24 decembrie 2019

Migraţia în şi din Balcanii de Vest, o provocare majoră atât pentru regiune, cât şi pentru comunitatea internaţională

Stelian Teodorescu

La nivel global, migraţia a fost tratată iniţial ca o problemă tehnică pentru a asigura cooperarea, însă fără a fi stabilită o agendă politică cu obiective foarte clare. Sosirea, în 2015, a peste un milion de migranţi în Europa şi inducerea percepţiei unei crize provocate au stat la baza declanşării şi intensificării dezbaterilor privind modalităţile adecvate pentru construirea unui sistem mai bine organizat şi mai eficient de gestionare a acestui fenomen. Balcanii de Vest se află în centrul atenţiei comunităţii internaţionale din cauza îngrijorărilor apărute cu privire la capacităţile reduse ale entităţilor din regiune de a gestiona şi chiar de a opri fluxul migaţionist. După criza refugiaţilor din 2015, declaraţiile politice făcute în cadrul a numeroase summit-uri care au avut loc la nivel regional sau internaţional au subliniat necesitatea de a reduce migraţia ilegală, de a eficientiza gestionarea frontierelor şi de a consolida lupta împotriva reţelelor de crimă organizată din regiunea Balcanilor de Vest. Migraţia în, dar şi din Balcanii de Vest constituie o problemă socială prin excelenţă, o tendinţă care va constitui o provocare pentru multe generaţii în anii următori, atât pentru regiune, cât şi pentru UE şi întreaga comunitate internaţională.

Sursă foto: Mediafax

Dinamica fenomenului migraţionist în Balcanii de Vest

Migraţia legală, dar mai ales cea ilegală, atât în, cât şi din Balcanii de Vest, creează un sentiment profund de teamă şi disconfort în rândul statelor europene.

În ceea ce priveşte emigrarea din Balcanii de Vest, într-un studiu realizat între 2015 şi 2017 pe un eşantion de jumătate de milion de persoane din 152 de ţări şi publicat recent de către Gallup, a fost evidenţiat faptul că 42% dintre cetăţenii kosovari doresc să emigreze, un astfel de rezultat clasând Kosovo pe primul loc în Europa şi pe locul trei în lume. Este de remarcat că şi în Bosnia şi Herţegovina (BIH) şi Albania, 32% dintre cetăţeni doresc să plece în alte state, aceste două entităţi fiind urmate de Macedonia de Nord cu 30% şi Serbia cu 25%. Surprinzător, Muntenegru are un scor „pozitiv”, având posibilitatea de a primi 25% din forţa de muncă tânără şi educată din alte state.

În acest context, este semnificativ de remarcat că cererile de azil ale cetăţenilor albanezi şi kosovari au generat o dinamică crescătoare accentuată: numărul celor albanezi a crescut de la 16.000 de solicitanţi de azil în 2014, la aproape 66.000 în 2015, iar numărul celor kosovari de la aproape 17.000 în 2013, la 34.000 în 2014 şi la 66.000 în 2015.

În ceea ce priveşte imigrarea în Balcanii de Vest, în perioada ianuarie-decembrie 2018, un total de 61.121 migranţii ilegali au fost înregistraţi oficial de către autorităţile din entităţile din regiune, de aproximativ cinci ori mai mulţi comparativ cu cei 13.216 înregistraţi în anul precedent 2017. Cea mai semnificativă creştere a fost înregistrată în BIH unde, în 2018, autorităţile au înregistrat un total de 23.848 de migranţi. În Muntenegru şi Macedonia de Nord autorităţile au raportat o creştere de aproximativ şase ori mai mare faţă de 2017, în timp ce creşterea din Albania a fost de la 752 imigranţi, în 2017, la 3.401, în 2018. Au fost înregistraţi de aproximativ patru ori mai mulţi imigranţi şi în Slovenia, în 2018 fiind înregistrat un total de 8.477, comparativ cu totalul de 1.933 înregistrat în 2017. O creştere similară a fost înregistrată şi în Kosovo, unde în 2018 au fost înregistraţi 590 de noi imigranţi comparativ cu numărul de 147 raportat în 2017.

Cu toate acestea, creşterea numărului de imigranţi în spaţiul Balcanilor de Vest, în 2018, este cu mult inferioară totalului de 194.093 de persoane înregistrate în 2016. Dacă în 2016 Slovenia, Croaţia, Serbia şi Macedonia de Nord au înregistrat un procent de 95% din numărul migranţilor care au tranzitat regiunea, în 2018, BIH a preluat conducerea, plasându-se pe un loc de top printre primele patru ţări care au înregistrat 80% din numărul total de migranţi, în anul menţionat.

Este important a remarca creşterile importante din 2018 în ceea ce priveşte numărul imigranţilor în Albania şi Muntenegru, două ţări care nu au fost afectate de fluxurile migratorii în 2016. Acest lucru indică şi confirmă schimbarea, începând cu jumătatea anului 2017, a rutelor folosite de migranţi pentru tranzitarea regiunii Balcanilor de Vest, tendinţă care a continuat şi în 2018.

Mai mult de jumătate (62%) dintre toţi migranţii înregistraţi au fost raportaţi ca cetăţeni ai patru ţări: Pakistan (26%), Iran (12%), Afganistan (12%) şi Siria (12%). Cel mai frecvent, Pakistanul a fost raportat ca ţara de origine a migranţilor înregistraţi în Serbia, Slovenia şi BIH. În Macedonia de Nord, mai mult de jumătate dintre migranţi (55%) şi-au declarat naţionalitatea iraniană, în timp ce naţionalitatea cel mai frecvent raportată la înregistrarea migranţilor în Croaţia a fost cea afgană (20%). În acelaşi context, Siria a fost cel mai des raportată ca ţară de origine a migranţilor înregistraţi în Albania (31% din total) şi Muntenegru (43%).

Comparativ cu 2015, un număr din ce în ce mai mare de migranţi utilizează o nouă rută balcanică cristalizată prin Albania, Muntenegru, BIH şi parţial Serbia, pentru a ajunge în state membre ale UE, acest fapt generând din ce în ce mai multe preocupări legate de riscul unor posibile crize umanitare şi de securitate. În 2018, BIH a devenit ţara de tranzit preferată pentru fluxurile migraţioniste din Balcanii de Vest, cu peste 24.000 de migranţi sosiţi.

Ca urmare a utilizării de către migraţi a unor noi rute de tranzit prin Balcanii de Vest, pentru a ajunge în Europa de Vest, a rezultat formularea unor acuze reciproce cu privire la insuficienţa măsurilor adoptate pentru protejarea frontierelor. Autorităţile de la Sarajevo (BIH) au invocat atât „lipsa de onestitate” a entităţilor vecine, cât şi lipsa de responsabilitate în ceea ce priveşte direcţionarea fluxului de migranţi către BIH şi mai departe către UE. Pentru a face faţă unei astfel de situaţii, au fost create noi facilităţi de primire, cu sprijinul financiar al Băncii de Dezvoltare a Consiliului Europei şi al UE, aproximativ 4.000-5.000 de persoane aflându-se încă în ţară, aşteptând apariţia oportunităţii de a trece frontiera în Croaţia.

Comparând datele statistice existente, pot fi remarcate două aspecte interesante
ale evoluţiei din 2017 în 2018 şi anume o schimbare a ponderii migranţilor din Pakistan şi Afganistan, pe de o parte, dar şi o schimbare a ponderii între migranţii din Algeria şi Iran. Prezenţa sporită a cetăţenilor iranieni în regiune, în 2018, poate fi explicată parţial şi prin acordul semnat între Serbia şi Iran, privitor la liberalizarea regimului de vize. Acordul introdus în 2018 a avut drept consecinţă creşterea prezenţei iranienilor în Macedonia de Nord şi BIH în al doilea şi al treilea trimestru al anului 2018. Cu toate acestea, este semnificativ de evidenţiat că, după anularea acordului menţionat anterior, la sfârşitul verii anului 2018, cifrele au scăzut drastic în ultimele două luni ale anului.

La sfârşitul anului 2018, a fost estimat numărul de 9.528 de migranţi şi solicitanţi de azil care locuiau în diferite locaţii din regiune, 88% dintre aceştia fiind în centre din BIH şi Serbia. Conform informaţiilor existente, migranţii schimbă facilităţile destinate cazării în timp foarte scurt, ceea ce indică faptul că, indiferent de statutul lor în regiune, aceştia caută permanent diferite soluţii pentru planificarea viitoarelor etape ale călătoriei lor spre Europa Occidentală.

Concluzionând, cifra totală a migranţilor şi solicitanţilor de azil în UE înregistrată la sfârşitul lunii decembrie 2018 a fost cu 75% mai mare comparativ cu cifra migranţilor şi solicitanţilor de azil în UE înregistrată la sfârşitul anului 2017.

Migraţia în Balcanii de Vest, preocupare primordială la nivelul comunităţii internaţionale

Gestionarea afluxului de migranţi în Balcanii de Vest beneficiază din ce în ce mai mult de o abordare internaţională comună, bazată pe reguli şi politici puse în aplicare de ţările partenere din această regiune şi pe care UE încearcă să le susţină inclusiv pe teritoriul statelor membre.

Drept urmare, în 2015, Germania a creat astfel de căi legale sub forma accesului pe piaţa muncii germane, în cadrul unui experiment mai puţin cunoscut al politicii privind migraţia: Regulamentul privind Balcanii de Vest.

Apariţia unui astfel de regulament a făcut parte dintr-o iniţiativă mai largă a autorităţilor de la Berlin de a reduce numărul persoanelor care solicită azil în Germania şi a apărut în contextul unui număr mare de persoane sosite în această ţară din cele şase entităţi din Balcanii de Vest (Albania, BIH, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord şi Serbia), dar şi pe fondul creşterii bruşte a numărului migranţilor din Orientul Mijlociu sau Africa, care au intrat în statele membre ale UE pe diverse rute ale migraţiei cristalizate, mai ales în mod ilegal, în regiunea Balcanilor de Vest.

În cazul particular al Balcanilor de Vest, care a fost şi continuă să fie foarte intens dezbătut în ultima perioadă, migraţia, mai ales cea ilegală, a devenit o provocare majoră, generată de surse din afara acestei regiuni, dar care produce efecte semnificative, mai ales în Europa Occidentală.

În acest context, la iniţiativa cancelarului german şi cu prilejul celei de-a 100-a aniversări a începutului primului război mondial, la Berlin a avut loc o întâlnire a liderilor entităţilor din Balcanii de Vest şi omologilor lor din mai multe state membre ale UE. Scopul principal al acestei iniţiative a fost materializarea unei contribuţii solide la procesul de reformă din Balcanii de Vest, în special „în rezolvarea problemelor bilaterale şi interne restante şi în realizarea reconcilierii în cadrul şi între societăţile din regiune”. Această iniţiativă a fost destinată, de asemenea, şi stimulării dezvoltării economice în regiune, întâlnirea de la Berlin fiind urmată de summit-uri anuale la Viena, Paris, Trieste şi Londra. Polonia şi Croaţia urmează să găzduiască următoarele astfel de evenimente în 2019 şi, respectiv, 2020.

Vârful crizei refugiaţilor, din 2015, a făcut ca, în cadrul iniţiative menţionate, participanţii la Summit-ul de la Viena să adopte un punct de vedere comun conform căruia „ruta Balcanilor de Vest a devenit calea principală de tranzit a fluxurilor migratorii neregulate mixte din estul Mediteranei către UE”. Declaraţia a recunoscut eforturile întreprinse de către instituţiile UE şi de statele membre în asistarea ţărilor din Balcanii de Vest. S-a subliniat că, astfel de eforturi reflectă „dorinţa ţărilor din Balcanii de Vest de a-şi asuma pe deplin propriile responsabilităţi în domeniul migraţiei, azilului şi gestionării frontierelor în perspectiva integrării lor europene”.

Declaraţia adoptată la Summit-ul de la Paris, din 2016, a evidenţiat amploarea crizei migraţiei cu care se confruntă Europa şi a recunoscut din nou efortul depus de ţările din Balcanii de Vest pentru a reduce migraţia ilegală. La Paris, părţile au identificat domeniile în care ar trebui consolidată cooperarea regională dintre UE şi Balcanii de Vest: întoarcerea şi readmisia, forţele de poliţie, schimbul de informaţii, coordonarea, operaţiunile comune de combatere a reţelelor de contrabandă şi de crimă organizată.

În cadrul Summit-ului de la Trieste, din 2017, migraţia a fost catalogată ca o „provocare la nivelul continentului”, în acest context fiind subliniată necesitatea unui răspuns eficace, „bazat de principiile solidarităţii, parteneriatului şi responsabilităţii comune”.

În discursurile lor, oficialii UE au legat direct extinderea în Balcanii de Vest de interesele reciproce cu privire la controlului migraţiei, fiind subliniat în nenumărate rânduri cum consolidarea angajamentului privind securitatea frontierelor şi gestionarea migraţiei este una dintre cele şase aşa-numite „iniţiative emblematice”[i] prezentate de Comisia Europeană pentru a sprijini transformarea Balcanilor de Vest şi pentru a oferi o perspectivă credibilă de integrare.

Aşadar, controlul migraţiei a devenit şi va constitui şi în viitor un element cheie în cadrul procesului de extindere al UE în Balcanii de Vest, securitatea şi migraţia reprezentând un domeniu de cooperare care prevede întâlniri între părţi, dar şi un sprijin concret pentru ţările balcanice în ceea ce priveşte consolidarea procesului de gestionare a frontierelor, activitatea ofiţerilor de legătură Europol, promovarea în continuare a echipelor comune de anchetă şi încheierea acordurilor cu Agenţia Europeană pentru protecţia frontierelor (Frontex).

Astfel, un acord important privind cooperarea operaţională consolidată a fost încheiat între Frontex şi Albania, fiind anunţat de Comisia Europeană şi pus în operă prin detaşarea unor efective umane[ii] în sprijinul poliţiei albaneze, pentru a stopa migraţia ilegală. O altă entitate din Balcanii de Vest, Serbia, a semnat recent un acord în valoare de 28 de milioane de euro cu Comisia Europeană în vederea sprijinirii gestionării frontierelor şi migraţiei.

Amploarea fenomenului migraţionist şi efectele generate au făcut să apară şi iniţiative individuale ale altor state cum este cazul Elveţiei, stat care nu este membru al UE. Astfel, în baza articolului 100 din Legea privind străinii, autorităţile elveţiene au încheiat parteneriate cu privire la migraţie cu BIH (aprilie 2009) şi Kosovo (februarie 2010). Scopul acestor parteneriate este de a spori cooperarea în materie de migraţie cu ţările de origine şi de tranzit, luând în considerare cu atenţie interesele tuturor părţilor. Într-o primă fază, a fost elaborată o strategie interdepartamentală pentru perioada 2012-2015, scopul acestui document fiind acela de a servi ca şi cadru strategic pentru eforturile de cooperare în domeniul migraţiei. Această primă strategie a încetat să mai producă efecte la 31.12.2015, fiind ulterior elaborată o nouă strategie în acest sens pentru parteneriatele cu Balcanii de Vest, pentru o nouă perioadă 2016-2019, strategie care a fost aprobată la 29.10.2015 şi care a intrat în vigoare începând cu 01.01.2016. Scopul principal al Strategiei elveţiene de parteneriat pentru migraţie cu Balcanii de Vest, 2016-2019, are ca obiectiv consolidarea capacităţilor ţărilor partenere, pentru a face faţă în mod adecvat provocărilor migraţiei şi pentru a utiliza potenţialul de dezvoltare economic şi social în beneficiul ţărilor lor. Prin dialog şi proiecte comune, Elveţia se străduieşte să construiască capacităţi instituţionale şi operaţionale la nivelul autorităţilor partenere din regiune în ceea ce priveşte politica în domeniul migraţiei şi gestionarea acestui fenomen, incluzând şi încurajarea unei mai mari utilizări a platformelor şi a reţelelor regionale. Astfel de abordări permit Elveţiei să-şi asigure în mod consecvent îndeplinirea intereselor legate de politica de migraţie şi, în acelaşi timp, să acorde atenţia cuvenită intereselor ţărilor partenere, comunităţilor lor şi migranţilor în cauză.

Aşadar, după cum se poate observa, evoluţiile din ultimii ani în domeniul migraţiei au impus punerea în operă a unor politici concrete, cum ar fi cele din cadrul programelor UE[iii] în cooperare cu instituţiile şi agenţiile relevante, dar şi cu actori internaţionali cu interese în gestionarea acestui fenomen foarte dificil de controlat.

Consecinţe posibile şi soluţii

Migraţia şi managementul defectuos al acestui fenomen constituie pentru cele şase entităţi din Balcanii de Vest o provocare majoră, care ar putea genera consecinţe impredictibile cu efecte dezastruoase atunci când sunt asociate cu problemele interne specifice regiunii, cum ar fi cele cu caracter etnic şi religios, corupţia şi crima organizată, nivelul de trai scăzut, ratele ridicate ale şomajului sau libertăţile media restricţionate. Astfel de consecinţe ar putea influenţa în mod negativ stabilitatea şi securitatea regiunii, mai cu seamă dacă ne gândim că actualii lideri balcanici nu au făcut încă dovada că sunt capabili să răspundă imediat provocărilor geopolitice existente actualmente în regiune.

Dinamica fenomenului migraţionist din ultima perioadă a obligat factorii de decizie de la nivel european, dar şi din SUA să-şi îndrepte atenţia din ce în ce mai intens asupra vecinătăţii UE. Este imperios necesar ca sprijinul preconizat pentru ţările partenere din Balcanii de Vest să fie acordat în principal pentru consolidarea capacităţilor de preluare a presiunii migraţiei, dar şi în intensificarea cooperării pentru combaterea reţelelor responsabile de contrabanda cu migranţi.

Pe lângă sprijinul cu resurse umane, este necesar ca sprijinul financiar să se concentreze în special pe schimbul de informaţii intra-regionale şi inter-regionale şi pe consolidarea mecanismelor de identificare a celor mai eficiente şi eficace decizii cu impact pe termen mediu şi lung atât asupra Balcanilor de Vest, cât şi asupra Europei.



[i] Strategia Comisiei Europeane are la bază şase iniţiative importante, care reprezintă acţiuni pe care UE intenţionează a le pune în operă în următorii ani pentru a sprijini eforturile de transformare în Balcanii de Vest în domenii de interes reciproc. Drept urmare, este semnificativ de subliniat că iniţiativele menţionate în strategia UE vizează aspecte precum (sunt prevăzute acţinui concrete în perioada 2018-2020): consolidarea statului de drept; sprijin pentru dezvoltarea socio-economică; iniţiativă pentru o agendă digitală; cooperarea consolidată în materie de securitate şi migraţie; creşterea conectivităţii energetice şi în domeniul transporturilor; iniţiativă privind reconcilierea şi relaţii bune între vecini.

[ii] Aceasta misiune a Frontex este prima în afara teritoriului UE care contribuie la oprirea migranţiei ilegale în Balcanii de Vest spre Europa Occidentală.

[iii] Banca Europeană de Investiţii, care implementează proiecte pentru sprijinirea rezilienţei economice şi abordează cauzele profunde ale migraţiei, şi-a asumat, cel puţin declarativ, în cadrul summitului UE-Balcanii de Vest de la Sofia, din mai 2018, intenţia de a continua relaţionarea cu această regiune, cu toate că o sarcină principală în acest proces revine guvernelor din zonă.