MAS Raport SpecialLEVANT: Orientul Mijlociu si Africa de Nord

Raport săptămânal NATO - UE LEVANT Balkanii de Vest Regiunea Mării Negre

MAS Raport special - Orientul Mijlociu şi Africa de Nord (Noiembrie 2019)

Claudiu Nebunu

I. Teritoriile Palestiniene – coloniile israeliene considerate legale de SUA! II. Irak – protestele continuă... dar nu şi în Kurdistan! III. Iran – creşterea preţului benzinei a scos oamenii în stradă!! IV. Arabia Saudită – primii paşi în privatizarea companiei petroliere de stat Aramco! V. Algeria – alegeri prezidenţiale pe 12 decembrie, dar protestatarii nu sunt de acord!

Sursă foto: Mediafax

I. Teritoriile Palestiniene – coloniile israeliene considerate legale de SUA!

Mijlocul lunii noiembrie – altă decizie controversată a Casei Albe privind, de această dată, legalitatea internaţională a coloniilor israeliene din teritoriile palestiniene ocupate... Nu este prima de acest fel a imprevizibilului preşedinte Donald Trump, dar ce se ascunde de fapt în spatele acestei schimbări de abordare? Oferă o priză politică internă puternică, inversează poziţia Administraţiei Obama, sfidează dreptul internaţional şi irită Uniunea Europeană... Dacă da, este probabil o decizie de politică externă a Administraţiei Trump...

Secretarul de stat american, Mike Pompeo, a anunţat luni (18 noiembrie) că Statele Unite şi-au schimbat poziţia cu privire la coloniile israeliene din Cisiordania. Oficialul american a precizat că Administraţia preşedintelui Donald Trump nu va mai respecta opinia legală a Departamentului de Stat din 1978, conform căreia aceste aşezări erau „incompatibile cu dreptul internaţional”.

Decizia americană a fost imediat atacată de palestinieni şi de alte organizaţii de apărare a drepturilor pelestinienilor. Biroul preşedintelui palestinian, Mahmoud Abbas, a replicat că schimbarea de abordare a SUA contrazice în totalitate normele de drept internaţional. Washingtonul „nu este calificat sau autorizat să anuleze rezoluţiile dreptului internaţional şi nu are dreptul să acorde legalitate niciunei soluţionări israeliene”, a declarat purtătorul de cuvânt al preşedinţiei palestiniene, Nabil Abu Rudeinah.

Ministrul de externe al Iordaniei, Ayman Safadi, a avertizat că schimbarea poziţiei SUA va avea „consecinţe periculoase” asupra perspectivelor de a relua procesul de pace din Orientul Mijlociu. Safadi a precizat că recunoaşterea aşezărilor israeliene în Cisiordania elimină perspectiva soluţiei  „două state”, potrivit căreia un stat palestinian ar co-exista alături de Israel, despre care ţările arabe susţin că este singura cale de a rezolva un conflict arabo-israelian vechi de decenii. De asemeena, UE s-a raliat poziţiei de condamnare a legalizării coloniilor israeliene, considerând că această abordare erodează perspectivele unei soluţii de pace.

Decizia Washingtonului marchează un alt pas în sprijinul Israelului, înainte de a dezvălui planul de pace israeliano-palestinian anunţat de aproape un an. În 2017, Trump recunoştea Ierusalimul drept capitală a Israelului şi dispunea mutarea oficială a Ambasadei în acest oraş. Anterior, politica americană considera că statutul Ierusalimului trebuie să fie decis de părţile în conflict.

De asemenea, în 2018, SUA îşi suspendau contribuţia pentru UNRWA / Agenţia Naţiunilor Unite de Ajutorare şi Lucrări pentru Refugiaţii Palestinieni din Orientul Apropiat, iar în martie 2019, Trump recunoştea anexarea de către Israel a Înălţimilor Golan.

Potrivit mai multor rezoluţii ale Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite, cele mai recente din 2016, aşezările (coloniile, n.a.) israeliene sunt ilegale în conformitate cu dreptul internaţional, deoarece încalcă a patra convenţie de la Geneva, care interzice unei puteri ocupante să-şi transfere populaţia în zona pe care o ocupă. Aşezările sunt, de asemenea, considerate un obstacol major al unui acord de pace israeliano-palestinian. Peste 600.000 de israelieni trăiesc în prezent în colonii instituite în Cisiordania, inclusiv în Ierusalimul de Est, alături de aproximativ trei milioane de palestinieni.

De ce această schimbare? În primul rînd, este de semnalat faptul că declaraţia lui Pompeo este în primul rând politică, nu diplomatică, destinată consumului intern american ca parte a campaniei de re-alegere a preşedintelui Trump. Din primele cuvinte ale secretarului de stat american cu privire la coloniile israeliene reiese clar intenţia politică: „Revenind acum la Israel, Administraţia Trump inversează abordarea Administraţiei Obama faţă de aşezările israeliene”. Tot ceea ce a făcut Obama trebuie inversat. Pompeo chiar a interpretat absenţa lui Obama de la reuniunea CS al ONU din decembrie 2016 cu privire la legalitatea aşezărilor ca dovadă a sprijinului său pentru această măsură. Dar, spre deosebire de puternica implicare a lui Pompeo în discursul său, Administraţia Obama a avut grijă să nu declare ilegale aşezările. Obama a solicitat în mod repetat Israelului să stopeze extinderea coloniilor, dar nu a pretins niciodată că acestea ar fi ilegale.

În al doilea rând, această abordare a  fost menită să consolideze poziţia (ex-) premierului israelian, Benjamin Netanyahu, în negocierile de coaliţie curente şi / sau, probabil, în viitoarele alegeri ale Knessetului, dacă negocierile de coaliţie nu reuşesc. De asemenea, oferă o linie de supravieţuire politică pentru Netanyahu, care a fost pus sub acuzare. Netanyahu este candidatul lui Trump şi doar câteva alte voturi din Knesset îl vor face din nou prim ministru. Gesturile de acest fel pot fi utile.

În al treilea rând, poate fi considerată o avanpremieră, o testare a impactului asupra palestinienilor privind graniţele viitorului stat prevăzute în încă nedezvăluitul plan de pace al lui Jared Kushner.

Cert este că noua abordare îl pune pe Trump în locul său preferat: în opoziţie cu consensul naţiunilor occidentale. Dacă un democrat îl va înlocui pe Trump la alegerile din 2020, acesta va avea o sarcină importantă de a reconstrui o mare parte din politica externă a Americii. Şi asta este exact ceea ce îşi doreşte Trump...!

 

II. Irak – protestele continuă... dar nu şi în Kurdistan!

Protestele izbucnite luna trecută din cauza lipsei de locuri de muncă şi a serviciilor de utilitate publică sunt departe de a se epuiza... Mai mult, revendicările au crescut spre apeluri de schimbare a sistemului politic... Guvernul irakian a promis reforme legislative şi politice, inclusiv modificări ale constituţiei şi legilor electorale, pentru a asigura o mai mare răspundere a funcţionarilor publici însă fără succes. Dar, de ce e linişte în Kurdistan? Şi kurzii irakieni se confruntă cu aceleaşi probleme...

De la începutul lunii octombrie, provinciile din sudul Irakului au fost invadate de proteste şi greve. Participanţii şi-au declarat acţiunile drept o „revoluţie” împotriva unei clase politice iremediabil corupte şi sectare. Irakienii - au scandat protestatarii - sunt un singur popor: un popor lipsit de distincţii etno-sectare, cu cererea ca partidele care se agăţă de aceste distincţii pentru a-şi justifica existenţa să cedeze toată puterea politică. Premierul Adel Abdul Mahdi a încercat să potolească tulburările, angajându-se să-şi reorganizeze cabinetul şi să ofere un pachet de reforme, însă nu a reuşit să potolească manifestanţii. Între timp, preşedintele irakian, Barham Salih, a promis că va organiza alegeri parlamentare anticipate odată cu adoptarea unei noi legi electorale, dar nu a prezentat niciun calendar pentru această iniţiativă. Liderul religios şiit irakian, ayatolahul Ali al-Sistani, a cerut ca noua lege electorală să fie în măsură să restabilească încrederea publicului în sistemul politic al ţării.

Dar fără succes... Manifestanţii au blocat luni (18 noiembrie) drumurile care duc către câmpurile petrolifere şi principalul port din sudul ţării, iar în Bagdad au forţat închiderea Băncii Centrale irakiene. Pentru a doua oară de la începerea manifestaţiilor, protestatarii au blocat intrarea în portul Umm Qasr (lângă Basra), provocând reducerea operaţiunilor portuare la jumătate. Portul a fost anterior blocat în perioada 29 octombrie - 9 noiembrie, cu o reluare scurtă a operaţiunilor în perioada 7-9 noiembrie.

Potrivit unui purtător de cuvânt al guvernului, blocarea portului a produs pierderi de peste şase miliarde de dolari în doar prima săptămână de închidere. Umm Qasr este poarta de intrare pentru majoritatea transporturilor de cereale, uleiuri vegetale şi zahăr, care alimentează o ţară dependentă în mare măsură de alimentele importate.

Peste 300 de persoane au fost ucise şi 15.000 rănite pe timpul  tulburărilor în masă din Bagdad şi sudul Irakului de la începutul lunii octombrie. Forţele de securitate au folosit gaze lacrimogene şi chiar muniţie de război împotriva protestatarilor, majoritar tineri, în încercarea de a-i dispersa. Demonstranţii, care solicită schimbarea unei clase politice considerată coruptă şi aservită intereselor străine, au apelat la tactici de nesupunere civică, precum perturbarea traficului şi blocarea porturilor sau a instalaţiilor petrolifere.

Dar protestele nu s-au răspândit şi în Kurdistan... La Erbil se pare că există o oarecare solidaritate cu irakienii care protestează în sud. Kurzii se confruntă cu probleme similare celor care au determinat protestele din sud, inclusiv corupţia şi lipsa de perspective de angajare pentru tineri. Şomajul în rândul tinerilor este oficial peste 20% în regiune şi 25% la nivel naţional. Cu toate acestea, nu par dispuşi să protesteze, sub motivul că nu sunt posibile modificări politice fără să submineze autonomia kurdă.

În ultimii ani, regiunea kurdă a fost scena unor proteste masive la adresa guvernului regional, prin care se solicitau acţiuni imediate pentru eradicarea corupţiei, oportunităţi economice mai bune, guvernare mai bună şi asigurarea serviciilor de bază. În 2018, proteste din cauza plăţii parţiale a salariilor au izbucnit în Erbil şi în alte câteva oraşe din partea de vest a regiunii. Poliţia a intervenit prompt, rănind mai mulţi protestatari şi arestând peste 80 de persoane, inclusiv jurnalişti. Cu câteva luni mai devreme, la sfârşitul lui 2017, oamenii au ieşit în stradă în Sulaymaniyah, cel de-al doilea oraş ca mărime din regiune, în urma unor nemulţumiri similare: cel puţin cinci persoane au fost ucise şi peste 200 rănite. La acel moment, guvernul regional era în dificultate cu plata salariilor, după ce guvernul de la Bagdad anulase plăţile de la bugetul central către regiune, după o dispută privind veniturile din petrol şi dreptul Erbilului de a vinde petrol independent de compania de energie irakiană SOMO. La sfârşitul anului 2018, însă, a fost format un nou guvern central irakian sub conducerea premierului Mahdi, care a arătat dorinţa de a rezolva disputa cu Erbil. În martie 2019, Bagdadul a deblocat în sfârşit o parte din alocarea bugetară pentru regiunea kurdă, iar funcţionarii publici au putut primi salariile în întregime pentru prima dată din 2014.

Până în prezent, guvernul regional kurd l-a sprijinit pe premierul Mahdi şi planul său de reformă, în pofida apelurilor în curs de la protestatari pentru demisia acestuia. În timp ce autorităţile regionale au recunoscut şi cererile protestatarilor şi au spus că sunt legitime, propunerile pentru modificarea Constituţiei făcute de unii politicieni din Bagdad au provocat tulburări la Erbil. S-a format o comisie parlamentară pentru a lucra la proiectele de modificări ale Constituţiei şi au fost ridicate întrebări privind unele articole existente care acordă anumite drepturi guvernului regional.

Kurzii sunt îngrijoraţi de faptul că apelurile protestatarilor la de-sectarizarea politicii irakiene ar putea fi folosite de Bagdad ca scuză pentru a schimba constituţia şi a le reduce drepturile regionale. Disputa din 2014 cu guvernul central şi eşecul implementării referendumului de independenţă din 2017 au făcut ca Erbilul să fie îngrijorat că animozitatea persistentă faţă de kurzi a unor forţe politice arabe, împreună cu presiunea Iranului şi a Turciei, ar putea să-i ameninţe autonomia. Astfel de temeri s-au răspândit şi în rândul populaţiei din regiunea kurdă şi a afectat modul în care mulţi kurzi irakieni percep valul de proteste din sud.

 

III. Iran – creşterea preţului benzinei a scos oamenii în stradă!

Iranul a fost zguduit de proteste la nivel naţional provocate de furie şi frustrare crescânde, după ce autorităţile au anunţat un sistem de raţionalizare a benzinei şi de reducere a subvenţiilor, provocând creşterea preţurilor cu 50%. Oficialii iranieni susţin că o creştere a preţurilor este imperativă din cauza sancţiunilor americane care au devastat economia bazată pe veniturile din exportul de petrol.

Săptămâna trecută, un val de proteste a cuprins Iranul după o decizie bruscă a autorităţilor de majorare a preţului benzinei, ca parte a eforturilor de a contrabalansa efectele sancţiunilor americane asupra economiei ţării. Măsura, anunţată pe 15 noiembrie, la miezul nopţii, presupunea o schemă de raţionalizare şi reducere a subvenţiilor, având ca efect creşterea preţurilor cu cel puţin 50 de procente. Argumentul aplicării invoca strângerea de fonduri pentru cetăţenii cei mai săraci, dar mulţi iranieni care deja se confruntă cu inflaţia în creştere s-au grăbit să protesteze la adresa noii politici.

Mişcarea a stârnit demonstraţii în Teheran şi oraşele din Iran, şoferii abandonând vehiculele pe autostrăzi şi protestatarii blocând drumurile. Zeci de bănci şi magazine au fost incendiate sau deteriorate. Zeci de mii de oameni au luat parte la proteste, ceea ce a determinat intervenţia forţelor de securitate şi închiderea temporară a Internetului.

Amnesty International a anunţat că cel puţin 106 de persoane au fost ucise în confruntările cu manifestanţii, acuzând autorităţile de la Teheran de o represiune brutală a demonstraţiilor.

Planul a fost agreat de Consiliul Suprem de Coordonare Economică, format din preşedintele Hassan Rouhani, şeful Justiţiei, Ebrahim Raisi (probabil succesorul lui Khamenei), şi preşedintele Parlamentului, Ali Larijani. Raţia pentru vehiculele destinate utilizării private a fost limitată la 60 de litri pe lună, în timp ce preţul benzinei a crescut cu 50% (la 0,13 dolari / litru). Orice achiziţie de combustibil care depăşeşte raţia alocată va suporta o taxă suplimentară de 0,26 dolari/ litru. În pofida acestei măsuri, benzina rămâne mai ieftină în Iran, ţară cu a patra cea mai mare rezervă de petrol brut din lume, decât aproape oriunde în altă parte a lumii.

Guvernul a anunţat că fondurile câştigate din creşterea preţului benzinei, estimate la aprox. 2,55 miliarde de euro, sunt destinate acordării de subvenţii suplimentare pentru 18 milioane de familii cu venituri mici. Dar, în timp ce o creştere a preţurilor era oarecum aşteptată, iranienii consideră că veniturile medii sunt prea mici pentru a absorbi confortabil o astfel de creştere abruptă.

Deşi în mod clar cauzate de reglementările privind preţul benzinei, protestele par să fie determinate şi de o îngrijorare larg răspândită privind starea economiei Iranului, în care locurile de muncă sunt tot mai rare şi inflaţia a ajuns la peste 40%. În urma deciziei preşedintelui american Donald Trump, de anul trecut, de a ieşi unilateral din Acordul nuclear încheiat în 2015, care prevede ca Teheranul să-şi limiteze programul nuclear în schimbul scutirii de sancţiuni, Washingtonul a impus unele taxe suplimentare. Potrivit FMI, economia Iranului este deja într-o „suferinţă severă” şi se va contracta cu 9,5% în acest an.

Nu se poate vorbi încă de constituirea unei mase critice pentru schimbări majore în Iran, nemulţumirile populaţiei fiind direcţionate spre sancţiunile americane, însă protestele de la mijlocul acestei luni indică o stare de nemulţumire crescândă a iranienilor. Rămân de văzut modalităţile prin care autorităţile vor încerca să gestioneze situaţia...

 

IV. Arabia Saudită – privatizarea companiei petroliere de stat Aramco

Privatizarea parţială a companiei ce reprezintă pilonul de stabilitate pentru regatul saudit vine după naţionalizarea graduală din anii 70. Listarea Aramco a fost sugerată pentru prima dată în 2016 de prinţul moştenitor, Mohamed bin Salman (MBS), şi face parte din strategia acestuia de a genera fonduri pentru reducerea dependenţei economiei saudite de veniturile provenite din vanzările de petrol.

Compania petrolieră de stat din Arabia Saudită a lansat duminică (2 noiembrie) oferta publică iniţială (IPO), anunţându-şi intenţia de a se lista pe bursa internă. Aramco a oferit un calendar IPO estimativ, fiind de aşteptat să vândă 1-2% din acţiuni pe bursa internă şi să atragă de la investitori între 20 şi 40 de miliarde de dolari. Gigantul petrolier a anunţat că oferta va fi împărţită în două tranşe, una pentru investitori instituţionali şi una pentru investitori individuali, iar decizia cu privire la numărul exact de acţiuni pe care le va pune în vânzare şi preţul acestora va fi luată după perioada de „book-building” (perioadă în care sunt atrase ordine şi este analizată cererea investitorilor).

Aramco a anunţat că a înregistrat un profit net de 68 miliarde de dolari în primele nouă luni ale anului. Veniturile pentru aceeaşi perioadă au fost de 244 miliarde de dolari.

Evaluarea Aramco a făcut obiectul unor discuţii aprinse încă din momentul când MBS a enunţat pentru prima dată ideea de cotare a acţiunilor, în 2016. MBS şi-a dorit o evaluare de 2.000 miliarde de dolari pentru gigantul petrolier de stat, dar unele surse citate de mass-media relevă că Arabia Saudită este dispusă să facă un compromis privind această ţintă pentru a se asigura că IPO va avea succes. Majoritatea analiştilor financiari şi a bancherilor consideră că 1.500 miliarde de dolari este o evaluare mai realistă a preţului Aramco. Chiar şi la această evaluare, Aramco ar valora încă cel puţin cu 50% mai mult decât cele mai valoroase companii din lume, Microsoft şi Apple, care au fiecare o capitalizare de piaţă de aproximativ 1.000 miliarde de dolari.

Sensibilitatea investitorilor la riscul geopolitic a fost accentuată după atacurile cu dronă din 14 septembrie asupra instalaţiilor Aramco care au oprit temporar producţia de petrol a regatului şi au reliefat vulnerabilitatea infrastructurii petroliere saudite. Un alt factor pe care investitorii îl au în vedere este riscul reputaţional din jurul regatului şi al conducătorului său de facto, MBS. O acţiune anti-corupţie opacă, care a început în noiembrie 2017, a fost văzută ca un cutremur de către saudiţii înstăriţi. De asemeena, moartea jurnalistului Jamal Khashoggi a fost legată direct de MBS, deşi Riadul neagă implicarea acestuia.

Pentru încheierea tranzacţiei, Arabia Saudită se bazează pe credite avantajoase pentru investitorii neinstituţionali şi contribuţii importante ale localnicilor bogaţi. Investitorii saudiţi ar urma să primească bonusuri pentru achiziţionarea de acţiuni. Autoritatea de reglementare a pieţei din Arabia Saudită, care a aprobat cererea de listare, a emis o scutire de taxe pentru investitorii străini instituţionali nerezidenţi, iar guvernul va renunţa la dreptul de a primi o parte din dividende în numerar pe acţiunile lui Aramco, acordând prioritate distribuţiei acestora către noii acţionari. Iar pentru a face şi mai atractivă oferta, au fost reduse şi redevenţele pe care Aramco le plăteşte guvernului saudit.

 

V. Algeria – alegeri prezidenţale pe 12 decembrie, dar protestatarii nu sunt de acord!

Exasperaţi de şomaj, corupţie şi elita politică în vârstă, aflată la conducere, tinerii algerieni au început să iasă în stradă la începutul anului (22 februarie), protestând iniţial la adresa planurilor fostului preşedinte, Abdelaziz Bouteflika, de a rămâne în funcţie, apoi solicitând înlăturarea totală a sistemului politic şi militar care a dominat ţara zeci de ani... După amânări repetate, alegerile prezidenţiale au fost planificate pentru luna decembrie, dar protestatarii contestă candidaţii, reprezentanţi ai vechiului sistem... Şi demonstraţiile continuă!

Zeci de mii de algerieni s-au adunat din nou săptămâna trecută în capitala Alger şi în alte oraşe din toată ţara, cerând amânarea alegerilor prezidenţiale programate pentru luna decembrie. Manifestanţii au scandat sloganuri împotriva armatei şi şefului acesteia, generalul locotenent Ahmed Gaid Salah, marcând cea de-a 40-a săptămână de proteste la nivel naţional.

Joi (20 noiembrie), forţele de securitate au arestat peste 80 de persoane în timpul unui protest de noapte la Alger. În ultimele zile, organizatorii au cerut algerienilor să participe la proteste de noapte pentru a respinge scrutinul, despre care susţin că va permite actualului sistem să supravieţuiască cu câteva modificări cosmetice.

Salah a reiterat că alegerile prezidenţiale reprezintă cea mai sigură modalitate de a depăşi impasul politic în care se află ţara, subliniind că cerinţele cheie ale manifestanţilor au fost deja îndeplinite, inclusiv reţinerea oficialilor suspectaţi de corupţie. Demonstranţii insistă însă ca toţi membrii vechii gărzi, inclusiv preşedintele interimar Abdelkader Bensalah şi premierul Noureddine Bedoui, foşti asociaţi ai preşedintelui Abdelaziz Bouteflika, să fie îndepărtaţi.

Armata, condusă de influentul şef de stat major Gaid Salah, este văzută ca principalul jucător în politica din Algeria. Salah a apărut ca un personaj cheie după ce a solicitat fostului preşedinte Bouteflika, după câteva săptămâni de proteste stradale fără precedent, să-şi retragă candidatura pentru un al cincilea mandat consecutiv în funcţie. Salah a promis transparenţă şi corectitudine pentru alegerile prezidenţiale planificate a fi organizate pe 12 decembrie.

Autoritatea electorală din Algeria a anunţat duminică (03 noiembrie) că la scrutin vor participa cinci candidaţi, toţi membri ai sistemului politic pentru răsturnarea căruia au loc proteste de luni întregi. Candidaţii sunt foştii premieri Abdelmadjid Tebboune şi Ali Benflis, fostul ministru al culturii, Azzedine Mihoubi, fostul ministru al turismului, Abdelkader Bengrine, şi Abdelaziz Belaid, liderul partidului Mişcarea El Mostakbal. Iniţial s-au înscris 23 de candidaţi, dar doar cinci au ajuns pe lista finală. Cerinţele pentru validarea candidaturii includ strângerea a 50.000 de semnături de la cetăţeni pe listele de vot din cel puţin 50 de regiuni.

Manifestanţii au cerut în mod repetat ca figurile cheie ale elitei conducătoare să nu mai participe la viaţa politică şi să se instituie instituţii credibile înainte de organizarea alegerilor.

Premisele desfăşurării scrutinului nu sunt optimiste. Algeria se confruntă cu un val de proteste de luni de zile, participanţii solicitând schimbarea din temelii a sistemului politic şi renunţarea la vechile figuri care au activat pe timpul regimului Bouteflika. Autorităţile susţin că votul ar fi singurul mod de a ieşi din criza cu care se confruntă ţara de la demisia preşedintelui Abdelaziz Bouteflika în aprilie, sub presiunea protestatarilor.

Deşi autorităţile au îndeplinit unele cerinţe ale protestatarilor prin reţinerea mai multor foşti oficiali, inclusiv doi foşti prim-miniştri şi mai mulţi oameni de afaceri proeminenţi, pentru acuzaţii de corupţie, aceştia susţin în continuare că nu au încredere în cei aflaţi în prezent la putere pentru a asigura alegeri democratice, invocând legăturile anterioare cu Bouteflika.