#MAS TALKS. Mihai Filip, Oves Enterprise: Nu aş vrea să văd racheta Sahara vândută în România de altă companie, de 100 de ori mai scump. | În viitor, războiul nu va fi despre baionete şi tranşee, ci despre long-range

Mai jos, redăm interviul integral.

MAS: Mulţumesc că ai acceptat invitaţia pentru acest interviu cu Monitorul Apărării şi Securităţii. Aş vrea să începem discuţia de astăzi cu racheta Sahara, pentru că, recent, tu şi echipa ta aţi avut acel eveniment de prezentare oficială a acestei rachete de croazieră, prima, am spune noi, rachetă de croazieră produsă în România aproape 100%, pentru că ştiu că motorul turbojet şi senzorii optici, din ce am înţeles, nu sunt produse aici. Spune-ne, te rog, în primul rând, cum a venit ideea producerii unei rachete de croazieră şi, în al doilea rând, numele, de unde vine, pentru că am văzut mai multe comentarii, cel puţin în rândul cititorilor Monitorului Apărării şi Securităţii, cu privire la acest nume ales de voi şi, bineînţeles, dacă a fost testată, unde produceţi componentele...?

Mihai Filip: Bine te-am găsit, în primul rând, şi mulţumesc pentru invitaţie. Deci, practic, vrei să ştii toată istoria Sahara, de unde am început şi unde suntem... Ştii ce am făcut în ultimii ani? Noi tot am testat partea de NEMESIS AI pe diferite vehicule, dacă vrei. Am pus NEMESIS AI să facă misiuni ISR, să facă misiuni de recunoaştere a ţintelor, să zboare în medii unde este Electronic Warfare.

Mihai Filip: Am făcut asta pentru multe companii, am făcut multe demonstraţii pentru diferiţi stakeholders,  dar ne-am dat seama că, oricât de avansat este NEMESIS AI şi platforma noastră de antrenat modele NEMESIS AI, care să facă misiuni specifice, deşi avem, nu ştiu, peste 27 de misiuni, ne-am dat seama că ne trebuie un recipient unde să punem toată această tehnologie.

Mihai Filip: Şi am înţeles foarte, foarte rapid - cum am văzut şi în weekend, apropo de ce s-a întâmplat în weekend - că în viitor războiul nu va fi un război la baionete sau în tranşee, cum vedem acum în Ucraina. Va fi un război despre long range (rază lungă de acţiune). Cam asta e ideea. Asta ne-au spus şi ucrainenii.

Mihai Filip: Ţintele importante sunt între 60 şi 150 de kilometri. Nu prea mai sunt ţinte la 20 de kilometri maxim, unde ajungi cu o dronă quadcopter. Şi atunci am zis: ok, hai să nu facem drone super inteligente, să facem o rachetă de croazieră.  Acum, încă o dată, cum am spus şi în prezentare, nu ne interesează neapărat în sine racheta ca structură, deşi, da, o facem noi, cum ai spus, în România. Cumpărăm motorul în acest moment din Taiwan, Polonia sau Spania. La finalul anului, vom putea testa prima variantă a motorului nostru, hybrid,  pe care îl vom pune pe rachete şi va fi făcut testul românesc şi acei senzorii optici, da, în acest moment, sunt luaţi, împrumutaţi de la parteneri cu care noi colaborăm.

 Dar şi aici discutăm cu companii româneşti care sunt capabile să ne producă acest senzor. Şi să nu neapărat să-i producă, ci să-i integreze într-un singur sistem care să fie pus pe Sahara. Dar, încă o dată, este vorba de tehnologie, este vorba despre inovaţie, nu este vorba despre rachetă în sine. Aşa cum zicea un partener de la o companie de rachete, de altfel, zice: << mă, ai început cu partea grea, partea de inteligenţă. Noi avem partea de rachetă. Dacă vrei, voi faceţi layer-ul de inteligenţă. Şi cam asta este ideea.

Mihai Filip: Practic, am răspuns unei nevoi ale pieţei, am testat foarte multe tehnologii cu foarte mulţi parteneri din acest domeniu şi am dat seama că foarte multe rachete sunt foarte eficiente şi foarte performante, dar nu pot să zboare fără GPS. Am văzut că foarte multe rachete zboară, dar au probleme în identificarea ţintelor şi, practic, am şi răspuns unei nevoi a pieţei pentru că, încă o dată, am testat asta cu alţi parteneri.

Mihai Filip: Numele în sine, aici... colegii de la PR sunt vinovaţi pentru asta. Practic, ei s-au gândit că racheta va fi foarte inovativă, va lovi ţintele, vom şi folosi în viitor, discutăm... şi vom colabora cu statul român şi cu alte state. Inclusiv partea de explozibil va fi modernă, dacă vrei.  Bineînţeles că eu nu pot să intru în detalii, nici nu le ştiu, nu neapărat că n-aş putea intra. Şi ei s-au gândit că, ok, când va lovi racheta, va fi deşert în jurul ei. Cam de aici a fost gândirea de PR, de ce SAHARA.

Mihai Filip: Momentan am testat o dată tehnologia, încă o dată, pe bucăţi, în ultimii doi ani, de la NEMESIS AI. Am testat tehnologia şi pe rachetă în sine. N-am făcut teste, din păcate, în România, n-am avut suficient spaţiu, autorizaţii şi nu  că neapărat  nu s-a vrut lucrul acesta. Deşi suntem deschişi în viitor, sper cât de repede să putem să facem teste la Capu Midia, în România. Am rupt câteva sute de rachete până acum pentru că e destul de complicat să foloseşti tehnologie nouă de printare, de fibră de carbon, să nu faci acea rachetă clasică care durează luni de zile până să o faci. Noi ne lăudăm că, în viitor, vom putea printa full 3D o rachetă de croazieră în 24 de ore. Bineînţeles, nu se poate chiar în acest moment, dar şi rachetele pe care le testăm acum le printăm. Practic, AI-ul va face toată partea de zbor şi corecţia de zbor, să nu fie prea agresiv zborul ca să afecteze structura rachetei în sine. Deci, încă o dată, e vorba de inovaţii, inovaţii, inovaţii, despre metode noi de a zbura, metode noi de a identifica, metode noi de a produce racheta în sine. Totul este nou şi inovativ.  Şi încă o dată, cum am spus, s-a văzut, că este o mare nevoie.

 MAS: Vorbeai la început despre partenerii din Ucraina şi, ca să nu existe neclarităţi, în acest moment, Oves Enterprise produce această rachetă în parteneriat cu cineva? Sau sunteţi voi şi o produceţi în baza lecţiilor învăţate, să spunem, de pe câmpul de luptă din Ucraina?

Mihai Filip: Cred că nu este în momentul de faţă o regiune, nu ştiu, nu poţi să ai parteneri mai buni decât cei din Ucraina în acest moment, companii din Ucraina. Am învăţat foarte multe lecţii de la ei, colaborăm strâns cu ei, ne sfătuiesc şi noi pe ei, la rândul nostru, cum ar trebui să abordeze tehnologia şi provocările pe care le au, dar şi noi, când avem o provocare tehnologică, discutăm cu ei. Când vine vorba de drone şi acest război modern, sunt mult mai avansaţi decât noi şi ei au knowledge; sunt acolo. Se întâlnesc zilnic problemele pe care noi probabil nu le-am avut niciodată. Am zis tot timpul: nu poţi dintr-un birou frumos cu climă şi aer condiţionat să iei decizii despre cum zboară rachete de croazieră. Ai nevoie de oameni pe câmpul de luptă care să vină cu feedback real şi cu input real la ce urmează să se construiască.

MAS:  Ne spuneai mai devreme că au fost testate componentele acestei rachete separat. Urmează o testare la Capul Media, vă aşteptaţi la asta, ca să fie pentru toată lumea clar că încă nu a fost testată în întregime,  iar datele acelei rachete, datele oficiale transmise de voi prin comunicatele de presă, sunt datele pentru care componentele au fost proiectate şi urmează testarea în întregimea acestei rachete...

 Mihai Filip: Aici sunt mai multe verticale. Deci, racheta în întregime cu toate sistemele încă nu a fost testată. Racheta în sine a fost testată cu diferite componente.  Ştii cum e? Faci mariajul, dacă vrei, între cele două componente, între racheta de croazieră, care a zburat şi zboară cu acele specificaţii, nu doar componentele au acele specificaţii. Dar noi, acum, practic, încercăm în această rachetă să punem toată inovaţia despre care am discutat şi, cumva, racheta să facă o misiune completă. Să fie exact cum vrem noi, cu toate componentele, să fie full pilotată de AI, şă facă o misiune completă.  Ea zboară, au fost testate vitezele din punct de vedere aerodinamic, în continuare testăm, dar, încă o dată, o rachetă completă, full, pe care să o poţi vinde, va fi gata la finalul anului.

MAS:  Şi toată racheta şi celelalte produse ale voastre sunt produse acum, componentele şi totul, la Cluj. Înţelegem şi că la un moment dat aţi avut planuri de a deschide inclusiv o fabrică undeva pe lângă Bucureşti, nu?

Mihai Filip: Da. Sunt produse la Cluj şi Bucureşti, de fapt. N-am mai deschis fabrica de la Bucureşti pentru că, dacă totul este ok, sper, în vară, să începem construcţia fabricii noastre aici, în Cluj-Napoca, pentru că ne-am gândit mai mult unde ar trebui să o facem şi unde poate să fie mult în controlul nostru şi unde avem suficienţi ingineri. Bineînţeles, cunoscându-ne bine ecosistemul din Cluj, cel universitar şi aşa mai departe, am luat decizia să nu mai facem lângă Bucureşti, să facem una mai mare şi mai puternică aici, în Cluj. Sper că, la mijlocul anului, să ne putem lăuda cu faptul că am săpat prima groapă în construcţia fabricii.  Va fi o fabrică cu centru de cercetare, cu multe alte lucruri inovative, cu data center-ul propriu. Deci, va fi practic un complex dacă vrei, nu doar o fabrică, nu e o hală. O vom face. Sperăm că va merge totul în conformitate cu planul.  În continuare luăm toate opţiunile în calcul, inclusiv în a produce în afară României, chiar dacă vrem să fie 100% românească.

MAS: Am văzut la evenimentul de prezentare oficială a acestei rachete mai multe persoane şi din domeniul apărării, de pe la minister, persoane din instituţiile de forţă. Ai văzut, ai simţit interes din partea României şi mă refer aici, bineînţeles, la Ministerul Apărării Naţionale, faţă de această rachetă, faţă de tehnologia pe care o are această rachetă?

Mihai Filip: Să ştii că este interes. Acum, bineînţeles, în continuare ne blocăm birocratie şi procese Dar interes este. Cu siguranţă, ei vor să vadă capabilităţile acestei rachete. De aici şi invitaţia lor.

Suntem invitaţi şi au spus să ne putem baza pe ei oricând să testăm cu ei, să lucrăm împreună, să ne dea feedback-ul lor, ceea ce, sincer, puţin m-a surprins. Adică a fost un feedback foarte bun şi a fost foarte deschiş, ceea ce nu se întâmpla, în urmă cu câţiva ani. Este interes. Acum, sincer, nu cred că au neapărat în plan achiziţia acestor rachete sau nu cred că au undeva un buget pentru aşa ceva, dar, cel puţin, putem să ne bazăm pe knowledge-ul lor şi pe testarea împreună cu ei, pentru că, la un moment dat, e aşa cum am spus, avem nevoie de experţi în domeniu şi cine poate să fie mai expert decât MAPN-ul?

 MAS: Am văzut, la un moment dat, în cadrul acestui eveniment, directorul ROMARM, care spunea că ţi-a propus chiar să colaborezi cu unele companii din industria naţională de apărare spre producerea acestei rachete şi de ce nu şi pentru alte proiecte şi, că tot a venit vorba de buget, cum aţi obţinut finanţare sau de unde vin banii pentru producerea acestei rachete? Pentru că sunt întrebări pe care, bineînţeles, românii şi le pun...

Mihai Filip: Într-adevăr, domnul director de la ROMARM ne-a propus să folosim infrastructura ROMARM, un lucru care o luăm în calcul şi acum, cu siguranţă vom folosi partea de testare. Cu legislaţia din România nu pot să testezi ce vrei, unde vrei, când vine vorba de astfel de dispozitive, şi cu atât mai mult când vine vorba de dispozitive care pot exploda. Cu siguranţă vom colabora cu ei şi vom lucra cu ei pe această verticală, când vom ajunge în acel punct în care vom testa partea explozivă. Luăm în calcul şi unele fabrici care ni le-au propus, care am înţeles că aveau experienţă în trecut în producerea rachetelor. Dar da, vom lua în calcul şi aceste discuţii. Chiar ne-a propus să coproducem cu ei această rachetă de croazieră, ceea ce încă o dată, nu cred că varianta aceasta e iniţială, dar, ulterior, o variantă probabil mai cost-efficient sau o variantă mai utilizabilă în România.

Mihai Filip: Da, putem să ne gândim să coproducem cu ei la ROMARM. Până acum, finanţarea a venit din cash-ul propriu la fiecare produs al nostru pe care l-am făcut. Abia acum avem oferte concrete şi oferte concrete de la investitori şi fonduri de investiţii, că nu sunt doar fonduri de investiţii, sunt şi family office şi alte structuri şi investitori privaţi.

Care vor să discutăm şi vor să intre cu un efort financiar în produsul nostru, dar până acum cash-ul propriu ne-a asigurat dezvoltarea acestei rachete. Tot timpul am spus, noi, în România, avem foarte mulţi oameni smart, avem foarte multă tehnologie, ştim să facem tehnologie şi, cel mai important, ştim să facem tehnologie ieftină,  pentru că astfel de rachetă să o faci, adică R&D-ul pentru ea, în America, te-ar costa cel puţin de 10-20-50 de ori mai mult decât o putem face noi în România.

MAS:  Cam cât ar costa o rachetă, să spunem? Deşi, ştiu că este prematur să dai un preţ, dar aproximativ cam cât ar costa o rachetă, să spunem, odată produsă?

Mihai Filip: În funcţie de senzorii pe care îi are la bord, va costa aproximativ la 150 de mii de euro. Bineînţeles, dacă se vor instala sisteme speciale sau antene speciale de aperturi sintetice sau altceva, atunci costul se ridică şi poate să meargă şi la 400-500 de mii de euro bucata.  Dar noi vrem să fie uşor de produs, producţie scalabilă, adică să poţi pune 10 containere la graniţă şi să poţi produce 100 de rachete pe noapte şi, cel mai important, să fie cost efficient. Nu poţi să ai preţul de 500 de mii de dolari o rachetă, pentru că nu mai eşti competitiv.  Noi, din contră, odată cu creşterea producţiei, vrem să scădem preţul, să ajungem undeva până la 70 de mii de euro o rachetă.

MAS: Vorbeam mai devreme şi despre drone. Ştiu că noi prima dată când am vorbit, prin 2023 cred, vorbeaţi despre Hyper Drone, acea dronă de deminare, şi spuneai că, la momentul respectiv, produceaţi în jur de 9 tipuri de drone sau sisteme pentru aceste drone şi, aşa cum spui şi tu, în ziua de astăzi, dronele sunt extrem de importante: vedem în Ucraina, am văzut şi în weekend în Orientul Mijlociu, chiar Statele Unite ale Americi au transmis, ieri, că au folosit pentru prima dată dronele Lucas, produse pornind de la modelul, culmea, iranian Shahed.  Deci sunt foarte importante. Spune-mi, acum, în materie de drone, ce produce compania şi care sunt planurile pe viitor?

Mihai Filip: În acest moment, noi producem doar drone mici. Producem şi fixed-wing, dar şi drone quadcopter de diferite dimensiuni pentru diferite misiuni. Tot ce facem acum este mai mult pentru partea de inovaţie, adică zburăm drone fără radio şi fără GPS ca să testăm tehnologii. Zburăm drone pe tot felul de senzori speciali, care să ne ajute pe noi în dezvoltarea ulterioară a produselor de inovaţie. Acum credem că nu este neapărat în interesul nostru să producem drone ieftine şi la cantităţi mari, cum fac oamenii din Ucraina, pentru că, sincer, nu este un business fezabil pentru mine, din acest punct de vedere. Aşa că încercăm să facem produse mai de nişă, evoluate tehnologic, nu drone drone pe care le poate face cineva în garaj, că nu asta ne dorim să facem.

Hyperdrone era produsă de o companie a noastră din UK. Această companie a vândut-o, iar, în acest moment, deminează unele zone de pe glob. Sunt zone unde este folosită. Dar da, inclusiv avem alături de partenerii noştri şi noi o discuţie, chiar ieri vorbeam, să îmbunătăţim capabilităţile unei  drone Shahed-like, aşa cum ziceai de Lucas. Se vor produce şi la noi, asta pot să vă zic de către unii dintre partenerii noştri se vor produce în România astfel de drone. Sper în două săptămâni să poată băieţii să ne arate şi noi o drone.  N-am văzut-o, încă, nici eu măcar. Şi noi vrem să facem parte de intelligence. Încă o dată, ţelul nostru şi scopul nostru este să facem sisteme smart. Aşa cum am zis şi în prezentare, nu mai este vorba cine are cea mai mare bombă, ci cine are cel mai inovativ sistem,  iar noi asta avem. Avem inovaţie, inteligenţă şi autonomie

MAS: Am văzut că vorbeşti despre sisteme inovative şi ştim că, în acest moment, la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, se derulează mai multe programe de înzestrare. Sunt peste 20 de programe. De altfel, ştim acea listă SAFE, unde sunt incluse nişte sisteme autonome; sunt sisteme de loitering şi de supraveghere. Am putea să vedem produse Oves Enterprise în Armata Română în viitor?

Mihai Filip: Pot să vă spun doar că am aplicat, că suntem la curent cu tot ce se întâmplă acolo, că păstrăm legătură cu acea echipă, cred că sunt nişte SAFE Task Force, nu mai ştiu, au un nume. Sunt super ok oamenii, sunt super transparenţi şi vor câte multe companii care să aplice aceste proiecte. Acum, bineînţeles, eu am o problemă întotdeauna, cu - aşa cum le zic eu - PDF companies, pentru că mulţi vor să aplice, dar, de fapt, au două PDF-uri, nu chiar au tehnologia. Şi atunci sper să nu ajungem în punctul în care dintre cele 20 de companii, sau câte or fi cele care au aplicat, să poată să producă doar 3, pentru că nu va fi un proiect în care eu vă iau o bucată, va fi cumva un efort comun al mai multor companii care produc drone sau care fac inteligenţă, care vor lua o bucată din acest proiect.

 Acum încă o dată, ce mi se pare în neregulă, dacă vreţi, este faptul că multe companii se bazează pe fonduri SAFE să salveze compania, nu se bazează pentru a creşte sau a face o nouă verticală. Până la urmă, trebuie să înţelegem că SAFE este în împrumut garantat de stat, nu este un colac de salvare şi nu este un grant. Eu sper din suflet să fie tehnologie românească, sper să fie cât de multe companii româneşti. Noi ne bucurăm de orice produs pe care îl vedem că este făcut în România. Aşa cum am zis, cred că va fi un efort comun şi abia aştept să văd şi restul companiilor care sunt pe acea listă. Nu le ştiu, nu ştiu lista. Ce pot să vă zic e că doar da, noi am aplicat şi aşteptăm un răspuns. Să vedem. Am zis că va fi partea de contractare până la finalul lunii mai, dar voi putea  spune în curând care sunt paşii.

MAS:  Ce părere ai despre abordarea Ministerului Apărării Naţionale în ceea ce priveşte zona asta de dezvoltare de drone? Aşa cum spuneai mai devreme, ai fost şi în Ucraina, ai parteneri acolo cu care te consulţi. Ai fost vreodată consultat de oameni din Ministerul Apărării Naţionale în ceea ce priveşte zona aceasta de dezvoltare de drone şi sisteme pentru drone, contradrone şi aşa mai departe?

 Mihai Filip:  Cât de sincer vrei să fiu? Ideea este în felul următor. Este acum un nou val de miniştri şi de oameni în MApN care sunt deschişi şi au înţeles că, înainte, inovaţia venea de la armată şi mergeam privat. Acum, oamenii au înţeles încet că inovaţia vine din privat şi mergem înspre armată. Şi, mai nou, recent, avem feedback la nivel de ministru, la nivel de MApn că sunt interesaţi, sunt dispUşi să ne consultăm, Ne invită la dialoguri tot mai des, ceea ce poate să mă bucure. În trecut, nu se întâmpla asta şi era frustrant pentru noi să fim consultanţi pentru cei din Ucraina sau pentru colegi, parteneri din alte ţări, dar să nu putem să avem şi noi inputul nostru, feedbackul nostru în ţara noastră. Eu sper că se va schimba. Mesajul este unul pozitiv, cel puţin, ce am văzut de la evenimentul nostru de lansare. Sper că se vor schimba lucruri şi că vom fi consultanţi, pentru că, da, încă o dată: avem experienţă. Tehnologia noastră este battle-proof. Totul este testat şi abia aşteptăm să se bucure România, în primul rând, de tehnologia pe care o facem. N-aş vrea să văd că Sahara ajunge sub un alt nume să fie vândută în România de 100 de ori mai scumpă.

MAS: Spune-ne,  acum, te rog, mai multe detalii despre companie, în acest moment. Câţi angajaţi are acum Oves Enterprise? Înţelegem că produceţi aşa cum spuneai, în Cluj şi în Bucureşti. Care sunt planurile de viitor? Vă gândiţi să dezvoltaţi sisteme şi pentru alte tipuri de echipamente?

Mihai Filip: Noi, în momentul acesta, avem undeva la peste 250 de colegi. Nu neapărat ne-a crescut numărul de colegi, deşi sunt peste 250, sunt vreo 300-300 şi ceva, s-a schimbat practic expertiza pe care o au. Dacă înainte erau strict software developer, acum vorbim de programator cu experienţă în avionics. Dacă înainte vorbeam de project manager, acum vorbim despre project manager care vin din zona de space sau luaţi de la companii care sunt top în Statele Unite pe zona asta de space sau de sateliţii. Deci, cumva, nu neapărat am crescut numărul şi nu vrem să-l creştem apropo de planurile de viitor, din contră vreau să-l scad, pentru că mi se pare că de multe ori avem prea mulţi oameni şi nu cred că ai nevoie de sute şi mii de oameni ca să faci inovaţii neapărat, ci ai nevoie de oameni capabili. Aşa că se schimbă practic lista de oameni pe care îi avem în companie.

 Nu m-aş fi gândit acum trei ani sau cinci ani că voi avea trei piloţi în companie. Am trei piloţi care au rolul de a pilota. Deci, cumva, s-a schimbat ceea ce avem în companie. În continuare, vom construi sisteme inteligente, vom veni şi cu versiuni noi la Sahara medium range şi long range. Vom face şi alt fel de rachete de croazieră şi facem R&D-uri chiar şi pentru rachete hipersonice. Iar legat de produsul pe care voi insista în viitorul apropiat, sper să îl începem în acest an. Este zona de sateliţi şi spaţiu. Vrem să construim propriul nostru satelit. Lucrăm deja la asta. Deja prototipăm.

 Sper să putem ieşi cât curând cu un vizual pe ce vom construi şi ce va putea să facă satelitul nostru.

MAS:  Când vorbeşti despre angajaţi, vorbeşti despre angajaţi full-time, despre contractori, nu? Cred că numărul a crescut destul de mult în ultimii ani, din 2023, cred că aveaţi câteva zeci, nu?

Mihai Filip:Da, am crescut oricum, acum cred că suntem încă la acelaşi nivel de un an, încoace, un an şi ceva. S-a mai redus zona comercială, dar dacă spunem o zonă de apărare. Cumva, în continuare, avem mai multe verticale în companie şi cumva am jonglat între verticalele sau companiile interne şi am jonglat cu numărul de oameni. Dacă a scăzut partea comercială, am crescut pe partea de embedded systems; dacă am scăzut acolo, am crescut pe partea de avionics şi tot aşa, în funcţie de unde avem demonstraţii, de care e nevoia urgentă şi care e roadmap-ul companiei. Şi vor veni demonstraţii interesante şi proiecte noi pe care le finalizăm acum pentru partenerii noştri. Sper din suflet să pot să le fac publice. Chiar a zis când am lucrat de la PR că ar fi interesant să putem face publice sau chiar să arătăm demonstraţiile noastre reale către voi şi către toată lumea.  Insistăm pe acest lucru cu clienţii, cu partenerii şi eu zic că da, nu ştiu unde te duce inovaţia. Cumva, noi ştim să dezvoltăm partea asta de NEMESIS AI. Creşte în continuare. A ajuns foarte avansat. Acum, când va fi nevoie să punem NEMESIS AI pe un avion sau pe o barcă, asta încă nu ştiu. Nu că n-am fi făcut-o deja, dar nu ştiu. Probabil peste 3 luni ne auzim şi zic că avem noua barcă cu NEMESIS AI.

MAS:  Poţi să ne dai exemplu de câteva ţări care folosesc în acest moment NEMESIS AI pe diverse echipamente?

Mihai Filip: În principal, sunt ţările europene, aceleaşi cunoscute. Avem tot felul de parteneriate, chiar avem unele demonstraţii, în viitorul foarte apropiat, cu Statele Unite, dar, în principiu, sunt aceiaşi jucători unde sunt banii: Statele Unite, Germania, Franţa, Italia.

MAS:  Deci puteam spune că NEMESIS este în dotarea altor armate la nivel internaţional?

Mihai Filip:  Este la nivel de testare pentru alte armate. Nu neapărat testarea la toată tehnologia NEMESIS AI este un conglomerat mare de tehnologie.