MAS Raport special - Balcanii de Vest (02 - 17 octombrie 2018)

I. Creşterea nivelului de cooperare Serbia-NATO

În perioada 06-08.10.2018, Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a vizitat Serbia. Cu această ocazie, înaltul oficial al NATO a avut întâlniri cu preşedintele sârb, Aleksandar Vučić şi cu prim-ministrul, Ana Brnabić. Pe timpul vizitei, Secretarul General a reamintit că obiectivul principal al NATO în Balcanii de Vest este de a contribui la construirea păcii şi stabilităţii ca bază pentru progres şi, nu în ultimul rând, a evidenţiat faptul că dialogul Belgrad-Pristina este cheia stabilităţii în regiune.

Secretarul General al NATO şi preşedintele Serbiei au participat la ceremonia de deschidere a exerciţiului civil "SRBIJA 2018", din Mladenovac, dedicat situaţiilor de urgenţă şi dezastrelor naturale.

De evidenţiat participarea Secretarului General al NATO, Jens Stoltenberg şi a preşedintelui Serbiei, Aleksandar Vučić, la un eveniment special al Forumului de Securitate de la Belgrad intitulat "Leadership pentru o regiune sigură", desfăşurat în data de 08.10.2018.

Concluzia finală a fost că Serbia şi NATO au o cooperare tot mai reuşită în menţinerea păcii şi stabilităţii din Balcanii de Vest, beneficiind şi de progresul economic general pentru cetăţenii din regiune.

Forumul de Securitate de la Belgrad, lansat în 2011, este găzduit de trei organizaţii ale societăţii civile - Fondul de Excelenţă Politică de la Belgrad, Centrul de Politică de Securitate din Belgrad şi Mişcarea Europeană în Serbia. Forumul oferă un cadru în care decidenţi politici şi lideri de opinie din Balcani, precum şi membri ai comunităţii academice şi societăţii civile, se întâlnesc cu omologi din alte ţări pentru a face schimb de opinii şi puncte de vedere cu privire la problemele de securitate actuale ale regiunii. 

Evenimentul "Leadership pentru o regiune sigură" a creat mediul favorabil pentru o conversaţie deschisă între preşedintele Serbiei, Aleksandar Vučić, şi secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, discuţie care a fost moderată de către un membru al comitetului director al Forumului de Securitate de la Belgrad, Sonja Licht, din cadrul Fondului de Excelenţă Politică din Belgrad.

Preşedintele Serbiei a declarat că NATO a devenit un "hub central" de atragere a partenerilor regionali care trebuie să colaboreze, pentru rezolvarea problemelor de securitate, dar şi pentru rezolvarea nevoilor sociale mai largi. Vučić a făcut, de asemenea, un apel pentru regiune de a se lăsa în urmă amintirile conflictelor din trecut. Preşedintele sârb a evidenţiat faptul că Serbia îşi va păstra neutralitatea militară, dar că statul sârb cooperează şi va continua să coopereze bine cu NATO. Liderul sârb a subliniat că Serbia doreşte dezvoltarea unor relaţii bune cu Alianţa, în pofida unei istorii dureroase şi dificile.

Totodată, preşedintele Vučić şi-a exprimat şi îngrijorarea cu privire la problemele care persistă în Kosovo, dar şi cu privire la presiunea percepută a fi exercitată asupra lui şi a Serbiei de vecinii albanezi, bosniaci şi croaţi, fiind subliniat faptul că aceştia evidenţiază NATO, de multe ori, ca principal aliat în exercitarea acestor presiuni.

Răspunzând la o întrebare cu privire la complexitatea problemelor de securitate moderne şi abordarea acestora de către NATO, Stoltenberg a subliniat că NATO se concentrează în primul rând pe furnizarea unui răspuns rapid la orice criză ar putea să apară, urmare a creşterii gradului de profesionalizare a personalului, întăririi rolului serviciilor de informaţii, creşterii standardelor de protecţie în lumea cibernetică şi dezvoltării abordărilor de răspuns la ameninţările hibride.

Stoltenberg a reamintit că NATO nu poate rezolva problemele din regiune, dar poate ajuta ţările care încearcă să facă acest lucru prin mijloace şi resurse proprii şi, nu în ultimul rând, a subliniat că NATO nu va presa Serbia în vederea aderării la Alianţă.

II. Exerciţiul tactic de aviaţie sârbo-rus ”BARS 2018”

În perioada 01-06.10.2018, în R.Serbia s-a desfăşurat exerciţiul tactic de aviaţie sârbo-rus ”Frăţia Aviatorilor din Rusia şi Serbia-2018” (”BARS 2018”[1]). Pentru exerciţiu s-au folosit avioane de luptă din înzestrarea Forţelor Aeriene ale Armatei Serbiei (VS): avioane de vânătoare MiG-29 (cu simplă şi dublă comandă) şi elicoptere Mi-17.

Activităţile de pregătire comune au debutat cu semnarea, la data de 21.09.2018, a acordului tehnic pentru executarea exerciţiului, iar activităţile practice de instruire s-au desfăşurat în perioada 02-04.10.2018.

Echipaje mixte sârbo-ruse au exersat desantarea trupelor din elicopter, s-au simulat proceduri de luptă aeriană apropiată (”dueluri aeriene”) cu avioane de vânătoare MiG-29 şi atacuri asupra unor ţinte la sol, tot cu avioane MiG-29.

S-au mai exersat activităţi de căutare-salvare, evacuarea răniţilor cu elicopterul şi transportul acestora la unităţile medicale. Nu în ultimul rând, în poligonul improvizat de aviaţie de la Čenta s-a exersat executarea de atacuri asupra unor ţinte de la sol.

Este cea de-a patra ediţie a exerciţiului ”BARS”. Acesta se desfăşoară alternativ, în R.Serbia şi, respectiv, în F.Rusă. Ca şi la ediţiile precedente, s-a pus accent pe acţiunea echipajelor mixte, respectiv pe creşterea nivelului de interoperabilitate între cele două Forţe Aeriene, pentru executarea în comun de misiuni specifice. Sugestiv este şi numele exerciţiului, cuvintele fiind asemănătoare în limbile rusă şi sârbă, iar acronimul, identic. La exerciţiu au participat avioane din donaţia rusă din decembrie 2016, reparate/operaţionalizate la Uzina de Aviaţie ”Moma Stanojlović” din Batajnica, în comun, de către experţi ruşi şi sârbi.

Analiza exerciţiului din 2018 relevă că a fost un exerciţiu mai slab decât cele două executate pe teritoriul F.Ruse: au participat mai puţini piloţi şi mai puţine aparate de zbor, iar simulările atacurilor asupra ţintelor de la sol nu au fost complexe.

Principalele critici la adresa scenariului şi executării exerciţiului din 2018 se referă la utilizarea avioanelor MiG-29 fără rachete, ca şi la utilizarea de piloţi sârbi experimentaţi, dar aproape de vârsta la care se încheie cariera de pilot pe un avion supersonic (în loc să se fi folosit ocazia pentru ”botezul” unor piloţi tineri, de perspectivă).

Alte critici se referă la ignorarea experienţei din perioada intervenţiei militare aeriene a NATO împotriva R.F.Iugoslavia (martie-iunie 1999). Astfel, pe timpul exerciţiului s-au exersat ”dueluri aeriene”, în condiţiile în care intervenţia NATO a arătat că nu a fost cazul unor astfel de lupte aeriene apropiate, având în vedere condiţiile tehnologice de azi: radare care descoperă ţinta la mare distanţă şi rachete aer-aer cu rază lungă de acţiune. Pe acest fond, ar fi fost mai utilă simularea unor exerciţii tactice mai complexe. Nu în ultimul rând, nu s-a folosit ocazia (sau, cel puţin, nu a fost mediatizată) pentru a antrena apărarea antiaeriană sârbă pentru proceduri de identificare a ţintelor aeriene (amic-inamic), în condiţiile în care în 1999 apărarea antiaeriană iugoslavă ar fi lovit avioane ale propriilor Forţe Aeriene, confundându-le cu avioane inamice.

Un element pozitiv este antrenarea unor efective ale Brigăzii Speciale din Pančevo a VS pentru desantarea din elicopter, cu atât mai mult cu cât conducerea politico-militară şi cea militară de la Belgrad consideră credibil pe teritoriul Serbiei, un scenariu de utilizare a forţelor de reacţie rapidă şi de urgenţă împotriva unor forţe extremiste sau de gherilă, fiind luată în calcul inclusiv o intervenţie în provincia Kosovo şi Metohija, în cazul deteriorării drastice a situaţiei de securitate şi a periclitării securităţii populaţiei sârbe.

Din partea rusă, la exerciţiu au participat piloţi cu mare experienţă: piloţii avioanelor MiG-29 provin dintr-un centru de instrucţie pentru personalul din aviaţia forţelor terestre de la Lipeţk. Locţiitorul comandantului exerciţiului, colonelul Konstantin Iurievici Surikov, a fost locţiitor al comandantului Centrului 344 din Torjok, pentru întrebuinţarea în luptă şi instrucţia personalului navigant al aviaţiei forţelor terestre (Regiunea Tver a F.Ruse).

Desfăşurarea exerciţiului este mai importantă pentru Serbia, decât pentru F.Rusă: creează premisa executării în anul următor în F.Rusă a unui exerciţiu mai complex şi prezervă parteneriatul dintre cele două F.Aer. Potrivit ministrului sârb al apărării, Belgradul va cere ca la ediţia din 2019 să fie incluse şi elicoptere de luptă Mi-35[3].

Această importanţă este sugerată şi de participarea la bilanţul exerciţiului (05.10) a ministrului sârb al apărării, a şefului SMG şi a comandantului F.Aer. sârbe, în timp ce comandantul exerciţiului a fost generalul de brigadă Željko Bilić, comandantul Brigăzii 204 Aviaţie din Batajnica (Belgrad).

Exerciţiul ”BARS 2018” vine la doar câteva zile după executarea de Forţele Aeriene sârbe a unui exerciţiu comun cu Forţele Aeriene române, ”Air Solution 2018”, parcă pentru a confirma încă o dată opţiunea de ”neutralitate militară” a R.Serbia. Spre deosebire de ”BARS”, exerciţiul ”Air Solution” se execută în spaţiile aeriene ale ambelor state, cu trecerea graniţei celuilalt stat de către aparatele de zbor şi cu utilizarea de tehnică proprie de aviaţie.

III. Rusia sprijină suveranitatea şi integritatea Serbiei, dar nu în totalitate şi viziunea preşedintelui sârb cu privire la Kosovo

După întâlnirea cu preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, Moscova, 02.10.2018, preşedintele Serbiei, Aleksandar Vučić, s-a declarat foarte mulţumit cu privire la rezultatele discuţiilor cu liderul de la Kremlin şi a evidenţiat faptul că a obţinut reasigurări cu privire la sprijinul Moscovei pentru suveranitatea şi integritatea Serbiei după ultimele evenimente care au generat tensiuni între Belgrad şi Pristina.

Preşedintele Serbiei a solicitat liderului de la Kremlin susţinerea viziunii sale cu privire la recunoaşterea Kosovo, incluzând separarea nordului acestei entităţi, regiune populată majoritar cu etnici sârbi.

Conform unor surse neoficiale, preşedintele sârb ar fi cerut preşedintelui Putin să se implice în utilizarea dreptului de veto în cadrul CS al ONU, cu privire la statutul Kosovo în cadrul organizaţiei, dar în pofida eforturilor depuse de liderul sârb, acesta nu a reuşit să determine schimbarea actualei poziţii a preşedintelui rus cu privire la statutul Kosovo.

Cotidianul rusesc Kommersant a scris că, înainte de sosirea preşedintelui Vučić la Moscova, în nordul Kosovo a avut loc "un incident neplăcut", ca urmare a vizitei preşedintelui kosovar Hashim Thaci în această zonă populată majoritar cu etnici sârbi.

Potrivit aceluiaşi cotidian, discuţiile dintre preşedintele rus şi cel sârb au durat mai mult de o oră, 40 de minute fiind alocate subiectului Kosovo. În acelaşi context, Vučić a făcut o promisiune puternică Rusiei şi anume că Serbia nu va adera la NATO.

Conform declaraţiilor ulterioare ale preşedintelui sârb, cei doi lideri se pare că au trasat "paşii viitori" în negocierea unui acord cu Kosovo care să cuprindă interesele tuturor părţilor interesate din regiune. Preşedintele sârb a făcut cunoscut că este posibil ca omologul său rus să viziteze Serbia înainte de sfârşitul acestui an, Vučić declarând că se aşteaptă ca vizita preconizată a preşedintelui rus să producă mai multe rezultate în plan economic, să contribuie la accelerarea creşterii comerţului între cele două ţări şi să contribuie la consolidarea sprijinului Moscovei pentru integritatea teritorială a Serbiei.

Având în vedere acţiunile desfăşurate în ultima perioadă de liderii de la Belgrad, se poate aprecia că Serbia se află în plină ofensivă pentru soluţionarea dosarului Kosovo şi accelerarea procesului de integrare în UE. În acest sens, liderii sârbi caută să folosească orice oportunitate pentru dezvoltarea relaţiilor cu UE, NATO şi SUA, inducând percepţia că sunt dispuşi să accepte anumite compromisuri, dar nu dintre acelea care ar putea să le pună sub semnul întrebării suveranitatea şi integritatea teritorială.

Prin declaraţiile făcute, preşedintele Vučić continuă să evidenţieze posibila sa disponibilitate de a accepta schimbări majore în ceea ce priveşte statutul fostei provincii sârbe şi, implicit, accelerarea integrării Serbiei în UE, inducând percepţia că este pregătit chiar pentru o posibilă recunoaştere a Kosovo, dar cu condiţia separării nordului populat în majoritate cu etnici sârbi.

Un alt exemplu elocvent în acest sens este primirea, în data de 10.10.2018, de către Ivica Dacic, prim-viceprim-ministru şi ministru al afacerilor externe sârb, la Belgrad, a ambasadorului SUA în Serbia, Kyle Scott. Pe timpul discuţiilor, cei doi oficiali au făcut schimb de opinii cu privire la cea de-a 73-a sesiune a Adunării Generale a Naţiunilor Unite, care a avut loc recent şi şi-au exprimat satisfacţia cu privire la întâlnirile de succes ale oficialilor din Serbia şi SUA ce au avut loc cu acea ocazie.

Ambasadorul Scott a subliniat importanţa eforturilor continue de îmbunătăţire a relaţiilor dintre ţările din regiune şi de promovare a cooperării regionale, în special în contextul continuării procesului de integrare europeană a Serbiei. Mai mult, Dacic a subliniat că celebrarea în iulie a acestui an a centenarului de la arborarea steagului sârb la Casa Albă, precum şi celebrarea aniversării Operaţiei Halyard (operaţie de mare amploare desfăşurată în 1944 de militarii americani în colaborare cu cetnicii conduşi de generalul Draža Mihailović) oferă stimulente suplimentare pentru consolidarea cooperării dintre cele două ţări şi îmbunătăţirea dinamicii pozitive a dezvoltării relaţiilor bilaterale dintre Serbia şi SUA.

Nu în ultimul rând, este de evidenţiat faptul că o nouă întâlnire între preşedinţii Serbiei şi Kosovo ar putea avea loc în luna noiembrie la Paris.

Preşedintele sârb, Aleksandar Vučić, a acceptat invitaţia preşedintelui francez, Emmanuel Macron, de a participa la comemorarea Zilei Armistiţiului, pe 11 noiembrie, existând indicii că, o invitaţie similară a fost trimisă şi preşedintelui kosovar Hashim Thaci.

Belgradul face, totuşi, eforturi semnificative de a menţine alături şi Rusia, inducând percepţia la nivel naţional şi internaţional, că liderul de la Kremlin este garantul poporului sârb şi al stabilităţii situaţiei de securitate în Balcanii de Vest în cazul în care comunitatea internaţională ar adopta o variantă de soluţionare a dosarului Kosovo ce ar obliga Serbia la acceptarea unor compromisuri ce ar putea fi în discordanţă cu actuala viziune a liderilor sârbi cu privire la rezolvarea statutului fostei provincii sârbe.

IV. Rezultatele parţiale ale alegerilor generale din Bosnia şi Herţegovina (BIH). Primele efecte

La 07.10.2018, în Bosnia şi Herţegovina (BIH) s-au desfăşurat alegeri generale, pentru alegerea celor trei membri ai Preşedinţiei BIH, preşedintele şi cei doi vicepreşedinţi ai ”entităţii sârbe”, Republica Srpska (R.Srpska), deputaţii din Camera Reprezentanţilor a Adunării Parlamentare a BiH, deputaţii din Parlamentul R.Srpska, deputaţii din Camera Reprezentanţilor a Parlamentului Federaţiei BIH (FBiH) şi deputaţii din parlamentele celor 10 cantoane ale FBiH.

La mai mult de o săptămână de la desfăşurarea alegerilor generale, Comitetul Electoral Central (CIK) nu a comunicat încă rezultatele finale, fiind generat contextul favorabil apariţiei criticilor cu privire la lentoarea procesului electoral desfăşurat în BIH.

Cu toate acestea, pe baza rezultatelor parţiale obţinute şi publicate pe 10 octombrie, ca urmare a numărării a aproximativ 95% din voturi, cei trei membri ai Preşedinţiei BIH vor fi Sefik Dzaferovic - bosniac, Zeljko Komsic - croat şi Milorad Dodik - sârb.

Într-una din cele două entităţi, Federaţia Croato-Musulmană (FBiH), Partidul Acţiunii Democratice (SDA) a câştigat 210.787 voturi, Partidul Social Democrat din Bosnia (SDP), 118.159, Uniunea Democrată Croată 117.506, Frontul Democrat, 77.952 voturi, Alianţa pentru un viitor mai bun, 55.340 voturi, Partidul nostru, 38.240 voturi, Blocul Independent, 35.902 voturi, Mişcarea Acţiunii Democrate, 33.257 voturi şi Partidul Activităţilor Democratice, 26.352 voturi.

În cealaltă entitate, R. Srpska (RS), Alianţa Social Democraţilor Independenţi (SNSD) a câştigat 227.500 voturi, Partidul Democrat Sârb (SDS), 145.192 voturi, Partidul Progresului Democrat, 75.432 voturi, Alianţa Democratică Populară, 60.424 voturi şi Partidul Socialist, 27.339 voturi.

Conform unor date parţiale şi neoficiale, dintr-un total de  3.352.933 alegători înregistraţi s-au prezentat la urne şi au votat 53,26%. Alegătorii au avut posibilitatea de a alege dintr-un număr de 58 de partide politice, 36 de coaliţii şi 34 de candidaţi independenţi.

În timp ce întreaga ţară aşteaptă rezultatele finale ale alegerilor generale din octombrie 2018, mulţi experţi în domeniu şi chiar politicieni aduc critici modului de desfăşurare a numărării voturilor exprimate, fiind promovată ideea de îmbunătăţire a acestui proces.

Eventualele aşteptări ale UE privind un rezultat al alegerilor generale din BIH care să aibă ca efect o mai bună funcţionare a statului şi o mai bună capacitate de mobilizare pentru promovarea reformelor necesare îndeplinirii criteriilor de aderare la UE au fost înşelate.

Alegerile generale din 07.10 din BIH reconfirmă popularitatea principalelor ”partide etnice” din BIH: a SNSD în R.Srpska şi a Partidului Acţiunii Democratice (SDA) şi a Uniunii Democrate Croate (HDZ BIH) în FBiH.

Cel mai mare câştigător al alegerilor este SNSD. Cel mai probabil, SNSD va forma coaliţia de guvernământ din R.Srpska şi va deţine funcţia de preşedinte al R.Srpska (Ž.Cvijanović) şi pe cea de membru (sârb) în Preşedinţia BIH (M.Dodik).

Poate fi catalogat drept surpriză eşecul candidatului HDZ BIH, Dragan Čović, pentru funcţia de membru (croat) în Preşedinţia BIH. Noul membru croat al Preşedinţiei BIH, Ž.Komšić, nu este considerat un ”reprezentant autentic al intereselor poporului croat din BIH”, din mai multe motive. În primul rând, a fost ales nu cu voturile etnicilor croaţi, ci cu cele ale etnicilor boşniaci. În al doilea rând, este de aşteptat ca acesta să susţină interesele partidelor şi ale liderilor boşniaci, chiar în detrimentul unor interese ale poporului croat din BIH sau ale Croaţiei.

Mai mult, la câteva zile după alegeri, cu mult înainte de învestire, prin declaraţiile sale Ž.Komšić a reuşit să-şi atragă antipatia comunităţilor sârbă şi croată din BIH, ca şi pe cea a unor lideri de la Belgrad şi Zagreb.

Antagonizarea relaţiilor cu partea sârbă este urmarea declaraţiilor lui Ž.Komšić că el consideră Kosovo drept stat independent şi că BIH ar trebui să recunoască independenţa Kosovo, dar că atât timp cât M.Dodik va fi membru al Preşedinţiei BIH, recunoaşterea independenţei Kosovo de către BIH nu va fi posibilă. Mai mult, nu va susţine nicio corecţie a graniţelor dintre BIH şi Serbia. De cealaltă parte, tensionarea relaţiilor cu Zagrebul se datorează declaraţiilor că va susţine o plângere a BIH împotriva construcţiei de către Croaţia a podului din zona Pelješac/Neum şi că statele vecine ar trebui să nu se mai amestece în treburile interne ale BIH, ci să arate respect faţă de integritatea teritorială a statului bosniac.

În acest context, critici la adresa lui Ž.Komšić au exprimat premierul croat (Andrej Plenković) şi ministrul sârb de externe (Ivica Dačić). Preşedintele sârb (Aleksandar Vučić) a declarat că este mai bine să se abţină de a comenta declaraţiile lui Ž.Komšić.

Mai mulţi lideri politici şi şefi ai administraţiilor locale din zonele cu populaţie majoritară croată din BIH (Herţegovina) l-au declarat, simbolic, ”persoană indezirabilă” pe Ž.Komšić şi au anunţat că nu vor coopera cu acesta. La Mostar chiar s-a desfăşurat un protest împotriva acestuia.

Majoritatea croaţilor din BIH şi oficialii de la Zagreb sunt nemulţumiţi că este a treia oară când Ž.Komšić este ales membru al Preşedinţiei BIH cu voturile alegătorilor boşniaci. Este de aşteptat ca HDZ BIH să reia ”ofensiva politică” pentru modificarea legislaţiei electorale bosniace şi chiar pentru înfiinţarea celei de-a treia entităţi în BIH.

Alegerea lui Š.Džaferović este însoţită de critici (sârbe) la adresa atitudinii şi acţiunilor acestuia pe timpul războiului civil din BIH, în calitate de şef al poliţiei secrete din Zenica, unde a acţionat detaşamentul de mujahedini străini, care ”s-a distins” prin atrocităţi la adresa etnicilor sârbi, în timp ce Š.Džaferović nu ar fi luat nicio măsură pentru a stopa aceste practici. Mai mult, acesta este acuzat de implicare în ”naturalizarea” unor luptători mujahedini, după încheierea conflictului armat din BIH.

Victoria SNSD în R.Srpska şi alegerea lui M.Dodik în Preşedinţia BIH vor avea ca efect continuarea trendului pozitiv al relaţiilor dintre Banja Luka şi Moscova, în (aproape) toate domeniile: politic, economic, comercial, cultural şi al securităţii. Totodată, noua situaţie va avea ca efect încetinirea apropierii BIH de NATO (deşi M.Dodik a admis că nu se va opune unei colaborări raţionale cu Alianţa, care este în interesul R.Srpska). M.Dodik va milita (fără succes) şi pentru eliminarea străinilor din Curtea Constituţională a BIH şi pentru desfiinţarea Oficiului Înaltului Reprezentant (OHR). De asemenea, M.Dodik nu va susţine o eventuală plângere a BIH împotriva Croaţiei, în legătură cu construcţia podului de la Pelješac/Neum.

Noua arhitectură a Preşedinţiei BIH modifică echilibrul de forţe către partea boşniacă, respectiv către centralizarea statului bosniac. La rândul lor, partenerii occidentali ai BIH (SUA, NATO, UE şi state membre ale acestora două organizaţii) vor susţine măsurile vizând creşterea ”funcţionalităţii” statului bosniac. O astfel de situaţie, însă, poate avea efect de bumerang, prin radicalizarea măsurilor care ar putea fi adoptate de R.Srpska pentru protejarea autonomiei şi competenţelor sale, conferite de Constituţia BIH şi Acordul de Pace de la Dayton, inclusiv prin accelerarea şi intensificarea apropierii R.Srpska de Moscova.

Constituirea puterii la nivelul statului bosniac va fi dificilă şi se va produce după mai multe runde de negocieri. Negocieri similare, îndelungate şi dificile, sunt probabile şi pentru constituirea puterii la nivelul FBiH.

V. Evoluţii post referendum în R.Macedonia

După două zile de dezbateri, Comisia pentru probleme constituţionale din Parlamentul R.Macedonia a adoptat (10.10.2018), cu 10 voturi ”pentru” şi 7 ”contra”, propunerea guvernului macedonean de începere a procesului de modificare a Constituţiei R.Macedonia, proces iniţiat prin referendumul eşuat, dar consultativ, de modificare a Constituţiei. În cazul votului favorabil în plen, Guvernul R.Macedonia va transmite proiectul de lege şi deputaţii îl vor dezbate.

Coaliţia de guvernământ de la Skopje, condusă de Uniunea Social-Democrată din Macedonia (SDSM) consideră că modificările constituţionale deschid calea integrării ţării în NATO şi UE, în timp ce opoziţia, condusă de Organizaţia Macedoneană Revoluţionară Internă-Partidul Democrat pentru Unitatea Naţională Macedoneană (VMRO-DPMNE) le consideră un act de trădare a intereselor naţionale macedonene şi anunţă că va vota împotriva modificărilor.

Pentru adoptarea modificărilor, este nevoie de votul a 80 de deputaţi, ceea ce înseamnă că trebuie să voteze ”pentru” cel puţin 9 deputaţi ai opoziţiei.

Modificările constituţionale din R.Macedonia sunt susţinute de toţi aliaţii occidentali ai acesteia (SUA, NATO, UE) şi sunt contestate de către Moscova, care consideră că modificările sunt rezultatul presiunilor occidentale.

Guvernul macedonean trebuie să transmită parlamentului macedonean în termen de 15 zile proiectul de lege cu modificările constituţionale propuse în baza ”Acordului de la Prespa” (iunie 2018).

Între modificări se numără introducerea peste tot în Constituţie a adjectivului ”de Nord” (astfel că numele constituţional al ţării devine ”Republica Macedonia de Nord”), modificarea Preambulei Constituţiei (în conformitate cu textul ”Acordului de la Prespa”), confirmarea faptului că statul macedonean nu are pretenţii teritoriale, iar grija statului macedonean faţă de cetăţenii macedoneni din străinătate se realizează fără amestecul în treburile interne ale altor state.

Pe acest fond, în R.Macedonia este în curs un război mediatic, legat de sprijinul unor deputaţi ai opoziţiei pentru modificările constituţionale.

La 15.10, deputaţii au început dezbaterea proiectului de modificări constituţionale, votul fiind aşteptat spre sfârşitul săptămânii. În acest timp, continuă ”ofensiva” celor două tabere asupra deputaţilor vulnerabili ai opoziţiei.

În cazul eşecului votului în parlamentul macedonean, sunt de aşteptat alegeri parlamentare anticipate, ceea ce va tensiona suplimenta scena politică din ţară, ca urmare a disputei în ce fel de condiţii să fie organizate aceste alegeri (actuala opoziţie solicitând implementarea prevederilor ”acordurilor de la Prjino”, respectiv demisia actualului cabinet şi formarea unui guvern de tranziţie, de uniune naţională).