MAS Raport SpecialBalcanii de Vest

Raport săptămânal NATO - UE LEVANT Balkanii de Vest Regiunea Mării Negre

03 octombrie 2018 - Rapoarte speciale - Balcanii de Vest

MAS Raport special – Balcanii de Vest (18 septembrie - 02 octombrie 2018)

Stelian Teodorescu

Sursă foto: Mediafax
  1. Creşterea interesului Rusiei pentru Bosnia şi Herţegovina (BIH) în perspectiva procesului electoral din 07.10.2018
  2. Priorităţi ale noului şef al Statului Major General al Armatei Serbiei
  3. Consecinţe ale eventualei recunoaşteri canonice a Bisericii Ortodoxe Ucrainene - Patriarhia de la Kiev
  4. Referendumul din Macedonia
  5. Accentuarea cooperării UE-Balcanii de Vest
  1. Creşterea interesului Rusiei pentru Bosnia şi Herţegovina (BIH) în perspectiva procesului electoral din 07.10.2018

În data de 21.09.2018, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, s-a întâlnit la Banja Luka cu preşedintele Republicii Srpska (RS), Milorad Dodik, cu prim-ministrul RS, Zeljka Cvijanovic şi cu prim-viceprim-ministrul Serbiei, Ivica Dacic.

Conform declaraţiilor ministrului de interne al RS, Dragan Lukac, pentru vizita oficialului rus au fost adoptate măsuri de securitate stricte, similare cu cele puse în practică în timpul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea, în 1997. Pe timpul desfăşurării evenimentului, în estul oraşului Sarajevo şi în Banja Luka a fost oprit traficul pe ruta delegaţiei ruse nu numai pentru vehicule, ci şi pentru pietoni şi biciclişti, dar şi unele restaurante au fost închise.

Cu această ocazie, este de remarcat că oficialul rus a negat şi a respins acele informaţii şi acuzaţii conform cărora Moscova interferează cu afacerile Bosniei-Herţegovinei (BIH). Lavrov a declarat că Rusia respectă suveranitatea şi integritatea teritorială a BIH şi nu va interveni în alegerile generale pentru Preşedinţia tripartită şi pentru Camera Reprezentanţilor, planificate a se desfăşura în data de 07.10.2018.

Oficialul rus a subliniat că "Moscova va respecta întotdeauna alegerea poporului bosniac şi va lucra cu oricine va fi ales" şi că "Rusia nu acordă niciodată sfaturi altor ţări despre cum să voteze".
Lavrov s-a întâlnit, la Sarajevo, şi cu ministrul bosniac de externe, Igor Crnadak, dar şi cu membrii Preşedinţiei tripartite bosniace. Cu această ocazie, oficialul rus a spus că "sprijinul Rusiei pentru Acordul de la Dayton nu are altă alternativă" şi că "Moscova susţine suveranitatea, integritatea teritorială şi competenţele constituţionale ale celor două entităţi şi constituţionalitatea tuturor celor trei popoare din BIH".

Rusia este din ce mai des acuzată la nivel internaţional de amestec în treburile interne ale entităţilor din Balcanii de Vest. Cu toate acestea, analizând poziţiile adoptate de liderii ruşi, dar şi acţiunile desfăşurate de unii dintre aceştia în regiunea Balcanilor de Vest, apreciem că Moscova caută să identifice şi să folosească oportunităţile din regiune care să îi permită să influenţeze şi să blocheze procesul de integrare a acestora în structurile europene şi euroatlantice. Un argument important în acest sens poate fi considerat faptul că Rusia şi-a exprimat de mult dorinţa de a fi închis şi eliminat Biroul Înaltului Reprezentant (OHR) din BIH, liderii ruşi considerând această instituţie internaţională ca fiind una înfiinţată ad-hoc şi responsabilă doar pentru supravegherea aplicării prevederilor Acordului de la Dayton, devenită în prezent inutilă.

Potrivit ministrului rus de externe, "Rusia a sprijinit actualul dialog între Serbia şi Kosovo, Rusia şi Bosnia nu doreau nici o confruntare în Balcani şi nici un "jucător extern" nu ar trebui să creadă că poate conduce toate procesele din Balcani şi interzice accesul altora".

În acest context, nu este lipsit de interes faptul că platforma cu care participă Milorad Dodik la alegerile pentru ocuparea unuia dintre cele trei locuri ale Preşedinţiei tripartite bosniace, de la Sarajevo, prevede autonomie sporită pentru RS. Mai mult, în mediile de analiză a fost lansată şi s-a speculat ideea că vizita lui Lavrov a fost programată anterior alegerilor din 07.10.2018 pentru a acorda sprijin candidatului Dodik, fiind de subliniat, în acest context, şi ce a scris, în august, ziarul sârbesc Vecrnje Novosti şi anume că Rusia ar putea susţine o cerere de independenţă a Republicii Srpska.

Pe de altă parte, prim-ministrul entităţii sârbe din BIH, Zeljka Cvijanovic a subliniat că actualul membru sârb al preşedinţiei tripartite din BIH, Mladen Ivanic (un politician de opoziţie din RS) "nu a găsit niciodată potrivit să spună că străinii intervin în alegerile din BIH, dar a avertizat iar Serbia că nu ar trebui să intervină în procesul electoral". În acelaşi context, Zeljka Cvijanovic a subliniat că preşedintele sârb nu se amestecă în desfăşurarea alegerilor dar, în schimb, instituţiile din Serbia încearcă să ajute (au fost investite 21 milioane de euro în diverse proiecte importante) în mod precis comunităţile locale din întreaga RS.

Liderii ruşi nu numai că resping din ce în ce mai ferm acuzaţiile, dar se poate observa că şi în Balcanii de Vest, ca şi în alte regiuni ale lumii, aceştia încearcă din ce în ce mai intens să consolideze percepţia locului ocupat de Rusia alături de actorii importanţi ai lumii şi a rolului major ce îl deţin în adoptarea deciziilor la nivel global. În acest sens este edificatoare declaraţia lui Lavorv acesta subliniind că "Rusia, alături de Europa şi Statele Unite, au co-autorizat acordurile de la Dayton ... şi Moscova nu vede nici un motiv pentru care Rusia ar renunţa la aceste probleme şi ar transforma Balcanii într-o zonă de conflict".

II) Priorităţi ale noului şef al Statului Major General al Armatei Serbiei

În numărul 313 al publicaţiei ”Odbrana”, editată de Ministerul Apărării al R.Serbia, a apărut (21.09.2018) un interviu în exclusivitate al noului şef al Statului Major General (SMG) al Armatei Serbiei (Vojska Srbije/VS), general-locotenent (gl.lt.) Milan Mojsilović. În interviu este prezentată viziunea acestuia privind priorităţile VS, general-locotenent Mojsilović apreciind că nu trebuie repetate sau făcute greşelile care au afectat imaginea, stabilitatea sau chiar capacitatea de luptă ale VS.

Priorităţile noului şef al SMG sunt continuarea proceselor de modernizare şi înzestrare a VS, simultan cu prezervarea calităţii personalului VS şi a tradiţiilor acesteia. Personal, gl.lt. M.Mojsilović susţine reintroducerea serviciului militar obligatoriu în R.Serbia şi va acţiona astfel ca liderii statului sârb să beneficieze de toate informaţiile şi de toţi parametrii necesari pentru luarea unei decizii în domeniu.

naslovna 313

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Coperta revistei ”Odbrana”, nr. 313/01.10.2018[1

 

 

 

 

Formaţia de militar de carieră a noului şef al SMG de la Belgrad este evidenţiată printr-o serie de detalii, între care se distinge precizarea că şi-a făcut bagajul şi a plecat la luptă la doar trei ore după ceremonia de avansare la gradul de sublocotenent de unităţi de blindate, la 20.07.1991.

Acest portret este consolidat de retragerea lui din Bosnia şi Herţegovina, în 1992, în calitate de ofiţer al Armatei Populare Iugoslave (JNA), născut pe teritoriul R.Serbia, în baza unei hotărâri a guvernului noului stat, format în aprilie 1992, de R.Serbia şi R.Muntenegru. Mai mult, gl.lt. M.Mojsilović afirmă cu tărie că şi numirea în funcţia de şef al Reprezentanţei militare din Misiunea R.Serbia la NATO (începând cu luna ianuarie 2013) a perceput-o tot ca pe un ordin, similar celorlalte ordine primite în carieră, astfel că această numire nu a fost dorită sau cerută de el (contrar unor speculaţii din mass-media sârbe).

Totodată, noul şef al SMG a afirmat că va continua procesele de modernizare tehnică şi înzestrare a VS, cu sublinierea că armata şi statul sârb trebuie să-şi stabilească obiective realiste. În opinia sa, şansele în domeniu sunt sporite de faptul că actuala conducere politică de la Belgrad manifestă înţelegere pentru nevoile sistemului de apărare şi susţine consolidarea acestuia.

Este de aşteptat ca personalul VS să continue participarea la operaţiile de pace (sub mandat ONU şi UE), în planul pregătirii pentru luptă, conform cu strategia fostei conduceri.

După ce în ultimii ani s-a pus accent pe echiparea şi instruirea personalului precum şi înzestrarea unităţilor din Forţele de Reacţie (prin proiectele de anvergură ”1.500” şi ”1.500+”), în perioada următoare accentul se va pune pe aceleaşi priorităţi de înzestrare şi instruire. Noul şef SMG este încurajat de modul cum se derulează modernizarea tehnică în domeniul aviaţiei (prin repararea/modernizarea aviaţiei de vânătoare şi achiziţia de elicoptere, din Est şi din Vest), capacitatea de luptă a forţelor terestre urmând a fi îmbunătăţită după realizarea donaţiei (ruse) de 30 de tancuri T-72 modernizate şi de 30 de vehicule de luptă blindate BRDM-2 modernizate. La consolidarea sistemului de apărare va contribui semnificativ şi industria sârbă de apărare.

În managementul personalului din sistemul de apărare, conducerea politico-militară şi cea militară de la Belgrad trebuie să ţină seama atât de o serie de erori din trecut (”pensionări în masă”, atât la nivelul cadrelor, cât şi la cel al salariaţilor civili), pentru a nu le repeta, cât şi de tendinţele din societatea sârbă, cu accent pe economie şi piaţa muncii.

http://www.mod.gov.rs/multimedia/fotogalerija/foto/ban_9534_1497448669.JPG

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Preşedintele Serbiei, Aleksandar Vučić, şi mama eroului Tibor Cerna, 14.06.2017, Debeljača[2]

 

 

 

 

 

În opinia gl.lt. M.Mojsilović, conducerea de la Belgrad nu are voie să se ruşineze de comandanţii militari din ultimele războaie, fiind benefice şi oportune proiectele care au ca obiectiv mediatizarea tradiţiilor de luptă ale armatei sârbe, inclusiv ale celor din perioada ”agresiunii” NATO[3].

Începutul în domeniu a fost făcut prin dezvelirea unui monument (în iunie 2017) în satul Debeljača din municipalitatea Kovačica, din Voievodina (nordul Serbiei), dedicat militarului în termen Tibor Cerna (etnic maghiar), care a murit la datorie, în timpul bătăliei de la Košare. Monumentul a fost dezvelit de către preşedintele Serbiei, Aleksandar Vučić, şi mama soldatului erou, în prezenţa ministrului apărării, a şefului SMG şi a mai multor veterani ai luptelor din KiM din perioada martie-iunie 1999 (unul fiind gl.lt. în retragere Vladimir Lazarević, condamnat la Haga în anul 2009 la 14 ani de detenţie pentru crime de război comise în 1999 în Kosovo şi Metohija/KiM şi eliberat după ispăşirea a două treimi din pedeapsă, în decembrie 2015).

 
   

♦     ♦

Noul şef al SMG, gl.lt. M.Mojsilović, pare să fie alegerea optimă. Un argument în acest sens îl reprezintă şi strategia de comunicare a acestuia, concretizată inclusiv prin interviul acordat revistei ”Odbrana”, prin care îşi face cunoscute priorităţile, în noua calitate. Inclusiv Sindicatul Militar din Serbia (VSS), critic fervent al fostului şef al SMG (generalul Ljubiša Diković) şi al actualului ministru al apărării (Aleksandar Vulin), a salutat numirea şi aşteaptă cu interes măsurile concrete pentru consolidarea sistemului de apărare al ţării şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă ale personalului ministerului sârb al apărării şi al VS.

Enumerarea unor funcţii îndeplinite de gl.lt. M.Mojsilović în carieră, cu evidenţierea participării la acţiuni de luptă (în fostul spaţiu iugoslav şi în KiM) sau antiteroriste (în Zona Terestră de Securitate de la graniţa administrativă a Serbiei Centrale cu KiM) şi a funcţiilor diplomatice şi politice îndeplinite în ultima perioadă (de şef al reprezentanţei militare sârbe la NATO şi de adjunct al ministrului apărării pentru politica de apărare) au rolul de a consolida imaginea acestuia de persoană potrivită pentru ocuparea funcţiei de şef al SMG. Această imagine este consolidată de o serie de elemente biografice şi cultural-sociale (este tânăr, s-a născut în KiM, a cunoscut cultura sovietică şi pe cea occidentală, vorbeşte şi rusă, şi engleză, militează pentru consolidarea capacităţilor de apărare a ţării, inclusiv prin reintroducerea serviciului militar obligatoriu, în timp ce susţine neutralitatea militară a Serbiei şi participarea la securitatea colectivă şi prezervarea tradiţiilor glorioase ale armatei sârbe, care ”niciodată nu şi-a pătat obrazul”).

În calitate de adunct al ministrului apărării pentru politica de apărare, gl.mr. M.Mojsilović a făcut parte din delegaţia sârbă (condusă de ministrul apărării) care a vizitat China în luna iulie a.c., iar unii analişti consideră că M.Mojsilović a avut un rol important, alături de adjunctul în exerciţiu al ministrului apărării pentru resurse materiale, Nenad Miloradović, în discuţiile sârbo-chineze pentru achiziţia de drone pentru VS şi transferul de tehnologie pentru asamblarea de drone în R.Serbia.

În noua funcţie, gl.lt. M.Mojsilović se va confrunta cu o serie de dificultăţi, unele având cauze obiective, iar altele, cauze subiective.

Cauzele obiective se referă la resursele umane, materiale şi financiare, limitate ale statului sârb, care pot periclita opţiunea de neutralitate militară şi edificarea unui sistem de apărare stabil, puternic şi capabil să contracareze provocările şi ameninţările armate la adresa securităţii naţionale.

Decizia Belgradului de a mări şi înnoi flota de elicoptere (pentru armată şi poliţie) este benefică pentru capacitatea de luptă şi manevră, atât a forţelor aeriene sârbe, cât  şi a forţelor terestre şi pentru combaterea terorismului. Totuşi, un inventar variat de elicoptere, atât de producţie estică (de tipul ”Mi”: Mi-8, Mi-17, Mi-17V, Mi-35), cât şi vestică (”Airbus”: H-145M) şi sub licenţă (”Gazela”, în trei variante), ar putea crea, dacă nu probleme, atunci cel puţin provocări pentru asigurarea logistică a armatei sârbe.

Tanchist la bază, este firesc ca noul şef al SMG să se bucure de ”donaţia rusă de blindate”, dar, ca şi în cazul flotei de elicoptere, mărirea numărului de tancuri (T-72) şi vehicule blindate (BRDM-2) ale VS consolidează capacitatea de luptă a acesteia şi capacitatea de manevră terestră, însă, totodată, creează o problemă politică. Este vorba despre o anumită frustrare a partenerilor occidentali ai Belgradului, o dată pentru că aceste mijloace sunt procurate din F.Rusă, iar în al doilea rând pentru că nu este clar pentru Occident împotriva cui ar folosi Belgradul aceste noi mijloace, în condiţiile în care R.Serbia este înconjurată exclusiv de state partenere în Parteneriatul pentru Pace (PfP) sau membre ale NATO, iar cu ”Kosovo” cele mai multe state membre ale acestor două organizaţii au relaţii de parteneriat.

Între cauzele subiective se numără criticile probabile, atât din partea acelei părţi a societăţii cu orientare pro-occidentală, cât şi a celei de orientare pro-rusă.

Pro-ruşii vor critica acţiunile de continuare şi dezvoltare a colaborării cu partenerii din NATO şi UE, utilizând în acest scop inclusiv sprijinul dat de unele state membre ale NATO şi UE consolidării independenţei ”R.Kosovo” (mai ales prin sprijinul pentru transformarea Forţelor de Securitate ale Kosovo în forţe armate ale ”R.Kosovo”), dar şi perioada când gl.lt. M.Mojsilović a lucrat la Bruxelles[4]. Prevăzând, parcă, perpetuarea acestor atacuri, în interviul din ”Odbrana”, gl.lt. M.Mojsilović susţine că a utilizat mandatul său la Bruxelles pentru a transmite oportun Belgradului alerte şi recomandări pentru a evita o relaţie antagonistă cu NATO, tocmai studiind şi înţelegând mentalitatea şi modul de funcţionare şi luare a deciziilor în Organizaţia Nord-Atlantică.

Pro-occidentalii vor critica executarea de exerciţii în comun cu forţele armate ruse şi bieloruse, precum şi apropierea politică de Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă a statelor membre ale Comunităţii Statelor Independente, simultan cu orientarea semnificativă spre F.Rusă pentru modernizarea tehnică a VS.

Noul şef al SMG se va confrunta cu o serie de provocări derivând din divergenţele din interiorul societăţii civile, privind locul şi rolul organismului militar în R.Serbia. În timp ce există cercuri care ar desfiinţa armata şi ar realoca resursele destinate acesteia altor domenii, considerate prioritare (învăţământ, sănătate, economie), alte cercuri consideră că apărării îi sunt alocate resurse insuficiente, astfel că sistemul de apărare al Serbiei nu este suficient de credibil pentru a descuraja o intervenţie militară străină sau pentru a impune cu forţa suveranitatea Belgradului asupra KiM.

Nu va fi uşor de transpus în practică nici dorinţa gl.lt. M.Mojsilović de cultivare a tradiţiilor şi respectului pentru foştii comandanţi militari iugoslavi, în condiţiile în care mulţi dintre aceştia au fost condamnaţi pentru crime de război de către Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie, de la Haga.

III) Consecinţe ale eventualei recunoaşteri canonice a Bisericii Ortodoxe Ucrainene-Patriarhia de la Kiev

În prezent, în Ucraina există trei biserici ortodoxe, dintre care doar una este canonică, are rang de mitropolie şi se subordonează Patriarhiei de la Moscova. Celelalte două biserici ortodoxe se consideră autocefale, dar nu sunt recunoste canonic de către bisericile ortodoxe locale.

La 07.09.2018, Sinodul Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol i-a numit pe arhiepiscopul de Pamphylia (SUA), Daniel[5], şi pe arhiepiscopul de Edmonton (Canada), Ilarion[6], drept exarhi la Kiev, ca un prim pas în procedura de a acorda tomosul[7] pentru autocefalia Bisericii Ortodoxe Ucrainene-Patriarhia de la Kiev. Decizia patriarhului ecumenic Bartolomeu I a fost urmată imediat de o fermă condamnare din partea Bisericii Ortodoxe Ruse (BORu), care a calificat-o  drept o ”invazie a teritoriului canonic al altei biserici locale”, respectiv a Mitropoliei de la Kiev şi a Întregii Ucraine, aflată în comuniune canonică cu BORu.

La 14.09.2018, înalţii ierarhi ai BORu au hotărât să treacă la primul pas al întreruperii comuniunii liturgice cu Patriarhia de la Constantinopol, prin încetarea participării la reuniunile organizate de aceasta, precum şi prin încetarea pomenirii patriarhului Bartolomeu la liturghiile din lăcaşele de cult ale BORu.

Decizia patriarhului Bartolomeu provoacă îngrijorare în întreaga lume ortodoxă, privind posibilitatea unei schisme şi a unui conflict canonic de amploare (deja înalţi prelaţi ai bisericii ruse îl acuză pe patriarhul ecumenic că tinde să-şi impună supremaţia în întreaga lume ortodoxă, dorind să devină un ”papă ortodox”). Îngrijorările experţilor ruşi în religie se datorează ”experienţei istorice”, deoarece în cel puţin trei rânduri Patriarhia de la Constantinopol ar fi intervenit pe teritoriul canonic al BORu şi ar fi administrat episcopii-mitropolii din teritorii de azi ale Ucrainei şi R.Belarus (în secolele XV-XVII) sau Poloniei (la începutul secolului al XX-lea). Practic, ”modelul” pare fi cel aplicat în cazul (re)acordării în 1996 a tomosului pentru recunoaşterea bisericii ortodoxe autonome estone în cadrul Patriarhiei Constantinopolului (Biserica Ortodoxă Estonă-Patriarhia de la Constantinopol).

Este de aşteptat ca BORu să se opună ferm acordării şi recunoaşterii autocefaliei pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană-Patriarhia de la Kiev şi astfel să înceapă ”lupta” pentru atragerea de partea sa a mai multor biserici ortodoxe locale. ”Lupta” va afecta imaginea ortodoxiei în lume, mai ales în contextul eforturilor de apropiere a ortodoxiei de catolicism.

În realitate, ”lupta” nu se dă doar în interiorul comunităţii religioase, ci este şi una ”geopolitică”. Principalele argumente în acest sens se referă la sprijinul autorităţilor laice ucrainene pentru autocefalia bisericii ucrainene şi ieşirea de sub oblăduirea Moscovei şi în acest domeniu, dar şi la faptul că actualul ”patriarh” al Bisericii Ortodoxe Ucrainene-Patriarhia de la Kiev, Filaret (Denisenko), a fost până în 1992 mitropolit al Bisericii Ortodoxe Ucrainene-Patriarhia de la Moscova, când a fost anatemizat.

Îngrijorarea este mai mare în Biserica Ortodoxă Sârbă (BOSrb), deoarece aceasta se teme de influenţe directe într-o serie de teritorii din afara Serbiei, aflate sub jurisdicţia sa canonică.

Analiştii politici şi religioşi consideră că ”modelul” aplicat de Patriarhia de la Constantinopol în cazul Bisericii Ortodoxe Ucrainene-Patriarhia de la Kiev ar putea fi folosit rapid în cazul Bisericii Ortodoxe Macedonene-Arhiepiscopia de la Ohrid (BOMac), care a obţinut autonomia în 1959, dar apoi a ieşit unilateral de sub păstorirea SPC (Biserica Ortodoxă Sârbă / Српска Православна Црква) în 1967 şi de atunci nu a fost identificată o soluţie, iar BOMac nu este recunoscută canonic de niciuna dintre bisericile ortodoxe locale[8]. Temerile sunt alimentate de faptul că, în anul 2017, BOMac a recunoscut ca ”biserică-mamă” Biserica Ortodoxă Bulgară (BOBg), iar aceasta s-a angajat să intermedieze pentru ca BOMac să devină biserică autocefală. Totodată, odată cu eforturile diplomatice de soluţionare a diferendului privind numele constituţional al statului macedonean, în mai 2018, BOMac s-a adresat Patriarhiei de la Constantinopol, solicitându-i recunoaşterea ca biserică autocefală, sub un nume nou (care să nu conţină termenul ”Macedonean”): Arhiepiscopia de Ohrid şi Iustiniana Prima. Patriarhia de la Constantinopol nu a luat încă o decizie, dar a dispus investigarea datelor istorice legate de înfiinţarea şi funcţionarea BOMac. Cazul acestei biserici, însă, diferă semnificativ de cel al bisericii de la Kiev, deoarece prin recunoaşterea autocefaliei BOMac patriarhul de la Constantinopol ar putea afecta unele interese elene.

În funcţie de evoluţiile în cazul BOMac, există posibilitatea ca un tratament similar să fie solicitat de către Biserica Ortodoxă Muntenegreană (BOMun), deşi aceasta are în prezent contacte cu prea puţine biserici ortodoxe locale. În acest caz, însă, există contacte între BOMun şi Biserica Ortodoxă Ucraineană-Patriarhia de la Kiev[9].

Este de aşteptat ca BORu să se opună ferm acordării şi recunoaşterii autocefaliei pentru BOMun. Probabil, Patriarhia de la Moscova va avea aceeaşi abordare şi în cazul autocefaliei BOMac, dacă nu se va identifica o soluţie de compromis între aceasta şi BOSrb (nuanţa abordării acestui ultim caz este dată de faptul că în ultimii ani s-a constatat o dorinţă a Moscovei de a media conflictul dintre Belgrad şi Skopje, dar apoi a urmat demersul macedonean pe lângă BOBg).

Analiştii avertizează şi asupra altor două potenţiale efecte: (re)activarea Bisericii Ortodoxe Croate şi înfiinţarea Bisericii Ortodoxe din ”Kosovo”[10].

În cazul unei schisme a lumii ortodoxe, la o primă vedere, poziţia BOS pare simplă, astfel că s-ar impune ca aceasta să susţină Patriarhia de la Moscova. Situaţia în BOS, însă, este complexă, ştiut fiind că în sânul acesteia există demult două ”curente”, unul favorabil Moscovei, iar celălalt, favorabil Constantinopolului.

La reuniunea pan-ortodoxă din Creta, din 2016, desăşurată la iniţiativa şi sub ”patronajul” Patriarhiei de la Constantinopol, dar boicotată de BORu, BOSrb a participat, dar a avut o poziţie rezervată faţă de temele care nu erau susţinute de BORu. Foarte probabil, şi în cazul recunoaşterii de către Patriarhia Ecumenică a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene-Patriarhia de la Kiev, cel puţin într-o primă fază, BOSrb ar încerca să adopte o poziţie de mijloc, pentru că este legată de interese strânse atât de BORu, cât şi de Patriarhia de la Constantinopol şi de Biserica Ortodoxă a Greciei. Canonic, însă, interesele BOSrb sunt mai aproape de interesele BORu.

IV) Referendumul din Macedonia

În urma numărării voturilor de la mai mult de 97% din secţiile de votare, rezultatele oficiale au arătat că 91,3% dintre alegători macedoneni au aprobat acordul cu Grecia de a schimba numele ţării în Republica Macedonia de Nord. Participarea la vot a fost însă de doar 36,8% din 1,8 milioane de alegători eligibili din Macedonia, acest procent fiind mai mic de 50%, minimul necesar pentru ca decizia să devină obligatorie pentru parlament şi, deci, insuficient pentru validarea referendumului şi departe de aşteptările guvernului condus de prim-ministrului, Zoran Zaev.

Refuzul alegătorilor din Macedonia de a participa la referendumul organizat de autorităţile macedonene pentru aprobarea schimbării numelui ţării lor pare, la prima vedere, o chestiune de interes pur local. Rezultatul referendumului din 30.09.2018, din Macedonia, ar putea fi perceput într-un context mai larg ca o victorie semnificativă a Rusiei în Balcanii de Vest şi, implicit,  blocarea procesului de integrare în structurile europene şi euroatlantice a Macedoniei.

Creşterea instabilităţii în regiune va pune sub semnul întrebării şi procesele de integrare ale celorlalte entităţi din Balcanii de Vest, dar mai ales soluţionarea dosarului Kosovo care şi aşa, actualmente, se află în plin proces de reactivare a tensiunilor latente naţionalist-populiste.  Eşecul referendumului din Macedonia, foarte probabil se datorează campaniilor de dezinformare, ştirilor false şi acţiunilor din spaţiul cibernetic desfăşuarte de Rusia. Este demn de remarcat aici că întreaga campaniei a Rusiei, ca şi în alte părţi ale Europei, a beneficiat de un mediu favorabil caracterizat de naraţiunile naţionaliste-populiste bazate pe promovarea radicală a noţiunilor de identitate, rasă şi ameninţare din partea structurilor europene şi euroatlantice, paradoxul fiind că majoritatea macedonenilor sprijină aderarea ţării lor la UE şi NATO.

În acest context, este semnficativ de subliniat că premierul macedonean a promis că va continua punerea în aplicare a planurilor de a schimba numele ţării, în pofida faptului că nu a reuşit să obţină participarea necesară în cadrul referendumului desfăşurat. Zoran Zaev a declarat că votul a trimis un "mesaj clar" că populaţia din Macedonia a susţinut propunerea, care are ca obiectiv să pună capăt disputei vechi de zeci de ani a Macedoniei cu Grecia şi deschiderea procesului pentru integrarea statului macedonean în Europa.

V) Accentuarea cooperării UE-Balcanii de Vest

În perioada 04-05.10.2018, la Tirana (Albania), se va desfăşura Forumul anual ministerial     UE-Balcanii de Vest privind justiţia şi afacerile interne. Acest eveniment face parte din strategia de sprijinire a Balcanilor de Vest în cadrul procesului de integrare a entităţilor din această regiune în UE şi permite un schimb de idei, puncte de vedere şi expertiză la nivel ministerial pe teme de actualitate în domeniul justiţiei şi afacerilor interne. Reuniunea va fi condusă de Austria (stat care se află la preşedinţia Consiliului UE).

Anterior reuniunii UE-Balcanii de Vest, în perioada 01-03.10.2018, tot la Tirana, preşedinţia albaneză a Convenţiei de cooperare poliţienească pentru Europa de Sud-Est (PCC SEE) şi Secretariatul PCC SEE vor organiza reuniunea şefilor de poliţie criminală, sub denumirea "Provocări în materie de securitate legate de creşterea fluxurilor migratorii, crima organizată şi contribuţia la acţiunea Grupului de guvernare integrată a securităţii interne (IISG)".

 

În acelaşi context, un alt eveniment important va fi şi cel din perioada 23-25.10.2018, când Direcţia de Poliţie Criminală a Poliţiei din Slovenia şi Grupul de sprijin pentru guvernare integrată a securităţii interne IISG (găzduit de Centrul pentru securitate, dezvoltare şi stat de drept/DCAF, din Ljubljana), vor organiza, la Portorož (Slovenia), "Reuniunea Reţelei Iniţiativei de Combatere a Terorismului". Reuniunea este susţinută de Iniţiativa de combatere a terorismului din Balcanii de Vest - WBCTi (Acţiunea multiparlamentară la nivel UE/IPAII2016/"Sprijin pentru prevenirea şi combaterea extremismului violent în Balcanii de Vest") şi de Ministerul de Interne al Sloveniei.

Ultima întâlnire în cadrul Forumului anual ministerial UE-Balcanii de Vest a fost la Sofia, în perioada 26-27.10.2017, unde miniştrii justiţiei şi afacerilor interne din Estonia, Bulgaria şi Austria, reprezentând trio-ul preşedinţiilor Consiliului UE, împreună cu reprezentanţii Comisiei UE, comisarul european pentru justiţie, consumatori şi egalitatea între sexe şi comisarul european pentru migraţie, afaceri interne şi cetăţenie s-au întâlnit cu omologii lor din cele şase entităţi partenere din Balcanii de Vest.

Statele membre care deţin preşedinţia Consiliului UE lucrează împreună în grupuri de trei, denumite „triouri”. Acest sistem a fost introdus prin Tratatul de la Lisabona în 2009. Trioul stabileşte obiective pe termen lung şi pregăteşte o agendă comună, determinând subiectele şi aspectele majore care vor fi abordate de Consiliul UE pe o perioadă de 18 luni. Pe baza acestui program, fiecare dintre cele 3 ţări îşi pregăteşte propriul său program, mai detaliat, pentru 6 luni. Trioul actual este alcătuit din Estonia, Bulgaria şi Austria, urmând ca în perioada următoare, România să fie unul din cele trei state europene ale acestui triou.

Cu ocazia ultimei întâlniri de la Sofia, a fost subliniată importanţa independenţei, calităţii şi eficienţei sistemelor de justiţie ca bază a societăţilor paşnice şi democratice ce au ca obiectiv creşterea economică. S-a realizat consensul cu privire la faptul că sistemele de justiţie de calitate sunt esenţiale pentru dezvoltarea încrederii reciproce, necesară pentru cooperarea judiciară şi aplicarea instrumentelor de recunoaştere reciprocă.

Mai mult, au fost salutate eforturile depuse de entităţile partenere din Balcanii de Vest în domeniul reformei justiţiei şi s-a subliniat că ar trebui intensificate eforturile pentru punerea în aplicare efectivă a reformelor judiciare, aducând beneficii directe cetăţenilor, acest lucru fiind, totodată, şi un element fundamental al procesului de aderare la UE.

În vederea consolidării luptei împotriva crimei organizate transnaţionale, miniştrii şi reprezentanţii Comisiei UE au convenit asupra importanţei acestui lucru pentru entităţile din Balcanii de Vest, care încă nu au făcut nimic pentru a încheia acorduri de cooperare cu EUROJUST. Miniştrii de justiţie din Balcanii de Vest s-au angajat să continue procesul şi să ia măsurile necesare, în special în ceea ce priveşte legislaţia privind protecţia datelor personale. A fost reamintită importanţa punerii în aplicare a instrumentelor Consiliului Europei, atât în ceea ce priveşte cooperarea judiciară, cât şi în materia dreptului penal, deoarece acestea reprezintă principalul temei juridic pentru o cooperare armonioasă între practicienii UE şi cei din Balcanii de Vest.

Miniştrii au fost de acord că asigurarea unei gestionări eficiente a frontierelor şi a combaterii migraţiei şi traficului ilegal de persoane au rămas priorităţi atât pentru UE, cât şi pentru Balcanii de Vest. Nivelul fără precedent a traficului ilegal de persoane, cu implicarea reţelelor de crimă organizată, face necesară o vigilenţă permanentă şi un parteneriat eficient între ţările şi regiunile afectate în mod direct.

Nu în ultimul rând, au fost salutate iniţiativele regionale menite să îmbunătăţească schimbul de informaţii atât la nivel strategic, cât şi la nivel de aplicare a legii. Miniştrii au recunoscut rolul important al Centrului european pentru trafic ilegal de migranţi şi al Oficiului operaţional comun împotriva reţelelor de trafic ilegal cu migranţi în combaterea acestui fenomen, dar şi al ofiţerului de legătură al Agenţiei Europene de Frontieră şi Gardă de Coastă dislocat la Belgrad cu mandat pentru îmbunătăţirea cooperării în domeniul gestionării frontierelor la nivelul regiunii Balcanilor de Vest.

În ceea ce priveşte radicalizarea şi terorismul, miniştrii au confirmat faptul că s-au confruntat cu provocări similare în ceea ce priveşte răspunsul la ameninţările la adresa securităţii generate de extremismul violent şi au convenit să colaboreze pentru a aborda cauzele acestora şi pentru a construi societăţi elastice şi coezive. S-a evidenţiat, de asemenea, că dialogurile politice cu ţările din Balcanii de Vest privind combaterea terorismului/combaterea extremismului violent sunt utile pentru identificarea priorităţilor şi conceperea acţiunilor concrete necesare a fi puse în operă.

Privind reuniunea organizată de Convenţia de cooperare poliţienească pentru Europa de Sud-Est, este de subliniat rolul Grupului de sprijin pentru guvernare integrată a securităţii interne (IISG), care coordonează o structură cu trei piloni:

  • Iniţiativa privind lupta împotriva terorismului din Balcanii de Vest (WBCTi) susţinută de UE pentru a răspunde evoluţiilor legate de fenomenul terorismului, extremismului violent şi radicalizării din Balcanii de Vest prin maximizarea potenţialului politicii de cooperare regională şi prin combinarea eforturilor tuturor actorilor din domeniul securităţii în acest domeniu de dezvoltare a politicilor în mod eficient şi durabil;
  • Iniţiativa privind criminalitatea organizată din Balcanii de Vest (WBCSCi), răspunde ameninţărilor cu privire la criminalitatea organizată din regiunea Balcanilor de Vest prin combinarea eforturilor tuturor actorilor relevanţi din domeniul securităţii, donatorilor UE şi donatorilor internaţionali de asistenţă externă în acest domeniu;
  • Iniţiativa privind securitatea frontierelor din Balcanii de Vest (WBBSi),răspunde ameninţărilor la adresa integrităţii frontierelor regiunii Balcanilor de Vest prin fuzionarea eforturilor tuturor actorilor relevanţi din domeniul securităţii, donatorilor UE şi donatorilor internaţionali de asistenţă externă în acest domeniu.

În acest context general de luptă împotriva crimei organizate, terorismului şi traficului ilegal de persoane, este de subliniat că şi reuniunea de la Portorož (Slovenia) se va desfăşura pe baza schimbului de experienţă şi a informaţiilor de nivel strategic privind cazurile de prevenire şi combatere a extremismului violent şi privind experienţa, provocările şi instrumentele pentru îmbunătăţirea răspunsului operaţional comun. Dezbaterile vor fi, de asemenea, dedicate asigurării sprijinului financiar pentru activităţile operaţionale şi reuniunile operaţionale. Mai mult, reuniunea va oferi o oportunitate de a se revizui implementarea Planului de Acţiune al iniţiativei contra-teroriste 2018-2020 şi de  familiarizare cu acţiunile viitoare relevante, sub auspiciile planului menţionat anterior.

 


[1] http://www.mod.gov.rs/multimedia/image/2018/Septembar/22/naslovna%20313.jpg.

[2] http://www.mod.gov.rs/eng/11132/otkriven-spomenik-vojniku-sa-kosara-11132.

[3] În ianuarie 2018, ministerul sârb al apărării şi radioteleviziunea naţională sârbă, RTS, au anunţat realizarea unui film documentar privind luptele de la Košare şi Paštrik (09.04-14.06.2018), prin care Belgradul susţine că a oprit o ofensivă terestră a unor forţe mixte albaneze (efective din armata regulată a R.Albania şi formaţiuni ale Armatei de Eliberare a Kosovo/UÇK), sprijinite de NATO, care viza invadarea R.F.Iugoslavia, prin KiM, pe direcţia pichetului de grăniceri ”Košare” şi apoi şi pe direcţia Mt. Paštrik.

[4] Aceşti critici îi impută, între altele, faptul că nu a acţionat suficient/eficient, pentru a împiedica participarea ”Kosovo” la activităţile Centrului pentru Cooperarea în domeniul Securităţii, de la Zagreb (RACVIAC).

[5] Danilo Zelinski, originar din vestul Ucrainei (Ivano-Frankovsk). A devenit călugăr în cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene din SUA, aflată sub jurisdicţia Patriarhiei de la Constantinopol. În 2016, Bisericii Ortodoxe Ucrainene din SUA l-a propus pentru funcţia de arhiepiscop, decizie confirmată ulterior de Sinodul Patriarhiei de la Constantinopol.

[6] Roman Nikolaevici Rudnik, născut la Lvov, şcolit la Kiev şi Salonic. A fost ales episcop în Canada în 2008. A participat la discuţii între patriarhul Bartolomeu şi preşedintele ucrainean Viktor Iuşcenko, în 2005, privind autocefalia bisericii ucrainene.

[7] Decret emis de o entitate religioasă superioară prin care se recunoaşte autocefalia. Sunt aprecieri, inclusiv în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, că se poate acorda şi urmare a unei decizii a Sinodului.

[8] Biserica ortodoxă locală recunoscută pe teritoriul actualei R.Macedonia este Arhiepiscopia Ortodoxă de Ohrid (POA), biserică autonomă în cadrul Bisericii Ortodoxe Sârbe.

[9] ”Patriarhul ucrainean” Filaret  (Denisenko) a fost în Muntenegru în 2010, iar ”mitropolitul muntenegrean” Mihailo (Miraš Dedeić) a făcut mai multe vizite la Kiev, cei doi slujind împreună la liturghii.

[10] Mai mulţi oficiali de la Priština (ministrul de externe Behgjet Pacolli) au afirmat că lăcaşele de cult ortodoxe din ”R.Kosovo” nu sunt numai ale sârbilor, deoarece la construcţia acestora au participat şi etnici albanezi.