20 decembrie 2023

#MASTalks | Retrospectivă şi previziuni cu generalul (r) Ben Hodges: Nu este vina ucrainenilor că nu au spart liniile de apărare ruseşti, ci a aliaţilor, pentru că nu au trimis echipamentele de care avea nevoie Kievul

Andreea Soare

Generalul (r) Ben Hodges, fost comandant al Armatei SUA în Europa, a vorbit, în cadrul unui interviu pentru Monitorul Apărării şi Securităţii şi Mediafax, despre cele mai importante evenimente de securitate din 2023, posibila lor evoluţie în 2024 şi cele mai importante ameninţări de securitate din 2024, la adresa Europei. Redăm mai jos interviul integral.

MAS: Care sunt, din perspectiva dumneavoastră, cele mai importante evenimente legate de securitate, care au avut loc în 2023 şi care au schimbat sau influenţat în vreun fel mediul de securitate?

Generalul (r) Ben Hodges: Unul dintre cele mai importante evenimente de securitate care s-au întâmplat în 2023 a început înainte de acest an, iar aici mă refer la continua agresiune rusă împotriva Ucrainei, la încălcarea de către Rusia a oricărui acord internaţional, oricăror drepturi ale omului şi ale protecţiei civile şi care a dus la moartea a sute de mii de oameni, nu doar militari, ci şi civili, şi la întreruperea de energie. Este, cu siguranţă, cel mai mare război din Europa din 1945 până în prezent.

Generalul (r) Ben Hodges: Un alt eveniment, care cred că are legătură cu acesta şi care nu este o coincidenţă, este atacul Hamas asupra Israelului, care a avut loc în octombrie, anul acesta. Hamas este, desigur, susţinut de Iran. Iranul este cel mai apropiat şi cel mai important aliat al Rusiei şi viceversa. Nu cred că este o coincidenţă că Hamasul a atacat Israelul când a făcut-o pentru că acest lucru a distras atenţia lumii de la Ucraina spre Israel. Asta nu înseamnă doar distragerea atenţiei şi micşorarea presiunii de pe Kremlin, ci şi că resursele de care are nevoie Ucraina sunt direcţionate către Israel. Acesta este un cadou pentru Kremlin. Nu cred că a fost un accident, ci că au fost conectate.

Generalul (r) Ben Hodges: Este greu să mă gândesc care ar fi al treilea cel mai mare eveniment de securitate, însă, dacă mă uit la aceste două evenimente amintite, chinezii urmăresc marea şi la fel şi SUA şi toţi aliaţii lor din Europa şi din regiunea Pacifică şi Orientul Mijlociu. Avem dorinţa colectivă politică ori capacitatea industrială şi capabilitatea militară să putem să ajutăm Ucraina să învingă Rusia, să ajutăm Israelul să distrugă Hamasul – în timp ce susţinem şi soluţia „celor două state” – să prevenim Iranul din intensificarea acestui conflict şi să transmitem şi chinezilor că suntem pregătiţi şi pentru ei? Aceasta este marea provocare. Să avem dorinţa, capacitatea şi capabilitatea de a aborda toate aceste ameninţări simultan.

MAS: Când vine vorba strict despre războiul din Ucraina, cum aţi caracteriza anul 2023? Cum au luptat ucrainenii? Cum au luptat ruşii? Care sunt realizările Ucrainei?

Generalul (r) Beng Hodges:  Cred că există prea multă negativitate acum, când vine vorba despre Ucraina.  Bineînţeles că toţi ne-am fi dorit să vedem, în vara care tocmai a trecut, o spargere rapidă de către ucraineni a liniilor de apărare ruseşti. Nu s-a întâmplat asta. Însă nu dau vina pe ucraineni pentru asta, ci pe noi şi pe aliaţi pentru că nu am reuşit să le dăm ce aveau nevoie pentru a avea succes. Bineînţeles că toţi am trimis multe lucruri ucrainenilor, însă nu asta este important. Important este să le oferim fix ceea ce au nevoie pentru a câştiga, iar noi nu am spus încă faptul că obiectivul nostru strategic este ca Ucraina să câştige acest război împotriva ruşilor.  Deci, nu am reuşit să le trimitem echipamente la timp, iar ruşii nu au fost proşti, au profitat de acest lucru pentru a-şi construi apărarea. Am văzut rezultatele acestui lucru. De asemenea, nu am reuşit să livrăm muniţia cu rază lungă de acţiune, muniţia de precizie care ar fi permis ucrainenilor să facă din Crimeea o peninsulă imposibil de folosit de Rusia ca bază, să o facă de nefolosit, să distrugă logistica şi sediile ruseşti, pentru că aceste lucruri sunt esenţiale. Aşadar, nu suntem unde ne-am fi dorit să fim. Eu, personal, am supraestimat situaţia pentru că eram sigur că SUA, Germania şi alte guverne vor trimite Ucrainei ceea ce avea nevoie. Acum, trebuie să luăm în considerare faptul că în acest război – care a început acum 9 ani, în 2014, doar invazia la scară largă a început în 2023 – după tot acest timp, Rusia controlează doar 19% din Ucraina. Asta este incredibil. A ieşit de curând un raport în care se spune că Rusia are 300.000 de pierderi (morţi sau militari grav răniţi, incapabili de a lupta), mii de tancuri pierdute, nu au putut opri logistica ucraineană, liniile de comunicaţii din Polonia şi nu au putut aduce în Ucraina noi echipamente şi muniţie. Ucrainenii au forţat Flota Rusă a Mării Negre să se retragă din Sevastopol, iar ucrainenii nici nu au forţe navale. Cred că acest război arată mult mai rău pentru Rusia decât este pentru Ucraina. Cheia suntem noi şi dacă îi ajutăm pe ucraineni să câştige. Asta va distruge singura speranţă a Rusiei, aceea să Occidentul va renunţa.

MAS: Cum vedeţi 2024 din perspectiva războiului din Ucraina? Ce credeţi că se va întâmpla?

Generalul (r) Ben Hodges: Cred că 2024 va fi anul cheie, din mai multe motive: dorinţa Occidentului de continua să ajute Ucraina şi conştientizarea importanţei câştigării Ucrainei, cum îşi va rezolva Rusia problemele interne – industria lor are probleme, fac importuri de proastă calitate de muniţie din Coreea de Nord, ruşii nu vor să intre în armată. Cred că Rusia are multe probleme la care Occidentul ar trebui să se gândească.

Generalul (r) Ben Hodges: Cred că, în următoarele luni, Ucraina va încerca să redobândească iniţiativa de luptă. Nu spun că va exista o nouă contraofensivă de vară, dar cred că vor continua să pună presiune pe logistica rusească. Vor vrea să continue să pună presiune pe Crimeea, să-şi îmbunătăţească apărarea aeriană – pentru că, evident, am văzut că ruşii vor continua să atace cu rachete, toată iarna, ţinte civile – şi să întărească rezilienţa infrastructurii energetice. Cred că vor face ceea ce se numeşte „o reconstrucţie” adică să ia o unitate militară, să o scoată din război pentru o lună sau două, să înlocuiască victimele şi pierderile materiale, să se antreneze şi să reconstruiască unitatea pentru a reintra în luptă. Cred că vor face asta cu câteva brigăzi.  

Generalul (r) Ben Hodges: Cred că vom vedea eforturi ucrainene de rezolvarea a problemelor pe care le au cu resursele umane. Ei au mulţi oameni. Sunt mulţi bărbaţi şi femei care ar fi eligibili pentru armată, dar sistemul lor de recrutare nu este eficient. Sunt mii de ucraineni – de vârstă eligibilă pentru armată – care se plimbă prin România, Polonia, Germania, dar care ar trebui să fie în Ucraina. Sunt şi mii de femei care ar putea fi militari buni, dacă Ucraina face schimbările potrivite pentru a le recruta. Deci, trebuie să îşi rezolve problemele de resurse umane. Au destui oameni.

Generalul (r) Ben Hodges: Cred că vor lucra şi la combaterea capabilităţilor ruseşti de război electronic. Ruşii au fost, tot timpul, foarte buni la acest lucru şi încă sunt... abilitatea lor de a bruia comunicaţiile, GPS-ul, sistemele de luptă. Ucraina trebuie să le combată. Cred şi că vom mai vedea eforturi de creştere a industriei ucrainene de apărare, de producere de muniţie. Ştiu că unele companii occidentale sunt în Ucraina acum, ajută la acest lucru. Însă cred că ucrainenii trebuie să poată să se descurce şi singuri, mai ales dacă Occidentul nu poate să livreze tot ce este necesar.

 

MAS: Când vine vorba despre conflictul dintre Israel şi Hamas, cât de mult afectează acesta dinamica de securitate din regiune şi cât de mult schimbă mediul de securitate în viitor?

Generalul (r) Ben Hodges: Aceasta este cu adevărat o problemă. Iranul nu a vrut să vadă Israelul şi ţările arabe din regiune apropiindu-se şi împlinind „Acordurile Abrahams”. Este cel mai rău lucru care s-ar întâmpla pentru Iran şi de aici şi ajutorul ţării pentru Hamas şi pentru houthi, care au devenit o adevărată problemă pentru că lansează rachete împotriva navelor. Portul sudic din Israel este practic blocat. Mai avem şi Hezbollah, în nord, care ameninţă că va interveni, dar încă nu au făcut-o. Aşadar, Iranul obţine ce a dorit, adică să blocheze cooperarea Israelului şi ţările din regiune.

Generalul (r) Ben Hodges: Un alt aspect este că guvernul israelian sub guvernul Netanyahu nu a arătat deloc interes pentru o coexistenţă paşnică cu palestinienii sau pentru soluţia „celor două state”. Înţeleg că Hamas este o organizaţie teroristă şi toţi membrii săi ar trebui eliminaţi. Dar palestinienii nu sunt Hamas. Palestinienii au la fel de multe drepturi de a exista precum israelienii. Cred că guvernul Netanyahu – care depinde de o coaliţie cu partide extremiste – nu este dispus să facă ce ar trebui să facă, adică să interzică colonizările din Cisiordania. Trebuie să fie o dimensiune politică în această operaţiune din Gaza. Acum, obiectivul este să distrugă Hamasul şi pot înţelege asta. Atacul Hamasului nu a fost ca un atac terorist obişnuit – aruncarea în aer a unei clădiri, a unei şcoli – a fost oribil cum au vizat oameni, femei, copii, cum au decapitat militari, acţiunile violente sub atâtea forme... ştiau că guvernul lui Netanyahu va răspunde. Asta au vrut, acest răspuns masiv, bazat pe emoţii. E de înţeles. Problema este că, oricum ai încerca să descrii situaţia sau să o minimizezi, mii şi mii de oameni au murit, iar acest lucru îngreunează lucrurile pentru statele care susţin Israelul. Este multă presiune. Am văzut asta şi la propriul meu guvern. Secretarul Blinken a încercat să găsească modalităţi să reducă impactul asupra oamenilor nevinovaţi, dar pentru forţele israeliene singura misiune este distrugerea Hamasului. Nu există niciun indiciu – cel puţin, nu public – care să sugereze că israelienii vor să acţioneze astfel încât să trăiască paşnic cu palestinienii. Deci, modul în care fac asta israelienii – modul în care distrug Hamasul  - va face foarte dificilă trecerea la o situaţie pe care o pot accepta cu toţii.

MAS: Credeţi că anul viitor va fi anul în care nu va mai exista terorism în Gaza? Este posibil aşa ceva?

Generalul (r) Ben Hodges: Nu cred că este posibil, dar, cu siguranţă, oricare ar fi guvernarea pentru Gaza nu va include Hamasul, ci va trebui să fie o guvernare palestiniană. Nu cred că SUA vor susţine o guvernare israeliană în Gaza. Problema este în găsirea palestinienilor potriviţi care să facă asta fără să fie subminaţi de diferitele grupuri care nu vor să se ajungă la un acord paşnic. Atât timp cât mulţi palestinieni vor crede că israelienii trebuie eliminaţi, vom avea o problemă.

MAS: Ar trebui să ne aşteptăm la noi alianţe în regiune, în contextul acestui război sau după ce acesta se va încheia?

Generalul (r) Ben Hodges: Cred că SUA şi alte state vor coopera cu alte ţări. Iranul încă este inamicul de aici. Iranienii încă sunt centrul de greutate al mediului de securitate din Orientul Mijlociu, aşa că SUA au un interes să colaboreze cu alte ţări pentru a descuraja ambiţiile nucleare are Iranului, atât timp cât Iranul susţine houthi, Hezbollah, Hamasul şi alte organizaţii. Însă mai este şi Rusia. Putin a vizitat recent una dintre ţările arabe. Aşadar, dacă noi plecăm (n.r. SUA şi aliaţii), golul va fi umplut de ruşi sau chinezi. Trebuie să ne dăm seama cum să abordăm toate aceste provocări ca parte a unui întreg: înfrângerea Rusiei, combaterea Iranului, a chinezilor. Acesta este cadrul strategic pe care trebuie să îl avem, din care să privim lucrurile.

MAS: Care credeţi că sunt principalele ameninţări de securitate în 2024?

Generalul (r) Ben Hodges: Bineînţeles că cea mai importantă ameninţare este Rusia. Kremlinul a fost clar că Ucraina nu este obiectivul final, că nu doreşte negocierea cu ucrainenii, că vrea distrugerea guvernului şi a Ucrainei ca stat şi că este gata să piardă zeci de mii de militari pentru a obţine asta. Aceasta este o provocare uriaşă pentru Europa.  Că vor sau nu, SUA sunt implicate. Ameninţarea este acolo, aşadar Europa va trebui să ia în serios aceste ameninţări şi să se pregătească din punct de vedere militar, al securităţii, rezilienţei societăţii, al unităţii – ceea ce se întâmplă în UE, cu Ungaria este teribil, de asemenea, şi cu Slovacia, care este o preocupare.  Ambele acţionează cum vrea Kremlinul. Aceasta va fi o problemă.

 Generalul (r) Ben Hodges: O altă ameninţare cred că are legătură cu cea anterior menţionată, mai exact este vorba despre menţinerea unităţii în Europa. Populaţia variată, economiile şi capabilităţile europene combinate depăşesc orice provocare, depăşesc Rusia şi chiar şi China când vine vorba despre capacitate industrială. Însă trebuie să coopereze. Este mai uşor de zis decât de făcut, dar prosperitatea şi securitatea europeană depind de coeziune, unitate atunci când există aceleaşi obiective.

Generalul (r) Ben Hodges: A treia ameninţare este, mai degrabă, internă. Putem vedea – şi eu trăiesc în Germania, dar există şi în SUA – creşterea extremismului de dreapta. Securitatea noastră nu depinde doar de o economie şi o armată puternice, ci şi de o societate puternică, în care oamenii respectă şi au încredere în guvern, guvernul funcţionează, nu există corupţie, ai jurnalişti activi care accentuează anumite lucruri. Aceste lucruri fac parte dintr-o societate puternică, iar dacă nu faci asta încurajezi extremiştii de dreapta spre a explora temerile oamenilor cu privire la imigraţie, de exemplu, sau cu privire la neîncrederea în guverne.

MAS: Dacă vi s-ar cere să sfătuiţi statele europene să îşi întărească postura de apărare, ce le-aţi spune? Ce ar trebui să facă

Generalul (r) Ben Hodges: În primul rând, trebuie să conştientizezi care este ameninţarea şi să le-o explici oamenilor. Dacă nu conştientizezi care este ameninţarea şi dacă nu o poţi explica, oamenii vor spune: De ce trebuie să cheltuim bani aşa? În al doilea rând, creşterea capabilităţii pentru a fi în stare să te aperi, adică modernizarea, producţia industrială, producerea muniţiei.  În al treilea rând, este vorba despre mobilitate militară, despre abilitatea de a te deplasa în Europa, atât pentru motive comerciale, cât şi pentru motive militare. Trebuie să ne putem deplasa mai repede decât forţele ruseşti, iar în acest moment nu putem face asta. Acestea ar fi priorităţile mele.