MAS Raport special - REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE Octombrie 2018 (II)

SUMAR

I. Rusia - SUA. Intenţia SUA de a se retrage din Tratatul INF crează agitaţie la Moscova şi în multe alte capitale de pe glob. Demersul american ar putea fi un epilog al epocii înţelegerilor bilaterale cu Rusia, cu impact asupra întregului sistem al relaţiilor internaţionale. V.Putin consideră utilă reluarea dialogului cu SUA şi agrează o întâlnire la vârf la 11 noiembrie la Paris.

II. Ucraina - evoluţii de ultimă oră pentru consolidarea apărării şi securităţii statului: cheltuielile militare vor creşte substanţial pentru a asigura un ”buget de război”; constituirea de noi unităţi militare combatante şi a unei grupări de forţe pentru apărare în caz de agresiune externă; modernizarea înzestrarii armatei şi a Serviciului de Informaţii Externe.

III. Regimul de sancţiuni introdus de Kremlin are potenţialul de a produce noi presiuni destabilizatoare asupra economiei ucrainene

IV. R.Belarus primeşte de la Moscova garanţii reînnoite de securitate, iar Uniunea Rusia-R.Belarus adoptă o Doctrină Militară proprie.

V. Azerbaidjan se pregăteşte pentru cel mai grav scenariu, acela al războiului cu Armenia. Dezvoltarea relaţiile politice şi militare cu Israel se înscrie în procesul amplu de pregătire pentru acest scenariu. În pofida reacţiilor negative ale Armeniei şi Iranului.

I. Rusia - SUA. Intenţia SUA de a se retrage din Tratatul INF crează agitaţie la Moscova şi în multe alte capitale de pe glob. Demersul american ar putea fi un epilog al epocii înţelegerilor bilaterale cu Rusia, cu impact asupra întregului sistem al relaţiilor internaţionale. V.Putin consideră utilă reluarea dialogului cu SUA şi agrează o întâlnire la vârf la 11 noiembrie la Paris.

Preşedintele american D.Trump a anunţat (20.10.2018) intenţia SUA de a se retrage din Tratatul Intermediate-Range Nuclear Forces – INF, care include eliminarea rachetelor cu rază medie şi scurtă de acţiune (500-5500 km). Motivul principal al acestei decizii este acela că încălcarea cu premeditare a acestui tratat de către Rusia l-a făcut inoperant. Liderul american a remarcat că Moscova încalcă acest tratat de ani buni: ”Nu ştiu de ce preşedintele Obama nu a negociat sau nu a ieşit din tratat". A mai menţionat că, în aceste condiţii, SUA va relua dezvoltarea rachetelor cu rază medie şi scurtă de acţiune şi a potenţialului nuclear până în momentul în care atât Rusia, cât şi China, vor demonstra cu adevărat că nu vor mai fabrica şi utiliza astfel de rachete.

Reacţia Kremlinului a fost fără echivoc - eliminarea dispoziţiilor Tratatului INF obligă Rusia să ia măsuri simetrice pentru a-şi asigura propria securitate. Iar ministrul rus de externe a condamnat ”încercările SUA de a şantaja Moscova pentru a obţine concesii pe probleme de securitate internaţională”, pe considerentul că existenţa Tratatului INF ar împiedica implementarea planurilor SUA de "dominanţă totală". Iniţiativa SUA este denumită de partea rusă ca fiind ”o lovitură puternică pentru stabilitatea strategică în lume”. Cercuri politice şi analitice ruse ”intrigante” induc idee că unul dintre motivele retragerii din tratat ar fi încercarea SUA de a contracara China, care nu este legată de vreun aranjament internaţional privind utilizarea rachetelor la care se referă INF.

Pe scurt, istoria Tratatului INF a început în decembrie 1987, când, după circa zece ani de negocieri privind limitarea armamentelor de rachete, preşedintele rus M.Gorbaciov şi cel american, R.Reagan, au semnat acest document, care a intrat în vigoare la 1 iunie 1988. Părţile se angajaseră să distrugă în termen de trei ani toate sistemele de rachete balistice şi de croazieră bazate la sol cu ​​rază medie (1000-5500 km), respectiv scurtă de acţiune (500-1000 km). Totodată, s-au angajat să nu mai producă şi să utilizeze pe viitor astfel de rachete. Timp de trei ani, ambele părţi au semnalat funcţionarea normală a tratatului, fiind distruse de ambele tabere sute de astfel de rachete. Dar istoricul acestui tratat rămâne în esenţă unul tumultos (1). Mai ales după criza din Ucraina din 2014, când ambele state s-au acuzat reciproc de preocupări de producţie a rachetelor de croazieră cu rază medie de acţiune care ar încălca tratatul.

De notat că, în perioada 22-23 octombrie a.c., pe durata vizitei la Moscova a consilierului preşedintelui american pentru securitate naţională, J.Bolton, partea rusă a fost informată cu privire la demersul american. În context, părţile au abordat cu oarecare optimism perspectiva prelungirii în 2021 cu încă cinci ani a Tratatului dintre SUA şi Rusia (START III) asupra măsurilor de reducere şi limitare a armelor strategice ofensive. De notat că J.Bolton, personaj influent la Casa Albă, insistă că SUA ar trebui să abandoneze toate acordurile adoptate cu Rusia în perioada Războiului Rece din domeniul controlului armamentelor.

Revenind la INF, se constată că ceea ce deranjează cel mai mult planurile strategice ale Kremlinului este perspectiva ca, după denunţarea unilaterală a INF, SUA să treacă la dislocarea de rachete cu rază medie de acţiune în Europa, inclusiv în Europa de Est. Iar consilierul american nu a infirmat o astfel de dezvoltare strategică. Acest detaliu l-a determinat pe V.Putin să ameninţe (24.10.2018) că, în cazul în care SUA vor disloca în Europa rachete interzise de INF, Rusia va stabili ca ”ţinte” statele pe teritoriul cărora vor fi astfel de dislocări.

Diplomatic, partea rusă s-a exprimat pentru menţinerea INF, sugerând că încă se mai poate negocia ceva, dialogul fiind util şi pentru a convinge SUA de ”conduita reală” rusă în cadrul INF. V.Putin consideră că ar fi utilă o întâlnire la Paris cu D.Trump, avansând data de 11 noiembrie. Ar fi o ocazie ca cei doi să participe şi la acţiunea organizată de autorităţile franceze pentru marcarea centenarului de la încheierea Primului Război Mondial. Reacţia lui J.Bolton a generat optimism privind organizarea acestui nou summit SUA – Rusia.

Rămâne de văzut momentul în care SUA vor formaliza ieşirea din tratat. Interesante sunt reacţiile europene. Spre deosebire de Marea Britanie, guvernul Germaniei a criticat intenţia lui D.Trump de retragere din INF (pe considerentul că acest tratat "serveşte intereselor Europei", deoarece este un instrument de importanţă specială al controlului armamentelor), precizând că posibilele consecinţe ale acestei mişcări ”distructive” vor fi discutate la nivelul NATO. Totodată, UE a făcut apel pentru a se menţine în vigoare INF.

În orice caz, de acum Rusia lui Putin va avea o nouă problemă de genul acelora care îngrijorează cel mai mult. Aceasta dacă se iau în calcul numai declaraţiile din acest an cu privirile la decalajul tehnologic care dezavantajează Rusia în raport cu SUA şi alte state occidentale în domeniul tehnologiilor militare avansate. SUA au fost criticate pentru retragerea unilaterală, în anul 2002, din Tratatul ABM (2). Voci ruseşti avizate în materie susţin că Europa ar fi conştientă de riscurile de securitate pe care le-ar induce dizolvarea INF, dar ”nu îndrăzneşte” să-l contrazică pe D.Trump. Mai  mult, aceste voci avansează ideea că D.Trump ar vedea Europa ca pe un fel de ”zonă tampon" pentru securitatea SUA.

II. Ucraina - evoluţii de ultimă oră pentru consolidarea apărării şi securităţii statului: cheltuielile militare vor creşte substanţial pentru a asigura un ”buget de război”; constituirea de noi unităţi militare combatante şi a unei grupări de forţe pentru apărare în caz de agresiune externă; modernizarea înzestrării armatei şi a Serviciului de Informaţii Externe.

Rada Supremă a Ucrainei (parlamentul) a aprobat, în prima lectură, bugetul de stat pentru anul 2019. Bugetul pentru apărare a fost proiectat ca ”buget de  război”, ridicându-se la valoarea totală de 209,5 mld. grivne (UAH), adică aproximativ 6,9 mld. USD (prognozele pentru 2019 indică un curs de circa 30,5 Grivne ucrainene pentru un USD).

Comparativ cu acest an, alocările pentru 2019 înseamnă o creştere a cheltuielilor cu acest sector de 31.7 mld. UAH, ceea ce reprezintă puţin peste 1 miliard de dolari. Finanţări mai mari vor avea cu precădere domeniul consolidării capacităţilor de apărare şi cel al protecţiei frontierelor ucrainene de stat. Ministerul Apărării va primi aproape 17 mld.UAH pentru achiziţionarea şi modernizarea echipamentelor militare, sumă care depăşeşte cu 612.7 mil.UAH cheltuielile la acelaşi articol bugetar în 2018.

Prin bugetul de stat se prevede o creştere importantă a salariilor personalului militar şi de aceea cheltuielile cu personalul militar vor creşte în 2019 de la 16,57 mld. la 81.64 mld UAH. Astfel, salariul mediu net la nivelul corpului cadrelor militare din Forţele Armate (FA) va fi de cel puţin 10 mii UAH (circa 330 USD). O altă prioritate va fi finanţarea amenajărilor tehnice ale frontierelor de stat, care va fi dublată faţă de acest an şi va ajunge la 400 mil.UAH.

Ca şi evaluare de ansamblu, Bugetul de stat pe anul 2019 va pune accent pe crearea condiţiilor pentru o creştere economică şi pentru consolidarea puterii statului ucrainean, pe achitarea datoriilor externe de stat (în 2019, Ucraina urmează să achite o sumă record din datoriile externe scadente), şi mai puţin pe ridicarea nivelului de trai şi al calităţii vieţii populaţiei.

Preşedintele P.Poroşenko a anunţat constituirea a 39 de brigăzi de luptă, destinate pentru respingerea unor agresiuni militare cu care s-ar putea confrunta pe termen scurt Ucraina. Brigăzile cumulează un număr corespunzător de unităţi militare operative, dar şi de sprijin logistic şi tehnic în operaţii. Pentru contracararea oricărei agresiuni este prevăzută o grupare de forţe, care să fie gata să respingă atacurile inamice.

P.Poroşenko consideră că principalele direcţii strategice de pe care există cele mai probabile pericole de agresiune sunt direcţia Est şi dinspre Crimeea. Liderul ucrainean a adăugat însă că trebuie acordată o atenţie specială şi posibilităţii declanşării unei agresiuni militare asupra Ucrainei din direcţia strategică Nord, sau chiar dinspre Transnistria. Cu alte cuvinte, planificatorii militari ucraineni nu exclud nicio direcţie din care Rusia ar putea declanşa operaţii ofensive asupra statului ucrainean folosind forţe dislocate în acele regiuni.

Aceste declaraţii au avut loc în cadrul unei întâlniri de lucru (11.10.2018) cu corpul de comandă al FA, Gărzii Naţionale şi Serviciului Frontierei de Stat. Trebuie remarcată reacţia cercurilor politice de la Moscova (3) la declaraţiile prezentate mai sus, care sunt în esenţă sceptice şi chiar cu iz ironic privind capacitatea reală de mobilizare instituţională şi financiară a Ucrainei pentru a constitui o grupare de forţe de anvergura anunţată.  

Forţele Armate ucrainene au reluat în dotare un lot de sisteme reactive „Uragan” cu lansare multiplă de calibru 220 mm, după ce acestea au parcurs un proces de reparaţii şi modernizări. Acesta este unul dintre sistemele de lansare a proiectilelor reactive cu cea mai mare bătaie şi cadenţă de tragere din serviciul armatei ucrainene (în 20 de secunde, acest sistem poate lansa 16 proiectile, cu probabilitate ridicată de a atinge ţinte pe o rază de până la 35 km).

Serviciul de Informaţii Externe (SVR) al Ucrainei va avea curând un nou centru dotat cu tehnologii avansate pentru intelligence modern. Centrul va fi  construit după standarde europene şi va fi dedicat contracarării "agresiunii ruse", în domeniile militar, economic, cibernetic, informaţional, al energiilor dirijate şi cercetării din spaţiul cosmic. Secretarul Consiliului Naţional pentru Securitate şi Apărare, A.Turchinov, a inaugurat (19.10.2018) lucrările de construcţie a acestui nou obiectiv, menţionând că serviciile de informaţii ucrainene ar fi trebuit să deţină deja tehnologii moderne proprii de culegere şi analiză a informaţiilor pentru a se putea face faţă noii situaţii de securitate a statului ucrainean. Potrivit experţilor ucraineni, dar şi ruşi, potenţialul structurilor de forţă ale Ucrainei, inclusiv al serviciilor sale de informaţii, a fost redus datorită degradării bazei tehnico-materiale, respectiv datorită pregătirii insuficiente a personalului. SVR al Ucrainei a fost înfiinţat în 2004 pe baza structurii de intelligence a Serviciului de Securitate al Ucrainei. SVR este un serviciu special care are circa 4300 de angajaţi (4), fiind responsabil pentru asigurarea de informaţii din afara statului în domeniul politic, tehnico-militar şi economic.

III. Regimul de sancţiuni introdus de Kremlin are potenţialul de a produce noi presiuni destabilizatoare asupra economiei ucrainene

Preşedintele V.Putin a semnat (22.10.2018) decretul prin care dispune Guvernului Rusiei să impună sancţiuni speciale Ucrainei. Aceste sancţiuni vor fi cu precădere de natură economico-financiară, ca răspuns la ”abordarea neprietenoasă şi ostilă faţă de Rusia” şi faţă de cetăţenii şi persoanele juridice ruse. Vor fi incluse sancţiuni împotriva unor persoane fizice şi juridice din Ucraina, dar şi măsuri restrictive împotriva unor persoane fizice şi juridice din Rusia în vederea protejării ”intereselor naţionale ruse".

Primele şi cele mai simple măsuri anunţate deja de preşedintele guvernului rus, D.Medvedev, vizează persoanele fizice şi juridice ucrainene, ale căror conturi, capitaluri şi alte active financiar-economice şi materiale existente pe teritoriul Rusiei vor fi blocate. Vor fi interzise totodată orice exporturi de capital către Ucraina. Celelalte măsuri vor viza securitatea economică a statului ucrainean, care va cunoaşte presiuni destabilizatoare suplimentare din partea Rusiei.

Reamintim că Ucraina a introdus, după sancţiunile suplimentare ale SUA şi UE împotriva Rusiei, mai multe pachete proprii de sancţiuni, care includ sancţiuni împotriva a peste 100 de societăţi comerciale ruse şi circa 400 de cetăţeni ruşi. În plus, luna trecută a adăugat alte sancţiuni împotriva companiilor de transport ruseşti pentru cooperarea cu republicile separatiste din Donbas. Kievul a anunţat măsuri unilaterale suplimentare de reducere a legăturilor economice cu porturi din Rusia, ca urmare a blocadei instalate de Moscova în Marea Azov.

Din comentariile apărute în media de la Moscova, sancţiunile ruse vor limita sever investiţiile ruseşti în economia ucraineană, precum şi resursele energetice şi produsele agricole destinate Ucrainei. Guvernul rus a primit dispoziţii să stabilească "măsuri economice speciale aplicabile persoanelor fizice şi juridice", precum şi să elaboreze liste cu persoanele fizice şi juridice care vor intra sub incidenţa sancţiunilor. Sancţiunile vor putea fi aplicate încă din ziua semnării decretului, ceea ce sugerează că guvernul rus elaborase din timp măsurile necesare pentru a fi pregătit terenul impunerii sancţiunilor.

Unii politicieni ruşi constată cu oarecare nedumerire că, în pofida confruntărilor militare ucraineano-ruse, a operaţiei militare lansate de Kiev în Donbas, precum şi a altor acţiuni politice ale guvernului ucrainean împotriva Moscovei, Rusia a rămas printre cei mai mari investitori în economia ucraineană. Este reiterată ideea că, până în prezent, Moscova nu a luat şi nu a aplicat măsuri diplomatice şi economice restrictive regimului politic aflat la conducerea Ucrainei.

Securitatea energetică este domeniul în care ar putea apare cea mai mare problemă pentru Kiev. Ca de exemplu, dacă sancţiunile vor limita drastic aprovizionarea cu gaze naturale din Rusia (în pofida înţelegerilor atinse în vară la negocierea acestei problematici împreună cu UE şi Germania), Kievul va avea de rezolvat nu numai asigurarea necesarului pentru iarna care se apropie, dar şi asigurarea unor preţuri suportabile pentru populaţie, fără derapaje economice. O consecinţă colaterală pentru finanţele ucrainene ar fi necesitatea de a se creşte sau de a se subvenţiona preţurile la gaze naturale. Ori tocmai liberalizarea acestor preţuri (care presupune mărirea lor) este una dintre precondiţiile Fondului Monetar Internaţional (FMI) pentru asigurarea următorului împrumut. Vestea bună este că FMI a aprobat recent încheierea unui acord cu Ucraina pentru acordarea unui nou împrumut, care va deschide o linie de creditare de 3,9 mld. de dolari. Este un acord de tip ”stand-by arrangement”, cu o durată de 14 luni, ce va înlocui acordul din 2015 care urma să expire în martie 2019.

IV. R.Belarus primeşte de la Moscova garanţii reînnoite de securitate, iar Uniunea Rusia-R.Belarus adoptă o Doctrină Militară proprie.

Moscova a reiterat garanţiile de securitate pe care R.Belarus le are din partea Rusiei în cazul în care teritoriul belarus va face obiectul unei agresiuni militare externe din partea unor puteri occidentale. Gestul diplomatic al Moscovei a fost realizat (22.10.2018) prin ambasadorul rus la Minsk, care a arătat că ”Moscova va considera un atac militar împotriva R.Belarus ca fiind o agresiune împotriva Rusiei, cu toate consecinţele politice şi militare care decurg din aceasta”.

Reactualizarea politică a garanţiilor de securitate ruse a fost realizată  în contextul în care scena politică centrală belarusă se prezintă a fi deosebit de alarmată şi îngrijorată de perspectivele de constituire a unei baze militare permanente americane în Polonia (aşa-numitul "Fort Trump"). Populaţia belarusă este avertizată că Polonia este pregătită să aloce până la circa 2 mld.USD pentru a crea pe teritoriul său baza militară americană.

Rusia a dat asigurări că Minskul se poate considera "absolut protejat" şi că poate miza pe o evaluare politică similară a pericolelor generate de dislocarea de grupări de forţe străine în imediata apropiere a frontierelor ruse şi belaruse. În consecinţă, se poate miza pe un răspuns agreat reciproc la astfel de situaţii. Potrivit evaluărilor celor două state, forţele occidentale din estul Europei ”nu pot fi neglijate”, pe motiv că acestea ar deţine deopotrivă componentele defensive şi ofensive, cât şi instrumentele necesare ”pentru represalii".

Belarus continuă în orice ocazie să catalogheze extinderea la est a NATO ca fiind un generator de noi provocări în materie de securitate. Autorităţile politico-militare belaruse constată permanent că R.Belarus se confruntă cu creşterea numărului de grupări militare aliate dislocate în Europa de Est, fiind în acest sens testate toate metodele de dislocare – pe cale maritimă, pe calea aerului, sau terestră, înconjurând R.Belarus ”din toate părţile, cu excepţia Ucrainei şi Rusiei”.

Garanţiile de securitate ale Moscovei pentru Minsk vor ocupa cu certitudine un loc important în documentul noii Doctrine Militare a Uniunii Rusia-Belarus. Proiectul acestui document este finalizat şi aşteaptă să fie examinat de deputaţii Adunării Parlamentare a Uniunii până la sfârşitul acestei luni. Procesul de adoptare a unei Doctrine Militare face parte din ”Lista direcţiilor şi priorităţilor pentru dezvoltarea Uniunii Rusia-Belarus în perioada 2018-2022”, convenită de şefii celor două state. Doctrina va include toate elementele necesare pentru aprofundarea cooperării militare şi tehnico-militare a ministerelor şi departamentelor de forţă din R.Belarus şi Rusia.

V. Azerbaidjan se pregăteşte pentru cel mai grav scenariu, al unui nou război cu Armenia. Dezvoltarea relaţiile politice şi militare cu Israel se înscrie în procesul amplu de pregătire pentru acest scenariu. În pofida reacţiilor negative ale Armeniei şi Iranului.

Primul vice-ministru al apărării Azerbaidjanului şi şef al Statului Major General al Forţelor Armate azere, General N.Sadykov, a început la 23.10.2018 o vizită oficială la Tel Aviv, la invitaţia omologului israelian, General G.Eisenkota. Un prim dialog al oficialului azer s-a derulat cu ministrul israelian al apărării, A.Lieberman, pe parcursul căruia au fost abordate problemele politice privind cooperarea militară şi tehnico-militară bilaterală, dar şi cele de interes pentru părţi privind securitatea regională.

Armata azeră este deosebit de interesată de noile oferte de tehnică militară prezentate de industria de apărare a Israel, iar autorităţile militare israeliene au pregătit pentru această vizită o agendă dedicată. Interesul azer pentru echipamente militare israeliene este evident şi include o paletă largă de produse, de la dispozitive militare optice până la drone de atac. La Tel Aviv sunt încurajate politic exporturile de tehnică militară către Azerbaidjan, ofertele incluzând chiar şi faimoasele sisteme antiaeriene "Iron Dome".

Reamintim că în luna anterioară, ministrul Lieberman a derulat la Baku o vizită nefiresc de lungă (potrivit uzanţelor diplomatice la acest nivel), având primiri la cel mai înalt nivel. Acest lucru, împreună cu agenda bogată şi detaliată a convorbirilor, au sugerat că Tel Aviv este foarte preocupat de procesele geostrategice din Caucazul de Sud şi de un parteneriat special cu Baku.

Israelul este deci un stat foarte important pentru Azerbaidjan, în ciuda reacţiilor negative ale Teheranului, care monitorizează cu insatisfacţie şi îngrijorare contactele oficialilor politici şi militari ai celor două ţări, cu precădere cooperarea militară, tehnico-militară şi de intelligence (5) dintre cele două state. Este bine să adăugăm aici vizita actuală la Baku (24-25 octombrie) a consilierului american J.Bolton (6), care a venit direct de la Moscova pentru un dialog special cu autorităţile azere. Ca o paranteză, s-ar putea imagina importanţa poziţionării Baku într-o viitoare arhitectură de securitate regională, în cazul în care s-ar decupla de la axa Moscova-Baku-Teheran.

Relaţiile bune ale Azerbaidjan cu Israel creează o preocupare serioasă şi la Erevan, deoarece nici Armenia nu vede cu ”ochi buni” cooperarea politică, militară şi mai ales cea tehnico-militară dintre Baku şi Tel Aviv. Aceasta nu numai pentru că Erevan întreţine raporturi cu Israel într-o atmosferă rece, ci mai ales pentru că este foarte îngrijorată de armamentele şi tehnica militară modernă pe care Azerbaidjan o achiziţionează din Israel.

Explicaţia este foarte simplă, deoarece Armenia se pregăteşte de asemenea pentru război cu Azerbaidjan. În context, merită a se reaminti că autorităţile azere au reiterat permanent în ultima perioadă de timp că declaraţiile războinice ale oficialilor armeni sunt iresponsabile şi au avertizat conducerea ”statului inamic Armenia” că acţiunile sale politice şi militare în jurul conflictului Nagorno-Karabah (7) sunt inacceptabile. Mai mult, Armenia este avertizată la cel mai înalt nivel că armata azeră este pregătită în totalitate pentru operaţii militare la scară largă. Ceea ce sugerează că de la războiul declaraţiilor până la redeschiderea confruntărilor militare în teren nu mai sunt mulţi paşi.

1. În anul 2000, Moscova semnaliza pentru prima dată că acest tratat nu mai este bine primit, pe motiv că ar fi apărut zeci de state care produc nestingherit rachete interzise de INF. În plus, preşedintele V.Putin a anunţat posibilitatea retragerii Rusiei din tratat ca răspuns la intenţia SUA de a se retrage din Tratatul împotriva rachetelor balistice. La 13 ani după acel moment, tot Putin a semnalat Complexului Militar Industrial rus că decizia URSS de a abandona rachetele cu rază medie şi scurtă de acţiune "este cel puţin discutabilă". Se considera că V.Putin ar fi indicat public că a reconsiderat tratatul şi că ar fi dat verde  industriei ruse de apărare pentru a relua cercetările şi producţia în domeniu.
2. Aceasta era una dintre raţiunile pentru care V.Putin consideră necesar ca Rusia să treacă la dezvoltarea unor noi tipuri de armamente strategice şi tehnologii militare de vârf, proces care ar fi fost generat mai ales de politicile de înarmare americane. Este vorba în primul rând de realizarea unor sisteme anti-rachetă performante şi dislocarea acestora în locaţii îndepărtate de teritoriul american (Putin a nominalizat desigur sistemul anti-rachetă operaţionalizat din România şi cel în curs de desfăşurare în Polonia), succes care, în lipsa unor măsuri de retorsiune ruse, ar fi de natură să ”devalorizeze complet” potenţialul rachetelor strategice nucleare ruseşti.
3. Duma de Stat a Rusiei a reacţionat relativ ironic, cum că pretenţiile declarative ale preşedintelui Ucrainei, P.Poroşenko, cu privire la formarea a 39 brigăzi combatante destinate respingerii "agresiunii ruse" din Crimeea şi Donbas reprezintă ”pur şi simplu fantezii”. Iar comunitatea de experţi ruşi în domeniu consideră că forţele armate ucrainene au prea puţini bani pentru a susţine astfel de brigăzi. Cu astfel de declaraţii, preşedintele Poroşenko ar căuta să-şi ridice cota politică electorală.
4. https://news.rambler.ru/ukraine/41087624-zachem-ukraina-stroit-razvedtsentr-evropeyskogo-urovnya/
5. Unul dintre materialele Wikileaks de acum câţiva ani, cita evaluările lui I.Aliyev privind modul în care Teheran monitoriza ”anumite contacte” azero-israeliene. Preşedintele azer compara situaţia cu un "aisberg, din care doar nouă zecimi este vizibil din exterior", lucru care evident era de natură să deranjeze Iranul, datorită eternului motiv al confruntării geostrategice dure cu Israel.
6. John Bolton este considerat unul dintre cei mai importanţi oponenţi politici ai Iranului la Casa Albă, militând permanent pentru o politică severă a SUA împotriva Teheranului.
7. Ministerul azer al apărării prezintă zilnic situaţia existentă pe ”frontul” conflictului prelungit din Nagorno-Karabah, raportând zilnic zeci de încălcări de către forţele armate ale Armeniei a  regimului de încetare a focului. Spre exemplificare, la 24 octombrie au fost raportate 30 de încălcări ale acestui regim pe diferite direcţii în ultimele 24 de ore (https://mod.gov.az/ru/svodki-s-fronta-557/).