24 septembrie 2018

Masacru în Iran. Cine şi de ce?

Monitorul Apărării şi Securităţii

Atac al unui comando la o paradă militară în Iran: 29 de persoane au fost ucise şi 70 rănite. Atentatul a fost revendicat de o mişcare separatistă arabă, însă Teheranul acuză regimuri din Golf, aliaţi ai SUA, de orchestrarea acestuia. Reprezentanţii diplomatici ai unor ţări occidentale pe care Teheranul le consideră că oferă refugiu unor membri ai mişcării separatiste care a revendicat atacul au fost convocaţi la MAE iranian. Imaginile terifiante transmise live de televiziunea de stat iraniană şi acuzaţiile formulate de autorităţi au avut un puternic impact emoţional şi au accentuat tensiunile interne. Dincolo de problema identificării responsabililor, se naşte întrebarea dacă nu cumva atentatul a avut ca scop atragerea Iranului în capcana unui conflict armat de amploare. Oricum, este posibil ca acest atac să fi dat startul unei escaladări periculoase a tensiunilor în Orientul Mijlociu.

Sursă foto: Mediafax

Cel mai sângeros atac terorist din Iran din ultimii 8 ani

Pe timpul desfăşurării unei parade militare[i] în oraşul iranian Ahvaz[ii] ((SV ţării, capitala provinciei Khuzestan), patru persoane înarmate cu arme automate au deschis focul asupra publicului şi tribunei destinată oficialităţilor. Atacul a durat mai puţin de 10 minute şi s-a soldat cu 29 de morţi şi 70 de răniţi (femei, copii, veterani de război, 12 membri ai Corpului Gardienilor Revoluţiei Islamice/CGRI – unităţi de elită ale FA). Atacatorii, care purtau uniforme militare, au deschis focul dintr-un parc din apropierea traseului paradei. Trei dintre ei au fost ucişi de forţele de securitate iraniene, iar cel de-al patrulea a decedat la câteva ore după atac. Prin prisma numărului de victime, acesta a fost cel mai sângeros atac din ultimii 8 ani din Iran.

 

O grupare separatistă arabă, Rezistenţa Naţională din Ahvaz, parte a mişcării Al-Ahvaziya[iii] (Arab Struggle Movement for the Liberation of Ahwaz/ASMLA), a revendicat atentatul, printr-un purtător de cuvânt[iv] citat de Reuters. Duminică (23 septembrie), pe site-ul ASMLA a fost postat un comunicat prin care este negată responsabilitatea pentru acţiunea teroristă, precizându-se că revendicarea a fost făcută de o grupare exclusă din mişcare încă din 2015. De asemenea, atacul a fost revendicat şi de Statul Islamic din Irak şi Levant (SIIL/Daesh), însă niciuna dintre grupări nu a oferit dovezi în acest sens[v]. Totuşi, autorităţile de la Teheran par să dea credibilitate revendicării de către separatiştii arabi, cu sprijin din exterior.

 

Provincia Khuzestan s-a confruntat recent cu proteste cauzate de situaţia economică precară, pe fondul secetei la nivel naţional cu care se confruntă Iranul. Separatiştii arabi din provincie, odinioară cunoscuţi numai pentru atacurile nocturne asupra conductelor petroliere, şi-au asumat responsabilitatea pentru executarea atacului, iar autorităţile iraniene par să ia în serios această revendicare. Separatiştii acuză autorităţile guvernamentale, dominate de persani, de discriminare a minorităţii arabe.

 

Teheranul acuză un regim străin de orchestrarea atacului

Autorităţile de la Teheran au reacţionat virulent, oficialii iranieni acuzând[vi] că „un regim străin” susţinut de SUA ar fi responsabil de atentatul sângeros, potrivit AFP şi Reuters.

Preşedintele Hassan Rohani a acuzat o ţară din Golf (nenominalizată, aliat al SUA) că ar fi în spatele atacului terorist asupra paradei militare din Ahvaz şi a promis un răspuns „teribil”[vii] al ţării sale. El a precizat că Statele Unite vor să provoace insecuritate în Iran şi a acuzat state arabe din Golf, susţinute de SUA, că acordă sprijin financiar şi militar grupurilor etnice arabe anti-guvernamentale, potrivit Reuters. De asemenea, un purtător de cuvânt al FA iraniene a declarat că atacatorii au fost antrenaţi de două state din Golf şi că au conexiuni cu SUA şi Israelul.

Ministerul iranian de externe i-a convocat pe reprezentanţii diplomatici ai unor ţări occidentale (Danemarca, Olanda şi Marea Britanie) pe care Teheranul le consideră că ar acorda refugiu unor reprezentanţi ai mişcării separatiste care a revendicat atacul. Ambasadorii Danemarcei şi Olandei, precum şi însărcinatul cu afaceri britanic au primit „puternice proteste ale Iranului pentru faptul că ţările lor îi adăpostesc pe unii membri ai grupului terorist care a comis atacul”, a indicat un purtător de cuvânt al MAE iranian, citat de IRNA (preluare AFP). „Este inacceptabil ca Uniunea Europeană să nu includă pe lista neagră membrii acestor grupări teroriste atât timp cât aceştia nu comit crime pe teritoriul european”.

Ulterior, potrivit ISNA[viii]  (Iranian Students’ News Agency), ministerul iranian de externe l-a convocat pe reprezentantul Emiratelor Arabe Unite (EAU) pentru „declaraţii insultătoare şi iresponsabile”, însă acesta nu s-a conformat încă cererii.

 

Acuzaţiile lui Rouhani s-ar putea referi la Arabia Saudită, EAU sau Bahrain, aliaţi apropiaţi ai SUA, care percep Iranul drept o ameninţare regională prin sprijinul pe care îl acordă pentru diverse grupuri militante din Orientul Mijlociu (proxy). „Toate aceste ţări mercenare pe care le vedem în regiune sunt sprijinite de SUA. Americanii sunt cei care le-au instigat şi sprijinit cu mijloacele necesare pentru comiterea acestor crime”, a declarat preşedintele iranian.

Ambasadorul Statelor Unite la ONU, Nikki Haley, a condamnat duminică atacul terorist şi a respins acuzaţiile preşedintelui iranian la adresa SUA, menţionând că acesta ar trebui să se concentreze pe rezolvarea tensiunilor interne produse de politica şi acţiunile regimului de la Teheran şi reafirmând că Administraţia Trump nu doreşte o schimbare de regim în Iran.

 

Impact major asupra opiniei publice iraniene

Femei şi copii îngroziţi, alergând la întâmplare printre membrii CGRI care defilau la paradă pe fondul acustic al focurilor de armă au constituit „haosul” transmis live de televiziunea de stat. Imaginile femeilor şi copiilor fugind alături de sau printre soldaţi răniţi, cu uniformele pline de sânge, transmise în direct de televiziune, au avut un impact deosebit asupra populaţiei, exacerbând sentimentele anti-occidentale. Cei mai mulţi dintre iranieni au perceput atacul ca pe ceva personal, o acţiune îndreptată împotriva fiecăruia dintre aceştia.

Atentatul terorist a dominat primele pagini ale ediţiei de duminică a ziarelor iraniene. Cotidianul conservator Kayhan a avertizat că iranienii ar trebui să ceară conducătorilor să facă Arabia Saudită să simtă „palma grea” a puterii ţării. Autorităţile de la Teheran au declarat ziua de luni zi de doliu naţional şi au decis ca toate organizaţiile, băncile, şcolile şi universităţile din Khuzestan să fie închise în această zi.

 

Reacţiile liderilor şi autorităţilor de la Teheran, precum şi ameninţările de răzbunare[ix] proferate de CGRI, accentuează frământările societăţii iraniene generate de consecinţele retragerii SUA din Acordul nuclear iranian şi de reintroducerea sancţiunilor americane la adresa Teheranului. Presiunile americane privind renunţarea de către regimul de la Teheran la întreaga paletă de activităţi „maligne”, inclusiv programul balistic şi sprijinul pentru terorism sub ameninţarea blocării exporturilor de petrol iraniene, precum şi frustrările produse de problemele economice în creştere au fost amplificate de posibilul amestec din exterior în orchestrarea acestei acţiuni teroriste.

 

Cine este responsabil de atacul terorist?

Imediat după atentat şi după luările de poziţie ale liderilor iranieni, cea mai fierbinte problemă a devenit identificarea celor responsabili de atacul terorist. Liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, a condamnat atacul, aruncând vina pe regimurile sprijinite de SUA din regiune pentru „intriga” acţiunii. Ministrul iranian de externe, Javad Zarif, a dat vina pe „terorişti recrutaţi, instruiţi, înarmaţi şi plătiţi de un guvern străin”. În postările sale pe social media, Zarif a precizat că „Iranul luptă împotriva sponsorilor regionali ai terorii şi a coordonatorilor americani ai acestora responsabili pentru un asmenea atac”.

 

Despre mişcarea separatistă "Al-Ahvaziya" nu sunt disponibile prea multe date în spaţiul public, iar gruparea "Rezistenţa Naţională din Ahvaz" era aproape necunoscută până sâmbătă. Autorităţile de la Teheran cred că "Al-Ahvaziya" a fost fondată de Arabia Saudită, care a sprijinit şi antrenat membrii mişcării. De asemenea, deşi se consideră o mişcare naţionalistă, aceasta este acuzată de legături strânse cu gruparea de opoziţie iraniană din exil "Mujahedin-e-Khalq"[x] (MeK, sau Organizaţia Mujahedinilor Poporului din Iran).

Rămâne încă neclară natura relaţionării între "Al-Ahvaziya" şi "Rezistenţa Naţională din Ahvaz", deşi prima a anunţat excluderea celei de-a doua din grupare în 2015.

Arabii reprezintă o minoritate redusă în Iranul în principal persan din punct de vedere al etnicităţii, dar în zona acestora este extrasă cea mai mare parte a producţiei de ţiţei iranian. Din punct de vedere al aspiraţiilor politice, aceştia sunt împărţiţi între cei care vor independenţa într-un stat în limitele provinciei Khuzestan şi cei care urmăresc autonomie într-un Iran federal, democratic.

 

Chiar dacă oficialii iranieni nu au nominalizat direct statele presupuse a fi implicate în organizarea atacului, este de aşteptat ca acuzaţiile acestora să fie direcţionate împotriva Arabiei Saudite şi EAU, presupuse direct implicate[xi] în orchestrarea acţiunii, precum şi împotriva unui eventual sprijin din partea SUA/Israel. Toate aceste ţări au relaţii nu foarte prietenoase cu Teheranul şi s-au declarat în favoarea întreprinderii de acţiuni chiar în interiorul Iranului, pentru a-i limita influenţa regională.

 

De ce acest atac şi de ce acum?

Demersul aflării unor răspunsuri la aceste întrebări impune o scurtă trecere în revistă a indicatorilor privind creşterea amprentei Teheranului în regiune.

 

Teocraţia şiită a început să prindă rădăcini puternice în instituţiile irakiene şi şi-a fortificat poziţiile în Siria. Cel mai îngrijorător pentru Israel, care consideră Iranul drept o ameninţare existenţială, este că cel mai important proxy al Teheranului, Hezbollahul, îşi consolidează poziţiile chiar peste graniţa cu Libanul. Miercuri (19 septembrie), liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah, a anunţat că organizaţia sa a intrat în posesia unor rachete cu precizie crescută, capabile de lovituri de acurateţe în interiorul Israelului.

 

Pe de altă parte, poate o dovadă că orice act violent atrage măsuri de retaliere, este de amintit atacul iranian cu rachete de la începutul lunii asupra unei tabere militare a Partidului Democratic din Kurdistan. Atacul (8 septembrie) asupra unor obiective militare kurde din oraşul irakian Koysinjac (65 km. E Erbil) a fost de anvergură şi brutal: 12 morţi (printre care trei copii şi trei femei) şi 50 de răniţi. Iranul nu a făcut niciun efort să-şi ascundă implicarea. Kurzii au ameninţat cu acţiuni de răspuns, iar două săptămâni au fost probabil o fereastră de timp suficientă pentru cineva pentru a planifica şi pregăti o acţiune de retaliere, chiar împotriva unei ţinte militare (de observat o anume similaritate în termeni de tipologie ţintă, număr de victime şi distribuţia acestora). 

În amestecul exasperant de confuz în prezent al grupărilor de militanţi din Irak şi Siria, a devenit aproape normal ca unele dintre acestea să fie sprijinite de puteri regionale sau internaţionale, inclusiv de către SUA. În această situaţie, o grupare anti-iraniană din Irak, precum cea atacată pe 08 septembrie, ar putea fi de aşteptat să aibă aliaţi în Iran şi chiar „binefăcători” la nivel internaţional, chiar dacă oficial nu există linii de comandă, control şi responsabilitate.

Simplu spus, atacul iranian asupra kurzilor din Koysinjac ar fi putut genera o undă de recul care să activeze militanţi anti-iranieni din interiorul ţării.

Nu există nicio probă că lucrurile s-ar fi întîmplat după acest scenariu, însă, în acest caz, atentatul din Awaz ar trebui să fie sfârşitul poveştii. Dacă lucrurile au stat altfel, Iranul este în căutarea răzbunării.

 

Atacul terorist a avut loc într-un moment în care relaţiile dintre Iran şi Arabia Saudită sunt din ce în ce mai tensionate. Cele două ţări sunt de mult timp blocate într-o confruntare pentru influenţă regională. Autoproclamându-se custozi ai şiiţilor, respectiv suniţilor, în lumea islamică, Teheranul şi Riadul se confruntă prin proxy în regiune (de natură militară, prin susţinerea taberelor armate opozante din Siria şi Yemen, şi politică, prin partidele rivale din Irak şi Liban).

Iranul a acuzat şi mai înainte Arabia Saudită de sprijinirea unor acţiuni teroriste, dar nu atacuri de o asemenea magnitudine. De asemenea, este neobişnuit ca un astfel de atac să aibă loc în interiorul Iranului şi atâţia militari să fie ucişi. Faptul că atentatul a avut loc la o paradă militară dedicată războiului irakiano-iranian în care şi-au pierdut viaţa aproape o jumătate de milion de militari iranieni constituie o lezare gravă a mândriei statului iranian.

 

Atragerea Iranului în capcană?

Dincolo de neclarităţile privind identitatea responsabililor, apare întrebarea dacă nu cumva atentatul a avut ca scop atragerea Iranului în capcana unui conflict armat de amploare (ca urmare a acţiunilor de răspuns pe care la va întreprinde) care, eventual, să genereze o implicare militară a SUA. Deocamdată, în afara acuzaţiilor fără precizarea exactă a presupuşilor responsabili, autorităţile iraniene se păstrează în limitele unei retorici destule de agresive, totuşi, rezervându-şi timpul de a analiza când şi ce măsuri de retaliere vor adopta.

 

Atacul a avut loc cu o zi înainte de plecarea preşedintelui Rouhani spre New York, pentru a participa la sesiunea anuală a Adunării Generale a ONU (18-27 septembrie). Peste câteva zile (27 septembrie), pe timpul sesiunii, preşedintele american doreşte să prezideze o reuniune a Consiliului de Securitate al ONU (SUA asigură preşedinţia CS în luna septembrie) în care, potrivit ambasadorului american la ONU, Nikki Haley, Trump va aborda şi problematica acţiunilor agresive destabilizatoare ale Iranului şi sponsorizarea terorismului de către această ţară.

 

Pe de altă parte, atacul de sâmbătă a servit autorităţilor de la Teheran, reuşind consolidarea legitimităţii regimului şi a sprijinului populaţiei pentru acesta pe fondul problemelor politice şi economice cu care se confruntă în această perioadă. De asemenea, Rouhani va folosi atacul pentru a justifica prezenţa iraniană în diverse zone din Orientul Mijlociu. Deşi, la o primă vedere, atentatul poate fi considerat o atingere gravă a prestigiului forţelor de securitate iraniene, de pe urma acestuia va beneficia în egală măsură şi CGRI, prin consolidarea poziţiei interne şi în regiune.

 

Desigur, atentatul pune punct, cel puţin pe termen scurt, oricăror demersuri diplomatice între Iran, rivalii săi din regiune şi SUA, favorizând escaladarea tensiunilor.Oricine ar fi responsabilul pentru uciderea civililor şi militarilor iranieni pe timpul paradei militare – şi s-ar putea să nu se afle public niciodată –, este posibil ca acesta să fi dat startul unei escaladări periculoase a acţiunilor teroriste.

 

Dacă atacul a fost doar o răzbunare a kurzilor sau a avut cu totul un alt scop veţi afla din următoarele analize ale Monitorului Apărării şi Securităţii.

 



[i] Parada a fost organizată cu ocazia Zilei naţionale a Forţelor Armate iraniene (22 septembrie), care marchează declanşarea de către Irak a războiului cu Iranul (1980-1988).

[ii] Ahvaz (aprox. 1,3 mil. de locuitori) a fost printre oraşele în care s-au organizat importante proteste anti-guvernamentale, pe fondul scăderii nivelului de trai şi secetei prelungite care a afectat toată ţara.

[iii] Al-Ahvaziya este o mişcare insurgentă naţionalistă care militează pentru un stat arab separat în provincia Khuzestan. Al-Ahvaziya este considerată organizaţie teroristă de autorităţile iraniene. A fost înfiinţată în 1999 de Ahmad Mola Nissi şi Habib Yabar Ahvazi, activişti pentru independenţa Khuzestanului (Ahwaz). Gruparea a revendicat mai multe atacuri: 12 iunie 2005- atentat cu 4 bombe, opt morţi şi 75 de răniţi; 24 ianuarie 2006- atentat cu două bombe, nouă morţi şi 46 de răniţi; 16 mai 2015, atac asupra unui birou guvernamental; 3 ianuarie 2017, aripa militară a ASMLA, Brigăzile martirului Al-Nasser Mohiuddin, atacuri asupra a două conducte petroliere din vestul Khuseztanului.

Pe 8 noiembrie 2017, liderul ASMLA, Ahmad Mola Nissi, a fost ucis prin împuşcare în faţa casei sale din Haga (Olanda). Liderul actual este Habib Jaber.

[iv] Yaghub Hur Totsari, a declarat că Rezistenţa Naţională din Ahvaz, o organizaţie-umbrelă a mai multor mişcări armate sepratiste, se află în spatele atacului.

[v] Militanţii SIIL, în paradigma obişnuită, au încercat să-şi asume responsabilitatea atentatului, printr-o postare video on-line (duminică, 23 septembrie) în care doi bărbaţi elogiau beneficiile martiriului în limba arabă, iar un al treilea preciza în farsi că ţinta atacului au fost membrii CGRI. Înregistrarea nu includea nicio referinţă temporală sau la atacul din Ahvaz.

[vi] „Terorişti recrutaţi, antrenaţi şi plătiţi de un regim străin au atacat Ahvaz. [...] Iranul consideră că sponsorii regionali ai terorismului şi stăpânii lor americani sunt responsabili de asemenea atacuri”, a scris ministrul de externe Mohammad Javad Zarif pe contul său de Twitter;

„Iranul va reacţiona rapid şi cu fermitate pentru a apăra vieţile iraniene”, a precizat ministrul de externe, Mohammad Javad Zarif;

„Aceşti terorişti au fost antrenaţi şi organizaţi de două state din Golf. [...] Nu sunt din Daesh sau din alte grupări care luptă împotriva sistemului islamic (iranian), ci au legături cu America şi Mossadul (serviciul israelian de informaţii - n.r.)”, a declarat generalul de brigadă Abolfazl Shekarchi, purtător de cuvânt al FA iraniene citat de agenţia oficială de presă IRNA.

[vii] „Răspunsul Republicii Islamice la cea mai mică ameninţare va fi teribil. Cei care furnizează sprijin în materie de informaţii şi de propagandă acestor terorişti vor trebui să răspundă”, a declarat Rohani, conform unui comunicat publicat pe site-ul său oficial.

[viii] ISNA a fost înfiinţată în decembrie 1999, pentru a prezenta ştiri din mediul universitar iranian. În prezent, acoperă o diversitate de subiecte naţionale şi internaţionale. Editorii şi corespondenţii sunt studenţi, cei mai mulţi voluntari (aproape 1.000). Deşi este susţinută financiar şi de autorităţile guvernamentale, ISNA este considerată de media occidentale a fi una dintre cele mai moderate şi independente agenţii de ştiri din Iran şi este deseori citată.

[ix] Într-un comunicat publicat duminică, CGRI ameninţă că toţi cei care au sprijinit atacul de sâmbătă se vor confrunta „în viitorul apropiat cu o răzbunare mortală şi de neuitat”.

[x] Fondată în 1965 ca organizaţie musulmană de stânga, MeK s-a opus cu înverşunare regimului şahului şi a fost implicată în protestele care au condus la instaurarea Republicii islamice în 1979. Susţinătoare iniţial al fondatorului republicii, ayatollahul Khomeini, după ce liderului său, Massoud Rajavi, nu i s-a permis să participe la primele alegeri prezidenţiale, MeK s-a întors împotriva regimului şi a lansat o serie de atacuri armate pentru răsturnarea regimului, revendicând asasinarea mai multor oficiali iranieni. În replică, autorităţile au declanşat o campanie sângeroasă de eliminare a suporterilor Mek, iar M.Rajavi s-a refugiat la Paris.

Membrii MeK s-au refugiat în Irakul condus de Saddam Hussein, iar în timpul războiului irakiano-iranian a participat la acţiuni armate alături de irakieni. Mek a reuşit o lovitură de imagine în 2002, când a făcut publică existenţa facilităţilor nucleare iraniene.

[xi] Anul trecut, într-un interviu pe postul saudit de televiziune MBC, prinţul saudit Mohammed bin-Salman a declarat că regatul [saudit –n.r.] nu va aştepta ca lupta cu iranienii să se desfăşoare în interiorul graniţelor, ci va acţiona pentru ca aceasta să aibă loc în Iran.