#MAS Talks. Generalul (r) Ben Hodges: Ar fi trebuit să existe un mesaj strategic clar despre retragerea parţială a militarilor americani din România. Securitatea României nu este în pericol, pentru că are forţe armate bune

Idei cheie:

• Momentul ales pentru această decizie, reducerea amprentei trupelor americane în România, de-a lungul Mării Negre, are loc în timp ce Rusia duce un război împotriva Ucrainei pe teritoriul european şi în timp ce Rusia desfăşoară operaţiuni în zona gri împotriva ţărilor NATO, pe tot flancul estic al NATO. Deci, acesta este un semnal prost transmis.
• Ar fi trebuit să existe un plan clar de comunicare strategică care să însoţească această decizie (n.r. de reducere a prezenţei militare americane în România).
• Nu creşte pericolul pentru România (n.r. decizia SUA). România are forţe armate foarte bune. Trebuie să continue să facă ceea ce face, să se modernizeze. Dar şi societatea, societatea românească, trebuie să facă parte din apărarea generală.
• Este bine că această întâlnire de la Budapesta (n.r. între Trump şi Putin) a fost anulată, pentru că nu avea să iasă nimic bun din asta.
• Ţările europene au fost mult prea lente, inclusiv România, în a lua toate măsurile necesare pentru a opri operaţiunile Rusiei în zona gri.
• Imaginaţi-vă 300 de drone într-o singură noapte intrând în Constanţa, Sibiu şi Bucureşti. Asta se întâmplă în Ucraina în fiecare noapte. Este România pregătită pentru asta? Nu cred.
• Nu este vorba de drone sau tancuri. Ruşii folosesc toate acestea.
• Primele două sau trei priorităţi pentru orice ministru al apărării şi orice prim-ministru sunt să explice populaţiei ce este în joc, ce este în pericol aici, de ce este important acest lucru, de ce trebuie să facem asta, care este ameninţarea şi să fie foarte clar şi să vorbească oamenilor ca şi cum ar fi adulţi.
• Dacă doriţi să preveniţi un război cu Rusia, trebuie să ajutaţi Ucraina să învingă Rusia.
• Despre Tomahawk: ar fi o completare semnificativă la ceea ce Ucraina are deja. Şi cred că aceasta este o decizie politică proastă din partea SUA (n.r. de a nu le trimite Kievului).
• Acum Pokrovsk este un oraş distrus. Nu l-aş numi strategic.
• Nu poţi apăra teritoriul doar cu drone. Acest lucru ar fi valabil şi în România, Polonia şi alte ţări.
• Ucraina este probabil cea mai bună armată din Europa în acest moment. Este un partener bun pe care România să-l aibă pe flanc. Între dumneavoastră şi Rusia sunt prietenii dvs. ucraineni.
• Trebuie să faceţi din Dunăre cea mai importantă arteră economică din Europa.
• Despre anunţul lui Trump privind testarea nucleară: Nu înţeleg de ce a spus-o. Unii zic că a fost o reacţie la restul rusesc. Ce a spus nu este corect pentru că ultima care a testat o armă nucleară a fost Coreea de Nord, acum câţiva zeci de ani.

Redăm mai jos interviul integral:

Vă mulţumesc încă o dată că aţi acceptat să acordaţi acest interviu cu noi, domnule Hodges. De fapt, voiam să vorbesc cu dumneavoastră încă de joi, din primul moment în care a apărut vestea despre dorinţa SUA de a-şi reduce prezenţa militară aici, în România, şi asta pentru că vestea a fost un şoc aici, în România, dar cred că şi în alte ţări din Europa de Est. Deci, acesta este primul subiect despre care vreau să vorbesc cu dumneavoastră.

MAS: Şi prima mea întrebare ar fi, ce părere aveţi despre această retragere a trupelor americane aici, în România? Ce înseamnă pentru noi, pentru securitatea noastră naţională, dar şi pentru securitatea întregului flanc estic al NATO?

Generalul Ben Hodges: Aşadar, cred că este regretabil că momentul ales pentru această decizie, reducerea amprentei trupelor americane în România, de-a lungul Mării Negre, are loc în timp ce Rusia duce un război împotriva Ucrainei pe teritoriul european şi în timp ce Rusia desfăşoară operaţiuni în zona gri împotriva ţărilor NATO, pe tot flancul estic al NATO. Deci, acesta este un semnal prost de transmis. Pe de altă parte, deoarece România a făcut atât de bine în a-şi îmbunătăţi propria apărare, în a-şi dezvolta capacităţile şi pentru că francezii şi-au desfăşurat sau detaşat propriile trupe în România, probabil că are sens să se reducă prezenţa SUA, deoarece SUA nu pot face acest lucru la nesfârşit.

Aşadar, nu regret decizia. Cred doar că este un moment nepotrivit, un moment nepotrivit pentru a face acest lucru. Şi, bineînţeles, ar fi trebuit să existe un plan de mesaj strategic foarte clar în jurul acestuia, astfel încât nimeni să nu fie surprins sau să nu înţeleagă greşit ce se întâmplă.

MAS: Dar care credeţi că este mesajul pe care administraţia SUA îl transmite cumva Europei, NATO, dar şi, să zicem, duşmanilor săi, cum ar fi China şi Iranul?

Generalul Ben Hodges (r): Mesajul lipseşte. Ar fi trebuit să existe un plan clar de comunicare strategică care să însoţească această decizie.

Acum, administraţia Trump spune de mult timp că, la un moment dat, aliaţii noştri vor trebui să îşi asume o mai mare responsabilitate, că prezenţa SUA nu va fi pe termen nelimitat. Personal, aş prefera să o văd acolo pe termen nelimitat, dar nu a fost niciodată cazul cu această administraţie. Aşa că acum încep să o facă.

Pur şi simplu mesajul a fost prost conceput sau, de fapt, nu a existat niciun mesaj. Cred că guvernul român a anunţat-o mai întâi înainte ca SUA să o facă. Aşa că au dat greş.

MAS: Am auzit şi am citit o mulţime de teorii în spatele acestei decizii şi care ar putea fi motivul, de fapt, al acestei decizii. Unii spun că ar putea fi rezultatul summitului din Alaska dintre preşedintele Donald Trump şi preşedintele Vladimir Putin.

Generalul (r) Ben Hodges: Nu sunteţi de acord cu asta? Este ceva ce plănuiesc de ceva vreme, cred.

Generalul (r) Ben Hodges: După cum am spus, această administraţie a dorit să reducă prezenţa SUA în Europa, încă de la ultima administraţie Trump. Din fericire, acest lucru a fost amânat. Dar acum se pare că vor pune în aplicare în sfârşit ceea ce au spus că vor să facă pentru a reduce prezenţa SUA în Europa, deoarece, în cadrul Revizuirii Posturii Forţei Globale, despre care vorbim de ceva vreme, au stabilit că priorităţile mai mari sunt Emisfera Vestică, America de Nord, America Centrală, America de Sud şi regiunea Indo-Pacifică, şi apoi Europa. Este o aşteptare ca aliaţii europeni să îşi asume o mai mare responsabilitate. Nu sunt de acord cu asta. Nu-mi place.

Dar acesta este rezultatul acelei analize. Sincer, cred că acest lucru nu creşte pericolul pentru România. România are forţe armate foarte bune.

Trebuie să continue să facă ceea ce face, să se modernizeze. Dar şi societatea, societatea românească, trebuie să facă parte din apărarea generală. Cetăţenii români trebuie să înţeleagă, să fie capabili să reziste sau să identifice şi să reziste dezinformării, de exemplu, să fie capabili să contracareze dronele ruseşti.

Toate acestea sunt lucruri care trebuie făcute.

MAS: Ştim că prezenţa militară americană în statele baltice şi în Polonia va rămâne aceeaşi, cel puţin asta au spus oficialii din aceste ţări. Şi se mai spune ceva în aceste zile, că SUA sugerează cumva că în statele baltice şi pe teritoriul Poloniei ar putea avea loc, să zicem, o posibilă confruntare Rusia-NATO în viitor. Şi de aceea prioritizează acele zone, acele regiuni, şi nu România, Bulgaria, Ungaria şi Ucraina, deoarece SUA consideră că aceste ţări sunt cele mai susceptibile de a intra sub influenţa Rusiei într-un astfel de scenariu. Cum vedeţi asta?

Generalul (r) Ben Hodges: Cred că aţi prezentat deja raţionamentul conform comandamentului SUA-Europa. Nu am nimic altceva de adăugat. Reţineţi doar că, în primul rând, acesta este rezultatul unui proces prin care trece fiecare administraţie.

Nu sunt de acord cu rezultatul acestui proces, dar, cu toate acestea, iată ce se întâmplă. Decizia cu privire la locul în care se va reduce amprenta mai întâi sau deloc ar fi fost luată pe baza, probabil, a comandamentului SUA-Europa, a Armatei SUA pentru Europa, a Forţelor Aeriene SUA pentru Europa, toate contribuind la acest proces. Nu este ceva despre care aş avea o perspectivă specială.

MAS: Acum, privind, să zicem, preocuparea de securitate pentru Europa în acest moment, cea mai mare preocupare de securitate, care este războiul din Ucraina, desigur. Am văzut anul acesta că preşedintele Donald Trump a avut o întâlnire cu preşedintele rus Vladimir Putin în Alaska. De asemenea, ştim că au existat nişte conversaţii telefonice şi că ar fi trebuit să existe sau au plănuit să existe un alt summit la Budapesta, în Ungaria, dar l-au anulat. Cum vedeţi această abordare a administraţiei americane în acest moment faţă de războiul din Ucraina şi, de asemenea, faţă de Kremlin?

Generalul (r) Ben Hodges: Ei bine, cred că este bine că această întâlnire de la Budapesta a fost anulată, pentru că nu avea să iasă nimic bun din asta. Am sperat întotdeauna că preşedintele Trump se va supăra în cele din urmă pe ceea ce făceau şi spuneau Putin şi Lavrov, că în mod clar nu aveau niciun respect pentru abordarea administraţiei Trump, iar acest lucru s-a văzut în ultimele luni. În cele din urmă, preşedintele pare să se fi supărat din cauza asta şi recunoaşte că nu l-au respectat.

Poate că asta înseamnă că vom vedea în sfârşit sancţiuni dure aplicate, livrarea de capabilităţi către Ucraina, nişte măsuri de rezistenţă, ceva semnificativ în loc de ceea ce a făcut administraţia Trump, adică să se retragă de fiecare dată când există un apel telefonic sau ceva de genul acesta, iar Putin va putea amâna ceea ce preşedintele Trump spusese că va face.

Sperăm că aceasta reprezintă o schimbare reală de politică, dar cred că abordarea administraţiei Trump faţă de acest război a fost sortită eşecului de la bun început, pentru că nu le-a păsat şi nu a înţeles niciodată originea războiului, istoria, geografia, de ce a contat acest lucru, de ce ucrainenii luptau atât de mult şi de ce este important pentru interesele strategice ale Americii, precum şi pentru interesele strategice ale unor ţări europene precum România. Aşadar, ruşii au putut vedea asta, dar se pare că preşedintele (n.r. american) s-a înfuriat în sfârşit din cauza asta.

Aş spune, de asemenea, că ţările europene au fost mult prea lente, inclusiv România, în a lua toate măsurile necesare pentru a opri operaţiunile Rusiei în zona gri. Vorbesc despre dronele din Marea Neagră care zboară prin spaţiul aerian românesc... de ce nu le doboară românii? De ce li se permite să zboare prin România şi să meargă în Ucraina? Cred că acestea sunt lucruri pe care românii le pot face mai bine, împreună cu alte ţări europene.

MAS: Deci credeţi că România ar trebui să doboare toate aceste drone, dronele ruseşti?

Generalul (r) Ben Hodges: Absolut.

Acestea sunt încălcări ale spaţiului aerian românesc. Este ilegal. Sunt foarte periculoase pentru că nu ştii când unul dintre aceste lucruri ar putea lovi o aeronavă civilă, de exemplu, sau ar putea ateriza pe casa cuiva.

Dar ruşii vor continua să facă asta până când vor exista consecinţe. Cred că acum este momentul. A venit momentul ca România, precum şi Polonia şi alte ţări să dezvolte aceste capabilităţi în practică.

Imaginaţi-vă 300 de drone într-o singură noapte intrând în Constanţa, Sibiu şi Bucureşti. Asta se întâmplă în Ucraina în fiecare noapte. Este România pregătită pentru asta? Nu cred.

MAS: De fapt, mai este ceva ce am citit şi în această dimineaţă despre Polonia, pentru că oamenii spun şi analiştii spun că Polonia este ţara cea mai bine pregătită pentru război, pentru că a investit mult în capacităţile sale de apărare, alocă mult din PIB-ul său apărării. Dar alţii spun că se pregăteşte, de fapt, pentru un război al trecutului, nu neapărat pentru o luptă modernă. Şi, aşa cum aţi spus, România s-ar putea să nu fie pregătită pentru astfel de drone, cum ar fi dronele roi. Ce credeţi că ar trebui să facă toate aceste ţări? Pentru că există nişte iniţiative la nivel european. Cum ar putea îmbunătăţi cel mai bine apărarea noastră?

Generalul (r) Ben Hodges: Ei bine, în primul rând, nu aş spune că Polonia se pregăteşte pentru războiul greşit sau pentru războiul trecutului.

Nu este fie una, fie alta. Nu este vorba de drone sau tancuri. Ruşii folosesc toate acestea.

Ruşii nu folosesc doar drone. Ucrainenii nu folosesc doar drone. Aşadar, cred că ceea ce face Polonia este inteligent în ceea ce priveşte capacitatea reală.

Îşi măreşte dimensiunea forţelor militare terestre, aeriene şi maritime nu doar pentru a apăra Polonia, ci şi pentru a fi un membru contribuitor al NATO, pentru a fi pregătit şi în alte locuri.

Primele două sau trei priorităţi pentru orice ministru al apărării şi orice prim-ministru sunt să explice populaţiei ce este în joc, ce este în pericol aici, de ce este important acest lucru, de ce trebuie să facem asta, care este ameninţarea şi să fie foarte clar şi să vorbească oamenilor ca şi cum ar fi adulţi. Acesta este primul lucru.

Şi când faci asta, atunci poţi face ca populaţia să înţeleagă de ce trebuie să plătească impozite pentru a avea suficientă apărare şi, de asemenea, că tinerele şi tinerii talentaţi vor să se alăture armatei pentru a servi, pentru a-şi face partea. Deci, pentru mine, acesta este primul lucru.

Al doilea lucru este că trebuie să exersezi, trebuie să te antrenezi, trebuie să faci exerciţii.

Deci, nu este vorba doar de echipament nou, trebuie să te antrenezi cu privire la modul de utilizare, cum să îl foloseşti. Aşadar, în ceea ce priveşte apărarea aeriană, faptul că Polonia, şi cred că şi olandezii, au doborât câteva dintre acele drone acum câteva săptămâni, când au fost lansate 21 de drone în Polonia, le-au identificat imediat. Dar răspunsul a fost trimiterea unui F-35, a unui F-16.

Au doborât, cred, trei sau patru dintre aceste drone, din 21. Acum, ucrainenii se  întrebau de ce ai folosi un F-35 pentru a doborî o dronă? Deci, Polonia avea regulile corecte de angajament. Nu ştiu dacă România a făcut asta încă, are regulile corecte pentru a doborî dronele imediat.

Dar există şi alte sisteme care ar trebui folosite pentru a doborî aceste lucruri. Acum, desigur, trebuie să fii conştient. Dacă dobori una, unde aterizează? Aterizează deasupra unui sat sau ceva de genul ăsta? De aceea trebuie să te antrenezi, trebuie să exersezi aceste lucruri şi să foloseşti sistemele corect.

Deci, pentru mine, aceasta este prioritatea numărul doi, să fii pregătit.

 Şi apoi numărul trei este să obţii noul echipament de care ai nevoie sau să repari ceea ce ai, partea de modernizare. Dar exerciţii, exerciţii, exerciţii reale, exerciţii reale, exigente împotriva unei ameninţări inamice, care arată ca ceea ce loveşte Ucraina în fiecare noapte.

MAS: Aţi menţionat chiar acum partea cu militarii, numărul de militari din forţele armate, desigur, ale unei ţări. Şi am văzut unele schimbări şi în Europa în ultima vreme. Ştim că, de exemplu, Croaţia a reluat serviciul militar obligatoriu. Credeţi că, în acest moment, Europa, în ansamblu, sau NATO are suficienţi militari pentru a lupta într-un război precum cel pe care îl vedem acum în Ucraina? Pentru că există toate aceste teorii despre faptul că Rusia ar vrea să înceapă un război cu NATO în următorii trei, cinci sau şapte ani.

Generalul (r) Ben Hodges: Ei bine, în primul rând, dacă doriţi să preveniţi un război cu Rusia, trebuie să ajutaţi Ucraina să învingă Rusia. Aceasta este cea mai bună modalitate de a garanta că Rusia nu va invada niciodată România, trebuie ca Ucraina să învingă Rusia.

Aşadar, România, precum şi toate celelalte ţări din Europa, ar trebui să trimită în Ucraina toată muniţia, armele, lucrurile pe care le pot oferi, astfel încât Ucraina să poată face acest lucru. Acesta este primul lucru. Cât despre numărul de militari, desigur, nu este suficient.

Germania a declarat public că mai are nevoie de aproximativ 80.000 de militari pentru Bundeswehr. Sunt deja una dintre cele mai mari din Europa, dar cred că încă mai duc lipsă de aproximativ 80.000 de militari. Asta ne spune de la bun început că nu sunt suficienţi.

Acum, dacă o naţiune merge la recrutare sau recrutare obligatorie sau rămâne cu o forţă formată exclusiv din voluntari, aceasta este o decizie unică pentru fiecare naţiune. Ce este mai bine pentru cultura lor, de ce au nevoie, cum fac asta? Deci, nu aş recomanda ca o ţară să utilizeze sau nu serviciul militar obligatoriu. Dar cred că ministerele ştiu de ce au nevoie.

Şeful apărării ştie de ce are nevoie şi asta ar trebui să aveţi.

MAS: Deci, a ajuta Ucraina să câştige acest război este cea mai bună modalitate de a preveni războiul, de fapt, în Europa, tocmai aţi spus. Şi acum se discută despre aceste rachete cu rază lungă de acţiune, rachetele Tomahawk, pe care SUA ar trebui sau nu să le ofere Ucrainei. Şi ştim că Pentagonul spune că are suficiente în stoc pentru a putea furniza Ucrainei astfel de rachete. Dar preşedintele Donald Trump a spus zilele trecute că nu este momentul potrivit pentru a face asta. Ce părere aveţi despre asta? Şi cum ar putea Europa să înlocuiască această nevoie din partea SUA cu propriile rachete?

Generalul (r) Ben Hodges: Ei bine, nu sunt de acord cu preşedintele în această privinţă, desigur.

Teoria victoriei Ucrainei este distrugerea capacităţii Rusiei de export de petrol şi gaze, să facă ceea ce fac acum, să lovească puternic infrastructura de petrol şi gaze care permite Rusiei să producă şi să exporte petrol către China şi India şi alţi clienţi. Asta este ceea ce plăteşte pentru războiul lor. Deci, dacă Ucraina reuşeşte să distrugă acea infrastructură de petrol şi gaze, atunci devine foarte dificil pentru Rusia să continue să plătească pentru acest război.

Şi, chiar mai bine, dacă ţările de la Marea Neagră şi Marea Baltică pot perturba fluxul de petrol în aceste nave ilegale din flotă din umbră. Şi aici cred că Turcia, Bulgaria, România ar putea face mult mai mult pentru a opri aceste nave. Acelaşi lucru pentru toate ţările de la Marea Baltică.

Ar trebui să se oprească. Sunt vreo trei pe zi care ies în strâmtoarea daneză. Opriţi-le!

Sunt ilegale. Sunt dezastruoase din punct de vedere ecologic, nu sunt asigurate corespunzător, nu sunt înregistrate corespunzător. Deci, există o mulţime de motive pentru care s-ar putea face asta.

Aşadar, oricum, există atacuri cinetice împotriva infrastructurii şi oprirea navelor flotei din umbră. Acum, Tomahawk, desigur, ar fi o completare semnificativă la ceea ce Ucraina are deja. Şi cred că aceasta este o decizie politică proastă din partea SUA.

Pentagonul a precizat deja că, desigur, are ceva rachete de care ar putea dispune, iar noi am putea produce mai mult. Dar acesta este rezultatul administraţiei, iar administraţia Biden a făcut aceeaşi greşeală, a făcut aceeaşi greşeală. Nu a declarat starea finală.

Care este obiectivul? Ce încercăm să facem? Şi dacă nu definim clar obiectivul, care ar trebui să fie să ajutăm Ucraina să învingă Rusia, dacă nu facem asta, atunci este puţin probabil să venim cu politicile corecte. Acelaşi lucru este valabil şi pentru ţările europene care nu au spus că vor ca Ucraina să câştige. Dacă ar face-o, atunci ar face tot ce este necesar pentru a ajuta Ucraina.

Deci, Germania cu Taurus este un exemplu.

MAS: Ştim că în acest moment în Ucraina, să zicem că cea mai fierbinte zonă este în Pokrovsk, în regiunea Pokrovsk. Există bătălii uriaşe în acest moment între forţele armate ruse şi forţele armate ucrainene. Unii spun că forţele armate ruseşti au masat acolo o mulţime de trupe, în jur de 170.000 de soldaţi, şi că soldaţii ucraineni abia îşi menţin poziţiile. Care credeţi că va fi rezultatul acestor bătălii? Credeţi că forţele armate ucrainene se vor retrage? Ce se va întâmpla dacă Ucraina va pierde această regiune strategică?

Generalul (r) Ben Hodges: Ei bine, au existat oameni anul trecut, în iulie 2024, care preziceau că Pokrovsk va cădea atunci. Şi iată-ne, acum, în noiembrie 2025.

La un moment dat, ucrainenii ar putea decide că au câştigat suficient timp, de exemplu, sau că au pregătit noi apărări mai în spate, care sunt mai uşor de apărat. Dar cred că acum Pokrovsk este un oraş distrus. Nu l-aş numi strategic.

Aş avea încredere în Statul Major General ucrainean că va şti când este momentul potrivit. Desigur, sunt lupte groaznice acolo. Dar, gândindu-mă la această bătălie, la această parte a războiului, două sau trei lucruri mi-au rămas în minte.

În primul rând, nu poţi apăra teritoriul doar cu drone. Ucrainenii au milioane de drone, dar nu poţi folosi doar drone pentru a opri modul în care ruşii au continuat să pună presiune pe cei care apără ţara. Aşadar, a avea suficientă artilerie, suficiente rachete şi alte sisteme care pot ajuta face parte din acest proces.

Aşadar, cred că ar trebui să fim atenţi. Acest lucru ar fi valabil şi în România, Polonia şi alte ţări. Nu învăţaţi lecţiile greşite din acest război despre faptul că tot ce aveţi nevoie sunt drone.

Nu este adevărat. Cred că puteţi vedea nevoile de personal. Întrebarea dumneavoastră de mai devreme a fost una bună.

Aveţi destui oameni? Aveţi suficiente trupe? Întotdeauna, întotdeauna aveţi nevoie de mai mult decât credeţi că aveţi. A trebuit să creştem dimensiunea Armatei SUA cât timp eram în Irak şi Afganistan. Acest lucru a crescut semnificativ numărul de trupe pe care le aveam.

Nu pentru că oamenii sunt ucişi sau răniţi, ci pentru că există atât de multe cerinţe pentru a face lucruri. Îmi imaginez că planificatorii strategici ai României şi statul major sunt conştienţi de acest lucru sau se gândesc la asta.

 Al treilea lucru care îmi rămâne cu adevărat în minte în legătură cu aceste lupte de la Pokrovsk este că ruşii au eşuat în peste 11 ani, cu peste un milion de victime, în ciuda faptului că aveau toate avantajele.

Pokrovsk se află în extremitatea estică a Ucrainei, iar ruşii încă nu sunt acolo. Aşadar, oricine crede că victoria Rusiei este inevitabilă nu are nicio idee despre ce vorbeşte. Nu înţeleg cât de mult şi cât de bine se apără ucrainenii.

Cred că vom vedea că ruşii nu au capacitatea de a exploata. Chiar dacă, în cele din urmă, vor cuceri Pokrovsk şi ucrainenii se retrag la următoarea linie de apărare, atunci ce se va întâmpla? Şi ce va urma? Ce vor face ruşii după aceea? Nu cred că au capacitatea de a exploata şi de a profita mai mult de ea.

MAS: Preşedintele Volodimir Zelenski a spus că Ucraina poate lupta încă doi-trei ani. Acest lucru este, de asemenea, ceva spus pe baza promisiunilor pe care Europa le-a făcut şi cu privire la echipamentul militar şi sprijinul pe care îl va acorda Ucrainei în viitor. Dar, aşa cum aţi spus, nu este neapărat suficient să ai doar echipament militar, pentru că ai nevoie şi de forţă de muncă. Credeţi că Ucraina poate, de fapt, să ţină piept atacurilor ruşilor timp de doi sau trei ani?

Generalul (r)  Ben Hodges:  Da, absolut. Desigur, este mult mai eficient dacă ar primi ajutor din partea Occidentului cu muniţie, arme, capabilităţi, informaţii, investiţii în industriea de apărare a Ucrainei. Ei produc aproximativ 40% din ceea ce folosesc deja. Deci, investiţiile în industria lor de apărare ar fi, de asemenea, o modalitate de a ajuta.

Utilizarea acestor active ruseşti îngheţate, 200 de miliarde de euro, ar ajuta. Sunt multe lucruri pe care Europa le poate face, dar Europa trebuie să ia atitudine. Dacă Ucraina eşuează, va fi pentru că noi am eşuat.

Atunci nu numai că veţi avea milioane de refugiaţi ucraineni care se revarsă în România, Polonia, Germania şi alte ţări, dar veţi vedea armata rusă forţând mii de militari ucraineni să se înroleze în Armata Roşie. Atunci se vor simţi încurajaţi. Moldova este probabil numărul unu pe lista lor.

Aici este locul în care Europa trebuie să ia ameninţarea foarte în serios şi să facă ceva cât timp are o şansă.

MAS: După cum aţi spus, România ar putea fi una dintre ţările care ar putea fi mai afectate de rezultatul acestui război. Cum credeţi că Bucureştiul ar putea, să zicem, să profite de oportunităţile care ar putea apărea după încheierea acestui război? Să sperăm că se va termina curând. Cum şi-ar putea îmbunătăţi poziţia, poziţia strategică aici, pe flancul imediat al NATO, într-un astfel de caz?

Generalul (r) Ben Hodges: Ei bine, aş spune îmbunătăţirea apărării aeriene şi antirachetă, precum şi a capacităţilor antinavale, să fie capabilă să învingă în cazul în care Rusia ar încerca vreodată un fel de operaţiune amfibie prin Ucraina, Moldova sau peste Marea Neagră. Asta ar fi o parte din asta. Dar, de asemenea, să aibă o relaţie foarte puternică cu Ucraina.

Ucraina este probabil cea mai bună armată din Europa în acest moment. Este un partener bun pe care România să-l aibă pe flanc. Între dumneavoastră şi Rusia sunt prietenii dumneavoastră ucraineni.

Aş considera că este în interesul României să facă tot posibilul pentru a consolida această relaţie din punct de vedere economic, militar, diplomatic, să colaborăm pentru a impune libertatea de navigaţie la Marea Neagră. Acestea sunt genul de domenii în care cred că România ar trebui să acorde prioritate. Apoi, desigur, aveţi echipamente de bună calitate, continuaţi modernizarea, continuaţi antrenamentul.

România oferă deja o bază bună la MK pentru misiunea NATO de poliţie aeriană la Marea Neagră, precum şi, deocamdată, SUA. Apropo, vor mai fi SUA acolo. Cred că acestea sunt genul de lucruri.

Apoi, aş spune că trebuie să faceţi din Dunăre cea mai importantă arteră economică din Europa. Acesta atinge şapte sau opt ţări diferite, dar naţiunile nu investesc suficient în infrastructura de-a lungul râului pentru a-l face să poată gestiona un volum imens de trafic de marfă. Locuiesc aici, în Frankfurt, pe râul Main şi merg în sus şi în jos toată ziua.

Nu văd asta pe Dunăre. Cred că investiţiile în Dunăre ca arteră economică ar fi, de asemenea, importante.

Generalul (r) Ben Hodges: Acum, un alt şi ultim subiect pe care vreau să-l discut cu dumneavoastră este legat de dezbaterea pe care o vedem în aceste zile despre aceste teste cu arme nucleare.

MAS: Ştim că Rusia a declarat săptămâna trecută că a testat o nouă rachetă cu propulsie nucleară. Acum, preşedintele SUA spune că SUA vor relua testele nucleare, de asemenea. În primul rând, vreau să vă întreb dacă este corect să vorbim despre „teste nucleare”, având în vedere că nu vorbim despre teste cu detonarea unor arme nucleare şi, în al doilea rând, unde ne duce toată această retorică?

Generalul (r) Ben Hodges: Cred că administraţia Trump a fost luată prin surprindere când el (n.r. preşedintele) a spus asta. Nu înţeleg de ce a spus-o. Unii zic că a fost o reacţie la restul rusesc. Ce a spus nu este corect pentru că ultima care a testat o armă nucleară a fost Coreea de Nord, acum câţiva zeci de ani. Acum, vedem că oamenii încearcă să corecteze ceea ce a spus, să spună că nu vor „testa”, că nu vor exista explozii pentru că, bineînţeles, asta ar şi costa foarte mult. Bineînţeles, dacă ai o armă nucleară, inamicul trebuie să creadă că este capabilă arma, că funcţionează, ca descurajarea să fie credibilă. Este corect. Dar nu cred că ar fi bine ca acum, în acest context, şi China să spună „ok, ne apucăm şi noi de teste nucleare” şi apoi şi alţii să înceapă acelaşi lucru. Deci, cred că acea declaraţie (n.r. a preşedintelui Donald Trump) nu a fost una benefică, în opinia mea.