02 august 2019

Nouă platformă de infiltrare tactică pe roţi a FOS - trotineta electrică

Daniel Ilie

Mai deunăzi, stând pe o bancă într-un parc şi citind o ştire despre cum forţele pentru operaţii speciale (FOS) din Israel şi SUA testează un vehicul terestru ”revoluţionar”, mi-a atras atenţia traficul, relativ intens, de trotinete electrice, cele mai multe închiriate, care treceau pe trotuarul de vizavi. M-am uitat din nou, mai atent, pe ştire şi am realizat că, de fapt, acel vehicul terestru era chiar unul electric şi semăna izbitor cu trotinetele (da, aţi citit bine) ce se perindau în ambele direcţii, chiar prin faţa mea. Atunci mi-a venit ideea de a face o analogie între aceste trotinete electrice conduse cu o surprinzătoare uşurinţă, atât de către copii, cât şi de către adulţi, femei sau bărbaţi, chiar şi prin traficul teribil din Bucureşti.

Sursă foto: Mediafax

Entuziasmul determinat, oarecum, de promovarea un pic exagerată a noilor platforme de transport electrice pe roţi, printre care şi trotinetele, nu se putea să nu atingă şi domeniul FOS, doar aceste capabilităţi trebuie să fie un vârf de lance în adoptarea noilor tehnologii şi, pe cât posibil, dotate cu tehnologie de ultimă oră, dacă aceasta îndeplineşte nevoile unei misiuni specifice şi cerinţele operaţionale.

Vehicul electric tactic uşor pe patru roţi, ”low profile”, cu ”şofer” la bord

Vehiculul terestru electric denumit EZ Raider dezvoltat de o firmă israeliană şi testat de FOS ale Israelului şi SUA este, practic, o trotinetă electrică pe 4 roţi, produs atât în varianta de tracţiune 4x2, cât şi în varianta 4x4 (4 roţi motoare). După aspect şi dimensiuni de gabarit, acesta seamănă, în opinia mea, cu trotinetele electrice pe care le vedem zilnic în trafic (doar că, în loc de 2, acestea au 4 roţi).

Conform unui clip video de prezentare, platforma de transport pe roţi reprezintă o soluţie pentru deplasarea rapidă a militarilor şi echipamentelor din dotarea acestora (manevra trupelor), în teren frământat, de la locul debarcării, până la obiectivul (ţinta) la care trebuie să îndeplinească misiunea specifică (acţiune directă, sau cercetare). Această platformă este definită ca un vehicul electric tactic uşor pe patru roţi, ”low profile”, cu ”şofer” la bord. Echipat cu motoare electrice puternice dar silenţioase, dispunând de o stabilitate înaltă datorită soluţiei constructive a suspensiei şi de o interfanţă om-maşină intuitivă, vehiculul permite preluarea controlului complet de către un operator cu minimum de instruire. El are un design simplu ce determină o fiabilitate sporită şi uşurinţa executării lucrărilor de mentenanţă.

În paranteză fie spus, trotineta electrică de închiriat (prevăzută cu sistem de urmărire prin tehnologie GPS) a fost gândită pentru rezolvarea unei probleme legate de traficul urban din marile metropole, aşa numita problemă a ”ultimului kilometru”, sau, mai precis, în limbajul anglo-saxon, de unde provin, de altfel, multe din soluţiile inovatoare la problemele complexe ale lumii contemporane, ”the last mile solution”.

Este vorba de posibilitatea de a te deplasa de la locul în care te lasă mijlocul de transport în comun, care este deficitar (aşa a fost el proiectat şi realizat de către urbanişti), până la locul în care efectiv vrei să ajungi, fără a avea la dispoziţie alt mijloc de transport şi fără a avea grija găsirii unui loc de parcare, în cazul în care apelezi la un mijloc de transport alternativ, precum un autoturism, sau chiar o bicicletă pe care ar trebui s-o laşi securizată într-un loc special amenajat. Asta dacă, evident, nu vrei să mergi pe jos distanţe relativ mari. Trotineta electrică cu monitorizare GPS, în schimb, te duce rapid din punctul A în punctul B şi o poţi lăsa, aproape, oriunde ţi se năzare, sau ai nevoie să ajungi.

Vehiculul electric tactic uşor pe patru roţi dezvolat de israelieni şi testat de forţele lor pentru operaţii speciale, dar şi de cele americane, face, de fapt, cam acelaşi lucru. El transportă operatorii FOS complet echipaţi de luptă, de la locul debarcării dintr-un elicopter, să zicem, la locul în care vor executa o operaţie cu înalt grad de risc de neutralizare/ eliminare a unor elemente teroriste importante, sau de cucerire, ori neutralizare a unui obiectiv strategic.

Să vă dau un exemplu. Pe timpul în care executam misiuni în teatrul de operaţii Afganistan, una dintre reguli când se planificau, aprobau şi executau operaţiile speciale, acţiuni directe cu grad ridicat de risc (misiuni de scotocire a unor obiective în care existau indicii că sunt ascunse şi depozitate armament şi muniţii ilegale, sau sunt ascunşi membri ai reţelelor teroriste, sau misiuni de arestare pe bază de mandat a unor capi ai acestor reţele teroriste, sau neutralizare, după caz, a lor), era ca pentru infiltrarea pe timp de noapte a operatorilor prin metoda denumită ”Helicopter Assault Force - HAF”, de obicei cu platforme aeriene cu elice rotativă tip CHINOOK CH-47, să se stabilească zona de aterizare la o distanţă de minimă de siguranţă (stabilită şi aprobată prin proceduri de lucru) faţă de obiectivul vizat. Fapt care are mult sens atunci când vrei să minimizezi riscurile la adresa forţei, dar şi la adresa misiunii, ţinând cont de acţiunile potenţial violente de răspuns pe care le va executa adversarul.

Acolo, militarii erau debarcaţi, iar detaşamentele operaţionale alfa (Operational Detachments Alpha - ODA) urmau să se deplaseze pe jos, în ascuns şi cât mai repede, pentru a realiza surprinderea, la obiectivul la care trebuiau să execute misiunea. Evident, la terminarea misiunii traseul era parcurs în sens invers, pentru a executa exfiltrarea. De cele mai multe ori, traseul era de aşa natură ales încât să poată asigura mascarea, profitându-se de configuraţia locală a terenului, de regulă unul frământat, cu mari diferenţe de nivel. Era vorba despre problema deplasării operatorilor pe, aproximativ, ultimul kilometru (milă terestră) care presupunea un efort considerabil. Problemă de transport care, la nivelul vieţii de zi cu zi în marile aglomeraţii urbane, se rezolvă parţial cu trotinele electrice de închiriat.

Caracteristicile tehnico-tactice ale vehiculului electric tactic uşor pe patru roţi

Caracteristicile tehnico-tactice ale unui vehicul militar pe roţi (mobilitate, putere de foc şi protecţie) sunt multidimensionale şi ne pot furniza unele date când vrem să facem o analiză referitoare la utilitatea şi eficienţa echipării militarilor din FOS cu astfel de platforme de infiltrare pe roţi pentru îndeplinirea unor misiuni specifice. Printre parametrii constructivi principali ai acestora trebuie luaţi în calcul: dimensiunile principale (de gabarit - lungime, lăţime, înălţime), ampatamentul[i], ecartamentul[ii], consolele[iii], garda la sol[iv], razele (longitudinală[v] şi transversală[vi]) şi unghiurile de trecere[vii], precum şi razele de viraj[viii].

Acestea reprezintă caracteristicile geometrice ale capacităţii de trecere (posibilitatea deplasării în teren frământat) a platformei pe roţi şi pot determina creşterea sau descreşterea acesteia. De exemplu, o gardă la sol mărită, valori mari ale unghiurilor de trecere şi valori mici ale consolelor şi razelor de viraj longitudinale şi transversale determină o capacitate sporită de trecere în teren frământat. Capacitatea de trecere, componentă a mobilităţii, mai este, de asemenea, influenţată de raportul dintre forţa de tracţiune la roată şi aderenţă, de manevrabilitatea şi stabilitatea vehiculului pe roţi, precum şi de calitatea suspensiei.

Din informaţiile postate pe site-ul producătorului rezultă că un astfel de vehicul electric tactic uşor pe patru roţi, în varianta 4x2, are o greutate de 70 kg, o înălţime de 127 cm, o înălţime de 161 cm, o lăţime de 66 cm (dimensiuni sensibil apropiate de cele ale trotinetelor electrice pe care le vedem pe străzi), este prevăzut cu suspensie independentă şi asigură o stabilitate sporită, are o rază de acţiune (range) de până la 40 km, poate atinge o viteză maximă de 70 km/h şi se comercializează cu preţuri începând de la 8.500 USD.

Varianta 4x4 care îmbunătăţeşte simţitor tracţiunea şi puterea, destinată operării în condiţii extreme (zăpadă, noroi, terenuri nisipoase) dispune şi de o impresionantă capacitate de tractare şi chiar urcare de trepte. Aceasta are dimensiuni ceva mai mari, cântăreşte 135 kg, dispune de o baterie de 60V 3000 W/h şi are 4 motoare electrice puternice, fiecare de câte 1200 W. În acest caz raza de acţiune creşte la 80 km dintr-o singură încărcare a bateriei. Evident, este o variantă mult mai scumpă.

Vehiculul poate fi uşor împachetat şi transportat atât pe cale aeriană (inclusiv paraşutat), cât şi terestră, sau maritimă.

Poate un astfel de vehicul electric să îndeplinească nevoile misiunii în cazul FOS?

După un set de teste reuşite, americanii au cumpărat câteva astfel de vehicule electrice uşoare pe roţi pentru a continua evaluarea operaţională. Israelienii sunt deja în mijlocul unei evaluări operaţionale şi spun că vehiculul este practic un vehicul off-road personal pentru militari care, cu ajutorul sateliţilor, poate fi programat să se deplaseze pe cel mai uşor traseu din terenul frământat şi având o amprentă acustică minimă (este propulsat de motoare electrice) permite detaşamentelor operaţionale să se infiltreze la obiectiv asigurând surprinderea necesară. Acesta poate transporta până la doi luptători cu echipament de luptă complet, poate tracta un cărucior special pentru transportul echipamentului suplimentar şi poate fi de mare ajutor în zonele montane unde procentul de oxigen este scăzut, iar autovehiculele cu motor termic ar avea probleme.

Israelienii au testat anterior, în condiţii similare, autovehicule pe roţi tip ”buggy” cu motoare termice destinate unor misiuni similare, dar acestea nu au îndeplinit în totalitate nevoile misiunii şi cerinţele operaţionale fiind zgomotoase şi neavând capacitatea de a face faţă tuturor obstacolelor, precum EZ Raider.

Îmi amintesc că, acum aproape douăzeci de ani, pe vremea când lucram în trupele de paraşutişti, primisem, de asemenea, spre testare operaţională, câteva autovehicule de tip ”buggy” fabricate în România, în formulele roţilor 4x2 şi chiar 4x4, echipate cu clasicele motoare de Dacia 1300, pe benzină şi care purtau denumirea de HAMSTER (1, 2, 3). Ele fuseseră gândite şi proiectate pentru trupele cu misiuni speciale, să fie transportabile pe calea aerului şi desantabile şi deşi parţial îndeplineau unele nevoi ale misiunii şi cerinţe operaţionale, proiectul a fost abandonat, printre altele, şi datorită amprentei acustice mari, fiabilităţii scăzute, dificultăţilor întâmpinate în dezvoltarea produsului şi implementării suportului logistic integrat pe durata ciclului de viaţă, dar şi datorită vremurilor tulburi din punct de vedere economic din acele timpuri.

Revenind la analiza caracteristicilor tehnico-tactice ale unui vehicul precum EZ Raider, observăm că acesta câştigă clar la capitolul mobilitate. Mă refer aici la capacitatea de trecere ce poate fi sporită inclusiv cu ajutorul operatorului care, la nevoie, poate coborî de pe platformă, o poate ridica şi muta în spaţiu, astfel încât aceasta să poată depăşi majoritatea obstacolelor şi continua deplasarea. La aceasta se mai adaugă avantajele unei vitezei relativ mari de deplasare în teren frământat şi ale unor amprente acustice şi termice foarte reduse ce îmbunătăţesc considerabil mascarea, deplasarea în secret şi asigurarea surprinderii.

Raza de acţiune relativ mare, capacitatea de transport personal şi echipamente adecvată, precum şi uşurinţa cu care aceste vehicule electrice uşoare pe roţi pot fi împachetate, transportate (inclusiv paraşutate), ascunse, sau eventual abandonate, după caz, sunt, de asemenea, avantaje de luat în calcul când vine vorba de a efectua o potenţială achiziţie pentru rezolvarea problemei deplasării militarilor de FOS pe aşa numita distanţă ”last mile”, până la locul în care trebuie să execute acţiunea cinetică.

Totuşi, când ne referim la capitolele protecţia personalului, sau putere de foc, dezavantajele unor astfel de platforme de infiltrare pe roţi sunt evidente. Ele sunt foarte vulnerabile la atacurile cu dispozitive explozive improvizate, indiferent că acestea sunt amplasate pe drum, pe marginea acestuia, sau agăţate şi ascunse în elementele de vegetaţie sau în lucrările de artă şi infrastructura aferentă căii de rulare. Iar în teatre de operaţii precum Afganistan, Irak, sau Siria acest tip de atacuri constituie un modus operandi. Chiar şi la capitolul mobilitate în cazul în care, de nevoie, trebuie să treacă prin vad sau să forţeze un curs de apă, vehiculul electric prezintă unele vulnerabilităţi.

Soluţii pentru înlesnirea deplasării operatorilor pe distanţa ”last mile” mai există. O opţiune la care americanii au lucrat ceva timp, dar au renunţat deocamdată, este mult promovatul proiect Tactical Assault Light Operator, sau robot portabil (”soft exosuit”, sau ”exoskeleton”) menit să îmbunătăţească mobilitatea şi forţa operatorului. Pentru ei, se pare că EZ Raider reprezintă o alternativă de luat în calcul.

Vehiculul electric tactic uşor pe patru roţi, ”low profile”, cu ”şofer” la bord dezvoltat de israelieni pare a fi un compromis între mobilitate, putere de foc şi protecţia personalului, dar în planificarea şi executarea operaţiilor speciale, adeseori, eşti nevoit să faci şi compromisuri, cu menţiunea că întotdeauna trebuie să fii în măsură să gestionezi riscurile, atât la adresa forţei proprii, cât şi la adresa misiunii.

Dacă un astfel de vehicul ar fi potrivit pentru dotarea FOS din Armata României ar putea decide doar specialiştii încadraţi în astfel de structuri în urma unei analize similare. În caz că da, membri ODA probabil că vor trebui să mai adauge la paleta largă de abilităţi şi specializări multidisciplinare pe care le stăpânesc încă una. Aceea de ”juicer”, şi anume de a avea grijă de colectarea platformelor electrice de transport după întrebuinţare şi reîncărcarea bateriilor acestora.

 


[i] Ampatament = distanţa dintre axele (geometrice) punţilor vehiculului pe roţi

[ii] Ecartament = distanţa dintre planele mediane ale roţilor montate pe aceeaşi punte a vehiculului pe roţi

[iii] Consolă = distanţa dintre planul vertical ce trece prin centru roţilor aceleaşi punţi (faţă/ spate) şi punctul cel mai avansat al vehiculului pe roţi (faţă/ spate)

[iv] Gardă la sol = distanţa verticală dintre partea cea mai de jos a platformei vehiculului pe roţi complet încărcat şi planul de susţinere a roţilor (calea de rulare)

[v] Rază longitudinală de trecere = raza unei suprafeţe cilindrice tangentă la roţile din faţă, roţile din spate şi la punctul cel mai de jos al platformei vehiculului pe roţi, între cele două punţi

[vi] Rază transversală de trecere = raza unei suprafeţe cilindrice tangentă la punctul cel mai de jos al platformei vehiculului pe roţi şi la suprafeţele interioare ale pneurilor

[vii] Unghi de trecere (faţă/ spate) = unghiul dintre tangenta la sol şi tangenta la pneu (faţă/ spate) şi partea cea mai din faţă/ spate a platformei vehiculului cu roţi

[viii] Rază de viraj = posibilitatea vehiculului pe roţi de a vira pe o suprafaţă cât mai redusă (la mersul cu viteză mică) şi cu ghidonul răsucit în jurul axei sale, la limita maximă a unghiului de bracare a roţilor directoare