27 octombrie 2019

Moartea lui Abu Bakr Al-Baghdadi / "Statul Islamic" încotro?

Monitorul Apărării şi Securităţii

În stilul său caracteristic, preşedintele american a anunţat decesul liderului organizaţiei teroriste ”Statul Islamic din Irak şi Levant” (SIIL), Abu Bakr al-Baghdadi, printr-un tweet. „A murit ca un câine. A murit ca un laş”, a declarat Trump despre al-Baghdadi în cadrul unei conferinţe de presă duminică dimineaţă. Raidul forţelor americane, desfăşurat sâmbătă, a avut ca rezultat final decesul liderului SIIL. Conform datelor făcute publice, acesta s-a aruncat în aer în momentul în care urma să fie capturat.

Sursă foto: Mediafax

În lupta antiteroristă s-a mai parcurs o etapă

Dar până la urmă, moartea liderului ISIS este doar o etapă importantă în lupta împotriva acestei organizaţii teroriste şi grupurilor afiliate acesteia. Am putea chiar spune că decesul trebuie privit mai mult ca o ”victorie politică” decât una operaţională, mai ales în condiţiile în care decesul lui al-Baghdadi vine la o distanţă mică de la retragerea atât de contestată a trupelor americane din Siria.

 

Dar oare cât contează decesul lui al-Baghdadi în economia luptei împotriva terorismului şi SIIL?

În cei 18 ani de luptă împotriva terorismului, lucrurile au evoluat semnificativ. Dar aceste schimbări nu au însemnat şi lucruri pozitive, în sensul recunoaşterii ”meritelor” de lider spiritual al terorii, pentru persoana liderului SIIL. Abu Bakr al-Baghdadi nu a ajuns niciodată la statutul lui Osama Bin Laden, chiar dacă SIIL a obţinut, probabil, mult mai mult decât al-Qaida, declarând şi realizând pentru un timp un Califat cu un teritoriu sub control. Abu Bakr al-Baghdadi poate fi descris ca un predicator al urii. Instigatorul şi inspiratorul unora dintre cele mai hidoase acte de violenţă puse vreodată pe reţelele de socializare. Un fugar evaziv, vânat de drone, văzut o singură dată în public (iulie 2014, Mosul) şi de foarte puţine ori prin mesaje video. Propovăduitorul unui islam ”defect”, care şi-a găsit adepţii în rândul unei minorităţi religioase. Prezenţa publică a lui al-Baghdadi a fost întotdeauna limitată, întrucât el nu era carismatic. Mai mult decât atât, presiunea coaliţiei asupra SIIL a permis grupului rival Hayat Tahrir al-Sham (HTS) să câştige teren şi, în ultima vreme, să depăşească SIIL. Anterior, HTS se numea Jabhat al-Nusra (grup din Siria afiliat al-Qaida) şi era / este condus de fostul deputat şi rival al lui al-Baghdadi, Abu Mohammad al-Julani, care a cunoscut o renaştere în timpul retragerii SIIL.

 

De ce acum?

Aşa cum afirmam anterior, decesul liderului SIIL survine la puţin timp după retragerea trupelor SUA din Siria. Această coincidenţă ridică câteva semne de întrebare:

1. Să fi fost retragerea SUA o ”momeală” care să inducă liderului SIIL sentimentul scăderii presiunii exercitate asupra sa? Oare s-a simţit al-Baghdadi ”liber” să se mişte fizic în spaţiul sirian pentru a scăpa de o eventuală presiune exercitată de alte forţe oponente SIIL sau a dorit o locaţie mai bună din care să conducă refacerea SIIL?

2. De ce se afla al-Baghdadi la nord de Idlib, în apropierea graniţei cu Turcia? Zona în care a fost identificat liderul SIIL se află într-o regiune puternic dominată de HTS. Este posibil ca evoluţiile la nivel tactic să îl fi ”împins” pe al-Baghdadi în această locaţie. Dar, de fapt, nu a fost identificat şi găsit Osama bin Laden, la Abottabad, lângă o bază militară pakistaneză? Poate că şi al-Baghdadi a jucat ”cartea norocului” şi s-a poziţionat într-o zonă unde nimeni nu ar fi crezut că se poate afla.    

 

Al-Baghdadi a dispărut. Cine îl urmează la conducerea SIIL şi când?

Decapitarea conducerii grupurilor teroriste este importantă şi afectează acţiunile curente ale organizaţiei centrale şi ale grupurilor afiliate, în funcţie de nivelul de independenţă faţă de organizaţia ”mamă”. La fel ca şi în cazul al-Qaida, putem afirma că SIIL este organizată pe patru niveluri:

• primul nivel este reprezentat de nucleu sau de organizaţia ”mamă”;

• cel de al doilea nivel este reprezentat de grupurile afiliate;

• cel de al treilea nivel este format din persoanele sau grupurile animate de ideologia SIIL;

• în sfârşit, pe cel de al patrulea nivel se află grupul de simpatizanţi şi susţinători care oferă sprijin financiar sau material nucleului sau organizaţiilor afiliate.

Un studiu realizat de corporaţia RAND, în 2008, arată că nu decapitarea unei organizaţii teroriste conduce la destructurarea acesteia, ci pierderea sprijinului din partea populaţiei din teritoriile pe care le controlează.

În aceste condiţii, putem afirma că Occidentul sau, mai bine spus, statele din cadrul coaliţiei anti-SIIL ar trebui să identifice ceea ce ar putea urma după decesul lui al-Baghdadi. La fel ca şi în cazul decesului lui Osama bin Laden şi al altor lideri ai acestei organizaţii, moartea liderului principal atrage după sine ascensiunea unor lideri de rang inferior care preiau mesajul şi acţiunile organizaţiei. În unele cazuri conducerea organizaţiei este preluată de liderul unui grup afiliat, iar în cazul SIIL focusul luptei anti-SIIL at putea să se mute în Africa sau poate în Asia de sud-est. În urma morţii lui Osama bin Laden, în 2011, mai mulţi lideri de nivel mediu s-au mişcat şi şi-au dezvoltat acţiunile, fără a mai respecta directivele trase de numărul doi în al-Qaida. În momentul de faţă, întrebarea care se pune este cum va evolua SIIL, dacă nu mai dispune de un stat (califat) şi nu mai are un lider?

Pentru acei susţinători ai SIIL împrăştiaţi în întreaga lume, conectaţi la ideologia organizaţiei doar prin internet, SIIL şi liderii acestuia au devenit din ce în ce mai greu de accesat. Membrii SIIL, indiferent de palierul pe care erau situaţi, au fost ”împinşi” către aplicaţiile de socializare. În condiţiile în care structura media a SIIL a fost grav afectată de acţiunile coaliţiei anti-SIIL, mesajul organizaţiei a devenit din ce în ce mai vag şi a fost ”resuscitat” doar din când în când de ”ieşirile” lui al-Bghdadi în spaţiul virtual. În aceste condiţii, imaginea lui al-Baghdadi a fost estompată şi aproape a dispărut ca lider. Acţiunile SIIL şi ale grupurilor afiliate sugerează că al-Baghdadi deţinea din ce în ce mai puţin controlul operaţional al forţelor sale.

Cel mai probabil, moartea lui al-Baghdadi nu va provoca mutaţii majore în spectrul operaţional al SIIL şi nici în cel al grupurilor afiliate din Africa şi Asia, dar marchează ”decesul” simbolic al organizaţiei care şi-a propus refacerea Califatului. Abu Bakr Al-Baghdadi a făcut ceea ce bin Laden a dorit întotdeauna să facă, dar nu a reuşit – să se declare calif (descendent al profetului Mohammed). Crearea unui califat şi auto-ungerea sa ca urmaş şi calif a adus lui al-Baghdadi puterea, a inspirat şi radicalizat mase de suporteri online şi a atras un număr fără precedent de luptători străini.

În cazul al-Qaida, comunitatea internaţională a sărbătorit dar, în acelaşi timp, a privit cu îngrijorare spre viitor, de teama represaliilor membrilor grupării. 

În cazul SIIL, SUA şi Occidentul ar trebui să îşi re-evalueze nivelurile de alertă teroristă, pentru a preveni potenţialitatea de executare a unui atentat major, deşi miza este posibil să nu fie la fel de mare de data aceasta. Cu toate acestea, este incert câţi ”jihadişti” vor jeli şi câţi vor dori răzbunarea morţii lui Al-Baghdadi. Scena terorismului din 2019 nu este similară celei din 2009. Atenţia trebuie să fie îndreptată spre ”lupii singuratici”, dar şi spre luptătorii străini instruiţi de SIIL care vor reprezenta o problemă pentru următorul deceniu.

Grupurile din Africa şi Asia vor fi puţin afectate de moartea lui al-Baghdadi şi îşi vor continua atingerea obiectivelor din propria agendă locală, în condiţiile în care legătura cu SIIL şi al-Baghdadi era mai mult simbolică, finanţarea şi sprijinul logistic fiind realizate în plan local.