MAS Raport special - REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE (Octombrie 2019)

I. Geopolitica Putin a dominat Summit-ul Comunităţii Statelor Independente.

La 11 octombrie a avut loc în capitala turkmenă Aşhabat summit-ul şefilor de state din Comunitatea Statelor Independente (CSI). În cadrul reuniunii, au fost trecute în revistă concluziile privind interacţiunea statelor membre în acest an în domeniile economico-comercial, al politicii externe şi de securitate, precum şi socio-cultural. A fost semnat totodată un pachet de documente privind cooperarea multilaterală la nivel CSI. Au fost prezenţi  şefii de stat din Turkmenistan (care deţine preşedinţia rotativă în acest an), Azerbaidjan, R.Belarus, Kazahstan, Kirghizistan, R.Moldova (Igor Dodon), Uzbekistan, prim-ministrul Armeniei (Nikol Pashinyan) şi preşedintele Comitetului executiv al CSI (Sergey Lebedev).

În anul 2020, preşedinţia rotativă va fi deţinută de Uzbekistan.

Desigur, cele mai interesante momente au fost cele din şedinţa restrânsă a şefilor de state, cu precădere cele ale intervenţiei preşedintelelui Putin. Acesta a şi monopolizat întreaga dezbatere, inclusiv în cea ce priveşte trasarea liniilor directoare pentru viitoarele politici externe, economice şi de securitate ale Organizaţiei pentru următoarea perioadă.

Şeful statului rus – iliberal de notorietate, a debutat cu dorinţa premeditată de a clarifica pentru omologii săi din statele CSI că întregul spaţiu comunitar nu are nicio legătură cu aplicarea de politici liberale. Nu a fost vorba de a simplă afirmaţie, ci de imperativul de a le întipări acestora ideea că principiile liberale nu–şi găsesc locul în arhitectura de cooperare economică şi social-culturală care a fost stabilită la nivelul CSI. "Probabil aţi observat că se încearcă să mă portretizeze după ceea ce am spus despre liberalism (1). Nu am nimic împotriva liberalismului, dar avem propriile noastre tradiţii, forme de interacţiune culturale stabilite şi vechi de secole. De ce ar trebui să nu apreciem acest lucru, de ce nu ar trebui să dezvoltăm şi să susţinem acest lucru? Nu există nicio raţiune ", a declarat preşedintele rus la reuniunea Consiliului şefilor de state al CSI.

În ceea ce priveşte securitatea internaţională, preşedintele Putin a lansat un adevărat discurs anti-american pentru a preveni şi convinge omologii săi din CSI asupra agravării securităţii regionale. Putin a atras atenţia asupra necesităţii îmbunătăţirii şi dezvoltării coordonării la nivel CSI în sfera politicilor externe şi de securitate, cu atât mai mult cu cât retragerea SUA din INF  ”agravează cu adevărat situaţia în domeniul securităţii internaţionale - un fapt complet evident”.

Putin susţine că aici nu este vorba de vreo vinovăţie a Rusiei, totul fiind legat de politicile sofisticate ale SUA în Asia. În contextul în care oficialii Pentagonului au anunţat public că intenţionează să desfăşoare rachete cu rază medie de acţiune în Asia, negociind cu Japonia şi Coreea de Sud, Rusia priveşte cu maximă atenţie unde vor fi instalate exact acele rachete, deoarece ”simte că teritoriul rus este evident vizat de rachetele americane”, ceea cea agravează şi mai mult securitatea internaţională. Moscova susţine ferm  ”impredictibilatea SUA” referitoare la soarta Tratatului START-3, care expiră în februarie 2021. Acest lucru ar împinge practic Rusia către o nouă cursă a înarmării.

În ceea ce priveşte exerciţiile militare NATO desfăşurate în proximitatea frontierelor ruse şi ale CSI, preşedintele rus a specificat că ”...trebuie să vedem cum reacţionăm la acest lucru. Nu salutăm încercările de a ni se asalta graniţele...dar vom răspunde calm. Vă vom da mai multe sfaturi despre cum să ne urmaţi”.

Moscova este recunoscătoare statelor CSI pentru susţinerea Declaraţiei comune iniţiate de partea rusă privind prevenirea unei curse de militarizare a spaţiul cosmic. Tendinţa extrem de periculoasă pe care o observă Rusia este legată tot de acţiunile americane, deoarece Moscova consideră că introducerea de sisteme militare în apropierea Pământului ar fi chiar mai periculoasă decât rachetele cu rază medie instalate în Europa (”ţintele terestre pot fi atinse din spaţiu în 5 la 8 minute”) şi se va degrada mai mult situaţia de securitate globală.

”La urma urmei, lucrurile pot merge atât de departe încât sisteme militare de lovire vor atârna deasupra fiecărui stat” – a insistat Vladimir Putin pe subiect. În context, Rusia a dat asigurări că este decisă să restabilească un echilibru de forţe şi pe această dimensiune pentru că ”va dobândi rapid astfel de competenţe în Cosmos” deşi nu va fi uşor, având în vedere că există riscuri serioase legate de eşecuri tehnologice. Iar gestionarea de la sol a sistemelor militare cosmice va fi supusă la alţi factori aleatori de risc.

Combaterea ameninţărilor teroriste şi a extremismului este o altă prioritate pentru Moscova, motiv pentru care la această reuniune a fost adoptat un Program pe 3 ani de cooperare a statelor CSI în lupta împotriva acestor fenomene periculoase. Putin a atras atenţia că după înfrângerea din Siria, mulţi militanţi au fost relocaţi în alte regiuni, unde încearcă să creeze ”noi fortăreţe - în Balcani, în Asia de Sud-Est şi, desigur, din păcate pentru noi, pe graniţele de sud ale Commonwealth-ului”. Dar şi în nordul Siriei există raioane/tabere în care sunt concentraţi militanţi ISIL, încă păzite de kurzi. Armata turcă a intrat în acea zonă, kurzii abandonează deja aceste tabere, iar teroriştii fug. ”Nu sunt sigur dacă Armata turcă poate - şi cât de repede, să preia controlul asupra acestei zone” – a declarat Putin, punctând riscul imens pentru CSI ca militanţii ISIL să fugă inclusiv către statele lor. De aceea, s-a pronunţat pentru mobilizarea serviciilor de informaţii din statele membre şi a Centrului Anti-terorist CSI, pentru a se evita acest nou pericol de securitate.

În plan economic, liderul rus apreciază cooperarea reciproc avantajoasă cu partenerii din CSI, ceea ce ajută la consolidarea stabilităţii regionale, stimulând creşterea economică şi a nivelului de trai al popoarelor respective. Pe parcursului anului trecut, cooperarea multilaterală a făcut ca volumul total al schimburilor externe de mărfuri ale statelor membre CSI să înregistreze cifra de afaceri de un triliard USD – o creştere cu 17%, ceea ce ar reflecta faptul că politicile raporturilor economice din interiorul CSI nu limitează dezvoltarea de relaţii comerciale cu terţe state. Din volumul total, volumul schimburilor comerciale numai între statele membre CSI a înregistrat suma de 190 miliarde USD.

Din perspectivă rusă, această cifră vorbeşte că este loc de mai mult, idee în care au şi fost formulate direcţiile de acţiune prinse în ”Declaraţia privind cooperarea econonomică strategică la nivel CSI”, semnată de altfel la acest summit. Este vorba cu precădere despre eliminarea diverselor bariere comerciale, despre dezvoltarea unei cooperări multilaterale în domeniul inovaţiei şi tehnologiilor înalte, producţiei industriale, despre construirea în comun a infrastructurii de transport, a reţelelor de telecomunicaţii, respectiv cooperarea în securitatea energetică.

Un element cu totul special şi pe care Rusia insistă de mai mult timp este dezvoltarea unei pieţe financiar-monetare comune (unice). Până atunci, se va lucra pe coordonarea politicilor monetare şi garantarea riscurilor valutare de către guverne, pentru a se evita apariţia unor mini-războaie comerciale care ar reduce drastic competitivitatea economică în interiorul CSI. Toate iniţiativele care au avut rezultate pozitive ar trebui extrapolate cât mai repede, din perspectiva Moscovei, şi în cadrul Uniunii Economice Euro-asiatice (UEE).

II. Spirala declaraţiilor politice nefericite blochează sau produce regres în procesul de reglementare a conflictului Nagorno Karabah.

În cadrul intervenţiei susţinute la recenta reuniune anuală de la Sochi a Clubului Internaţional Valdai, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a pus un accent special şi pe interninabilul proces de soluţionare a conflictului Nagorno-Karabah, cei drept dintr-o perspectivă care cel mai probabil a şifonat orgoliul premierului armean Pahinyan. Astfel, ministrul rus şi-a exprimat poziţia de dezaprobare totală cu privire la declaraţia scandaloasă a lui Pashinyan, realizată luna trecută la Khankendi, Nagorno Karabah. S-a făcut timitere direct la formularea politică inadecvată, total nediplomatică şi nefericită a liderului armean: ”Karabakh este Armenia! Şi punct”.

Evident că efectul indus a fost cel de a bloca instantaneu procesul de negocieri, fiind resimţit în special la nivelul liderilor de la Baku, care au reacţionat imediat şi predictictibil. Şi acest lucru s-a petrecut tocmai în această perioadă în care mai toţi actorii implicaţi în dosar încercau să deblocheze procesul de negocieri asupra conflictului Karabah. În noile condiţii, Baku insistă că este îndreptăţit să se orienteze către instrumente mai dure de politică externă şi de securitate.

Pentru că, atât timp cât Pasinyan a stabilit deja implacabil statutul Karabah, la ce fel de proces de negocieri s-ar mai putea gândi Baku, sau cum ar putea interpreta viitorul rol al Rusiei. Evaluarea Moscovei este că ”...procesul politic de reglementare este inhibat şi până acum nu a fost posibilă scoaterea din blocaj.” Ministrul Lavrov consideră că părţile au intrat din nou într-o spirală de escaladare a confruntării cu declaraţii tăioase. Adică ceva identic cu situaţia creată la Tirana de prim-ministrul Albaniei, care a declarat la un moment dat ”Kosovo este Albania”, declaraţie care nu a fost de natură să ajute la crearea unei atmosfere politico-diplomatice pentru a permite reluarea unui proces politic de pace. Pe de altă parte, comparaţia lui Lavrov cu premierul albanez (este cunoscut că Rusia nu recunoaşte independenţa Kosovo) transmite în limbaj diplomatic semi-codat mesajul că Moscova nu va accepta niciodată atitudinea liderului armean.

Poziţionarea critică a ministrului rus de externe, care întotdeauna a coincis sau a fost complementară cu cea oficială a Moscovei, a fost de-a dreptul surprinzătoare pentru Erevan. Cercurile oficiale, inclusiv cele jurnalistice, au fost brusc dezorientate. Starea de confuzie a devenit generală, pentru că ministrul Lavrov nu a vorbit niciodată în astfel de termeni defavorabili Erevanului (2). Ceea ce se traduce prin aceea că, din nou, aroganţa lui Pashinyan pune din nou la încercare răbdarea politică a Moscovei.

După menţionata intervenţie a lui Lavrov, în acelaşi cadru a avut loc intervenţia preşedintelui azer, Ilham Aliyev, pentru a reacţiona cu afirmaţia "Karabah este Azerbaidjan şi semn de exclamare". Liderul azer a afirmat că Baku a analizat cu calm consecinţele gestului premierului armean şi cu regret că acesta închide toate eforturile de peste un an de zile pentru crearea unui climat bilateral amical şi constructiv, de natură a impulsiona  negocierile. Aliyev a consemnat ”cu blândeţe” că declaraţia premierului armean este o minciună, Karabah fiind ”pământ originar azer...recunoscut de lumea întreagă ca parte integrantă a Azerbaidjanului”. Acesta a declarat că Armenia însăşi nu recunoaşte această entitate Nagorno Karabah, ilegal constituită. Totodată, a apreciat corespunzător poziţionarea Moscovei în raport cu ultimele abordări politice armene.

Privind puţin retrospectiv, este de reamintit că Pashinyan a propus după preluarea puterii la Erevan ca regimul separatist din Karabah să devină parte la negocieri şi a insistat mult timp pe această idee. La vremea aceea, cercuri armene pro-ruse şi cele ruse avizate pe dosar susţineau ipoteza că Pashinyan acţionează pe baza instrucţiunilor ”de peste ocean”. Acum, aceleaşi cercuri critică aspru declaraţia ”Karabah este Armenia!” - pe care o consideră iresponsabilă şi populistă, deşi par confuze atunci când trebuie să indice ce anume şi mai ales cine se află în spatele gestului premierului armean.

De la tribuna Valdai, Aliyev a comentat ideea premierului armean care arată că reglementarea conflictului ar trebui să fie realizată favorabil şi cu angrenarea ”...poporului armean, poporului azer şi poporului Nagorno-Karabah. Dar trebuie spus că termenul de popor al Karabak nu există. Există  o comunitate, o populaţie mixtă (n.n - a enclavei), care până la conflict s-a constituit cu azeri şi armeni, toţi cu drepturi egale”.

În ceea ce priveşte soluţia acceptabilă pentru Azerbaidjan, preşedintele azer a reiterat că aceasta ar consta în restabilirea integrităţii teritoriale a Azerbaidjan recunoscute de întreaga lume, suprapusă cu întoarcerea pe teritoriul lor iniţial a refugiaţilor şi a persoanelor strămutate, inclusiv în Nagorno-Karabah. ”Acest lucru este în concordanţă cu rezoluţiile Consiliului de Securitate al ONU şi cu prevederile Actul final de la Helsinki din 1975”- a completat Aliyev.  

Indiferent însă de orice detaliu dubitabil, trebuie subliniată ca şi concluzie certă că actuala dezvoltare a relaţiilor readuce Armenia pe o linie de confruntare cu Azerbaidjan extrem de periculoasă, probabilitatea (re)deschiderii ostilităţilor active între părţi devenind extrem de ridicată. Şi, în aceste condiţii,  optimismul privind soarta conflictului Nagorno Karabah este spulberat din nou.

III. Ucraina nu va capitula, iar Donbasul nu va deveni o nouă Transnistrie

În acest mod s-a exprimat preşedintele Zelensky săptămâna trecută, fiind categoric în a transmite poporului mesajul că nu va fi nicio predare către Moscova şi că nici nu se va permite ”transnistrizarea” auto-declaratelor republici populare separtiste şi pro-ruse din Donbas. Potrivit şefului statului ucrainean, sunt în vigoare acordurile între Moscova şi Kiev create în „formulă Steinmeier”, inclusiv decizia de separare şi retragere a trupelor din trei sectoare.

Liderul ucrainean a fost însă foarte rezervat în a prezenta paşii realizaţi, motivând că nu deţine foarte multe informaţii. Din perspectiva Kievului, retragerea forţelor militare s-ar fi finalizat total într-un singur raion din Lugansk, din proximitatea satului Staniţa. Autoproclamata Republică Populară Lugansk a raportat la Centrul comun de monitorizare şi coordonare a regimului de încetare a focului, la sfârşitul lunii anterioare, că a finalizat retragerea forţelor Miliţiei populare din raionul satului Zolotoy din Donbas. Zelensky a mai arătat că, în prezent, se fac pregătiri pentru separarea trupelor în raioanele localităţilor Petrovsky şi Zolotoy, dar acolo nu se poate trece la retragerea forţelor deoarece în aceste raioane s-ar fi încălcat regimul de ”linişte” convenit a fi respectat de către părţi.

În ceea ce priveşte stadiul procesului de elaborare a legii privind statutul special al teritoriilor ocupate din Donbas - chestiune care este prinsă separat în cadrul Acordurilor de la Minsk, liderul ucrainean susţine că, şi în acest moment, nimeni din Ucraina ”nu poate spune cam cum va arăta această lege în final”.

În context, voci avizate de la Moscova reiterează periodic faptul că, în situaţia în care Kievul nu se va consulta cu separatiştii din Donbas în ceea ce priveşte această lege pe parcursul elaborării ei, atunci va exista pericolul real ca auto-declaratele Republici Populare Donetsk şi Lugansk să nu ia în considerare noua lege. În această situaţie, nici Rusia nu ar recunoaşte un astfel de document. Dar consecinţa cea mai gravă ar fi ca Moscova să transforme cele două republici în state de sine stătătoare (prin recunoaştere oficială după ”modelul Osetia de Sud şi Abhazia”). Mai mult, chiar dacă Rusia ar putea veni la un compromis cu Kievul, esenţa problemei politice nu se va schimba - Donetsk şi Lugansk vor exista ca entităţi separate. De menţionat că prima lege privind statutul special al Donbas a fost adoptată pe vremea ex-preşedintelui Poroşenko. Documentul dădea anumitor regiuni din Donetsk şi Lugansk un cerc restrâns de prerogative şi putere, care erau limitate însă la problemele economice.

Dorind să liniştească spiritele concetăţenilor săi, preşedintele ucrainean a dat asigurări că ”nimeni nu va trăda Ucraina şi nu va avea loc nicio capitulare” a Kievului. Cum de altfel nimeni nu va renunţa la teritoriile din estul statului şi nici nu va permite transformarea acestora în ceva similar Transnistriei. Acesta a adăugat că este sigur că marea majoritate a cetăţenilor ucrainieni înţelege bine actuala situaţie, la fel ca şi ”colegii europeni care ne-au susţinut întotdeauna, atât în ​ceea ce priveşte Procesul Minsk, cât şi în ceea ce priveşte refacerea Ucrainei şi a teritoriilor noastre”.

Preşedintele ucrainian rămâne deci optimist cu privire la derularea proceselor startate pe baza acordurilor în formula menţionată mai sus, dar consideră că următorul pas ar trebui să fie o reuniune în ”Formatul Normandia”.

De la Moscova însă lucrurile se văd în mod cu totul diferit. Astfel, în marja summit-ului CSI recent desfăşurat la Aşhabad, preşedintele Putin s-a referit la aceleaşi poziţionări ale Kievului şi exact la aceleaşi procese din Donbas în termeni contrastanţi faţă de cei folosiţi de Zelensky. Astfel, Putin a declarat că părţile implicate trebuie să susţină toate demersurile pentru realizarea păcii în estul Ucrainei, dar Moscova nu va sprijini politicieni anume, ci ”o politică pentru pace”. Putin înţelege că, în mare măsură, aceasta va depinde de politicienii ucrainieni care sunt acum la putere, dar şi de capacitatea lor de a-şi realiza nu numai propriile dorinţe, ci şi promisiunile date poporului ucrainean.

Kremlinul a observat cu atenţie cum a înţeles Kievul să dea curs ultimelor înţelegeri de a se trece concret la separarea şi retragerea forţelor militarizate şi consideră că preşedintele Zelensky nu va putea asigura sub nicio formă o separare a unităţilor militare şi a echipamentelor de luptă. Mai mult, preşedintele rus a afirmat că este la curent cu faptul că unităţi paramilitare naţionaliste au sosit în regiune şi au declarat public că, ”în situaţia în care armata părăseşte aceste poziţii, noi vom rămâne acolo”.

De aceea Putin a declarat că ”armata nu pleacă pentru că naţionaliştii nu permit acest lucru”. Reprezentanţii republicilor nerecunoscute din Donbas au dat deja de mai multe ori semnale, ”inclusiv racheta albă”, că acceptă să dea curs înţelegerilor convenite, dar din partea ucraineană nu vine niciun răspuns.

Cercuri apropiate de Kremlin susţin chiar că Ucraina ar fi ”jucat” perturbator încă din faza de adoptare a înţelegerii în ”Formula Steinmeier”, planificând cu premeditare ”să saboteze” implementarea prevederilor documentului.

IV. Securitate energetică regională – Moscova nu acceptă ”soluţii pachet”.

La sfârşitul lunii octombrie a avut loc cea de a patra rundă de negocieri la nivel de miniştri privind tranzitul gazelor naturale ruse pe teritoriul Ucrainei. Consultările sau desfăşurat în deja bine-cunoscutul format al Trilateralei Rusia - Ucraina - UE şi, potrivit părţii ruse, au generat opţiuni ”destul de constructive” şi repere pentru variate de rezervă. Potrivit ministrului rus al energiei, A.Novak, participanţii au plecat de la premiza de a se asigura că tranzitul gazelor ruseşti pe teritoriul ucrainean va continua şi după 31 decembrie 2019. Concluzia generală este că atât partea ucraineană, cât şi partea rusă au avut abordări centrate pe ideea că divergenţele părţilor nu trebuie să adâncească problema ci, dimpotrivă, ar trebui să rezolve ceva şi acest lucru într-un timp cât mai redus cu putinţă.  

În contrast însă, reprezentantul UE, vice-preşedintele Comisiei Europene, Marosh Shefchovich, şi-a exprimat dezamăgirea pentru că discuţiile de la Bruxelles (28 octombrie) nu s-au finalizat cu înţelegeri concrete şi a solicitat să se treacă neîntârziat la construirea unor acorduri concrete până la următoarea Trilaterală care va fi organizată la sfârşitul lunii noiembrie a.c., în ideea celor deja convenite cu obiectivul de a se realiza un tranzit de gaze naturale prin Ucraina şi după data de 1 ianuarie 2020. Potrivit oficialului european, această situaţie a rezultatelor finale se datorează în principal părţii ruse, care nu a fost capabilă de a face concesii politice pentru a fi creionată o ”soluţie pachet” a acestei complexe problematici. ”Sunt dezamăgit de rezultatul de astăzi şi spun aceasta deschis. Am pregătit întâlnirea astfel încât, dacă exista voinţă politică, ar fi putut exista progrese” – a declarat Shefchovich după negocieri.     

Miniştrii din Rusia şi Ucraina au anunţat deja că experţii lor vor trece imadiat la elaborarea unor proiecte de înţelegeri. Partea rusă are aceeaşi problemă care nu a putut fi depăşită, şi anume teama ca regimul Zelensky să adopte reglementări interne în domeniu care să fie diferite de reglementările actuale în materie ale UE. De menţionat faptul că Moscova consideră în continuare că punerea în aplicare a legislaţiei şi reglementărilor UE privind energia în Ucraina este departe de a fi finalizată, ceea ce a şi împiedicat încheierea unui nou contract de tranzit între Moscova şi Kiev. Ministrul rus al energiei a anunţat că a fost explorată cu rezultat pozitiv o opţiune alternativă rezonabilă la o dezvoltare diferită de dorinţa Moscovei a legislaţiei ucrainiene, opţiune care constă în prelungirea contractului în vigoare privind tranzitul de gaze naturale ruse prin Ucraina numai pentru anul 2020, astfel încât să fie creat spaţiu de manevră şi pentru noi negocieri.   

Vicepreşedintele Băncii Naţionale a Ucrainei, D.Sologub, a declarat după negocieri că tranzitul de gaze naturale ruseşti prin Ucraina este inevitabil în anul 2020, fiind de acord cu viziunea UE ca partea ucraineană să accepte o ”soluţie pachet” la problema gazelor naturale, care să includă un acord privind aprovizionări directe cu combustibili şi un acord de soluţionare a litigiilor anterioare dintre Gazprom şi Naftogaz.

Într-adevăr, Kievul a introdus pe agenda bilaterală cu Rusia posibilitatea realizării unor contracte pentru achiziţii directe de hidrocarburi de la gigantul rus Gazprom, perspectivă până în prezent absentă (3) la negocierile în format trilateral. Partea rusă a precizat că detaliile, inclusiv ”cifrele concrete”, ale unei astfel de afaceri trebuie discutate separat de formatul trilateral. Ministrul ucrainean al energiei, O.Orzhel, a confirmat că au fost explorate anumite poziţii ale părţii ruse în ceea ce priveşte chestiunea condiţiilor care ar putea fi luate în considerare de partea ucraineană pentru livrările directe -  volumele de aprovizionare directă cu gaze naturale ”în condiţii favorabile pentru ambele părţi” şi la preţuri care ar trebui să fie competitive, de piaţă.

Persistă însă şi o parte mai puţin optimistă. Chiar dacă totul pare acum pus pe un drum bun în sensul perfectării afacerii tranzitului, rămâne o realitate faptul că pe durata tratativelor nu a fost abordată cea mai spinoasă problemă din trecut, şi anume problema anulării sau soluţionării creanţelor reciproce generate de cadrul vechiului contract. Prin urmare, netranşarea problemei arbitrajelor are potenţialul de a redeveni o barieră reală cu precădere dacă partea ucraineană va redeschide acestă problemă.

Problematica securităţii energetice a Ucrainei ar putea fi abordată şi din perspectiva dezvoltărilor pe care Rusia le întreprinde pe dimensiunea exportului de hidrocarburi către Europa. Totuşi, nu se poate evalua exact în ce măsură trecerea la o poziţionare pozitivă a părţii ruse faţă de asigurarea tranzitului de gaze naturale prin Ucraina este legată de dorinţa de a risipi pentru moment îngrijorările UE şi ale unor state vestice faţă de perspectiva ca realizarea ”Nord Stream 2” să conducă la o blocare ulterioară a alimentării cu gaze naturale a Ucrainei. Ridicarea acestei ipoteze este de natură a pava drumul pentru ca statele vestice să accepte construcţia magistralei menţionate. Cert este că s-a înregistrat cea mai favorabilă abordare a Moscovei asupra acestei problematici de la începutul negocierilor în formatul menţionat.  

Şi la fel de cert este şi faptul că Danemarca a confirmat acordul de a permite realizarea magistralei Nord Stream 2. Comentând decizia daneză, preşedintele ucrainean Zelensky, a declarat că, deşi el personal şi guvernul său au înţeles că acest lucru s-ar putea întâmpla, dacă ”ar fi depins doar de mine, atunci Danemarca nu ar fi confirmat”.

(1) Trimiterea a fost la interviul care i s-a luat de Financial Times în ajunul ultimului summit G20, când liderul rus a declarat că ideologia liberală a devenit caducă. Putin mai menţiona atunci că, principial, trebuie aplicate acele politici care se pretează cel mai bine intereselor şi trăsăturilor definitorii ale poporului, astfel încât să fie interzise orice tulburări politice interne.

(2) În conformitate cu logica realităţilor din cele două state, partea azeră arată că în Azerbaidjan lucrurile se desfăşoară favorabil părţii ruse. În Azerbaidjan şi nu în Armenia, limba rusă rămâne a doua limbă maternă pentru majoritatea societăţii. Sute de mii de ruşi trăiesc liber în Azerbaidjan, şi nu în Armenia. Şi, nu în cele din urmă, Azerbaidjan menţine statutul de cel mai important aliat strategic al Rusiei din Caucazul de Sud, parteneriat politic generat de nivelul ridicat al relaţiilor personale de încredere între cei doi lideri, Putin şi Aliyev.

(3) Ministrul Novak a subliniat că partea rusă a înregistrat ”disponibilitatea Kievului” pentru ca din anul 2020 Ucraina să reia achiziţiile directe de gaze naturale din Rusia. De reamintim faptul că în noiembrie 2015, Compania ”Naftogaz Ukrainy” a încetat din motive politice să mai achiziţioneze hidrocarburi direct de la Gazprom, trecând la aprovizionarări indirecte cu gaze naturale ruseşti din Slovacia, Ungaria şi Polonia.