MAS Talks: Povestea locotenentului Vasile Niculescu, pilotul uitat al Marii Uniri, spusă de comandorul (rtr) de aviaţie Ştefan Gheorghe (1)

Indira Crasnea: Cine era locotenentul Niculescu ?

Ştefan Gheorghe: Vasile Niculescu s-a născut în anul 1891 la Fălticeni, judeţul Suceava.

În primele clase primare l-a avut învăţător pe Mihail Sadoveanu, marele nostru scriitor.În 1901-1903. De fapt, părinţii lui Vasile Niculescu voiau să îl facă preot şi să urmeze seminarul teologic.

S-a înscris la seminarul teologic, l-a absolvit cu succes, dar din adolescenţă el era fascinat de zborul păsărilor. Şi visul vieţii lui era să devină aviator, pilot. Drept urmare, în 24 ianurie 1915 el se înscrie la Şcoala de pilotaj de la Băneasa.Urmează cursurile de pilotaj şi tot în 1915, cu zborurile pe care le-a făcut este avansat subofiţer.

Dar, trebuie să vă spun că în august 1915 primise deja brevetul de pilot 61 . La sfârşitul lui 1916 a fost avansat sublocotenent . A fost mutat la Bârlad ca pilot-instructor unde şi-a format elevii ca piloţi.

În 1917 este avansat locotenent .

În 1916 a cerut să meargă pe front.  A mers şi a fost remarcat pentru misiunile pe care le-a îndeplinit, pe care le-a dus împotriva aviaţiei inamice. Făcea parte dintr-o escadrilă de recunoaştere şi bombardament uşor.

IC: Cumva seamănă cu aviaţia de vânătoare

SG: Cumva. El a avut misiuni foarte grele în timpul războiului .

A avut o misiune de recunoaştere unde artileria germană a tras asupra avionului său, aripile au fost lovite, dar mai era şi un avion inamic care voia să-l atace. Numai că în carlingă a avut un subofiţer, Constantin Pârvulescu , care a deschis focul asupra avionului german şi l-a îndepărtat.

Erau zile când ieşea de şase ori în aer pentru lupte cu aviaţia inamică.

A venit 1918 (...) şi s-a pus problema în felul următor : guvernul României se afla la Iaşi, legătura cu Transilvania trebuia făcută şi nu se putea face decât pe calea aerului (...) s-a făcut o selecţie între piloţi şi cel mai indicat a fost locotenentul Vasile Niculescu. (...) cel care trebuia să ducă documentele în Transilvania. Avea şi un însoţitor, un anume căpitan Victor Precup (...) care a făcut parte din armata austro-ungară.

(...) Avionul a fost pregătit. Trebuia să ducă documente , un sac plin. Dar acest sac plin era cu manifeste. Era vorba de Marele Cartier General al României, care la timpul respectiv era instituţia cea mai importantă a armatei pe timpul războiului . Atunci s-a spus că nu poate pleca oricine pe calea aerului.

În afară de sacul cu manifeste era scrisoarea prim-ministrului I.C.Brătianu care trebuia trimisă Consiliului Naţional Român din Transilvania (...) şi încă două scrisori, a doctorului Nicolae Bălan către Vasile Goldiş şi către mitropolitul Vasile Suciu.

Au trecut munţii, la o înălţime de peste 2600 de metri. Atunci aparatura de bord era foarte slabă, nu aveau decât o busolă şi o hartă. Restul zborului s-a făcut la vedere. Şi nici carlinga nu avea cupolă . Deci, au mers pe un ger de -30, -35 de grade la altitudinea respectivă şi atunci au trebuit să se dea pe faţă cu parafină, ca să reziste gerului.

Au trecut munţii. Ordinul de lansare a manifestelor din avion a fost dat de generalul de corp de armată Constantin Prezan, un mare strateg, apropiat de regele Ferdinand (...) în manifeste erau trecute o serie de mesaje pentru populaţie, unde se spunea că „armata română trece munţii să păzească viaţa şi avutul tuturor” celor din Transilvania.

A aterizat pe Câmpia Libertăţii de la Blaj cu urale (...0 Documentele au fost duse la cei în drept, la Vasile Goldiş, la Vasile Suciu.

Seara s-a făcut o şedinţă festivă la restaurantul Patria (...) unde li s-a spus celor doi, Vasile Niculescu şi Victor Precup: „Puteţi să mergeţi înapoi acasă, unde să spuneţi românilor , tuturor, că Transilvania se va uni cu ţara”.

IC: Întorcându-ne la vremea de război, pare că era ca în filme: avionul nu avea carlingă, dacă era frig trebuia să te dai cu parafină , totuşi locotenentul Niculescu, alţi piloţi au avut misuni, au dus lupte aeriene.

SG: Avioanele erau peforate cu artileria de la sol sau chiar din aer şi totuşi au scăpat. (...) Dacă luăm un mare general, care a avut al doilea carnet de brevet , în 1911 , generalul inginer Gheorghe Negrescu (...) în timpul unei misiuni în cel de al doilea război balcanic el a scăpat, a trebuit să aterizeze, iar sublocotenentul care era observator a fost împuşcat chiar în tâmplă. (...) În luptele aeriene, e lupta pentru viaţă şi moarte.

IC: Locotenentul Vasile Niculescu era nu numai talentat, se pare că a fost şi norocos.

SG: Şi norocos. A avut şi alte acţiuni.

(...) Când s-a dus să-şi ia avionul să plece, planurile fiind din pânze pe toată suprafaţa aripilor erau numai iscălituri ale ardelenilor, de bucurie că au adus documentele pentru Marea Unire.

Au decolat , au ajuns la Bacău unde au fost primiţi cu mare entuziasm, iar apoi s-au dus cu documentele la Iaşi, unde le-au predat guvernului român.

În acele documente era trecut că Transilvania se uneşte cu România .

A trecut 1918. Cei doi se aşteptau să fie decoraţi cu Ordinul Mihai Viteazul, clasa a 3a . Dar nu a fost să fie aşa.

Au fost avansaţi mai târziu . Dar în acest ordin, care era foarte important pe Niculescu nu l-au primit. Din punctul ăsta de vedere, a fost puţin cam supărat.

(Va urma)