04 martie 2019

Muntenegru - Noi proteste împotriva coaliţiei guvernamentale

Monitorul Apărării şi Securităţii

La 02.03.2019, la Nikšić şi Podgorica s-au desfăşurat noi proteste împotriva coaliţiei de guvernământ. La Podgorica a fost cel de-al patrulea protest de acest tip, sub sloganul ”97.000 - Opune-te” (”97000-Odupri se”). Protestul de la Nikšić, care are şi un slogan local: ”Nu te teme - este terminat”, face parte din ”seria de proteste” din localităţi de provincie, având ca scop susţinerea protestelor din capitala ţării. În acelaşi scop, au mai fost organizate proteste la Zeta (16.02) şi Budva (23.02).

Principalele revendicări ale protestatarilor sunt demisia preşedintelui ţării, Milo Ðukanović, a premierului, Duško Marković, a directorului Agenţiei de Combatere a Corupţiei (Sreten Radonjić ), a procurorului-şef  (Ivica Stanković) şi a procurorului special (Milivoje Katnić), ca şi demisia întregii conduceri a radioteleviziunii naţionale muntenegrene (RTCG)

***
Coaliţia de guvernământ din Muntenegru, condusă de Partidul Democrat al Socialiştilor / DPS (lider al partidului fiind actualul preşedinte al ţării, M.Đukanović), s-a mai confruntat în ultimii ani cu proteste în capitală şi cu boicotul lucrărilor parlamentului de către opoziţie. Din cauza violenţelor între protestatari şi poliţie, în 2015 a fost nevoie de intervenţia comunităţii internaţionale (UE, SUA) pentru mediere şi crearea de condiţii pentru alegeri parlamentare anticipate (încetarea protestelor, renunţarea de către opoziţie a boicotului parlamentului, formarea unui guvern de tranziţie etc.). Alegerile anticipate s-au desfăşurat în octombrie 2016.

În seara alegerilor, la închiderea urnelor, însă, autorităţile au anunţat dejucarea unei tentative de lovitură de stat, organizată ”din afară”, cu participarea unor cetăţeni din Serbia şi Muntenegru. Totodată, procuratura de la Podgorica susţine că reprezentanţi ai opoziţiei muntenegrene au fost implicaţi în tentativa de lovitură de stat şi de asasinare a premierului de atunci (M.Đukanović). La peste doi ani de la începerea investigaţiilor penale şi a procesului, dosarul este departe de soluţionare, iar acuzaţii nu recunosc învinuirile care li se aduc în rechizitoriu.

Protestele actuale, însă, diferă de cele din anii anteriori prin mai multe elemente. De această dată opoziţia pare să lase la o parte diferendele interne şi se concentrează pe răsturnarea ”regimului”, în condiţiile în care din Occident vin din nou semnale că ar fi oportună retragerea actualei garnituri politice şi instalarea unor politicieni de numele cărora nu se leagă acuzaţii şi scandaluri de corupţie. Cea mai mare diferenţă, însă, este dată de scandalul ”Plicul” (”Koverta”), declanşat de Duško Knežević, proprietar al grupului ”Atlas” din Muntenegru şi cunoscut ca unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai liderului DPS, M.Đukanović, fiind şi ”finanţator” al DPS. În prezent D.Knežević este ”refugiat” la Londra şi periodic apar în presa muntenegreană dezvăluiri (inclusiv filmări) despre presupuse abuzuri şi ilegalităţi ale liderilor DPS, unii dintre aceştia ocupând demnităţi publice. Pe numele lui D.Knežević a fost emis un mandat internaţional Interpol.

La protestul de la Podgorica, din 02 martie, protestatarii au cerut partidelor din opoziţie să boicoteze atât activitatea parlamentului, cât şi orice alegeri, până când actuala conducere nu îşi dă demisia şi nu sunt îndeplinite condiţii pentru alegeri corecte şi democratice. Totodată, protestatarii au transmis agenţiei interne de securitate, poliţiei şi armatei că ei nu sunt duşmanul statului muntenegrean şi au făcut apel la personalul acestor instituţii să li se alăture în stradă.

”Ecuaţia muntenegreană” nu este simplă. Peste divergenţele normale, dintre putere şi opoziţie, se suprapun probleme de identitate etnică şi chiar naţională (”muntenegrean vs. sârb”), rezultate modeste în combaterea corupţiei, precum şi dorinţa F.Ruse de a perturba integrarea deplină a Muntenegrului în NATO şi parcursul european al ţării.

Poate şi din această cauză UE nu susţine, în prezent, boicotul de către opoziţie a lucrărilor parlamentului, ca metodă de luptă, făcând apel la dialog.