MAS - RAPORT SĂPTĂMÂNAL (02 – 09.06.2019)

I. REPUBLICA MOLDOVA. Criză politică la Chişinău.

II. UCRAINA. Vizita preşedintelui Zelenski la Bruxelles.

III. BULGARIA. Achiziţionarea de avioane F 16 V.

IV. RUSIA – CHINA. Vizita preşedintelui Xi în Rusia.

V. Evoluţii de urmărit în săptămâna 10 – 16.06.2019.

I. REPUBLICA MOLDOVA. Criză politică la Chişinău.

Sâmbătă (08.06) a avut loc, în RM, formarea unei alianţe parlamentare între socialiştii proruşi şi proeuropenii ACUM, scopul declarat fiind „deoligarhizarea statului”, respectiv îndepărtarea de la controlul puterii a lui Vladimir Plahotniuc.

Majoritatea parlamentară s-a făcut în baza unui acord scris între cele două părţi, în care socialiştii acceptă cerinţele ACUM de votare a legilor care să ducă la deoligarhizarea statului. În plus, socialiştii au acceptat un paragraf care prevede „păstrarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a ţării”. În Parlament, s-a votat alegerea Zenaidei Grecianii ca preşedinte al Parlamentului, iar ca prim ministru a fost aleasă Maia Sandu, de la ACUM, guvernul fiind, în majoritate, format cu persoane alese de către această alianţă politică. Cu două excepţii remarcabile: ministrul apărării şi ministrul reintegrării, ambii foşti consilieri ai preşedintelui Igor Dodon.

În prezenţa ambasadorilor Rusiei şi SUA, precum şi a reprezentantului UE,  Parlamentul a luat decizii rapide de elaborare a legilor de deoligarhizare şi demitere a şefilor instituţiilor importante ale statului, inclusiv serviciul de securitate SIS, în conformitate cu declaraţia care defineşte RM ca fiind „stat capturat”. Curtea Constituţională, care anterior ceruse dizolvarea Parlamentului de către preşedintele Igor Dodon, a decis însă că toate deciziile noului Parlament sunt ilegale şi fără efect.

Vladimir Plahotniuc a prezentat un film compromiţător în care Igor Dodon apare punând, în vederea încheierii unei alianţe, condiţii inacceptabile, împotriva intereselor fundamentale ale ţării, precum federalizarea. În film, Igor Dodon afirmă că primeşte sume de bani de la Rusia pentru partidul său şi cere ca acordul prin care Vladimir Plahotniuc acceptă federalizarea ţării să fie semnat în prezenţa ambasadorului rus la Chişinău. Plahotniuc a anunţat că Dodon a mai pus şi alte condiţii care să îi permită consolidarea la putere şi dominarea politică a socialiştilor în RM.

Ce s-a întâmplat? Cei doi lideri antidemocratici, Plahotniuc şi Dodon, au negociat, pe ascuns, formarea unei coaliţii, Plahotniuc având statul, iar Dodon sprijinul Moscovei, al cărei reprezentant este (probele video sunt edificatoare). Întors de la Moscova, Dodon a executat ordinul primit de a îl şantaja pe Plahotniuc în acceptarea unor condiţii, de la federalizare până la cedarea unei părţi din puterea reală, la schimb fiind închiderea dosarelor deschise în Rusia pe numele acestuia. Plahotniuc  a refuzat, considerând că are situaţia sub control şi pregătindu-se pentru alegeri anticipate.

Igor Dodon s-a întors către ACUM, continuând misiunea primită la Moscova: dacă nu se poate, din prima, federalizarea, atunci, mai întâi, cade Plahotniuc şi, mai apoi, se preia puterea treptat, ACUM fiind uşor de învins, de vreme ce sunt o formaţiune democratică, legată de mâini cu principiile sale, nefuncţionale într-un stat mafiotizat. De aceea, Dodon a făcut cedări substanţiale către ACUM. Nu numai că nu a pus condiţia federalizării, acceptând paragraful privind suveranitatea şi integritatea ţării, dar a cedat în privinţa guvernului: de unde, iniţial, dorea şi ministerul de externe, a sfârşit prin a se mulţumi cu cel al apărării, pentru a stopa cooperarea cu NATO, şi pe cel al reîntregirii, pentru a pregăti federalizarea.

Cu ochii pe obiectivul imediat, îndepărtarea lui Plahotniuc, ACUM a cedat funcţia de preşedinte a Parlamentului, socialiştilor şi cele două ministere importante, păstrând externele şi internele, cu scopul de a curăţa instituţiile şi a continua orientarea proeuropeană.

Plahotniuc a replicat, cerând Curţii Constituţionale să îl oblige pe Dodon să dizolve Parlamentul şi încercând să blocheze şedinţa Parlamentului, pentru ca, mai apoi, aceeaşi Curte Constituţională să declare ilegale toate deciziile Parlamentului. Ca un adevărat lider mafiot, el îşi joacă nu numai un rol politic, ci libertatea, aşa cum s-a jucat cu a altora, nefiind străin de nici o mare ilegalitate care a avut loc în RM, inclusiv furtul miliardului, spălarea de bani ruseşti şi condamnările arbitrare.

Trebuie remarcat că o alianţă ACUM – PSRM nu putea avea loc dacă, în prealabil, Rusia şi Vestul (SUA şi UE) nu ar fi ajuns la acceptarea unei asemenea alianţe, în vederea asigurării echilibrului geopolitic. Probabil, ACUM se bazează pe această înţelegere între cei mari ca fiind o garanţie a angajării corecte a socialiştilor, altfel nu se poate explica modul cum ei se dau pe mâna lui Dodon, de fapt, pe mâna Rusiei.

Evenimentele erau în derulare, duminică (09.06) Parlamentul reunindu-se în şedinţă, în timp ce Vladimir Plahotniuc îşi mobiliza forţele, de la simpatizanţi, care au instalat corturi în faţa principalelor obiective, până la instituţiile pe care le controlează, de la Curtea Constituţională la Poliţie şi Procuratură. Întrebarea este cât de solid este controlul lui Plahotniuc asupra acestor instituţii. Acesta va fi elementul decisiv în bătălia care urmează.

Plahotniuc a mutat decisiv. Astfel, Curtea Constituţională l-a suspendat pe Igor Dodon din funcţia de preşedinte al ţării şi l-a numit pe Pavel Filip preşedinte interimar. Acesta a semnat decretul de organizare a alegerilor anticipate pentru data de 06.09. Pavel Filip a ameninţat alianţa ACUM – PSRM: „fac apel la politicieni să nu mai forţeze îndeplinirea acestui plan care tot mai mult seamănă a uzurpare (a puterii) de stat”. PDM a organizat demonstraţii de amploare la Chişinău.

Parlamentul a replicat, declarând ilegal guvernul Filip. De asemenea, Parlamentul a chemat instituţiile de forţă să nu execute ordinele lui Plahotniuc şi, ca şi Igor Dodon, a făcut apel la comunitatea internaţională. ACUM trebuie să fie atent la ce face apel, Rusia fiind „gata să ajute” în cele mai neaşteptate moduri, nimic nefiind exclus.

Între timp, Rusia, prin Dimitri Kozak, încearcă să dea vina pe Plahotniuc  (acuzându-l pe acesta că … a încercat să schimbe vectorul de politică externă de la Vest spre Est !!!) şi neagă târgul cu federalizarea.

În această etapă, lupta se dă pentru preluarea în totalitate a puterii, respectiv a instituţiilor statului. Practic, avem două puteri paralele, fiecare afirmând că acţionează legal şi acuzând partea adversă că acţionează ilegal. Acestea se vor mobiliza pentru a prelua puterea reală, pentru ca, mai apoi, să o îndrepte împotriva adversarului.

Alianţa „împotriva firii”, PSRM – ACUM, ar putea să aibă câştig de cauză, mai ales că are sprijin extern (Rusia, alături de SUA şi UE !), are mai multe argumente legale decât Plahotniuc (Parlamentul nu era dizolvat atunci când a luat deciziile, indiferent de cererea de dizolvare a Parlamentului adresată de Curtea Constituţională către Dodon), precum şi sprijinul societăţii, în majoritatea ei.

Problema este nu numai cum se va termina această înfruntare, ci şi ce va urma apoi, PSRM şi ACUM neavând în comun decât obiectivul înlăturării lui Plahotniuc, nici măcar interesele fundamentale ale ţării: Igor Dodon şi socialiştii, subordonaţi Rusiei, urmează să execute ordinul acesteia de a federaliza ţara, ce să mai vorbim de democratizare şi de urmarea drumului european al RM. Este adevărat, finanţarea trebuie asigurată de Vest şi acesta este un argument pentru ACUM.

Există riscul ca un pericol mafiot local să fie înlocuit cu unul mai mare, cel al pierderii suveranităţii RM. Blocul ACUM trebuie să fie atent ca deoligarhizarea să nu ofere prilejul pentru Dodon să îşi atingă scopul, acela de preluare a controlului asupra instituţiilor de forţă, şi mai ales a SIS.

II. UCRAINA. Vizita preşedintelui Zelenski la Bruxelles.

Prima vizită a noului preşedintelui ucrainean a fost la Bruxelles, scopul fiind asigurarea europenilor şi a aliaţilor euroatlantici că va continua „traseul Ucrainei spre apartenenţa la UE şi NATO” însoţit, însă, de reformele interne care să democratizeze Ucraina, pregătind-o pentru o reală integrare euro-atlantică. De asemenea, el a cerut ajutor în rezolvarea conflictului din Donbass în vederea obţinerii păcii. Deşi precizarea politicii sale externe a adus necesara clarificare în relaţiile cu Vestul, problema principală rămâne: cum va obţine pace în Donbass, de vreme ce scopul agresiunii ruse a fost chiar controlul Ucrainei, respectiv stoparea traseului euro-atlantic al acestui stat.    

Preşedintele ucrainean s-a întâlnit la Bruxelles (04-05.06) cu liderii UE şi cu secretarul general NATO. Zelenski a reafirmat traseul euro-atlantic al ţării sale, intenţia de a deveni membru NATO şi de a se integra în UE. De asemenea, şi-a arătat deschiderea pentru negocieri cu Rusia: „Suntem gata să negociem cu Rusia şi să implementăm Acordurile de la Minsk, dar, mai întâi, trebuie să fim capabili să ne apărăm şi să devenim mai puternici economic, politic şi militar”.

Zelenski a promis că, în privinţa aderării la NATO, se va ţine un referendum, de vreme ce Ucraina are dreptul, ca naţiune suverană, să-şi aleagă alianţele. În prezent, doar 43% dintre ucraineni sprijină aderarea la NATO. Secretarul general NATO, Jeans Stoltenberg, a exprimat sprijinul NATO pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei: „aliaţii nu recunosc şi nu vor recunoaşte anexarea ilegală a Crimeei”. Însă, el a cerut lui Zelenski implementarea reformelor, domnia legii şi lupta împotriva corupţiei.

Zelenski a cerut liderilor europeni înăsprirea sancţiunilor împotriva Rusiei, declarând că este gata să negocieze cu Rusia încheierea conflictului din Donbass. De menţionat, soluţia negociată ar urma să fie supusă unui referendum.

Situaţia economică rămâne critică, FMI amânând transferul următoarei tranşe din împrumutul care ţine Ucraina pe linia de plutire până după alegerile parlamentare şi formarea unui nou guvern.

Partidul lui Zelenski are un avans considerabil, de 40,9% în perspectiva alegerilor din 21 iulie, urmat fiind de opoziţia pro-rusă, cu 10%, fapt ce va determina forţele politice care i se opun să recurgă la măsuri populiste, cât mai au posibilitatea, una dintre acestea fiind reducerea preţului la gaz pentru populaţie, încălcând unul din angajamentele luate faţă de FMI.

Se fac unele încercări de deblocare a discuţiilor în grupul trilateral de lucru, unde a revenit Kucima, dar şansele ca să se ajungă la unele măsuri de reducere a schimburilor de focuri la linia de contact sunt reduse. Între timp, patru soldaţi ucraineni au fost ucişi în Donbass, marcând continuarea conflictului. Zelenski este obligat să îşi durifice poziţia faţă de Rusia, exact ceea ce doreşte Kremlinul.

Zelenski va trebui să stabilizeze ţara, câştigând mai întâi „războiul civil intern”, declanşat de clasa politică cleptocrată, care, continuând ceea ce ştie mai bine (furt, impostură, manipulare, corupţie) domină societatea, pentru ca mai apoi să spere că va găsi o soluţie aproape imposibilă pentru conflictul din Dobass: pace cu Rusia, dar menţinând traseul euro-atlantic al Ucrainei.

III. BULGARIA. Achiziţionarea de avioane F 16 V.

Ministerul apărării bulgar a anunţat (04.06) că se aşteaptă ca din SUA să i se  facă o ofertă de vânzarea către Bulgaria a opt avioane F 16V la un preţ mai redus, de doar 1,2 miliarde $, după ce SUA anunţase (03.06) că Departamentul de Stat a aprobat vânzarea a opt avioane F16 şi a echipamentului aferent către Bulgaria la un preţ estimat de 1,67 miliarde $. Acest anunţ ridică unele semne de întrebare, ştiut fiind că Departamentul de Stat nu este abilitat să dea această aprobare, iar achiziţia se face de la producător, respectiv firma Lockheed Martin. Pare mai degrabă o informaţie incompletă, sau distorsionată, dacă nu cumva este acelaşi mod de abordare ca în cazul achiziţiilor româneşti de rachete Partriot: o poveste pentru publicul neştiutor.

Avioanele achiziţionate sunt noi, de tipul F-16 Viper ( F 16 Block 70), cea mai modernă variantă a avionului, înzestrat cu senzori moderni (radarul cu baleaj electronic activ AN/APG-83), precum şi cu sisteme de luptă electronică şi un computer avansat. În această variantă, Block 70, F-16 este superior avioanelor ruse SU 30 SM, respectiv SU 35. De asemenea, F-16 Viper este capabil „să lupte în reţea”, oferind noi posibilităţi operativ-tactice aviaţie bulgare. 

Partea bulgară a anunţat că SUA au precizat doar nivelul maxim al preţului, urmând ca un proiect de contract să fie trimis de către SUA în următoarele două săptămâni. Preţul iniţial al achiziţiei fusese de un miliard, parlamentul bulgar aprobând, ulterior, depăşirea acestui prag până la nivelul de 1,2 miliarde. Ministrul apărării bulgar, Krasimir Karakachanov, a afirmat că abaterea de la preţul iniţial nu ar trebui să fie prea mare: „1,2 miliarde este pragul maxim al unui preţ rezonabil”.

Ambasada SUA de la Sofia a precizat că preţul final va depinde de cererea bulgară, urmând să depindă şi de echipamentele cu care va fi înzestrat avionul. Variantele diferite asupra preţului reflectă faptul că Bulgaria speră să obţină un preţ cât mai mic pentru avioane echipate la cel mai înalt nivel, în timp ce SUA insistă pe faptul că un nivel ridicat de echipare înseamnă un preţ mai mare. Foarte probabil, urmează negocieri intense.

Prin această achiziţie, Bulgaria îşi va restabili, cu adevărat, aviaţia militară la nivelul cerut de statutul său de membru NATO. Cele opt avioane F16V vor asigura protejarea spaţiului aerian bulgar şi a spaţiului maritim limitrof. Practic, NATO are asigurată superioritatea aeriană, fie doar pentru o porţiune limitată a zonei de responsabilitate bulgară. Trebuie să avem în vedere faptul că Bulgaria nu percepe Rusia ca pe o ameninţare la adresa sa, conformându-se doar percepţiei comune NATO asupra acestei ameninţări.

În plan intern, având în vedere anvergura proiectului, preţul foarte mare pentru un stat ca Bulgaria, dar şi diferenţele mari dintre guvernul de dreapta şi opoziţia socialistă, vor urma, foarte probabil, tensiuni politice şi controverse semnificative. Deja, preşedintele bulgar Rumen Radev (fost pilot de vânătoare şi apropiat socialiştilor) a avertizat asupra faptului că nu trebuie să se facă rabat asupra echipamentelor cu care urmează să fie înzestrate avioanele, dar cum să realizeze guvernul acest lucru păstrând preţul la nivelul aprobat de parlament?

Va deveni Bulgaria un exemplu de admirat? Dacă factorii politico-militari responsabili vor reuşi nu numai achiziţionarea a opt avioane moderne F 16 V, ci şi renaşterea aviaţiei militare bulgare, în mod sigur, dar încă nu este foarte clar cum.       

IV. RUSIA – CHINA. Vizita preşedintelui Xi în Rusia.

Vizita în Rusia a preşedintelui chinez, Xi, a fost ocazia afirmării unui nivel ridicat de cooperare între cele două state şi exprimării unor viziuni de politică externă apropiate. Ambii preşedinţi au evaluat relaţiile bilaterale ca fiind excelente, prezentându-se ca prieteni.  Au fost semnate unele contracte, cel mai important fiind cel privind implementarea G5 de către Huawei, dar realitatea este că investiţiile şi tehnologia chineză nu pot compensa lipsa celei occidentale.

Preşedintele Putin a prezentat vizita ca pe un „eveniment cheie” în relaţiile bilaterale. De cealaltă preşedintele Xi a declarat că „relaţiile dintre Rusia şi China se dezvoltă continuu şi, în acest moment, au atins nivelul maxim. Cele două părţi se sprijină reciproc”. Putin a confirmat faptul că „poziţiile Rusiei şi Chinei în problemele cheie sunt similare sau coincid”.

Apropierea dintre cele două state, dictată de ideologiile autoritare ce stau la baza puterii politice, a fost impulsionată de acţiunile adversarului comun, Vestul, în primul rând SUA, sancţiunile occidentale împotriva Rusiei şi războiul economic al SUA cu China, prezentând o ameninţare serioasă la adresa economiilor acestora. Totuşi, există limite serioase în cooperarea economică şi politică reală între cele două state, fiecare urmând să-şi negocieze independent relaţiile cu SUA.

Pe timpul vizitei, au fost semnate câteva contracte între companii importante, Kremlinul evidenţiind creşterea schimburilor comerciale cu 25%, la 108 miliarde de dolari. De fapt, acestea reflectă creşterea preţului la petrol, neexistând o remarcabilă lansare a schimburilor comerciale. În domeniul energetic, evoluţiile nu au un progres deosebit, Rusia fiind reticentă să îşi vândă gazul la preţurile reduse impuse de China. De asemenea, a fost creat un fond de investiţii de un miliard de dolari, dar este doar o „floare cu care nu se face primăvară”.

Vladimir Putin şi Xi Jinping au participat la conferinţa economică de la St. Petersburg. Cei doi au scos în evidenţă „marea prietenie” dintre cele două state. De fapt, China a compensat absenţa occidentală. Nu numai relaţiile proaste cu Vestul şi sancţiunile au fost un impediment, ci faptul că, în competiţia economică internă, investitorii, străini şi locali, pot fi învinşi de interese particulare cu ajutorul acţiunilor ilegale ale instituţiilor de stat. Astfel, ambasada SUA a boicotat reuniunea deoarece un mare om de afaceri american a fost arestat. Chiar un economist de marcă rus, Alexei Kudrin, a declarat că această practică duce la fuga capitalului din ţară (estimată la zeci de miliarde de dolari).

Arătând solidaritate cu China, Vladimir Putin a declarat că tacticile SUA, precum cea împotrivă Huawei, conduc la războaie comerciale şi chiar la războaie reale. Putin a acuzat SUA de egoism economic, dând ca exemplu eforturile americane de blocare a construcţiei conductei de gaz spre Europa şi pe cea de blocare a activităţilor Huawei. Mesajul său a fost unul de solidaritate cu China în momentul în care aceasta se confruntă cu un adevărat război economic cu SUA. Putin a atacat şi dolarul american, pe care l-a prezentat ca fiind un instrument de presiune şi a cerut reconsiderarea sistemului financiar care se bazează pe acesta.  De fapt, Rusia este un actor neesenţial în economia mondială şi un outsider în conflictul economic sino-american. De aceea, ea poate propune soluţii radicale, dar pur teoretice.

Pe de altă parte, China, este un jucător economic important, chiar prin legăturile economice pe care le are cu SUA, de care nici nu concepe să divorţeze, chiar şi în acest moment de maxime presiuni economice. Astfel, preşedintele chinez, Xi, a avut un ton conciliant, chemând puterile mondiale să protejeze sistemul global de comerţ. El a afirmat că este greu de imaginat o ruptură totală între SUA şi China: „nu suntem interesaţi de aşa ceva şi nici partenerii americani nu sunt interesaţi”. 

Fără să avem o alianţă, avem o convergenţă de interese între Rusia şi China care va dura. Paradoxal, deşi această apropiere este determinată, în primul rând, de evoluţia negativă a relaţiilor lor cu SUA, cooperarea în materie de politică externă a celor două state se va vedea mai mult în poziţiile faţă de crize şi acţiuni politice ale acestora în terţe teatre. Iar la acest lucru, ar trebui să fim atenţi.

V. Evoluţii de urmărit în săptămâna 10 – 16.06.2019.

SUA. Vizita în Marea Britanie şi în Franţa a preşedintelui american a adus, dincolo de stridenţele care erau de aşteptat, o confirmare a politicii acestuia, încurajarea unui Brexit dur, care să rupă Marea Britanie de UE şi să o aducă mai aproape de SUA, şi o relativă conlucrare cu Franţa. Totuşi, a existat şi o reafirmare a principiului unităţii lumii libere. Deşi supusă la încercări din ce în ce mai mari, unitatea transatlantică a lumii libere rezistă.

CEHIA. Dificultăţile pentru primul ministru Andrej Babis se amplifică. Cehia intră într-o perioadă de instabilitate politică, Babis având asigurată puterea (alegerile europene au confirmat-o), dar fiind în pragul acuzării pentru fraudarea de fonduri europene. Demonstraţiile se vor amplifica, pentru a împiedica blocarea cursului normal al justiţiei de către Babis. Situaţia s-a complicat, un raport al UE cerând returnarea unor fonduri accesate ilegal de către Babis.

MAREA BRITANIE. Alegerea primului ministru urmează să complice problema Brexit. Boris Johnson pare favorit. Indiferent de cine va fi ales, acesta va fi unul pro-Brexit, cu misiunea să scoată, oricum, fie şi cu un Blind Brexit, Marea Britanie din UE. Opoziţia Parlamentului faţă de un asemenea demers fiind demonstrată, se anunţă o criză politică de durată. 

ITALIA. UE a trimis un avertisment guvernului italian privind depăşirea deficitului bugetar. Guvernul, impulsionat de un Mario Salvini aflat pe valul victoriei din alegerile europene, este gata să înfrunte Bruxelles-ul.

UE. Alegerea comisiei europene, mai ales a comisarului principal va ocupa prim planul scenei europene. Să vedem cum vor evolua discuţiile după reunirea restrânsă a „celor mari” de la Bruxelles.   

POLONIA – SUA. Polonia va semna acordul de dislocare a trupelor americane pe teritoriul său, urmând să obţină, măcar parţial (trupele vor fi dislocate prin rotaţie), ceea ce îşi doreşte: o prezenţă militară americană liniştitoare.

TURCIA. SUA au emis un nou ultimatum privind achiziţionarea sistemelor ruse S 400 şi a început, treptat, măsurile de limitare a accesului Turciei la programul F 35. Preşedintele Erdogan mai are puţin timp pentru a decide dacă riscă o ruptură atât de gravă în relaţiile cu SUA.