15 noiembrie 2019

Nostalgiile unui fost imperiu ... şi doctrinele care le ţin treze

Liviu Ioniţă

Declaraţia Marii Britanii de părăsire a Uniunii Europene a fost însoţită, în urmă cu 3 ani, de promisiunea stabilirii unei relaţii mai largi decât oricare alta care există în prezent între organizaţia europeană şi o ţară terţă, pe baza unui parteneriat economic şi a unui parteneriat de securitate. Numai că, în ceea ce priveşte modul de materializare a acestei relaţii speciale, lucrurile par a fi destul de confuze. În timp ce se ridică întrebări despre viitorul alianţelor Regatului Unit, despre unitatea statului (Scoţia vehiculând ideea unui nou referendum pentru independenţă) sau referitoare la viitorul procesului de pace din Irlanda de Nord, odată problema graniţei irlandeze adusă în prim-plan, Marea Britanie încearcă să-şi redefinească relaţiile comerciale, cu ambiţii de proiectare a puterii la nivel mondial.

Sursă foto: Mediafax

La nivel strategic, au apărut evidente semne de blocaj în materie de securitate şi apărare.

Strategia de Securitate Naţională (National Security Strategy - NSS) şi Revizuirea Strategică a Apărării şi Securităţii (Strategic Defence and Security Review - SDSR) au fost actualizate ultima dată în 2015 şi urmează să fie reînnoite în 2020, guvernul considerând că ar fi perfect compatibile cu procesul Brexit şi cu mediul de securitate post Brexit.

Comitetul Comun (al celor două Camere ale Parlamentului britanic) pentru strategia de securitate naţională (The Joint Committee on the National Security Strategy – JCNSS) este, însă, de altă părere. JCNSS, în al cărui mandat se înscriu examinarea caracterului / adecvării strategiei de securitate naţională şi analiza cheltuielilor şi politicilor subsecvente acestui document strategic, avertizează că executivul de la Londra nu reuşeşte să ţină pasul cu provocările la adresa Regatului Unit.

În acelaşi timp, o altă structură din zona supravegherii parlamentare, de această dată The Intelligence and Security Committee, solicită imperios, executivului, acordul pentru publicarea unui raport privind interferenţele ruseşti în politica britanică, finalizat încă din luna martie.

 

”Nu a fost luată nicio decizie cu privire la momentul în care se va realiza o nouă revizuire strategică a securităţii naţionale. Atunci când va fi luată, vă vom informa.”

Este răspunsul-concluzie al guvernului britanic publicat, în 4 noiembrie a.c., de către The Joint Committee on the National Security Strategy.

În materialul dat publicităţii (Revisiting the UK’s national security strategy: The National Security Capability Review and the Modernising Defence Programme: Government Response to the Committee’s Fourth Report) ce conţine atât problemele semnalate de Comitet, cât şi poziţia executivului faţă de acestea - JCNSS atrage atenţia asupra subminării fundamentului securităţii naţionale a ţării, ca urmare a:

•    tensionării relaţiei Marii Britanii cu Statele Unite;

•    continuării incertitudinii instalate în urma referendumului din 2016 cu privire la relaţia Regatului Unit cu partenerii săi din UE în domeniile securitate, apărare şi politică externă;

•    incertitudinii referitoare la poziţia Regatului Unit faţă de China, dacă ar trebui să urmeze linia de politică a Statelor Unite, şi, deci, considerarea Chinei ca un concurent strategic, sau să continuie politica de implicare în domeniu, cu sprijin internaţional mai larg;

•    relativei îndepărtări de Vest (de Uniunea Europeană, urmare a Brexitului) şi impactul asupra capacităţii Regatului Unit de a-şi proteja securitatea şi interesele mai largi prin intermediul sistemului internaţional, inclusiv prin promovarea valorilor politice liberale.

Comitetul atrage atenţia guvernului britanic că s-a obişnuit să vorbească, în ceea ce priveşte securitatea naţională, despre un joc mai bun decât este cel pe care îl practică în realitate, iar, dacă intenţionează să-i convingă pe alţii - acasă şi în străinătate – de rolul pozitiv şi sigur de sine al Marii Britanii după plecarea sa din Uniunea Europeană, atunci trebuie să fie mai sincer cu privire la modul în care îşi propune să abordeze provocările la adresa securităţii.

Conceptul Marea Britanie globală nu are sens pe fondul actual al cheltuielilor diplomatice şi de apărare reduse. Transformarea lui într-o strategie semnificativă implică reconstruirea puterii hard a Regatului Unit în timp ce se reinvesteşte şi se unifică diferitele instrumente de putere soft, ceea ce va necesita finanţări sporite şi reechilibrare între apărare, diplomaţie şi asistenţă.

În elaborarea strategiilor de securitate naţională, guvernul trebuie să revină la primele principii privind strategia de securitate naţională şi să facă alegerile dificile pe care le-a lăsat deoparte de prea mult timp. E necesar ca Marea Britanie să urmeze un curs mai nuanţat al politicii în anii următori, după plecarea sa din Uniunea Europeană, deoarece direcţia şi influenţa ţărilor cheie, precum SUA şi China, se schimbă imprevizibil.

Doctrina Fusion, element cheie al National Security Capability Review (NSCR), reprezentând o încercare de a consolida autoritatea Consiliului de Securitate Naţională în cadrul Guvernului, atât în urmărirea priorităţilor sale strategice, cât şi în răspunsul flexibil la ameninţările la adresa securităţii naţionale, nu este foarte clarăprivind modul în care se va realiza implicarea comună a guvernului, alături de sectorul privat, de aliaţi şi parteneri ai Regatului Unit.

La fiecare cinci ani, guvernul efectuează o revizuire strategică a necesităţilor de apărare şi securitate ale Marii Britanii, analiză în centrul căreia s-au aflat, tradiţional, capacităţile şi bugetele militare. În iulie anul trecut, Cabinetul a luat în considerare, în cadrul NSCR, pentru prima dată, capacităţile de securitate din ce în ce mai complexe, interconectate, din Marea Britanie, accelerarea cooperării şi interoperabilitatea dintre departamente.

Iniţiativă a Consiliului de Securitate Naţională, Doctrina Fusion a fost lansată ca o componentă centrală a National Security Capability Review (NSCR) şi presupune integrarea capabilităţilor de securitate şi apărare cu cele de la nivel economic, social, în aplicarea Strategiei de Securitate Naţională.

Pentru a îmbunătăţi luarea deciziilor, au fost desemnaţi Senior Responsible Owners (SRO) / responsabili de domenii din toate departamentele guvernamentale pentru a conduce grupurile de implementare a strategiei de securitate naţională (National Security Strategy and Implementation Groups – NSSCIG). Grupurile se concentrează pe arii tematice / regionale de interes şi de risc, luând în considerare, în acelaşi timp, aspectele comune ale diferitelor domenii. S-a intenţionat, în acest mod, determinarea implicării a cât mai multor sectoare sociale în examinarea priorităţilor stabilite la nivel strategic.

 

JCNSS consideră că, în contextul în care Marea Britanie are nevoie de capacităţi adecvate pentru a răspunde atât ameninţărilor clasice, cât şi celor hibride, din zona securităţii cibernetice şi a războiului informaţional, într-un mediu de securitate în schimbare rapidă şi din ce în ce mai complex, planul pe termen lung pentru Apărare, stabilit de Guvern în 2015, nu a fost niciodată convenabil şi s-a bazat pe un optimism inadecvat cu privire la riscurile financiare implicate.

Modernising Defence Programme (din decembrie 2018) a ridicat mai multe întrebări decât a oferit soluţii şi a lăsat Ministerul Apărării în modul de aşteptare. Atât Modernising Defence Programme, cât şi National Security Capability Review (martie 2018) au arătat că modelul de finanţare a Apărării nu este cel adecvat: Trezoreria persistă în a nu finanţa ambiţiile guvernului pentru apărare în mod corespunzător, în timp ce Ministerul Apărării a făcut eforturi repetate pentru a-şi gestiona cât mai eficient bugetul primit.

Guvernul ar trebui să stabilească modul în care se angajează să coopereze, sistematic, cu sectorul privat şi cu aliaţii şi partenerii Regatului Unit cu privire la fiecare prioritate a politicii conturate de strategia de securitate naţională şi ce rol ar putea juca Senior Responsible Owners (SRO) şi National Security Strategy and Implementation Groups (NSSIG) în revizuirile viitoare ale Strategiei de Securitate Naţională.

Potrivit Comitetului, nu există nicio soluţie să fuzioneze recenziile de securitate cu recenziile apărării, aşa cum a încercat să facă NSCR, dacă fiecare ban în plus cheltuit pentru un domeniu se dovedeşte a fi în detrimentul altuia.

Actualele evaluări periodice asupra documentului strategic sunt benefice, dar dacă analizele de securitate şi de apărare sunt efectuate fără o revizuire a cheltuielilor, rezultatul probabil va fi o ruptură a Doctrinei Fusion.

Dacă raportul The Joint Committee on the National Security Strategy, care i-a recomandat Guvernului să se gândească imediat la abordarea deciziilor de politică şi a celor bugetare, cu cerinţa implicită pentru cheltuieli mai mari de Apărare, nu a rămas fără reacţie, materialul realizat de Parliamentary Intelligence and Security Committee este reţinut de la publicare de către şeful executivului, gest considerat ca fiind doar cel mai recent dintr-o serie de acţiuni guvernamentale anterioare care au împiedicat controlul parlamentar efectiv al serviciilor de informaţii şi securitate (Andrew Defty, profesor la  University of Lincoln).

National Security Strategy şi Strategic Defence and Security Review au ignorat influenţele potenţiale ale Brexit asupra situaţiei strategice britanice, în schimb au tratat destul de cuprinzător evaluarea agresiunii ruse şi a implicaţiilor sale pentru Regatul Unit şi pentru securitatea internaţională. În paralel cu dezbaterea generată de Brexit, la nivel de retorică publică s-a pus accent pe ameninţarea reprezentată de Rusia, serviciul de informaţii MI6 reclasificând această ameninţare, după ce ani de zile a fost considerată drept o problemă de securitate de importanţă secundară (Nadiia Koval, UK Security Strategies and Policies after 2014).

Comitetul pentru Informaţii şi Securitate (Parliamentary Intelligence and Security Committee, ISC), în atribuţiile căruia se află supravegherea activităţii agenţiilor de intelligence MI5, MI6 şi GCHQ, a întocmit, încă din luna martie, un raport cu informaţii relevante pentru alegători (Dominic Grieve, preşedintele Comitetului).

Jonathan Evans, fost director al MI5 până în 2013, consideră (într-un interviu pentru BBC) că miniştrii ar trebui să fie pregătiţi să dea explicaţii dacă guvernul are un motiv pentru care raportul nu trebuie să fie cunoscut deocamdată.

Ar fi vorba de un dosar de 50 de pagini, care ar examina interferenţa rusă în procesul democratic din Marea Britanie, cu deosebire în referendumul din 2016, raport pe care, se pare, Downing Street nu îl doreşte publicat înainte de alegerile din decembrie (The Guardian).

Alegeri care, prin rezultatele lor, vor poziţiona, probabil, Marea Britanie undeva între afirmaţia lui Dean Acheson din 1962 (Marea Britanie a pierdut un Imperiu şi nu şi-a găsit încă un rol) şi cea a Theresei May din 2017 (Marea Britanie cu adevărat globală).