Maskirovka
Monitorul Apărării şi SecurităţiiAUTOR: GEORGE FRIEDMAN

La scurt timp după ce Josef Stalin a semnat un pact de apărare comună cu Adolf Hitler, prim-ministrul britanic Winston Churchill a spus că Rusia este un mister învăluit într-o enigmă. Planificatorii militari ruşi au fost încântaţi de ceea ce ei au crezut că este o laudă. Una dintre bazele doctrinei lor militare este principiul „maskirovka” sau folosirea decepţiilor pentru ascunderea adevăratelor intenţii. Maskirovka nu funcţionează întotdeauna, însă când o face, poate să transforme o luptă sau chiar şi un război.
Încrederea în condiţia armatei ruseşti poate fi fatală. Mult timp mi-am pus întrebări cu privire la structura haotică a forţelor ruseşti din Ucraina şi la timpul şi resursele pe care Rusia le acordă ţintelor secundare. Este tentant să te gândeşti că Moscova se scufundă sau că este sortită eşecului, însă faptul că maskirovka este atât de înrădăcinată în psihicul armatei ruseşti mă face să regândesc planurile şi resursele ruseşti. Aceste lucruri nu pot fi aflate, însă ce se întâmplă dacă gafele ruseşti sunt, de fapt, strategii, iar adevăratele sale forţe şi intenţii sunt ascunse şi aşteaptă să atace? Când te gândeşti la ruşi, crearea unui model diametric opus celui pe care tinzi să îl crezi este esenţială.
Percepţia curentă este că Rusia este dezorganizată, a pierdut resursele şi necesarul de oameni antrenaţi care să continue să controleze terenul sau să avanseze cu obiective oricum limitate. Această perspectivă este bazată pe confuzia de la nivelul de comandă în care forţele armate ruseşti sunt în competiţie cu Grupul Wagner, nu sunt conduse de acesta. Asta ar explica luptele extinse din Bahmut – ca să nu mai vorbim despre incapacitatea generală a Rusiei de a elimina forţele ucrainene şi de a intra mai adânc în teritoriul ucrainean. Intrarea adâncă în teritoriu şi distrugerea sunt esenţa războiului. Un lanţ de comandă divizat ar putea explica eşecurile, iar incapacitatea de a-l repara ar putea face inamicul să creadă că victoria rusească este imposibilă.
Haideţi să ne gândim, doar de dragul argumentului, că Rusia a început luptele în Bahmut pentru a atrage ucrainenii într-un punct vulnerabil. O înfrângere a ucrainenilor acolo ar crea o criză enormă în comanda ucraineană şi tensiuni cu aliaţii. Dacă disparitatea forţelor ar fi fost suficientă, forţele ruseşti ar fi putut să se mute la graniţa vestică a Ucrainei. Obiectivul luptei ar fi fost, astfel, să convingă Ucraina să desfăşoare atacuri mari în speranţa zdrobirii obiectivelor ruseşti. Pentru Rusia, adevăratul obiectiv nu ar fi încheierea luptei repede, ci slăbirea apărării Ucrainei şi încurajarea forţelor plănuite a desfăşura ofensiva să creeze unităţi mari. Următorul pas ar fi atacuri aeriene enorme asupra concentrărilor de trupe prin folosirea dronelor. Cheia ar fi stabilirea unor ţinte militare pentru atacurile aeriene, urmate de atacuri enorme de infanterie în centrul Ucrainei (tipul de lupte cu care Rusia ar fi trebuit să înceapă).
Este dificil de luat în considerare acest scenariu. Chiar dacă totul s-ar desfăşura potrivit scenariului, strategia ar fi compromisă de incapacitatea de a folosi un număr mare de militari antrenaţi, de a proteja transportul rapid al acestora şi de a ascunde concentrarea de forţe de informaţiile occidentale (Este dificil, dar nu imposibil. SUA şi Marea Britanie au avut succes în Normandia, iar germanii la Ardennes, deşi capabilităţile de detectare în cel de-Al Doilea Război Mondial erau clar mai limitate decât acum).
Problema enormă aici este detectarea intenţiilor Rusiei în raport cu abilitatea forţelor ucrainene de a desfăşura un atac şi de a distruge forţele ruseşti. Apărarea aeriană rusească ar trebui să fie limitată pentru a evita descoperirea creării unor concentrări mari de trupe. Iar infanteria ar trebui să se mute în Ucraina, pregătită de luptă. Procesul înaintării şi creării unei forţe unificate sub o comandă coerentă rusească este cheia şi cea mai puţin probabilă fază a operaţiunii.
Complexitatea proiectului la toate nivelurile mă convinge că nivelul de comandă al Rusiei este disfuncţional şi foarte vulnerabil acţiunilor ucrainene. Dacă avem de-a face cu o maskirovka, aceasta este deja în desfăşurare. Însă nu avem niciun indiciu în acest sens. Este greu să vedem altceva decât acţiuni slabe ale forţelor ruseşti.
