30 mai 2022

Minele inteligente din Ucraina

Carol Florea

În afară de sutele de lansatoare antitanc portative sau sisteme antiaeriene cu rază scurtă de acţiune, Germania a mai furnizat Ucrainei şi mine antitanc de diferite tipuri din stocurile Bundeswehr.

Sursă foto: SMG Germania

Conform unor postări de pe Twitter, armata rusă a capturat în regiunea Izium din estul Ucrainei mai multe exemplare din aceste mine.

 

Minele antitanc cu acţiune orizontală

În timpul Războiului Rece, datorită superiorităţii în blindate a ţărilor Tratatului de la Varşovia, NATO a acordat un interes aparte dezvoltării unor arme antitanc inteligente.

Spre deosebire de minele convenţionale care detonează în plan vertical încărcătura de luptă la trecerea unui vehicul/persoane peste ele, minele antitanc cu acţiune orizontală (”off-route” - ”de pe marginea drumului”) sunt destinate lovirii din lateral a unui vehicul ţintă cu ajutorul unui proiectil cumulativ. Pot fi utilizate ca mine de ambuscadă sau în locurile în care solul sau suprafaţa drumului nu permite îngroparea sau camuflarea minelor antitanc clasice. Fabricarea şi dezvoltarea unor astfel de sisteme antitanc reprezintă un proces facil şi relativ ieftin, iar din acest punct de vedere există un motiv logic pentru furnizarea acestor sisteme către forţele ucrainene.

Avantajele acestor arme antitanc sunt multiple. Astfel de mine antitanc se pretează atât pentru ambuscade executate de forţele pentru operaţii speciale în adâncimea dispozitivului inamic, cât şi în apărare pentru interzicerea unor direcţii sau dispuse în cadrul barajelor de obstacole antitanc pentru întârzierea, fixarea şi stoparea înaintării unităţilor de tancuri şi mecanizate inamice.  

Sistemul antitanc este reutilizabil şi poate fi instalat în poziţie de luptă în câteva minute când situaţia o impune. Modul de utilizare este mai simplu comparativ cu minele antitanc convenţionale. Minele cu acţionare orizontală pot distruge tancurile sau vehiculele blindate adverse fără a necesita trecerea peste mine a tehnicii de luptă.  

Pe baza acestui principiu simplu de utilizare în luptă, se pot amplasa astfel de sisteme antitanc pentru blocarea unor străzi sau culoare/pasaje de trecere, unde în mod normal s-ar folosi un număr mare de mine convenţionale. În plus, PARM este mult mai dificil de descoperit de inamic.   

 

Ucraina primeşte mii de mine germane

Conform cotidianului german Der Spiegel, Ucraina a primit în ultimele două săptămâni mai multe tranşe de echipamente şi muniţie din Germania. Transferurile din Germania au cuprins 2.450 de lansatoare antitanc portative RGW-90, 1.600 de mine antitanc cu acţiune orizontală DM-22 şi 3.000 de mine antitanc săritoare cu schije DM-31.

Lansatoarele RGW-90 (denumite Matador în cadrul Bundeswehr) au fost comandate şi plătite de Ucraina în timp ce minele au fost furnizate din stocurile armatei germane. Sistemul antitanc Matador (Wirkmittel 90) utilizează o lovitură antitanc cal.90 mm şi are o rază de acţiune minimă de 20 m şi maximă de până la 1.200 m.

DM-31 este o mină antitanc care dispune de focos electronic. Mina este circulară şi are încărcătura de luptă plasată în centru, iar focosul şi senzorul electronic sunt dispuse deasupra încărcăturii de luptă. În afara minei antitanc DM-31 mai există şi o versiune antipersonal Dm-31. 

Dm-31 este o mină antipersonal săritoare cu schije cu o formă cilindrică şi înveliş din oţel.  Poate fi plantată manual de subunităţile de geniu sau cu ajutorul sistemelor speciale de plantare. Dispune de o încărcătură mică de azvârlire care ejectează mina la o înălţime de 1,2 m pentru asigurarea unui efect maxim cu schije pe o rază de 25 m (unele surse precizează 100 m).

Dm-31 poate fi identificată vizual sau descoperită de echipamentele de detectare a minelor. Neutralizarea se realizează cu sistemele de creare a unor culoare de trecere cu ajutorul încărcăturilor explozive.

 

Introdusă în dotarea armatei germane începând cu anul 1991, mina DM 12 PARM-1 (Deutsches Modell, PanzerAbwehr-RichtMine/ Armă antitanc autonomă) a fost dezvoltată de firma MBB în anii 1980 ca mină antitanc cu explozie dirijată. Testările armei au fost desfăşurate între martie 1983 şi martie 1988, iar în perioada 1991-1994, Bundeswehr a primit primele 25.000 de bucăţi.

Mina este montată pe un tripod mic, asigurând rotirea cu 360 grade în plan orizontal şi între +90° şi -45° în plan vertical. PARM-1 este amplasată în mod manual şi se armează după cinci minute de la amplasare. În greutate de 10 kg, mina este echipată cu un senzor acustic care, în momentul în care detectează zgomotul unui motor de vehicul, activează un cablu cu fibră optică amplasat perpendicular pe drumul supravegheat (lungimea maximă a cablului – 40 m). Ruperea cablului cu fibră optică la trecerea unui vehicul declanşează lansarea fără recul  a proiectilului către ţintă, iar încărcătura cumulativă de 1,4 kg loveşte vehiculul în partea laterală, unde blindajul este mai subţire. 

PARM-1 dispune de o rază de acţiune între 2 şi 40 m, iar viteza proiectilului atinge 120m/s. Puterea de perforare a blindajului ajunge la 600 mm blindaj laminat omogen echivalent  - RHA (Rolled Homogenous Armor).

PARM-2 DM 22 capturata de armata rusa. Sursă: Twitter

Mina poate detona prin comandă de la distanţă sau prin ruperea cablu de fibră optică.

Versiunea modernizată – PARM-2  are o greutate dublă faţă de PARM-1 şi încorporează un senzor în infraroşu - SAPIR, care asigură lansare proiectilului şi lovirea ţintei până la o distanţă de 100 m. Încărcătura de luptă a versiunii PARM-2 a fost crescută la 1,9 kg, astfel că puterea jetului cumulativ asigură o putere de perforare a  blindajului de 750 mm RHA, inclusiv împotriva tancurilor prevăzute cu blindaje exploziv-reactive - ERA (Explosive Reactive Armor).

Poate fi programată pentru a fi activă de la câteva ore la 30 de zile, autodezactivarea realizându-se cu ajutorul unui dispozitiv electric presetat, în acest fel respectându-se normele de drept umanitar internaţional.

 

Viitorul minelor antitanc autonome

Un alt sistem antitanc autonom cu explozie pe orizontală este ARGES (Automatic Rocket Guardian with Electronic Sensor), dezvoltat în cooperare de firme din Franţa, Germania şi Marea Britanie.

Aparatura sistemului cuprinde un senzor acustic care detectează apropierea unei ţinte şi activează senzorii IR pasivi şi laser care declanşează lansarea proiectilului antitanc în momentul când ţinta trece prin faţa armei. Încărcătura de luptă în tandem care echipează ARGES permite penetrarea blindajelor laterale ale tuturor tancurilor, inclusiv cele echipate cu ERA.

Raza de acţiune a sistemului este cuprinsă între 2 şi 97 m, probabilitatea de lovire a obiectivului la distanţa de 90 m fiind de 97%. Mina este programabilă, dispunând de un interval activ de la trei ore la 40 de zile pentru a lovi o ţintă specifică dintr-un convoi inamic. 

Interesul din jurul acestor arme autonome nu este întâmplător, deoarece barajele cu aceste mine antitanc cu explozie dirijată reprezintă, în general, un mijloc antitanc relativ ieftin, care dispun totodată de un potenţial ridicat de dezvoltare ulterioară.

De exemplu, aceste sisteme pot fi integrate în reţea sau pot fi uşor echipate cu capabilităţi de discriminare a ţintelor care asigură lovirea unor vehicule-ţintă specifice. Aceste îmbunătăţiri asigură eliminarea efectelor nedorite cum ar fi lovirea vehiculelor proprii sau aliate sau a celor civile.