#MAS TALKS: Generalul (rez.) Dorin Toma: Un tânăr ofiţer nu mai are posibilităţi să-şi identifice corect un traseu, o carieră | În caz de conflict ca în Ucraina, România nu se poate apăra independent. E nevoie de schimbare de paradigmă: cine crede că vom face manevre cu tancuri, se înşală

Idei principale:

- „A fost o mare provocare pentru Armata României să se transforme de la vechea armată de conscripţii, după modelul tratat de la Varşovia, la ceva nou, cu totul şi cu totul deosebit”;

- „Un tânăr ofiţer nu mai are foarte multe posibilităţi de a-şi identifica corect un traseu, o carieră pentru a accede, la un moment dat, la cele mai mari poziţii”;

- „A lipsit leadershipul, au lipsit liderii care să convingă societatea, să convingă instituţiile care au responsabilităţi în domeniul securităţii şi apărării naţionale, să performeze mai bine, să-şi accelereze programele de înzestrare, să-şi echipeze, să-şi doteze mai bine soldaţii, să recruteze mai mult personal”;

- Armata americană are capacitatea de a ajuta România în caz de conflict, problema este de decizie politică;

- Avem o problemă majoră când vine vorba despre infrastructură, în caz de conflict;

-„Într-un scenariu periculos sau cel mai periculos scenariu, într-un scenariu tip Ucraina, să spunem, e clar că nu avem capacitatea independentă, capacitatea de a da o ripostă hotărâtă”;

- E nevoie de o schimbare de paradigmă.  Cine crede că o să facem manevre cu tancuri sau cu grupări mari de forţe, se înşală amarnic;

- Despre SAFE: „senzaţia mea este că nu se concentrează exact pe a rezolva problemele urgente, presante”;

- „la noi nu există această abordare, tot timpul de a experimenta, de a oferi flexibilitate, libertate de acţiune, de gândire comandanţilor”; Birocraţia nu permite comananţilor să vină cu idei noi;

-Despre serviciul militar voluntar: „cu o pregătire militară de bază de patru luni, nu-ţi poţi atinge aceste obiectiv”/ Nu se poate să ai patru luni pentru toată lumea, fie că eşti ofiţer, subofiţer, de comunicaţii şi informatică, infanterie sau pur şi simplu soldat... Este absurd. Nu are sens;

- Despre necesarul României pentru un posibil conflict: „pe termen mediu-lung, să ne propunem – cel puţin ce am identificat acum 5-6 ani de zile – să ajungem la această cifră de 120.000 de oameni”;

Redăm mai jos interviul integral.

MAS: Recent aţi trecut în rezervă şi, pentru că ştiu că aveţi o carieră impresionantă şi o vastă experienţă militară, aş vrea să vă rog să ne spuneţi, de fapt, să vă rog, întâi, să ne descrieţi în câteva cuvinte cum a fost viaţa de militar în Armata României şi, bineînţeles, cum s-a schimbat mediul de securitate în regiune şi mai ales în România, cu siguranţă, în ultimii ani.

Generalul (rez.) Dorin Toma:  Care era viaţa de militar? În toată această perioadă, din anul 1990, când am absolvit Academia Militară, şi până în anul 2025, am trecut prin toate aceste schimbări, care s-au produs în Armata României şi nu numai în armată, ci şi în societate. Îmi aduc aminte că, în 1989, ca elev în Academia Militară, am participat efectiv la Revoluţia din decembrie 1989 şi am constatat, ca luptător, ca soldat la vremea respectivă, carenţele în ceea ce priveşte comandă-control, organizarea armatei, că leadership-ul existent la vremea respectivă în armată, la nivel tactic, la nivelul la care eram, deşi, eram putem spune, o formaţie de elită, inclusiv pe vremea aceea a Armatei României, vorbim de Academia, Şcoala Militară de Ofiţeri, cum se numea pe vremea respectivă.

Generalul (rez.) Dorin Toma: Apoi, în tot acest proces de transformare, cu Parteneriatul pentru Pace, participarea la misiuni internaţionale ale Armatei României pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial...am avut privilegiul şi onoarea să particip în Albania, în prima dislocare a unui batalion de infanterie într-o misiune de menţinere a păcii, în Angola, o provocare la vremea respectivă şi de logistică, şi pentru instruire, nu ştiam despre ce este vorba, ce înseamnă menţinerea păcii, efectiv. Eram foarte departe de casă; legătura cu familia, cu România, se asigura foarte, foarte greu, deci, o serie întreagă de provocări. Apoi, în Albania, în 1997, când au avut acolo loc tot felul de turbulenţe şi participarea la acea misiune OSCE la vremea respectivă, în principal, misiunea a fost de creare a unui mediu de securitate propice pentru organizarea unor alegeri libere şi a fost provocatoare misiunea aceasta. Sunt şi satisfacţii personale că, până la urmă, situaţia acolo s-a stabilizat.

Generalul (rez.) Dorin Toma: Albania acum este ţară membră a NATO, probabil, în viitor apropiat, va fi şi stat membru al Uniunii Europene. Şi, bineînţeles, ulterior, la nivelul la care eram eu la vremea respectivă, am participat la acest proces de transformare al Armatei Române pentru a se putea integra în structurile Alianţei Nord-Atlantice. A fost o mare provocare pentru Armata României să se transforme de la vechea armată de conscripţii, după modelul tratat de la Varşovia, la ceva nou, cu totul şi cu totul deosebit.

Generalul (rez.) Dorin Toma: Au fost multe tragedii pentru foarte mulţi militari, colegii mei, unii au trebuit să părăsească sistemul. Şi, bineînţeles, ulterior, odată cu deschiderea misiunilor, operaţiilor din Afganistan, din Irak, am avut privilegiul, oportunitatea să particip la astfel de misiuni şi ca ofiţer de stat major şi comandant în diferite poziţii şi pot să spun că a fost o experienţă atât personală, cât şi profesională deosebită. Participarea la aceste misiuni, diferite perioade de operaţii, atât pe poziţii de ofiţer de stat major, cât şi de comandant al diferitelor structuri care au fost dislocate în Afganistan.

Generalul (rez.) Dorin Toma: Am încercat, în toţi aceşti 35 de ani, să-mi construiesc o carieră după un model. A existat, la un moment dat, această intenţie, dorinţă de a se construi, a se urma cariera militară după un model NATO, aşa încât să ofere o perspectivă ofiţerilor, în primul rând, dar şi subofiţerilor pentru evoluţia în carieră. Dar, din nefericire, odată cu trecerea timpului, toate aceste iniţiative au dispărut, într-un fel, să spunem.

Generalul (rez.) Dorin Toma: Din nefericire, la ora actuală, un tânăr ofiţer, probabil, zic eu, nu mai are foarte multe posibilităţi de a-şi identifica corect un traseu, o carieră pentru a accede, la un moment dat, la cele mai mari poziţii, în sistemul militar românesc. 

MAS: De ce credeţi că nu s-a putut stabili acest model despre care vorbiţi? 

Generalul (rez.) Dorin Toma: Nu ştiu, chiar mie este foarte greu să înţeleg de ce ceea ce s-a iniţiat atunci, la nivelul anului 2004-2005, chiar şi mai devreme, de a se introduce un management al carierei militare, de a se introduce instituţia managerului de carieră, ofiţer cu expertize, experienţă într-un domeniu de resurse umane care să monitorizeze ofiţerii, personalul militar, să-l direcţioneze, să-l consilieze în carieră pentru a-i evalua permanent potenţialul...nu s-a implementat, până la urmă, niciodată, un alt standard de performanţă. A fost, probabil, din multă comoditate, din lipsa de dorinţă de a eficientiza activitatea de resurse umane în Armata României. E o problemă de leadership, de cele mai multe ori.

Generalul (rez.) Dorin Toma: Eu cred că cea mai mare problemă a oricărei organizaţii, în special când vorbim de organizaţii militare, este leadershipul, nu resursele, echipamentele, procedurile, ci leadershipul este cea mai importantă problemă. Cu un leadership competent, organizaţia poate performa, indiferent de mijlocul pe care, la un anumit moment, îl are la dispoziţie. 

MAS: Vorbeaţi despre aceste misiuni la care aţi participat. Ulterior, a venit şi intrarea în NATO, bineînţeles, când s-au schimbat foarte multe lucruri spre bine, cu siguranţă. Însă, în ultimii ani, am avut parte de multe provocări, cea mai mare dintre acestea fiind războiul din Ucraina şi multe alte conflicte, să spunem, unele îngheţate, altele nu, din regiune. Cum aţi simţit dumneavoastră aceste schimbări de securitate? 

Generalul (rez.) Dorin Toma: E clar că mediul de securitate, cel puţin în partea asta de lume, în Europa, şi în particular, pe flancul estic al NATO, să spunem aşa, s-a schimbat profund. Şi nu s-a schimbat începând cu 2022, ci începând cu 2014, poate şi anterior anului 2014, când Federaţia Rusă a ocupat Crimeea şi teritorii în estul Ucrainei, în Donbas. Au existat intenţii, la nivelul societăţii româneşti, leadershipului românesc, armatei române, de a se alinia cumva, de a face faţă acestor provocări, chiar începând cu anul 2014 sau după evenimentele din anul 2014. Dar efectele pe care le-am obţinut noi ca societate şi organizaţia militară au fost modeste.

Generalul (rez.) Dorin Toma: Speranţa a fost că, odată cu evenimentele nefericite din februarie 2022, atacul, agresiunea asupra Ucrainei, tot acest proces de adaptare la mediul de securitate se va accelera nu numai la nivelul armatei, ci şi la nivelul întregii societăţi. Din nefericire, nu s-a întâmplat, pentru că, până la urmă, este vorba de acelaşi lucru. A lipsit leadershipul, au lipsit liderii care să convingă societatea, să convingă instituţiile care au responsabilităţi în domeniul securităţii şi apărării naţionale, să performeze mai bine, să-şi accelereze programele de înzestrare, să-şi echipeze, să-şi doteze mai bine soldaţii, să recruteze mai mult personal.

Generalul (rez.) Dorin Toma: Deci, în absenţa unor lideri responsabili şi cu viziune, procesele se derulează aşa cum se derulează, cu o anumită stângăcie, cu foarte multe întârzieri, cu foarte multe proceduri care, de fapt, ascund lipsa de acţiune, lipsa de viziune. 

MAS: Se vorbeşte în ultima perioadă, nu doar în România, ci şi în Europa, despre parteneriate, aliaţi, importanţa aliaţilor potriviţi. Şi în România s-a accentuat foarte mult parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii, care reprezintă, până la urmă, o garanţie a securităţii României.  Într-un eventual scenariu, să spunem, în care România ar fi partea unui conflict, dumneavoastră, credeţi că americanii, trupele americane, ar sări în ajutorul României? Pentru că s-a pus această problemă, am văzut, şi într-un sondaj recent, la nivelul societăţii româneşti, părerile sunt împărţite. 

Generalul (rez.) Dorin Toma: Eu pot să mă raportez la propria mea experienţă şi la dialogurile pe care le-am purtat cu diferiţi comandanţi, lideri americani, militari. Ştim foarte bine că, după evenimentele din februarie 2022, Armata Americană a dislocat trupe foarte rapid pe teritoriul României, tocmai pentru a sprijini efortul de descurajare pe care, într-un fel sau altul, Armata Română încerca să-l organizeze.

Generalul (rez.) Dorin Toma: Deci, capacitatea logistică, să spunem, de dislocare, în timp foarte scurt, există. Problema este de decizie politică, nu neapărat de decizie militară. Adică Armata Americană, dacă discutăm strict de Armata Americană, are capacitatea de a disloca rapid, atunci când este nevoie, efective importante. Se demonstrează şi acum cu ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, se întâmplă în termen foarte scurt, în termen de câteva săptămâni. Grupări navale au fost dislocate foarte rapid, în măsură să intervină, să desfăşoare operaţia amplă, aeronavală în zonă. Deci, nu se pune problema de capabilităţi militare sau de decizie militară.

Problema este de decizie politică: dacă reuşim politic să convingem Aliatul strategic să intervină într-o situaţie de criză, indiferent ce fel de criză, în sprijinul României, în afara cadrului aliat NATO.

MAS: Şi credeţi că în acest moment se convingea?

Generalul (rez.) Dorin Toma:  Nu vreau să intru în discuţii de ordin politic. Fiecare îşi poate forma apropia opinie pe subiectul acesta. Dar, din perspectivă militară, s-a demonstrat. Sunt multe lucruri de făcut când discutăm despre infrastructură. Şi aici, de fapt, este slăbiciunea majoră, dacă e să vorbim de ceea ce priveşte partea de apărare naţională. Infrastructura pe care trebuie să o punem noi ca naţiune gazdă la dispoziţia partenerilor, fie că vorbim în cadrul aliat, în cadrul NATO, fie tip coaliţie, să spunem. Statele Unite, de exemplu, îşi dislocă temporar pentru a descuraja, de exemplu, efective suplimentare sau substanţiale pe teritoriul României.  Noi trebuie să-i punem la dispoziţie infrastructura, de la căi de comunicaţie, puncte obligate de trecere, zone unde să se poată dispune aceste forţe, depozite unde să se poată depozita materialele, muniţiile şi aşa mai departe.

Generalul (rez.) Dorin Toma: Dar aici suntem destul de precari. Şi ştim foarte bine că, în trecutul recent, au fost discuţii ample pe subiectul ăsta, mai ales când s-a pus problema dislocării elementului din armata franceză, structurii armatei franceze pentru participarea la diferite exerciţii. Tocmai era scopul de a demonstra această dislocare rapidă şi deplasare sau integrare pe teritoriul României pentru a participa la diferite activităţi de descurajare.

MAS: Credeţi că, în acest moment, pentru că vorbeam mai devreme de posibilitatea unui conflict, să sperăm că nu ajungem acolo, dar ştiţi că sunt discuţii acum, diverşi şefi de stat major din armate europene au spus că există această posibilitate ca Rusia, în viitor, să pornească încă un război în Europa. Să spunem, într-un scenariu, România, credeţi dumneavoastră că ar fi acum pregătită să facă faţă unui conflict, aşa cum vedem în Ucraina, un război modern, sau cum vedem chiar şi în zilele acestea în Orientul Mijlociu, în Iran, Israel şi în alte ţări? 

Generalul (rez.) Dorin Toma: Nu, dacă discutăm strict de capabilităţi militare, independent, să spunem, să acţionăm într-un scenariu, cel mai periculos, întotdeauna un militar trebuie să ia în calcul toate scenariile posibile şi să le pună la dispoziţia decidentului politic, în principal. Deci, într-un scenariu periculos sau cel mai periculos scenariu, într-un scenariu tip Ucraina, să spunem, e clar că nu avem capacitatea independentă, capacitatea de a da o ripostă hotărâtă, şi tocmai de aceea, când discutăm de apărare naţională, trebuie să discutăm doar în context aliat.

Generalul (rez.) Dorin Toma: Cine mai visează şi crede încă că putem discuta despre apărare naţională şi atât, punct... Da, putem gestiona anumite situaţii punctuale, dar, dacă vorbim de o criză majoră, de un conflict major, e clar că nu putem prin forţe proprii să facem faţă unei astfel de situaţii. Sunt probleme şi cu… şi eu am mai şi spus, când am avut ocazia, nu este vorba doar de a schimba, poate, paradigma, de a cumpăra sau de a achiziţiona alte tipuri de echipamente, în locul echipamentelor clasice, tancuri, elicoptere sau alte echipamente, platforme.

Generalul (rez.) Dorin Toma: O schimbare de paradigmă înseamnă schimbarea doctrinei, modificarea doctrinei, modificarea sistemului, cum sunt organizate structurile, unităţile, cum sunt instruiţi, cum sunt formaţi liderii pentru a face faţă noi unei provocări, pentru a putea conduce mod eficient militarii în câmpul tactic, în special. Deci, provocările sunt pe mai multe paliere, nu numai ”hai să cumpărăm drone de diferite tipuri, în loc de tancuri”. E vorba prima dată despre a te configura din experienţele, din lecţiile pe care le identifici în diferite teatre de operaţii, de aţi revizui doctrina după care operezi, de la manualul soldatului, luptătorului şi până la doctrina la nivel naţional, de apărare naţională sau la nivel operativ sau la nivel tactic, când vorbim de o divizie sau un corp de armată sau doctrina tip joint, e integrarea tuturor unităţilor aparţinând diferitelor categorii de forţe într-un efort unitar. Deci, problema este aceasta şi necesită timp, este un efort colosal de adaptare la noul spaţiu de luptă. Când vorbim şi de partea cibernetică, de exemplu, trebuie integrată în tot acest ansamblu. Este un efort colosal de adaptare la schimbările profunde. Cine îşi imaginează că nu sunt profunde şi se va reveni peste câţiva ani la ceea ce ştiam noi şi că iar o să facem manevre cu tancuri sau cu grupări mari de forţe, se înşală amarnic.

Generalul (rez.) Dorin Toma: Se produce o schimbare profundă a tot ce înseamnă mediul operaţional şi modul în care sunt, cel puţin la nivel tactic, dar nu  numai la nivel tactic, în care sunt angajate forţele, cum sunt planificate şi cum sunt desfăşurate acţiunile militare. 

MAS: Deci, ce este nevoie de o modificare, o schimbare, să spunem, de gândire atunci când vine vorba şi despre programele de înzestrare până la urmă şi când vine vorba despre formarea militarilor, cum spuneaţi. Şi vedem că se fac anumiţi paşi pe ambele paliere când vine vorba despre echipamente militare. Chiar recent, Ministerul Apărării transmitea că sunt foarte multe programe de rulare, peste 20. Există şi această listă SAFE, lista de echipamente pe care vrem să le cumpărăm prin acest împrumut. Credeţi că această listă, care este acum publică, satisface nevoile imediate ale armatei? Credeţi că ar fi trebuit să se concentreze, nu ştiu, poate pe drone? Pentru că am tot avut incidente, din păcate. Şi s-a tot vorbit şi se vorbeşte foarte mult despre drone. Şi vedem şi acum în Orientul Mijlociu că ţările din acea regiune vor drone de la ucraineni, pentru că şi-au dat seama că nu pot face faţă valurilor de drone Shahed. 

Generalul (rez.) Dorin Toma: Am încercat să mă documentez un pic pe acest subiect. Eu am identificat şi am înţeles acest program SAFE al Uniunii Europene ca un element suplimentar de a sprijini  cu fonduri suplimentare, bineînţeles, armatele din NATO, Uniunea Europeană, în special de pe flancul estic, pentru că unele ţări au avut diferite dificultăţi bugetare. S-a propus această formă de finanţare. Până la urmă, este vorba de un împrumut pe care îl poţi accesa la o dobândă accesibilă şi cu un termen de graţie de 10 ani de zile.

Generalul (rez.) Dorin Toma: E un împrumut pe care îl plăteşti, după aceea, în timp de 35 sau 40 de ani. Deci, generaţiile viitoare vor plăti efectiv produsele, echipamentele pe care le vom achiziţiona în următorii ani, până în anul 2030. Deci, aşa l-am privit, ca fonduri suplimentare pe lângă lucrările bugetare, pentru a-ţi rezolva nişte probleme presante, urgente, pentru care nu ai fondurile, nu ai banii necesari pentru a le... Şi bineînţeles, cumva, integrarea, achiziţia sau producţia acestor platforme, echipamente, să se realizeze în cadrul european, să se realizeze cât mai mult pe teritoriul statului respectiv, în aşa fel încât să poţi, în caz de nevoie, să poţi avea o asigurată mentenanţă, să poţi să-ţi construieşti şi propriile echipamente şi pe care să le foloseşti, după aceea, să scrii stocurile necesare.

Generalul (rez.) Dorin Toma: Şi, dacă ne uităm şi în program, până la urmă acolo, exact cum spuneaţi, se vorbeşte de artilerie, se vorbeşte de muniţie, se vorbeşte de drone, se vorbeşte de mijloace de contracarare a dronelor, se vorbeşte de mijloace de apărare anteriană. Deci, focusul trebuia concentrat pe achiziţia unor astfel de echipamente şi integrarea în economia sau în industria naţională de apărare, cu parteneri serioşi din cadrul Uniunii Europene. Nu e foarte mult de dezbătut pe acest subiect.

Modelul polonez cred că este clasic şi se poate învăţa foarte mult -  sau se putea învăţa anterior - din acest model. Polonia s-a pregătit ani de zile pentru a putea accesa aceste fonduri şi pentru a putea derula aceste programe de înzestrare cu bani SAFE. Noi suntem aşa cum suntem.

Generalul (rez.) Dorin Toma: O să vedem ce se întâmplă efectiv. Până la urmă, percepţia mea a fost că multe programe din cele, multe din programele de înzestrare care erau cumva într-o fază avansată, cât de cât avansată, au fost mutate efectiv de pe finanţarea din bugetul naţional pe finanţarea din acest program SAFE. Şi senzaţia mea este că, deşi se încearcă să se achiziţioneze muniţii kamikaze, drone, până la urmă, efectiv, vom vedea ce va fi.

Generalul (rez.) Dorin Toma: Şi senzaţia mea este că nu se concentrează exact pe a rezolva problemele urgente, presante şi pentru a acoperi golurile pe care le avem –şi nu numai noi, le are toată lumea –  numai lecţiile pe care le-am învăţat, în special, din ce se întâmplă în Ucraina...

MAS: Vorbeaţi de lecţii învăţate din Ucraina şi ştiu că, la un moment dat, chiar aţi scris despre asta şi anume despre faptul că în cadrul Armatei Române nu se concentrează, poate, sau nu s-au format grupuri de lucru care să se concentreze pe ceea ce se întâmplă în Ucraina, aşa cum ştim că s-au format deja în Marea Britanie, în Franţa, chiar şi în Statele Unite ale Americii. De ce credeţi că nu s-a întâmplat asta până acum?

Generalul (rez.) Dorin Toma:  Eu cred că e un factor cultural, deoarece, în primul rând, efortul principal este concentrat pe rezolvarea problemelor de zi cu zi şi birocraţia în Ministerul Apărării, din punctul meu de vedere personal, este cumplită: hârtii care se plimbă de colo-colo, la care nu primeşti niciun răspuns, după luni de zile, care se înaintează prin nu ştiu câte eşaloane. Există şi un anumit deficit personal şi efortul principal este pentru remedierea sau rezolvarea problemelor curente, din referinţele din care majoritatea lor sunt birocratice, administrative, nu au nicio tangenţă cu domeniul operaţional.

 Generalul (rez.) Dorin Toma: Atunci când vorbim de un ofiţer de stat major sau chiar comandant, timpul pe care îl are la dispoziţie pentru a se concentra pe aspectele operaţionale, pentru a încerca să înveţe, să identifice anumite lecţii din diferite teatre de operaţii, de a încerca să vină cu ceva nou, de a-şi modifica, transforma structura, organizaţia pe care o conduce, de a propune transformări în ceea ce priveşte echiparea, dotarea militarilor, în ceea ce priveşte instruirea, efortul... timpul este minim la dispoziţie şi efortul pentru a te concentra pe astfel de aspecte este redus. 

Generalul (rez.) Dorin Toma: Nu există, până la urmă, de la nivel înalt, o direcţionare. Eu am putut, în experienţa mea în ultimele ani,  constata, am putut să compar abordarea, de exemplu, a armatei franceze — şi, eventual,  ce se întâmplă în Armata Română — pentru a implementa, căci a observa ... toată lumea poate să observe, mai mult sau mai puţin, ce se întâmplă, de exemplu, în războiul din Ucraina.

Problema e cum implementezi acele observaţii, cum le transformi efectiv în lecţii  învăţate. Şi am văzut că există o preocupare de a experimenta, de a nominaliza unităţi care primesc proiecte, care să experimenteze. Ele primesc buget pentru a putea experimenta. Nu sume foarte mari, să nu ne imaginăm sume de zeci sau de milioane de euro, sunt sume relativ mici, dar îi oferă o anumită flexibilitate comandantului, care primeşte o anumită misiune, să experimenteze o anumită procedură, utilizarea anumitor echipamente, că vorbim de o dronă, de un sistem de contracarare a dronelor şi mai departe, să aibă inclusiv posibilitatea de a achiziţiona. Este despre a avea o anumită flexibilitate în a-şi organiza structura, în a-şi instrui oamenii şi în a-şi achiziţiona punctual anumite echipamente cu scopul de a experimenta.

Generalul (rez.) Dorin Toma: În momentul în care un anumit experiment funcţionează, se dovedeşte că produce efecte, ei bine, acea experienţă se diseminează în întreaga organizaţie şi, aşa cum spuneam la început, se produce transformarea doctrinară. Toată lumea din Armata Franceză, începând din acel moment punctual - o anumită procedură pe care o putem găsi după aia şi în manual sau în doctrină -  trece la utilizarea ei pe scară largă. Dar la noi nu există această abordare, tot timpul de a experimenta, de a oferi flexibilitate, libertate de acţiune, de gândire comandanţilor. Nu poţi. Într-adevăr, nu toată Armata trebuie să experimenteze, dar poţi să nominalizezi anumite entităţi, anumite structuri şi să le dai un astfel de proiect şi lecţiile pe care le identifici, o experienţă acumulată, dacă se dovedeşte utilă să o extinzi la nivelul întregii organizaţii. Asta este realitatea.

MAS:  Vorbeam mai devreme şi despre formarea militară şi ştim că acum se caută persoane care să intre în armată. Se vorbeşte şi despre un deficit la nivelul armatei şi s-a creat acest program voluntar, program de serviciu militar voluntar. Ce părere aveţi despre modalitatea în care este construit acest serviciu militar voluntar? Vom vedea când va fi şi implementat pentru că ştim că până acum nu avem bugetul pentru el. Şi ce părere aveţi despre calitatea vieţii de militar, să spunem, din acest moment? Pentru că am văzut că au fost discuţii chiar pe norma de hrană, pe pensii. Adică se identifică foarte multe probleme...

Generalul (rez.) Dorin Toma: Dacă vorbim de serviciu militar voluntar, militar în termen voluntar, în primul rând, trebuie plecat de la obiectiv, scopul, pentru care organizezi o astfel de activitate, pentru ce aloci resurse, care este produsul finit, ce vrei să obţii în urma acestui proiect, program. În principal, trebuie să-ţi propui, aşa cum spuneaţi, să identifici resurse pentru personalul activ al armatei şi să-ţi reconstruieşti sau să-ţi construieşti -  că nu cred că am avut niciodată - o rezervă operaţională. În rezervă operaţională vorbim de militari care, în orice moment, se pot prezenta la unităţile unde încadrează diferite poziţii funcţii, în cel timpul cel mai scurt, se pot integra în cadrul unităţii respective şi pot pleca la executarea unei misiuni. Aici vorbim de zile, săptămâni, nu de luni sau ani de zile.

Generalul (rez.) Dorin Toma: Eu personal consider că, cu o pregătire militară de bază de patru luni, nu-ţi poţi atinge aceste obiective. Sunt modele, am mai încercat să exemplific – şi putem vorbi tot de Polonia – unde durata unui astfel de serviciu militar în termen voluntar este de 10 luni de zile. După aceea, militarului – putem să-i spunem acum – i se oferă mai multe opţiuni: să rămână ca personal activ în Armată, să facă parte din rezerva operaţională sau să facă parte din trupele teritoriale, pentru că ei au şi trupe teritoriale. Au mai multe opţiuni. Dar sunt 10 luni de zile.

Generalul (rez.) Dorin Toma: Sunt alte state unde este diferenţiat, în funcţie de nivelul de expertiză pe care trebuie să îl aibă militarul la sfârşitul perioadei de pregătire. Nu se poate să ai patru luni pentru toată lumea, fie că eşti ofiţer, subofiţer, de comunicaţii şi informatică, infanterie sau pur şi simplu soldat... toată lumea face patru luni de zile şi după patru luni de zile trebuie să fie în măsură să plece la executarea unei misiuni cu unitatea unde este repartizat. Este absurd. Nu are sens. Va fi o pregătire militară generală. Este bine pentru că oamenii din societate vor putea lua contact cu organizaţia militară, poate unii vor opta să rămână ca personal activ ulterior în armată, dar, dacă e să analizăm acest program din perspectiva obiectivului principal pe care ar trebui să îl aibă, nu cred că îşi atinge obiectivul.

MAS: De câţi militari credeţi că ar avea nevoie Armata să facă faţă unui posibil conflict, în viitor?

Generalul (rez.) Dorin Toma: Această sintagmă „rezerva generală” era valabilă când vorbeam despre armate în format Tratatul de la Varşovia, de conscripţie, deci, era un alt model funcţional, organizaţional. Acum, noi trebuie să vorbim despre rezerva operaţională, să avem oameni care pot completa deficitul de personal sau în aşa fel încât unităţile existente să poată la executarea misiunii pe care o au şi de a pregăti pături cât mai mari din societate, de a le asigura o pregătire militară – dar nu numai – de bază. În Polonia, la o astfel de pregătire pot participa toţi cetăţenii, timp de 28 de zile, iar flexibilitatea este maximă, astfel încât să poţi să alegi la ce module să participi: prim ajutor, instruire de bază. Ideea e de a face ca societatea să fie pregătită, să fie rezilientă şi, în caz de forţă majoră, într-un program intensiv, să genereze forţe suplimentare. În orice conflict armat, există pierderi, deci, ideea este de a completa aceste pierderi sau de a înfiinţa – aşa cum vedem în Ucraina – dacă va fi cazul şi dacă se va putea să se înfiinţeze alte unităţi militare, care să poată fi angajate în operaţii.

Generalul (rez.) Dorin Toma: Modelul cu rezervă generală, cu oameni care au 50 de ani şi au făcut stagiul militar acum 20 de ani... Pot executa anumite misiuni, e clar, pentru că nu vorbim doar de zona de contact, pentru că vorbim de tot teritoriul României, unde trebuie executate diferite acţiuni, nu doar de forţele armate dar şi de forţele MAI, dar dacă vorbim despre combatanţi, de linia de contact şi executarea unei misiuni de apărare a teritoriului naţional este puţin probabil că te poţi baza pe aceşti oameni.

Generalul (rez.) Dorin Toma: Când vine vorba despre un număr .... au apărut informaţii publice. Este vorba şi despre potenţialul economic. S-au vehiculat cifre de 120.000 de oameni. S-a făcut, la un moment dat, şi o analiză strategică a apărării, în 2020, a fost un demers foarte util. Din nefericire, nu a mai fost actualizată, nu a mai fost adusă la zi, mai ales după evenimentele din 2022. Aceasta ar trebui să stea la baza strategiei militare a României şi a tuturor programele de înzestrare ale Armatei şi ale altor structuri implicate în siguranţa naţională. Deci, pe termen mediu-lung, să ne propunem – cel puţin ce am identificat acum 5-6 ani de zile – să ajungem la această cifră de 120.000 de oameni. Acum, că e vorba despre personal activ, activ plus rezervă operaţională, ideea este să avem cel puţin aceşti militari capabili în măsură să treacă în timp cât mai scurt la executarea unei misiuni.