MAS Raport special - REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE Martie 2019

SUMAR

I. R.Belarus - Rusia: la scurt timp de la bilaterala amicală a şefilor de stat de la Soci s-a produs o nouă agravare a relaţiilor.

II. Se prefigurează tensiuni politice regionale privind securitatea energetică la Marea Neagră, cu Ucraina în prim plan şi Bulgaria în plan secund.  

III. Ucraina - favoriţii alegerilor prezidenţiale şi alertă privind pericolul unui  ”Al Treilea Maidan”.

IV. NATO încurajează Georgia să continue pregătirile pentru aderare.

V. Sugestii pentru subiecte de de interes în perioada următoare.

I. R.Belarus - Rusia: la scurt timp de la bilaterala amicală a şefilor de stat de la Soci s-a produs o nouă agravare a relaţiilor.

A trecut numai o lună de zile de când liderul R.Belarus, A.Lukaşenko şi Vladimir Putin încheiaseră ultima rundă de convorbiri pentru soluţionarea controverselor politice şi apropierea poziţionărilor Moscovei şi Minskului în ceea ce priveşte funcţionarea Uniunii Rusia-Belarus şi perspectivele de integrare a statului belarus în spaţiul economic şi de securitate rus. Se părea atunci că Lukaşenko ”bătuse palma” cu Putin pentru o agendă stabilită de comun acord asupra graficului dezvoltărilor ulterioare.

Realitatea însă pare a fi alta, Putin fiind convins numai de faţadă de viziunea belarusă asupra iniţiativelor politice ale Moscovei privind stingerea divergenţelor serioase apărute din ultima parte a anului 2018. Despre această realitate vorbeşte noua dispută politică bilaterală, generată de către Minsk în planul relaţiilor diplomatice. Aparent este vorba despre o controversă într-un plan paralel, dar la modul concret este vorba de insatisfacţia oficială şi de iritarea deschisă a Minskului faţă de conduita în statul de acreditare a ambasadorului Rusiei la Minsk, care este şi reprezentant oficial al preşedintelui Putin.

Cine este şi ce a făcut diplomatul rus Mihail Babici în cele peste şase luni de când este ambasadorul Rusiei la Minsk? Pe scurt, acesta este un reprezentant al structurilor ruse de putere (denumit în rusă şi ”silavik”), fost guvernator, cu reputaţia de a fi un manager dur anti-criză, cu o experinţă lăudată în Cecenia. Putin l-a nominalizat în 2016 pentru Ucraina, dar Kievul nu a acordat agrementul necesar. De aceea, încă de la desemnarea sa pentru Minsk, pentru cercurile politice belaruse, care văd în Rusia o ameninţare, au apărut imediat primele semne de suspiciune în legătură cu o nouă abordare a Belarus de către Kremlin. Şi, într-adevăr, după ce a schimbat în ambasadă vechii diplomaţi ”plictisiţi” cu oamenii săi de încredere, Babici a trecut la vizite în teritoriul belarus cu o frecvenţă peste practica diplomatică obişnuită, la obiective industriale mari şi la autorităţile locale, pentru a lua la faţa locului ”pulsul” real al economiei şi al politicilor dezvoltate de autorităţile centrale şi locale belaruse.

Spre iritarea lui Lukaşenko şi a MAE belarus, ambasadorul rus a avut întrevederi ostentative cu mişcări politice de opoziţie şi a dat curs unor largi ieşiri în mass-media rusă, în care a demontat literalmente punct cu punct toate ”pretenţiile” politice invocate oficial de Minsk în ultima perioadă faţă de Moscova, la care a adăugat propriile mărturii cu privire la o politică de de-rusificare pe care o promovează Minskul în regiuni. Mai grav, ambasadorul rus a trecut la dispute verbale critice în relaţia cu preşedintele Lukaşenko şi început să-l critice deschis pe acesta pentru că încearcă să-şi mobilizeze electoratul folosind prezentarea Rusiei ca inamic al Belarus, explicând că, de facto, Rusia ”hrăneşte” la propriu statul şi cetăţenii belaruşi. Şi exemplele ar putea continua.

Desigur, situaţia descrisă succint mai sus a produs reacţii ale Belarus. Cetăţenii au fost ”îndrumaţi” să semneze pe o reţea de socializare declaraţii de adeziune pentru a fi adoptată de către Minsk procedura de declarare ”persona non grata” a ambasadorului rus la Minsk (1), motivul fiind declaraţiile ”nefondate” ale acestui diplomat rus cu privire la detaliile relaţiilor ruso-belaruse. Ca atare, s-a dezvoltat rapid un schimb de replici dure între ministerele de externe ale celor două state, MAE belarus fiind stângaci şi nepregătit pentru a înfrunta politico-diplomatic Moscova în legătură cu comportamentul descris mai sus al diplomaţiei ruse. Cu atât mai mult cu cât MAE rus, cu mult mai puternic şi rafinat în ale diplomaţiei, a trecut la presiuni pentru ca partea belarusă ”să acorde respectul cuvenit” diplomaţilor ruşi.    

Preşedintele Lukaşenko a manifestat consternare faţă de neaşteptata raportare la ţara sa a diplomatului rus, deşi a perceput probabil că la baza acţiunilor ambasadorului rus se află mesajul indirect pe care Putin a dorit să-l transmită Minskului. Iar acest mesaj vorbeşte despre decizia lui Putin de a-l determina  pe Lukaşenko, prin metode indirecte şi asimetrice, să nu se mai opună voinţei politice de integrare profundă a Moscovei, resursa Kremlinului de alimentare a ”prieteniei tradiţionale” cu Minskul fiind cel mai probabil epuizată (2).      

În consecinţă, preşedintele belarus a devenit conştient că nu se poate lansa într-o confruntare politică cu Rusia lui Putin. Ştie ce scenariu îl poate aştepta din lecţiile oferite deja de cazul Ucraina. De aceea nu este de mirare că, în aceste zile, a schimbat tonul retoricii sale arătând, în contextul comunicării deciziei sale de a se înscrie la alegerile prezidenţiale din acest an pentru un nou mandat, că ar trebui să fie modificată Constituţia statului în sensul de a restabili echilibrele dintre puterea legislativă şi cea executivă, sau pentru a se putea adopta o monedă comună cu Rusia, rubla rusească. Ultima parte arată că a înţeles pe deplin mesajul lui Putin şi că va proceda ca atare. Va fi deci extrem de interesant de urmărit cum va juca Belarus, după ce a înţeles anvergura partidei obligatorii  impuse de Moscova.

II. Se prefigurează tensiuni politice regionale privind securitatea energetică la Marea Neagră, cu Ucraina în prim plan şi Bulgaria în plan secund.

Compania rusă Gazprom a anunţat (19.03.2019) că a notificat oficial partenerii occidentali asupra deciziei ca, începând cu data de 1 ianuarie 2020, tranzitul de gaze naturale pe teritoriul Ucrainei va fi oprit (3). Contractul ruso-ucrainean privind trazitul pe o durată de zece ani al gazelor naturale ruseşti spre beneficiarii europeni urmează să expire în acest an, iar Rusia foloseşte acest moment şi pentru a-şi crea o poziţie de forţă în interminabilele negocieri din ultimii ani pe această temă, negocieri mediate de multe ori de Bruxelles sau de Berlin.

Ulterior, departamentul  rus de profil a declarat în limbaj diplomatic că Moscova şi Kievul ar putea totuşi ajunge, până în toamna acestui an, la unele acorduri privind o extindere limitată a contractului de tranzit al gazelor naturale ruse pe teritoriul Ucrainei şi după anul 2019. În acest sens, a fost indicată următoarea trilaterală Rusia-Ucraina-UE programată pentru luna mai, reuniunea trilaterală finală în acelaşi format urmând să aibă loc undeva în septembrie-octombrie.

Ministrul rus al energiei a ţinut să declare în context că sistemul ucrainean de transport al gazelor naturale ar fi devenit complet inutil din cauza uzurii fizice înaintate. Acesta ar fi motivul pentru care tranzitul gazelor naturale prin Ucraina nu mai poate fi o afacere rentabilă pentru Rusia, costurile rutei ucrainiene fiind deja de circa 2,5 ori mai mari decât alte rute cum ar fi ”Yamal-Europa” sau ”Nord Stream 1”. Totodată, Moscova trece astfel la aplicarea concretă a sancţiunilor introduse la finele anului trecut împotriva Kievului, care prevăd printre altele, limitarea drastică a resurselor energetice destinate Ucrainei, ca formă de subminare a economiei ucrainiene în confruntarea multidimensională dintre cele două ţări. Iar conducerea Gazprom are acum mână liberă ”să nu mai tolereze rezolvarea, pe banii companiei, a problemelor economice ale Ucrainei”.    

Dintr-o perspectivă mai optimistă ar putea fi privit însă anunţul de ultim moment al Companiei ucraineane Naftogaz, potrivit căruia, începând din anul 2020 va transmite către un operator independent drepturile de management al sistemului de transport al gazelor naturale şi, prin urmare, acel operator ar trebui să semneze cu Gazprom un nou contract pentru tranzitul de gaze naturale către Europa. Ucraina ar mai avea deci şansa, destul de firavă însă, ca un alt operator occidental să preia afacerea transferului de gaze naturale prin Ucraina, cu toate profiturile şi riscurile asociate. În context, merită recitite unele declaraţii anterioare ale Naftogaz, care prognozau că ”Dacă nu va mai exista tranzit pe teritoriul Ucrainei, atunci va creşte probabilitatea unui conflict la scară largă între Ucraina şi Rusia”. O prognoză ce se dorea a ajunge pe birourile cancelariilor europene, care ar fi trebuit să realizeze că în joc nu sunt numai interesele economice ale Ucrainei, ci şi consecinţele geopolitice pentru întreaga Europă. 

Se creionează deci apariţia unor noi momente de criză privind securitatea energetică în Regiunea Mării Negre. Iar Bulgaria pare a fi o altă ţară potenţial afectată. Astfel, a rezultat că Sofia a fost de asemenea notificată oficial de Gazprom cu privire la planul de stopare a tranzitului gazului rusesc prin Ucraina pe Coridorul Trans-Balcanic. Ca atare, ministrul bulgar de resort a declarat că Sofia îşi rezervă dreptul de a ataca Gazprom la Curtea Internaţională de Arbitraj pentru nerespectarea contractului cu valabilitate până în anul 2030 privind livrarea de gaze naturale şi plata taxelor anuale de tranzit în sumă de 110 mln.USD, pe care compania rusă i le va datora.

Politic, opţiunea bulgară ar fi accesată numai în cazul în care cea de a doua ramificaţie a magistralei ”Turk Stream” nu va tranzita Bulgaria, indiferent de motivul invocat de partea rusă. Reacţia părţii ruse a fost uşor disproporţionată, dând nici mai mult nici mai puţin un ultimatum Sofiei de a trece urgent la construcţia segmentului terestru bulgar al magistralei ”Turk Stream” (segmentul de la graniţa cu Turcia la cea cu Serbia), dacă se doreşte ca o ”iarna perenă” să nu cuprindă Bulgaria (4).

De ce ”Ultimatum”? Bulgaria a adoptat în ianuarie a.c. decizia de a construi segmentul cu pricina - în valoarea de circa 1,4 mld.USD, dar a anunţat că nu va trece la implementarea concretă a proiectului până când Comisia Europeană nu va transmite agrementul final pentru acest proiect. Amânarea lucrărilor de către Bulgaria crează la Moscova senzaţia că este posibil ca această ţară să pericliteze proiectul ”Turk Stream”. Moscova nu a uitat lecţiile oferite de eşecul proiectului ”South Stream”, eşec atribuit de Rusia schimbării poziţiei Sofiei care ar fi distrus acest proiect (5). Ca atare, partea rusă vede situaţia actuală ca fiind foarte asemănătoare şi prin urmare a trecut la presiuni asupra Sofiei pentru a trece la realizarea fără întârziere a ramificaţiei către Europa a ”TurkStream”, fără a mai asculta de ”parteneri europeni sau de sfaturile bune de peste ocean”. De aici şi perspectiva ca, în caz contrar, Bulgaria să nu mai primească din ianuarie 2020 decât o parte din gazele naturale ruseşti contractate, tot dintr-un caz de ”forţă majoră", de această dată invocat de Moscova prin Gazprom.

III. Ucraina - favoriţii alegerilor prezidenţiale şi alertă privind pericolul apariţiei celui de ”Al Treilea Maidan”.

Unul dintre candidaţii opoziţiei - ”Platforma opoziţiei - Pentru Viaţă” la alegerile prezidenţiale din Ucraina din 31 martie, Iuri Boyko, a lansat săptămâna trecută un avertisment pe cât de interesant pe atât de periculos pentru Ucraina, potrivit căruia, în situaţia în care cetăţenii şi mai ales unele cercuri politice şi de influenţă de la Kiev vor aprecia că au fost comise fraude electorale de către autorităţi pentru a favoriza un candidat, va fi posibilă mobilizarea cetăţenilor pentru proteste violente la Kiev, care ar putea dezvolta în capitala ucraineană un ”Al Treilea ”Maidan”.

Avertismentul pare cu atât mai credibil având în vedere că reprezentanţi ai Grupului de sprijin G7 pentru Ucraina ar fi informat recent autorităţile de la Kiev prin două scrisori făcute publice (6) despre posibilitatea ca alegerile prezidenţiale să fie grav perturbate. Astfel, Franţa ar fi îngrijorată că mişcări politice extremiste intimidează cetăţenii ucrainieni şi distrug reputaţia forţelor poliţieneşti de a asigura alegeri sigure şi corecte, mai ales că astfel de formaţiuni, cum este cazul mişcării ”Corpul Naţional”, au fost admise oficial ca observatori la urnele de vot. Ministrul ucrainean de interne a confirmat primirea scrisorilor de prevenire şi faptul că a abordat posibilitatea reală a apariţiei la alegeri a unor acte de violenţă din partea extremiştilor ucrainieni cu ambasadorul SUA la Kiev. Pe de altă parte, se consideră că şi Moscova ar putea activa grupurile sale loiale pentru instigarea la  revolte publice pe motiv de fraude electorale, mai ales că Ucraina a refuzat categoric să acrediteze la alegeri observatori oficiali desemnaţi de Rusia.

Tot recent, au apărut noi informaţii cu privire la faptul că, la numai o noapte după alegeri este posibilă revenirea în ”Maidan” a membrilor mişcării extremiste ”Prieteniile Naţionale” şi a voluntarilor ultraradicali de dreapta din Batalionul ”Dnepr”, care au ca sponsor pe oligarhul ucrainean I.Kolomoisky. Avertismentul pare a fi destul de verosimil în condiţiile în care de mai multă vreme au fost vehiculate informaţii potrivit cărora Kolomoisky ar avea deja pregătit un plan pentru a trimite ”voluntarii” săi cu potenţial paramilitar bogat pentru a reaprinde proteste violente la Kiev în cazul în care favoriţii săi vor fi eliminaţi la primul tur al scrutinului electoral. Ţinta tuturor forţelor din spatele scenei pare a fi, cel mai probabil, preşedintele Poroşenko, pe care acele forţe nu-l vor reales (7).

Interesant este faptul că şi directorul Institutului de analiză politică şi cercetări internaţionale al Ucrainei vede posibil un ”Al Treilea Maidan”, dar într-o situaţie cu mult mai complicată la care adaugă ”părtaşi” precum ministrul ucrainean de interne, ale cărui relaţii cu preşedintele ar fi deteriorate. În ipoteza în care primul tur de scrutin ar fi fraudat, acesta consideră că cei doi candidaţi calificaţi ar fi Poroşenko şi artistul Zelensky, pe care preşedintele l-ar elimina mai uşor în al doilea tur, deoarece este puţin probabil să opună o rezistenţă serioasă la puternicele resurse administrative ale lui Poroşenko. 

Mai trebuie precizat că Institutul Ucrainean de Sociologie a realizat un sondaj de opinie cu privire la poziţia candidaţilor în simpatiile electoratul decis să meargă la vot cu numai o săptămînă inainte de primul tur. Pe prima poziţie se află artistul de comedie V.Zelensky cu 32%, care a depăşit pentru prima dată pragul psihologic de 30%. Pe locul secund se plasează preşedintele Poroşenko cu 17%, iar pe a treia poziţie cunoscutul politician Iulia Timoşenko cu 12,5%. A mai rezultat că circa 25% din electoratul care vrea să meargă la vot nu are stabilit încă numele candidatului pentru care va ştampila, ceea ce vorbeşte despre polarizarea mare existentă la nivelul diferitelor segmente ale electoratului ucrainean.    

IV. NATO încurajează Georgia să continue pregătirile pentru aderare.

Secretarul general al NATO a efectuat (25.03) o vizită de lucru în Georgia pentru a lua parte la exerciţiile militare desfăşurate de Alianţă împreună cu Georgia. Pe parcursul vizitei a avut întrevederi cu noul preşedinte al Georgiei, Salome Zurabishvili şi alţi oficiali georgieni, momente în care a Stoltenberg a subliniat progresele înregistrate de Georgia pentru pregătirea organismului său militar în perspectiva aderării la NATO. A mai punctat faptul că Georgia este unul dintre partenerii de încredere pentru întărirea securităţii în Regiunea Mării Negre, cu contribuţii semnificative la alte misiuni ale Alianţei.

Oficialul NATO a subliniat că Georgia constituie ”un partener unic al Alianţei” şi faptul că liderii aliaţi au reconfirmat la summitul de la Bruxelles din 2018 deschiderea pentru ca Georgia să devină stat membru, salutând în acest fel acţiunile de modernizare, pregătire şi reformele armatei grorgiene desfăşurate de Tbilisi. NATO salută determinarea autorităţilor georgiene de a aloca 2% din PIB pentru apărare, din care peste 20% pentru achiziţia de echipamente majore.  Stoltenberg a încurajat Tbilisi să folosească orice oportunitate pentru a se apropia cât mai mult de Alianţă, acesta dând asigurări că efortul comun de pregătire a Georgiei pentru a primi statutul de stat membru va fi continuat.

Desigur, nu a putut fi evitat subiectul sensibil pentru Georgia, cel al conflictului cu Rusia şi regiunile separatiste, Abhazia şi Osetia de Sud. A fost folosit momentul pentru ca NATO să facă un nou apel către Moscova pentru retragerea forţelor ruse de pe teritoriile georgiene. Dorind parcă să amelioreze scepticismul cu care mulţi politicieni georgieni văd integrarea euro-atlantică a Georgiei pe fondul conflictului permanentizat cu Rusia, secretarul general al NATO a comparat situaţia Georgiei cu cea a Norvegiei de pe vremea lui Stalin (7). Acesta a reamintit că, la vremea respectivă, Stalin s-a opus vehement la intrarea statului norvegian vecin Rusiei în NATO, dar nu a putut bloca procesul, sugerând astfel că Rusia nu va putea bloca nici aderarea promisă Georgiei la summitul de la Bucureşti din 2008.  

La exerciţiile militare NATO-Georgia au participat circa 350 militari din 24 de state aliate şi partenere. Acestea au fost coordonate de către Centrul comun de pregătire şi evaluare NATO-Georgia în funcţiune din 2015.

V. Sugestii pentru subiecte de urmărit în perioada următoare.

R.Moldova - După alegerile parlamentare, nu s-a produs stabilizarea situaţiei politice, fiind deci imposibilă creionarea noilor orientări de politică externă şi de securitate ale statului moldovean. Rămân incerte poziţionările finale ale partidelor calificate în Parlament, care a fost constituit fără găsirea unei formule de coaliţie pentru trecerea la o guvernare funcţională.

Ucraina:

- Alegerile pentru preşedinte intră în linie dreaptă, fiind extrem de importante în contextul politic intern şi de securitate al statului ucrainean. Înainte şi după primul tur de scrutin electoral programat la 31 martie, sunt previzibile noi scandaluri în contextul alegerilor şi perspectiva apariţiei unui nou ”Maidan”.

- Evoluţiile confruntării ucraineano-ruse în curs de re-escaladare rămân, pe mai departe, o temă de actualitate importantă. Atenţia acordată de autorităţile ucrainiene evoluţiilor din confruntarea Forţelor Unificate cu separatiştii din Donbas este diminuată datorită confruntărilor politice interne în marja alegerilor prezidenţiale, fiind perturbat de altfel şi modul în care Kievul gestionează escaladarea conflictului armat.

Rusia:

- În perioada 23-25 aprilie va avea loc la Moscova ediţia a VIII-a a  Conferinţei de Securitate, eveniment devenit tradiţional şi la care este de aşteptat să participe oficiali din peste 100 de state de pe glob, în general din cele favorabile politicilor ruse. Temele de dezbatere se anunţă a fi de mare interes, vizând securitatea în lumea contemporană - tendinţe regionale şi globale, militarizarea Cosmosului, razboiul hibrid şi ”revoluţiile colorate”, ameninţările cibernetice, securitatea în Zona Arctică.  

- Un subiect generos va fi constituit din evoluţiile de politică externă promovate de Moscova, confruntarea politico-diplomatică cu Occidentul, continuarea înarmării şi implicarea militară rusă în zone de interes, în special în Regiunea Extinsă a Mării Negre.

- Kremlinul va tranşa cu preşedintele Republicii Kirghize viitorul statut al bazei militare ruse de pe teritopriul acestui stat.

Relaţiile Rusia-Belarus - deşi preşedinţii celor două state stabiliseră luna trecută o linie generală de abordare a integrării în cadrul Uniunii Rusia-Belarus, un nou scandal diplomatic a demonstrat că lucrurile nu sunt nici pe departe tranşate. Belarus a intrat pe lista preocupărilor prioritare ale politicii Kremlinului, rămânând de văzut modul în care Minskul va putea gestiona disensiunile pentru a limita anvergura integrării Belarusului în spaţiul economic şi de securitate rusesc fără pierderea elementelor principale de suveranitate naţională.

(1) https://www.mk.ru/politics/2019/03/19/v-belorussii-sobirayut-podpisi-za-izgnanie-rossiyskogo-posla.html

(2) Pentru a fi ”convingător”, Kremlinul a redus vizibil resursele financiar-economice alocate R.Belarus, conştientizând partenerul belarus că piederile vor fi numai de partea belarusă, riscurile pentru Moscova fiind extrem de mici. Mesajul lui Putin ar fi că dacă nu se doreşte integrarea, atunci Minskul să vadă cum se poate trăi pe cont propriu, fără a părăsi însă spaţiul de influenţă rusă. Şi probabil că Lukaşenko a înţeles că nu are o alternativă la relaţiile cu Moscova, deoarece chiar dacă partea rusă va reduce substanţial relaţiile bilaterale, nu înseamnă că va şi permite ca Belarus să părăsească orbita Moscovei şi să se arunce în braţele Occidentului. Nevorbind de faptul că nimeni din Occident nu crede în Lukaşenko.

(3) https://finobzor.ru/76579-rossiya-prekraschaet-tranzit-gaza-cherez-ukrainu-no-kiev-prodolzhaet-ugrozhat.html, https://www.pravda.ru/news/economics/1373804-gazprom/

(4) https://nahnews.org/1009711-ultimatum-gazproma-bolgarii-esli-sofiya-poidet-na-povodu-u-ssha-zimoi-prosto-zamerznet şi https://yurasumy.livejournal.com/2347857.html

(5) Gazprom învinuieşte Bulgaria că, în ciuda pierderilor financiare colosale în viitor, ar fi torpilat literalmente acest proiect de dragul intereselor Washingtonului, neţinând cont de solicitările exprese de atunci ale Serbiei, Ungariei, Austriei şi Italiei, şi de faptul că Rusia investise deja miliarde de dolari în implementarea proiectului respectiv. În context, Serbia a anunţat că va demara în luna aprilie a.c. lucrările de construcţie a segmentului terestru sârb, de la graniţa cu Bulgaria la cea cu Ungaria.

(6) https://news.rambler.ru/world/41909967-nazvany-usloviya-tretego-maydana-na-ukraine/  

(7) Reamintim că Poroşenko a fost într-un conflict deschis cu Kolomoisky, scandal de pe urma căruia ultimul a pierdut o parte din activele sale financiare şi a fost nevoit să părăsească ţara cu destinaţia Israel, de unde dirijează toate afacerile din Ucraina şi acum. Din motive asemănătoare, troika formată din oligarhii Kolomoisky, Serghei Levochkin şi Dmitry Firtash ar fi decis să arunce ”în haos” pe Poroşenko (despre care care ar fi convinşi că va profita de putere pentru a obţine un nou mandat) şi să neutralizeze ”escadroanele negre ale lui Poroshenko care ar trebui să asigure o înşelăciune totală prin vot”.

(8) https://vz.ru/news/2019/3/25/969890.html