainean a fost o primă probă de tactică politică internă a preşedintelui Volodimir Zelenski. Funcţia de prim ministru are o greutate mai mare constituţional în deciziile interne decât cea de preşedinte. Fostul preşedinte, Petro Poroshenko, a surmontat acest handicap prin jocuri de culise, prin interpretări la limită ale constituţiei, prin ascendentul avut asupra unor responsabili din structurile de forţă ale ţării. Noul preşedinte pare a aprecia că nu a fost o abordare rea şi care poate fi urmată. Desigur, având ca obiectiv democraţia, eradicarea corupţiei, dezvoltarea economiei etc. Câteva condiţii au devenit astfel obligatorii pentru candidatul la funcţia de premier:
să fie tânăr. Promovarea tinereţii curajoase şi reformatoare a devenit o etichetă pentru echipa preşedintelui Zelenski;
să fie tehnocrat, neataşat prea evident unei formaţiuni şi doctrine politice. Un trecut cu ceva realizări personale în domeniul economic, antreprenorial, de consultanţă ar fi de dorit;
să fie o prezenţă pozitivă în plan public, nu excesiv de bun comunicator ca să nu se apropie prea mult de podiumul preşedintelui, să fie, totuşi, om de dialog, iar o anumită tenacitate în atingerea obiectivelor adaugă puncte;
să provină din elita nouă ucraineană care este conectată la Europa de vest, prin granturi, afaceri, consultanţă, participare la programe comune. Conexiunile cu companii, persoane apropiate de Moscova pot produce eliminarea candidaturii.
Lozul câştigător a fost tras de către Oleksiy Honcharuk / Oleksi Honciaruk, un tânăr de 35 de ani, a cărui cea mai importantă funcţie anterioară a fost ca adjunct al şefului de cabinet al preşedintelui, însărcinat cu problematica economică. Cel mai tânăr prim ministru din istoria Ucrainei. Care va face echipă cu cel mai tânăr preşedinte.
Honcharuk nu e totuşi o figură nouă în cercurile puterii. A fost consilier la câţiva miniştri, şi-a încercat chiar norocul la alegerile parlamentare anterioare din partea unui partid care nu a trecut, de departe, pragul electoral. Simpatiile sale politice au fost evidente atunci când a devenit protejatul ministrului reformator al economiei şi comerţului, Aivaras Abromavicius, un lituanian naturalizat prin căsătorie în Ucraina, promovat de Petro Poroshenko în guvernul Iaţeniuk şi reevaluat recent şi de Zelinski, pentru funcţia de director general al Ukroboronprom. Deci tânărul nou premier a fost acolo, în cercul puterii, pe orbita celor care au expertiză, au ambiţie, au tinereţe, aşteaptă doar să se focalizeze o şansă în direcţia lor.
În aceeaşi situaţie se află o parte din membrii noii echipe guvernamentale, proveniţi, majoritatea, din foştii colaboratori ai lui Zelesnki pe timpul campaniei electorale prezidenţiale şi în perioada celor 100 de zile care au trecut din mandat.
Mihailo Fedorov este, la 28 de ani, vice prim ministru şi ministru al transformării digitale. E un salt uriaş pentru fostul şef al echipei de campanie on-line a candidatului Zelenski. Şi nu oriunde, ci la un minister nou înfiinţat într-un guvern cu 10 posturi de ministru mai puţine decât cel anterior.
Dmitro Kuleba, tânăr diplomat ucrainian, reprezentant permanent al Ucrainei la Consiliul Europei, din 2016, devine vice premier la 38 de ani, responsabil cu integrarea europeană a ţării.
Vadim Pristaiko, ministru de externe, diplomat de carieră, nu chiar atât de tânăr, 49 de ani, fost şi el la post în Occident (Canada), reprezentant şi el al Ucrainei pe lângă o instituţie importantă, NATO, unde a condus misiunea ţării sale. Este una din promovările logice, anterior, din 2017, fiind şi numărul doi în ministerul de externe. Scurt timp, a fost consilier al preşedintelui şi adjunct al şefului administraţiei prezidenţiale.
Andrii Zahorodniuk, ministrul apărării, este deja un senior al executivului la cei 44 de ani. A fost consilier al preşedintelui Zelenski, dar şi membru al Consiliului de Administraţie al Ukroboronprom, ceea ce îl poziţionează ca un om din interiorul sistemului. Pe care a încercat să-l reformeze în calitate de direcţional pentru reforma apărării în ministerul apărării. Mai demult, în 2015. Tatăl său este membru al consiliului de supraveghere a companiei petroliere Ukrnafta, deţinută în proporţie de 40% de cineva cunoscut preşedintelui, Ihor Kolomoiski.
Denis Maliuska, ministrul justiţiei, a fost avocat şi consultant pentru Banca Mondială. În ministerul economiei a fost coleg cu actualul premier în serviciul de reglementare a activităţilor economice în parteneriat stat – privat.
Dmitro Dubilet, ministru fără portofoliu, foarte tânăr (34 de ani) bancher şi om de afaceri, fondator al Monobank, prima bancă on-line din Ucraina. Anterior, în perioada 2012 – 2016 a fost şeful departamentului IT de la Privatbank, o bancă deţinută în acea perioadă de cineva cunoscut preşedintelui, Ihor Kolomoiski, ulterior naţionalizată pentru a fi salvată de la faliment. Coincidenţă, Oleksandr Dubilet, tatăl lui Dmitro, a fost timp de două decenii, 1997 – 2016, preşedintele acestei bănci.
Vladislav Kriklii, 32 de ani, ministrul infrastructurii, a fost şef al biroului pentru implementarea tehnologiilor informaţionale în ministerul de interne, consilier al ministrului de interne, adjunct al şefului serviciului circulaţie, a cochetat cu sistemul bancar, are şi unele neclarităţi legate de o firmă fictivă cu activităţi de zonă gri, negate, bineînţeles.
Oleksi Orzhel, ministrul energiei şi protecţiei mediului, 35 de ani, specialist în energie şi combustibili. A lucrat cu premierul în ministerul economiei. Este şi şeful Asociaţiei ucrainiene pentru energia regenerabilă. Un tânăr tehnocrat devenit politician.
Hanna Novosad, ministrul educaţiei, 27 de ani. A lucrat în ministerul educaţiei şi anterior, fiind şefa direcţiei de planificare şi integrare europeană, un ”think tank analitic”, în proprie ei definiţie. Mişcarea EuroMaidan din 2014 a promovat-o direct drept consilier al ministrului din acea perioadă, practic imediat după terminarea studiilor, e adevărat cu licenţă la Universitatea din Maastricht, Olanda. Astfel, experienţa profesională în educaţie e una de laborator iar specializarea e la modă, ştiinţe politice.
Volodimir Borodianski, ministrul culturii, este peste media de vârstă a cabinetului dar cu un trecut în care se impletesc mass media, afacerile şi sistemul bancar. Şi el provine dintre consilierii preşedintelui Zelenski, chiar dacă nu a consiliat decât o vară.
Aceasta e echipa ”lupilor tineri”, cu o experienţă limitată în timp dar, probabil, intensă, entuziaşti şi strâns legaţi de cercurile preşedintelui şi premierului. Cu conexiuni în elitele de afaceri, bancare şi mass media, persoane oricum gravitând în apropierea puterii. Cu orientare manifestă pro occidentală, nefiind încă limpede dacă e vorba de o abordare oportunistă sau una sinceră. Prezumţia este, deocamdată, pentru cea de-a doua variantă.
Dar guvernul mai conţine şi alte nume, care aparţin altor cercuri, care cultivă alte interese. În primul rând, sunt cei doi miniştri preluaţi de la executivul anterior, un transfer am putea spune, din echipa fostului preşedinte Poroshenko.
Arsen Avakov, ministrul de interne este, de departe, numirea cea mai controversată a cabinetului. Este şi veteranul scenei politice executive, fiind în funcţie din 2014. Menţinerea sa este, probabil, un tribut al preşedintelui - care a garantat personal această numire -, pentru atitudinea reţinută avută de Avakov şi de structurile ministerului pe timpul campaniilor electorale şi alegerilor recente. Avakov este şi prieten cu cineva cunoscut preşedintelui, Ihor Kolomoiski. Nu că ar fi contat. E un minister care trebuie tratat cu precauţie într-o ţară precum Ucraina. Acuzaţiile de corupţie, şi chiar cele de blocare a reformelor, sunt însă acolo, la dosar, şi vor reveni peste o perioadă.
Oksana Markarova, ministrul de finanţe, tot o numire garantată personal de preşedinte, aflată în fruntea ministerului din 2018. Caracterizarea cea mai la îndemână este cea de tehnocrat şi, deşi şi finanţele se pot orienta în funcţie de opţiuni şi programe politice, s-a preferat stabilitatea acestui domeniu. Cu un independent în frunte.
Urmează miniştrii care provin din domeniul pe care îl vor conduce, care pot fi trecuţi şi ei la caracterizarea de tehnocraţi şi care au avut contacte sporadice cu echipa preşedintelui.
Timofii Milovanov, ministrul economiei (titulatura este ”ministrul dezvoltării economice, comerţului şi agriculturii”). Carieră academică, profesor asociat la Universitatea din Pittsburgh, dar şi vicepreşedinte al consiliului de administraţie al Bancii Naţionale a Uctrainei, din 2016. Va conduce cel mai important, probabil, minister pentru planurile de reformă ale noului executiv. Va fi unul din ”greii” noului executiv ucrainean, cu telefon direct cu preşedintele.
Zoriana Skaletska (Cernenko), ministru al sănătăţii, este expert în sănătate şi avocat, decan al unei facultăţi de ştiinţe juridice. Fostul soţ a fost deputat din partea preşedintelui Poroshenko în parlamentul anterior. Nu că ar mai conta.
Oksana Koliada, ministru pentru problemele veteranilor, a lucrat în ministerele apărării şi de interne. În perioada 2015 – 2017 a fost, în paralel, şefa departamentului de presă şi comunicare publică a ministerului apărării dar a condus şi grupul de lucru însărcinat cu dezvoltarea sistemului de comunicare strategică a forţelor armate ucrainene. Este un minister păstrat pentru simbolismul său decât pentru contribuţia la planul general de reformă al noului executiv.
Aliona Babak, ministrul dezvoltării comunităţilor locale, este specializată pe relaţii internaţionale, acţiuni caritabile, atragere de fonduri. Are, desigur, studii în vest, la Old Dominion University, Virginia. A făcut parte din fostul parlament din partea unei formaţiuni politice creştin cooperatiste, din care s-a şi retras în 2017.
Iulia Sokolovska, ministrul politicilor sociale, a fost consilier în ministerul de finanţe, în ministerul economiei şi, cel mai important, şefă de departament la USAID.
Aşa cum previziona şi Monitorul Apărării şi Securităţii, noua elită politică a Ucrainei este extrasă din cercurile apropiate preşedintelui Zelenski. O parte se regăsesc în executiv, alţii sunt / vor fi numiţi la conducerea unor instituţii importante. Conducerea parlamentului, a agenţiilor naţionale, o serie de posturi diplomatice, îndeosebi din capitalele occidentale, vor primi un influx de loialişti. Este perioadă fericită a mandatului prezidenţial şi a guvernării, caracterizată de proiecte enunţuri, programe mai mult sau mai puţin spectaculoase, având corolar împărţirea funcţiilor.
Ucraina are, însă, şi probleme presante, atât la Kiev, cât şi în estul ţării, cât şi la sud, în Crimeea, pe lângă Crimeea, în Marea Neagră, cât şi în fiecare locuinţă a zecilor de milioane de ucraineni pentru care miracolul economic post independenţă înseamnă la acest moment un salariu mediu egal cu cel minim din România.
Dacă economie nu e, nimic nu e
Chiar dacă la programul guvernamental încă se lucrează, fiind fixat un termen de o lună pentru finalizarea lui, unele din obiective sunt deja asumate public. ”Cea mai importantă sarcină a noului guvern este creşterea economică” declară noul premier şi adaugă că nu e vorba de o creştere de 3%, ca în prezent, ci de dublarea acesteia, la cel puţin 5-7%. Şi prim ministrul Oleksiy Honcharuk a mai punctat, în prima adresare către parlament, câteva probleme de rezolvat:
nivelul redus al dezvoltării infrastructurii;
războiul din estul ţării;
corupţia.
Iar ca soluţii, pentru a se ajunge la acel ”smart state” / ”stat inteligent”, în sensul utilizării tehnologiilor permise de comunicare şi informatizare (o abordare care l-a convins pe preşedinte în alegerea sa ca premier), Honcharuk enumeră şi câteva soluţii:
ieftinirea creditelor bancare, prin scăderea dobânzilor de la 17% în prezent, la 12-13%;
stoparea subsidiilor pentru industriile neperformante, pentru monopolurile de stat. ”Ucid competiţia şi previn dezvoltarea normală a afacerilor”;
integrarea în piaţa de energie europeană, posibil cu anul 2023, ceea ce ar îndepărta din umbra rusă care domină încă o parte din economia naţională;
negocierea unui nou acord cu Fondul Monetar Internaţional, în chiar luna septembrie;
reevaluarea strategiei monetare;
combaterea corupţiei, a contrabandei, modificarea sistemului de taxe.
Enunţuri au fost mai multe, făcute într-un stil nu foarte convingător, aşa cum îi stă bine unui premier pentru care planul doi pare cel mai potrivit.
Noul executiv este marcat însă de un entuziasm asumat pentru schimbare şi efort (prima şedinţă a guvernului a avut loc la orele 23.00, în seara de după primirea investiturii!), dar lista schimbărilor propuse este comparabilă manifestului unei revoluţii economice: de la redeschiderea pieţei pentru tranzacţiile cu terenuri agricole pentru străini (până la sfârşitul anului 2019, se speră o creştere a PIB de cel puţin 0,5% numai din acest domeniu), la pornirea marilor privatizări (Ukrposhta – serviciile poştale de stat, Ukrzaliznitsia - căile ferate, băncile de stat), reforma este deja gândită într-un pachet de 20 de acte legislative ce aşteaptă a fi aprobate.
Preşedintele a pus pe jar executivul şi parlamentul...
... cerându-se să treacă direct la viteza a 5-a (în estul Europei, cam până aici funcţionează motoarele economice). Parlamentarilor le-a transmis că nu e foarte greu să dizolvi un legislativ, a amintit de o reformă care prevede reducerea la 300 a numărului de deputaţi şi le-a oferit ”un an, de probă”. Primul proiect de lege discutat în septembrie a fost despre ridicarea imunităţii parlamentare. Ca să fie şi mai clar. Iar executivului i-a reamintit de controlul parlamentar dar, cel mai probabil, cel ce va urma va fi, probabil, un control pe fir scurt, direct de la administraţia prezidenţială. După ce timp de 100 de zile, preşedintele Zelenski s-a aflat la Palatul Mariinski / Маріїнський палац (sediul administraţiei prezidenţiale) doar cu victoria sa din aprilie, excepţională dar înlănţuită de un parlament ostil şi un guvern gata oricând să-i blocheze iniţiativele de reformă, acum beneficiază de tot ce are nevoie pentru a implementa în slujba poporului, voinţa poporului.
