MiG-ul 21 LanceR îşi reia zborul şi va reintra în serviciul de Poliţie Aeriană

În data de 7 iulie, aproape de finalul show-ului aviatic organizat în Baza 86 Aeriană Borcea, un avion MiG-21 LanceR care evolua în zona aerodromului s-a prăbuşit. Deşi au fost numeroase zvonuri privind catapultarea pilotului, acestea, din păcate, nu s-au confirmat.

O catastrofă aeriană, după o perioadă de aproape opt ani în care părea că necazurile cu acest avion au dispărut. Cel puţin, cele de acest fel. Din ce în ce mai puţine, din ce în ce mai uzate moral şi fizic, dar încă apte pentru misiunea asumată, de Poliţie Aeriană, MiG-urile au rămas soluţia de bază a României ca avioane de luptă. De ce, pentru că mica escadrilă de F-16 nu este încă operaţională. Iar o doua, cel puţin, nu este nici măcar identificată şi programată să fie achiziţionată!

După catastrofă, au urmat primele cercetări, conform unor proceduri valabile în majoritatea statelor lumii, iar în statele membre NATO, chiar identice, după acelaşi STANAG. A fost izolat perimetrul, s-au conservat şi, mai apoi, s-au colectat toate probele, de către echipa desemnată să execute investigaţia tehnică, în comun cu procurorul de caz şi criminaliştii.

Au fost analizate înregistrările convorbirilor, ale radarelor, precum şi vestita „cutie neagră”, în fapt, sistemul de înregistrare de bord, SAIMS.

Au fost colectate rămăşiţele umane ale pilotului, după care au fost adunate toate fragmentele de aeronavă şi s-a făcut reconstituirea ei. S-au realizat lucrările de mediu, pentru curăţarea solului.

În tot acest timp, în unităţi zborul a fost oprit. Inclusiv cel din serviciul de luptă. Protejarea spaţiului nostru aerian a fost preluat în întregime pentru această perioadă de către detaşamentul britanic, de la Mihail Kogălniceanu.

Aeronavele au intrat într-un program de verificări generale, specific acestor situaţii, lucrări suplimentare faţă de cele periodice. Piloţii au revăzut modul de rezolvare a situaţiilor dificile (cazuri speciale), aerodinamică, meteorologie şi tehnică de pilotaj. Acestea sunt activităţi standard. După ce se primesc primele informaţii privind identificarea sau excluderea unor posibile cauze, programul se reface, funcţie de nevoi.

Reluarea zborului trebuie să se facă în condiţii de maximă siguranţă, începând cu ieşiri care presupun verificări în zbor ale aeronavelor, mai întâi cu dublele comenzi, apoi simplele. Urmează reluarea antrenamentului, de la simplu la complex, astfel încât piloţii să depăşească starea firească de anxietate cauzată de pierderea unui coleg.

O catastrofă care a zguduit mulţimea prezentă la Porţile deschise ale bazei, a cutremurat o ţară şi a îndoliat o familie. Pentru ca astfel de catastrofe să nu se mai întâmple, poate că luarea unor decizii serioase, cu impact pe termen lung ar fi de dorit. Nu sub presiunea emoţiei momentului. Dar cu luciditatea unor persoane responsabile. Achiziţia numărului de avioane cu adevărat necesare şi suficiente pentru misiunile asumate, ca un minim acceptat pentru propria apărare aeriană, selecţionarea şi pregătirea personalului care să le opereze, precum şi stabilirea carierei celorlalţi piloţi, care nu vor putea intra în rândul celor de mai sus, ar putea fi soluţii. Uitaţi de F-35, nu ne este necesar şi nu ne permitem, F-16 ne ajută să intrăm în rândul statelor cu aviaţie de luptă credibilă.

Până atunci, bătrânul MiG şi minunaţii oameni care îl zboară şi îl repară îşi continuă datoria!