MAS - RAPORT SĂPTĂMÂNAL (13 - 19.04.2020)

I. ROMÂNIA/EUROPA/GLOBAL. Pandemia coronavirus. În ansamblu, Europa şi SUA se apropie de momentul culminant, acesta fiind trecut de fiecare stat în parte în funcţie nu numai de dinamica pandemiei, dar şi de riscurile pe care şi le asumă guvernele în graba de a relansa economia.  

● ROMÂNIA. Pandemia continuă, cu problemele cunoscute ţinute sub control  (noi focare, infectare de spitale, infectarea unui număr mare de cadre medicale), dar indicatorii generali sunt încurajatori, iar numărul de teste, elementul esenţial în identificarea situaţie reale, este în creştere. Există următorii indicatori: 1) perioada de dublare a numărului de infectaţi este în creştere (tendinţa pozitivă) de la 9,5 zile la 15 zile. Numărul de infectări creşte cu o viteză mică (333/13.04, 246/14.04, 337/15.04, 491/16.04, 360/17.04, 351/18.04); 2) raportul dintre numărul de infectaţi şi întreaga populaţie este la un nivel controlabil, de 41,4 de infectaţi la 100.000 de locuitori, dar infrastructura medicală este serios solicitată, cu 8418 de infectaţi, din care s-au vindecat 1730; 3) numărul de victime este la un nivel scăzut, de 2,1 la 100.000 de locuitori, asta însemnând 417 victime, la care se adaugă 53 de români morţi în afara ţării. Numărul de testări a ajuns la 90.991 de teste, ritmul zilnic crescând în mod semnificativ. Creşterea numărului de testări şi identificarea tuturor focarelor este calea care duce la stoparea pandemiei. Să sperăm că, după Paşte, vom putea vorbi despre stabilizarea numărului de infectaţi zilnic. Aprecierile optimiste sunt ponderate de predicţiile autorităţilor privind amânarea ajungerii la momentul de vârf către sfârşitul lunii.    

● EUROPA. Vestul Europei începe să treacă de vârful pandemiei, dar ia, în continuare, măsuri de izolare socială, relaxând treptat interdicţiile. Statele din centrul Europei urmează, prudent, acelaşi drum. În aceste state, accentul s-a mutat asupra ritmului şi strategiei de relaxare, în vederea relansării economiei fără reactivarea pandemiei[1]. Statele din est sunt, în continuare, în faza răspândirii rapide a pandemiei: 1) Rusia (cu dublarea numărului de infectaţi la 5,5 zile, reprezentând doar o mică creştere, de la 4,5 zile, săptămâna trecută) şi Belarus (6 zile) rămân cu cel mai ridicat ritm de creştere a numărului de infectaţi, cu menţiunea că Rusia este în plină luptă împotriva pandemiei, în timp ce Lukaşenko persistă în negarea realităţii. Rusia are probleme deosebite la Moscova, unde ritmul de creştere a numărului de infectaţi este mare (56.6% din totalul cazurilor); 2) statele cu un ritm ridicat de creştere: Ucraina (7,5 zile) şi Serbia (8,5 zile); 3) grupa cu ritm mediu de creştere: Turcia (11,5 zile), R.Moldova (12 zile), Marea Britanie (14,5 zile), România (15 zile), Ungaria (16 zile), Polonia (16,5 zile), Bulgaria (17,5 zile); 4) grupa cu ritm scăzut de creştere: Franţa (28 zile) şi Spania (28 zile). Germania, Italia şi Austria au rate reduse de creştere atât de mici încât se poate spune că au ieşit din zona periculoasă a răspândirii pandemiei. Situaţia rămâne complicată în Ucraina şi Serbia, dar şi în R.Moldova. Ungaria a depăşit pericolul mai repede, la fel ca şi Bulgaria (care a stat mai bine de la început, dar are unele probleme la Sofia, unde s-au luat măsuri suplimentare). În Caucaz, doar Georgia are o perioadă de dublare relativ mică (10,5 zile). Imediat ce este depăşit momentul de vârf, ar trebui să ne gândim cum putem ajuta medical vecinii, Ucraina, Serbia, R.Moldova şi, dacă avem capacitatea, Georgia, Turcia şi Rusia (probabil, Kremlinul va accepta ajutorul UE, după ce a dat semne că va accepta ajutorul SUA).  

● GLOBAL. SUA au cel mai mare număr de victime, dar au trecut de momentul culminant, discuţiile fiind legate, acum, de ritmul relansării economiei. China, confruntată cu acuzaţiile legate de raportarea unui număr fals de victime, mult mai mic decât cel real, a revenit asupra acestuia (cel din Wuhan a fost mărit cu 50%). Mai grav, Beijingul este acuzat că a ascuns timp de şase zile apariţia epidemiei: deşi a luat, în secret, măsuri de pregătire a răspunsului, puterea nu a anunţat populaţia şi a reacţionat doar atunci când a apărut primul caz de coronavirus „exportat” în Thailanda, conform Associated Press.

II. NATO. Reuniunea miniştrilor apărării din statele NATO. 

Reuniunea (15.04) s-a concentrat numai asupra unui subiect, modul în care Alianţa a reacţionat şi va reacţiona în criza coronavirus. Au fost analizaţi paşii făcuţi şi cei care urmează în lupta împotriva pandemiei. Jens Stoltenberg a concluzionat: „criza a arătat că statele noastre sunt unite şi capabile să reziste. Militarii noştri au jucat un rol crucial în sprijinirea eforturilor naţionale. Utilizând mecanismele NATO, aliaţii s-au ajutat unii pe alţii în efortul de salvare de vieţi”. Atenţia a fost îndreptată atât asupra măsurilor care vor fi luate în viitorul imediat, cât şi cele privind implicaţiile pe termen lung ale coronavirus. A fost repetată formula cheie: NATO este decisă să ia toate măsurile pentru ca o criză de sănătate să nu devină una de securitate.

Efortul NATO de sprijinire a statelor membre a fost coordonat de SACEUR, gl. Tod Wolters, capacitatea unică de transport aerian strategic NATO răspunzând cererilor naţiunilor în vederea transportării de material medical. Alianţa, de obicei discretă în privinţa eforturile făcute între şi pentru aliaţi, a fost obligată să prezinte eforturile făcute[2] pentru a contracara acţiunile simbolice, dar amplificate propagandistic, ale Rusiei şi Chinei. În acest context, a fost menţionat şi efortul de contracarare a dezinformării şi propagandei (Marea Britanie va detaşa la NATO o echipă de luptă împotriva propagandei şi dezinformării).

NATO a anunţat continuarea eforturilor de descurajare şi apărare în condiţiile în care problemele de securitate nu s-au diminuat, fiind remarcate continuitatea activităţilor militare ale Rusiei, situaţia fragilă din Afganistan şi Irak, precum şi posibilitatea reactivării pericolului terorist. Deşi la un nivel mai redus, Rusia a continuat activităţile militare atât pe flancul nordic, cât şi cel sudic al frontierei sale cu NATO. În Marea Neagră, Rusia a reacţionat la intrarea unui distrugător american prin anunţarea unei misiuni de supraveghere a acestuia (acţiune devenită una obişnuită, deşi este anormală). Mai grav, în Marea Mediterană, un avion rus Su 35 a hărţuit un avion american de cercetare şi luptă antisubmarină P 8A Poseidon. Aceste acţiuni pălesc în faţa necesităţii ca Vestul să ajute cu materiale medicale Rusia, lovită, acum, la rândul ei, de criza coronavirus (călcâiul lui Achile fiind nu reacţia administraţiei, care a fost una adecvată situaţie, ci sistemul medical subfinanţat). Doar în Ucraina, Rusia a acceptat o măsură simbolică, un schimb de prizonieri între separatişti şi Kiev, deşi incidentele la linia de contact au continuat.   

În ansamblu, NATO a trecut cu bine examenul coronavirus, implicându-se în eforturile de luptă împotriva pandemiei, iar acest lucru va avea un efect pozitiv asupra coeziunii Alianţei.

III. EUROPA. Evoluţii politico-economice. Problemele economice care frământă UE şi măsurile care vor fi luate în vederea ieşirii din crize vor influenţa situaţia politică pe termen scurt şi mediu.

● Relansarea economiei. În întreaga Europă, presaţi de teama recesiunii, dar frânaţi de pericolul reaprinderii pandemiei, liderii politici cumpănesc cum este mai bine să repornească economia şi cum să distribuie banii pentru a eficientiza relansarea. Previziunile anunţă o recesiunea puternică. Problemă este cum vor fi repartizaţi aceşti bani ieftini sau gratuiţi, sectorul particular productiv fiind cel care are cea mai mare nevoie, dar tentaţiile populiste rămân mari. Se spune că va fi un nou început, deşi acesta va prelua toate problemele trecutului la care se vor adăuga efectele economico-sociale ale coronavirus. Programele financiare la nivel european, dar şi cele ale unor guverne europene oferă unele oportunităţi şi pentru noi. În rest, avem cruda realitate: recesiune, problemele economice cronice amplificate, deficite bugetare, creşterea datoriei externe şi scăderea nivelului de trai pentru părţi importante ale societăţii. Argumentul preşedintelui Macron pentru emiterea, solidar europeană, a „coronavirus bonds”, rezumă situaţia actuală: în caz contrar, populiştii vor veni la putere în multe state, fapt ce va afecta viitorul UE (pericolul principal fiind în Italia, dar şi în alte state, chiar şi în Franţa; populiştii din est, având rădăcini adânci, se vor orienta spre profitul distructiv maxim). Mai este o problemă: din ce parte a bugetului european va fi finanţat „mini planul Marshall” de relansare economică? Vor fi afectate şi fondurile de coeziune, pe care cei mai săraci dintre europeni nu au ştiut să le folosească?  

● UE reapare ca organizaţia superstatală necesară, după ce, în prima parte a crizei coronavirus a fost pusă în umbră de conducerile naţionale. Modul în care fiecare stat s-a descurcat cum a putut, singur şi egoist, a arătat unde suntem cu reala integrarea europeană, dar trebuie remarcat faptul că, după şocul iniţial, a existat nu numai coordonare, dar şi solidaritate, o reală solidaritate, atât la nivel de state, cât şi la nivel de persoane: mulţi europeni au, deja, conştiinţa că aparţin la ceva mai sus de naţiunea lor, fără nici un fel de conflict între cele două identităţi, iar acesta este cel mai important element politico-social pentru UE. Cel mai important, UE are cheia de la „puşculiţa cu bănuţi”, iar nucleul franco-german a funcţionat perfect, mediind între Sud şi Nord în problema programului de relansare economică, aşa că antieuropenii nu pot ridica glasul, cel puţin pentru moment.

În discursul său în faţa Parlamentului European (16.04), Ursula von der Leyen a transmis un semnal european coerent: 1) a avut puterea să ceară scuze Italiei, în numele UE, pentru lipsa de solidaritate de la începutul crizei, dar a evidenţiat eforturile făcute de UE în lupta împotriva coronavirus; 2) a prezentat soluţia financiară europeană: „ne trebuie un plan Marshall pentru redresarea Europei, care trebuie decis imediat”; 3) a prezentat soluţia economică europeană de ieşire din situaţia actuală: redresarea UE se va baza pe o politică economică axată pe economia circulară şi producţia locală a bunurilor şi serviciilor necesare Europei, un răspuns la dependenţa UE de China (menţionându-se că „această criză va redefini, probabil, globalizarea însăşi”). Prin această politică se deschid oportunităţi pentru statele din estul UE care ar profita de această politică de readucere acasă a producţiei europene (cu condiţia ca investitorii din Vest să îşi învingă lăcomia şi să accepte profituri mai mici investind în aceste state, iar post-comuniştii din aceste state să se arate mai procapitalism… decât comuniştii chinezi). În consens cu von der Leyen, Parlamentul European a cerut ca UE să aibă o strategie comună de ieşire din criză prin emiterea de „coronavirus bonds” şi a criticat derapajele antidemocratice din Ungaria şi Polonia. Răspunsul la întrebarea „unde a fost UE pe perioada de început, cea mai grea a crizei” este cunoscut: marginalizată de deciziile liderilor naţionali care s-au uitat numai în grădina lor. Oricum, aceştia, chiar dacă nu au acţionat împreună, nu au făcut-o unii împotriva altora, iar asta înseamnă încă un pas spre Europa.

IV. GLOBAL. Evoluţii politice şi militare.

● SUA/CHINA.  Tensiunile dintre cele două mari puteri ale lumii au ajuns la cote ridicate, culpabilitatea privind originea coronavirus devenind o problema politică majoră. Prin decizia de suspendare a finanţării Organizaţiei Mondială a Sănătăţii şi de declanşare a unei anchete privind modul cum aceasta a acţionat, Washingtonul nu numai că vrea să arate rolul avut de China şi de OMS în declanşarea pandemiei, dar şi să arate politica „de cadre” a Chinei (deşi plăteşte pentru OMS de zece ori mai puţin decât SUA, acest stat controlează persoane din conducerea acestei organizaţii internaţionale). SUA au primit sprijinul G7 în problema reformării OMS. Şi preşedintele francez, Emmanuel Macron, a pus la îndoială modul în care China se prezintă, că ar fi avut o reacţie promptă şi adecvată la pandemie, iar ministrul de externe britanic a fost mai clar: „China trebuie să răspundă la unele întrebări dificile privind izbucnirea pandemiei”.

Din solidaritate antioccidentală, Rusia a încercat să sprijine China. Într-o convorbire telefonică, preşedinţii Xi şi Putin s-au pronunţat împotriva politizării pandemiei coronavirus. Fals, deoarece, ca orice problemă de securitate naţională (şi globală) criza coronavirus este politică de la început până la sfârşit: 1) a devenit pandemie în urma unei decizii politice a conducerii chineze de ascundere a acesteia în fazele iniţiale, în care se putea face ceva pentru a fi oprită; 2) fiecare guvern a luat măsuri politice, de la restricţionarea drepturilor cetăţenilor până la cele cu finalitate economică; 3) prin gesturi simbolice şi propagandă/dezinformare, China şi Rusia au încercat să capitalizeze politic pe seama acestei criză; 4) mai ales China, dar şi Rusia, au desfăşurat acţiuni militare semnificative în această perioadă, coerente cu  politica lor externă.

Tensiunile sino-americane au culminat prin apariţia unui raport în care SUA acuză China de efectuarea de teste nucleare de putere mică, încălcând tratatul care interzicere desfăşurarea unor asemenea teste. 

● RUSIA/SUA. Deşi la nivelul liderilor celor două state se constată o anumită deschidere, dosare importante, aşa cum este cel al armamentului nuclear strategic, au rămas blocate. În încercarea de a da un nou impuls negocierilor, Serghei Lavrov a anunţat că Rusia este gata să discute cu SUA problema armelor hipersonice. Disponibilitatea Kremlinului nu este o surpriză, acesta fiind chiar planul iniţial (obţinerea unui avans în operaţionalizarea unor asemenea arme şi apoi, de pe această poziţie, negocieri cu SUA privind armamentul nuclear strategic). Lavrov s-a referit, foarte probabil, la „planorul hipersonic” Avangarde cu care Rusia a echipat doar un regiment de rachetele ICBM (indiciu că nu acesta este un sistem verificat, cu care să rişte înzestrarea întregului parc de rachete), acesta intrând sub incidenţa New START. Discutarea acestui sistem este o prioritate, dacă se vrea salvarea New START, deşi SUA au cerut includerea în negocieri şi a altor rachete hipersonice, cum este „racheta balistică lansată din aer” Kh-47M2 Kinzhal. Prelungirea New START este o urgenţă pentru Kremlin, având în vedere că acordul expiră anul viitor. Însă, în cursul ultimei convorbiri telefonice avute cu Lavrov, secretatul de stat, Mike Pompeo, a condiţionat orice discuţie legată de controlul armamentului strategic de includerea Chinei în cadrul viitorului acord (care refuză clar, invocând numărul redus de încărcături nucleare şi vectori pe care îi are). În plus, doar criza coronavirus a întârziat răspunsul NATO la dislocarea de către Rusia a rachetelor SSC8 (fapt care a dus la încetarea INF).

V. Evoluţii de urmărit în săptămâna 20 - 26.04.2020. 

● ISRAEL. Preşedintele Reuven Rivlin nu a prelungit perioada acordată lui Beni Gantz pentru negocierea noului guvern cu Benjamin Netenyahu. După ce părea că ar fi ajuns la un acord, cei doi au eşuat, cauza principală fiind insistenţa lui Netenyahu de a avea ultimul cuvânt în desemnarea judecătorilor Curţii Supreme, o încercare de control a justiţiei (posibilitatea de a neutraliza viitoarele deciziile ale Parlamentului care ar interzice persoanelor inculpate, adică lui Netenyahu, de a conduce guvernul). Preşedintele Rivlin a transmis mandatul de formare a noului guvern către Parlament, acesta având la dispoziţia 21 de zile pentru a decide. În cazul unui eşec, urmează noi alegeri parlamentare.

● R.MOLDOVA. În plină criză coronavirus, guvernul face două împrumuturi de 4 miliarde lei moldoveneşti, unul la FMI şi al doilea la Rusia. Dacă primul înseamnă transparenţă, FMI asigurându-se că are o imagine asupra economiei RM înainte să acorde acestui împrumut, în privinţa celui de-al doilea, apar semne de întrebare. Care sunt condiţiile financiare, dar, mai ales, cele politice, puse de Moscova şi acceptate de Igor Dodon?

● UCRAINA. O problemă de spionaj la cel mai înalt nivel şi încă un asasinat comandat de Kremlin ar putea tensiona din nou relaţiile Kievului cu Moscova. Gl. Valeri Şaitanov, din cadrul SBU, a fost a arestat pentru spionaj în favoarea Rusiei şi pregătirea asasinării unui voluntar cecen care a luptat de partea Ucrainei în războiul din Donbass. Având în vedere că cel mai eficient spion pe care îl poţi avea este un şef din cadrul serviciilor de contrainformaţii din statul ţintă[3], cazul de spionaj pare o lovitură dură pentru Kiev. În realitate, spionul fusese identificat de multă vreme, fiind supravegheat, inclusiv în unele state europene, pentru a fi documentat, dar, probabil, şi pentru ca să fie acuzat de terorism, acesta fiind implicat, direct, în organizarea unui asasinat. Cât despre Rusia, de mult timp nu se mai poate face separare între acţiunile de spionaj ale serviciilor speciale ruse şi „comandourile morţii” ale acestora. Moscova a acţionat în oglindă, arestând spioni ucraineni din Crimeea, între care o femeie militar aflată în concediu de creştere a copilului, cu acuzaţia de spionaj şi sabotaj, dar lovitura primită este una serioasă pentru Kremlin. Reacţiile nu vor întârzia să apară.