31 martie 2020

Macedonia de Nord – stat mic cu mari ambiţii pro vest-europene

Stelian Teodorescu

Macedonia de Nord este una din ţările din regiunea Balcanilor de Vest aflate la frontiera dintre Vest şi Est şi, respectiv, dintre Europa şi Asia. În timpul istoriei sale, teritoriul de astăzi al Macedoniei de Nord a fost o zonă de interes deosebit al altor state, aflându-se într-o regiune foarte vizată de cuceritori.Declaraţia de independenţă a Macedoniei, în 1991, este, astfel, un moment crucial în istoria constituirii actualei noi entităţi şi recunoaşterea acesteia la nivel internaţional. Problemele generate de includerea în declaraţia de independenţă din 1991 a denumirii statului de "Macedonia" şi obţinerea recunoaşterii internaţionale sub numele său constituţional, dar şi cele apărute în procesul de asigurare a drepturilor depline ale minorităţii albaneze au creat serioase semne de întrebare ce au îngreunat aderarea acestei entităţi la organizaţiile internaţionale.În acest context, este semnificativ de subliniat că ţările vecine, dar şi alte state au agreat, la acel moment, o formulă de compromis pentru denumirea noului stat macedonean, respectiv "Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei" (FYROM), această denumire fiind utilizată la nivel internaţional mai degrabă ca o referinţă provizorie până la adoptarea unei noi denumiri oficiale a statului macedonean din Balcanii de Vest.

Sursă foto: Mediafax
Macedonia de Nord - scurtă istorie de opţiune pro - Vest

În aprilie 1993, Macedonia a devenit membru al ONU, fiind semnificativ de subliniat că, potrivit practicilor existente la nivelul acestei organizaţii, alte structuri  internaţionale (Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială) au adoptat terminologia ONU şi, cu această acţiune, un număr mare de ţări din comunitatea internaţională au recunoscut FYROM. Cu toate acestea, Grecia nu a fost mulţumită de această decizie politică şi a refuzat să recunoască FYROM, impunând un embargou comercial împotriva acesteia până în 1995, afectând serios situaţia economică macedoneană. Cu toate acestea, acordul interimar din 1995, a condus la stabilizarea relaţiilor în Balcanii de Vest şi mai precis, au fost definite cadre fundamentale pentru stabilirea relaţiilor diplomatice între FYROM, Grecia şi ţările vecine. Atena a acceptat să nu blocheze aderarea Macedoniei la organizaţiile internaţionale şi a condiţionat ca acest stat să adere la comunitatea internaţională sub numele de FYROM. Din acel moment, Grecia a devenit un partener economic important şi unul dintre principalii investitori străini în Macedonia, relaţiile dintre cele două ţări fiind îmbunătăţite între 1995 şi 2008, iar intensificarea colaborării lor fiind marcată de o creştere a comerţului şi fluxului de investiţii directe greceşti.

Actuala Macedonie de Nord a solicitat aderarea la UE în martie 2004 şi astfel, Acordul de stabilizare şi asociere încheiat cu UE a intrat în vigoare din aprilie 2004, această ţară din Balcanii de Vest având statutul de candidat pentru aderare la UE din decembrie 2005.

Începând cu anul 2009, Comisia Europeană a recomandat în mod constant deschiderea negocierilor de aderare, o recomandare care a fost întotdeauna susţinută de Parlamentul European, dar Skopje nu a reuşit să deschidă procesul de aderare, în principal din cauza disputei cu Atena, privind utilizarea de către statul macedonean a vechiului nume "Macedonia".

Acest conflict a fost soluţionat în final cu succes prin "Acordul de la Prespa" cu privire la noul nume al ţării - Macedonia de Nord -, acord care a intrat în vigoare în februarie 2019. Într-un astfel de context, Consiliul European a fost de acord cu posibila deschidere a negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord, din iunie 2019, presupunându-se că vor fi îndeplinite toate condiţiile necesare, dar, ca şi în cazul Albaniei, adoptarea unei astfel de decizii s-a amânat surprinzător pentru octombrie 2019, fără un semnal prealabil clar. Mai mult, la nivel internaţional a fost indusă percepţia unei posibile renunţări la începerea concomitentă a negocierilor şi acceptarea unei posibile deschideri separate a discuţiilor cu autorităţile de la Skopje, pe baza performanţelor individuale recunoscute ca fiind de un nivel mai ridicat.

Astfel, nu este un secret faptul că, pe lângă disputa cu Grecia privind numele noului stat apărut după dezmembrarea fostei Iugoslavii, liderii de la Skopje trebuiau să convingă UE şi NATO să manifeste disponibilitatea necesară pentru începerea discuţiilor de aderare, îmbunătăţind situaţia în ceea ce priveşte statul de drept şi consolidând lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate.

Macedonia de Nord - ireversibil pentru integrare în UE şi NATO

Din 2015 până în mai 2017, statul macedonean a cunoscut cea mai profundă criză politică internă, în plus confruntându-se şi cu protestele în masă semnificative. În urma alegerilor de la sfârşitul anului 2016, a fost nevoie ca, până în iunie 2017, un nou guvern format de o coaliţie condusă de social-democraţi să preia conducerea statului. În acest context, un grup de experţi din UE, condus de germanul Reinhard Priebe, a prezentat, în septembrie 2017, o analiză detaliată şi extrem de critică a situaţiei sistemului juridic macedonean, document care a evidenţiat şi sarcinile ce trebuiau puse în practică. Astfel, Macedonia de Nord a schimbat regimul politic în 2017 şi a adoptat o transformare semnificativă, după un deceniu de conducere a ţării de către formaţiunea politică VMRO-DPMNE.

Drept urmare, era de aşteptat ca noul guvern reformist, condus de fostul prim-ministru, Zoran Zaev, să acţioneze în condiţiile stabilite de Comisia Europeană. Prin urmare, guvernul condus de Z.Zaev a introdus imediat un pachet de reforme cunoscut sub numele de Planul 3-6-9, pachet care a inclus recomandări atât din raportul lui R.Priebe, din 2015, cât şi din priorităţile de reformă urgente transmise de Comisia Europeană.

În paralel cu agenda procesului de reforme, guvernul macedonean s-a concentrat aproape exclusiv pe soluţionarea problemelor evidente şi existente în relaţiile cu statele vecine, îndeplinirea acestei condiţii devenind esenţială pentru a debloca şi accelera integrarea europeană şi euro-atlantică a Macedoniei de Nord. Drept urmare, statul macedonean a semnat tratate istorice cu Bulgaria şi Grecia, asigurându-se că cele două state vecine nu vor utiliza dreptul de veto în cadrul procesului de aderarea la UE şi la NATO.

Luând notă de atitudinea autorităţilor macedonene, extrem de hotărâte şi în ceea ce priveşte integrarea în cadrul discuţiilor reînnoite şi intensificate cu Grecia cu privire la numele statului macedonean, Comisia Europeană a oferit Macedoniei de Nord, dar şi celorlalte ţări din Balcanii de Vest o perspectivă de extindere credibilă.  

Într-o perioadă în care Europa a făcut dovada unei divizări în soluţionarea anumitor probleme, perioadă în care tensiunile geopolitice s-au intensificat, Macedonia de Nord şi-a îndeplinit promisiunile făcute, iar, prin semnarea Acordului de la Prespa cu Grecia şi normalizarea relaţiilor cu Bulgaria, a făcut dovada că este entitatea din Balcanii de Vest care şi-a dorit cel mai mult aderarea la UE şi NATO.

Preşedintele Macedoniei de Nord, Stevo Pendarovski, a subliniat importanţa noilor acorduri cu statele vecine, precum şi sprijinul cetăţenilor macedoneni pentru Acordul de la Prespa, prin votul acordat în referendum. El a amintit, de asemenea, că ţara sa face progrese semnificative pentru a reflecta mai bine identitatea sa multi-etnică - ridicând limba albaneză la statutul de a doua limbă oficială şi primind un sprijin important din partea partidelor politice multi-etnice. Cu toate acestea, preşedintele S.Pendarovski a avertizat că acest lucru este departe de a se fi terminat. Întrebat dacă are un plan "B", alternativ integrării în UE, oficialul macedonean s-a remarcat subliniind că "planul "B" este aderarea la UE", reiterând astfel angajamentul său integral de a face din Macedonia de Nord următorul stat membru al UE şi, de asemenea, şi-a declarat anticipat şi cu optimism speranţa că Macedonia de Nord va fi cel de al 30-lea stat membru al NATO. Întrebat, de asemenea, dacă Alianţa ar putea genera percepţia oboselii în cadrul procesului de extindere, el a amintit că "oboseala merge pe ambele direcţii", evidenţiind şi faptul că nerespectarea promisiunilor i-ar putea dezamăgi pe mulţi macedoneni care au votat în favoarea Acordului de la Prespa.

În cadrul strategiei de extindere, Comisia Europeană a prevăzut asistenţă financiară pentru Macedonia de Nord, cu scopul de a fi îndeplinite condiţiile pentru a deveni membru al UE. După adoptarea şi intrarea în vigoare a acordului cu Grecia, privind noua denumire a statului macedonean, Comisia Europeană a propus începerea negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord şi a declarat că această ţară a făcut un efort semnificativ pentru realizarea reformelor.

Un proces sigur de integrare a Macedoniei de Nord – documente şi momente

Acordul de stabilizare şi asociere reprezintă documentul-cadru pentru calea ulterioară a Macedoniei, privind progresul integrării în UE. Prin acest acord a fost stipulat că în timpul negocierilor, este necesar să se respecte toate termenele şi condiţiile pe care ţara trebuie să le îndeplinească pentru a deveni stat membru al UE. De asemenea, acest document defineşte linii directoare şi principii generale pentru dialogul politic, cooperarea internaţională, libera circulaţie a persoanelor, gestionarea bunurilor şi capitalului, armonizarea legislaţiei interne cu directivele UE, îmbunătăţirea concurenţei de piaţa liberă, politica de cooperare etc. Este de remarcat că acest document a acordat Macedoniei statutul de candidat pentru aderarea la UE, în 2005.

Acordul de la Ohrid reprezintă un instrument cheie pentru menţinerea armoniei interetnice în fosta FYROM, actuala Macedonie de Nord. Mai precis, situaţia conflictuală cu care s-a confruntat minoritatea albaneză a fost rezolvată printr-un proces de schimbări constituţionale impus de UE, NATO, OSCE şi SUA. Acest acord a fost semnat la 13.08.2001 şi a pus capăt conflictului armat din Macedonia între grupările rebele albaneze şi forţele de securitate macedonene. Putem aprecia că, acest acord a fost pilonul principal pentru realizarea şi susţinerea progresului ţării în procesul transformării într-o societate multi-etnică, multi-culturală, multi-religioasă şi stabilă, obiective esenţiale pentru îndeplinirea obiectivelor sale în procesul de integrare în UE şi NATO.

Summitul NATO de la Bucureşti, din aprilie 2008, a fost momentul când, în pofida faptului că guvernul macedonean şi mediatorul ONU, Matthew Nimetz, au prezentat propuneri concrete, inclusiv cu privire la numele statului "Republica Macedonia", Grecia a respins toate propunerile şi a folosit dreptul de veto respingând aderarea euro-atlantică a Macedoniei.

Acordul privind relaţiile de bună vecinătate şi cooperare dintre Bulgaria şi Macedonia de Nord a fost realizat, semnat şi ratificat, fiind semnificativ de subliniat că acest tratat a intrat în vigoare în timpul preşedinţiei bulgare a UE, în 2018. Datorită acestui tratat, ambele ţări şi-au recunoscut integritatea teritorială, chiar dacă au existat opinii istorice diferite şi s-au concentrat pe cooperarea în economie, cultură şi infrastructură. Acordul încheiat cu Skopje este un element de bază pentru acţiunea politică bulgară materializată în sprijinul ţărilor vecine pentru aderarea la NATO şi UE.

Procesul de la Berlin a fost un summit dedicat Balcanilor de Vest, "al cărui obiectiv principal a fost să se ajungă la un acord comun privind întărirea cooperării regionale în Balcanii de Vest şi stabilirea unui interval de patru ani (2014-2018) pentru soluţionarea tuturor problemelor rămase nerezolvate în regiune", inclusiv cele ale statului macedonean.

Acordul de la Prespa, care este considerat cel mai important document pentru stabilirea unei noi denumiri a statului macedonean din Balcanii de Vest (Macedonia de Nord), a fost semnat lângă Lacul Prespa, pe 17.06.2018, evidenţiind înţelegerea finală cu Grecia. Acest acord a fost ratificat de Parlamentul Macedoniei de Nord şi al Greciei, la 25.01.2019 şi a intrat în vigoare pe 12.02.2019. În urma acestui fapt, la această dată, numele ţării a fost schimbat din "R. Macedonia" sau "FYROM", cum era recunoscut de diverse state, în Republica Macedonia de Nord, cetăţenii fiind numiţi „macedoneni” care vorbesc limba „macedoneană”.

Fostul prim-ministru al Macedoniei de Nord, Zoran Zaev, ministrul de externe Nikola Dimitrov şi guvernul macedonean s-au angajat în acceptarea unei soluţii de compromis, pentru a asigura integrarea ţării lor în NATO şi în UE.

Poziţionări de traseu ale principalilor actori internaţionali  

La nivelul UE, la discuţiile economice de la Viena, din mai 2019, fostul comisarul european pentru politica de vecinătate şi negocieri de extindere, Johannes Hahn, a declarat "dacă nu se reuşeşte răsplătirea Acordului istoric de la Prespa şi marele efort de reformă din Macedonia de Nord, UE va produce mari daune atracţiei pe care o are în vecinătate şi în special în Balcanii de Vest". El a concluzionat că deschiderea negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord este o problemă a "interesului propriu al UE".

Germania

Statul german a sprijinit procesul de integrare europeană şi euro-atlantică a Macedoniei de Nord, depunând eforturi importante pentru gestionarea crizelor politice din perioada 2015-2017 din această ţară.

Germania a decis să sprijine deschiderea negocierilor de aderare la UE cu Macedonia de Nord, apreciindu-se totuşi că acestea "ar trebui să fie condiţionate de punerea în aplicare a anumitor reforme (în domeniile justiţiei şi administraţiei publice, lupta împotriva corupţiei şi criminalităţii organizate)”. Sub auspiciile Procesului de la Berlin, guvernul german a promis sprijinul său pentru integrarea regiunii în UE, oferind tuturor ţărilor din Balcanii de Vest o oportunitate de aderare dacă îndeplinesc condiţiile necesare. Mai mult, Germania şi-a declarat propria responsabilitate de a ajuta Balcanii de Vest să îşi construiască un "viitor paşnic, stabil şi democratic" bazat pe "statul de drept". După aprobarea Acordului de la Prespa de către parlamentul grec, ministrul german de externe, Heiko Maas, a reafirmat sprijinul Germaniei, afirmând că soluţia unui nou nume "curăţă calea pentru aderarea Republicii Macedonia de Nord la NATO şi pentru deschiderea discuţiilor de aderare cu UE".

F.Rusă

Atitudinea F.Ruse în legătură cu Acordul de la Prespa poate fi catalogată ca fiind una duplicitară deoarece în timp ce ministrul de externe, Sergei Lavrov, a salutat compromisul acceptat, pe de altă parte, Rusia continuă să îşi exprime opoziţia faţă de integrarea Macedoniei de Nord în NATO. Din această cauză, interesele adevărate ale Rusiei sunt exprimate în campaniile de dezinformare şi în adoptarea măsurilor proactive pentru a stimula naţionalismul atât în Macedonia de Nord, cât şi în Grecia. Integrarea în NATO a Macedoniei de Nord reprezintă o mare victorie politică occidentală în competiţia cu Rusia care va contribui la diminuarea diferendelor etnice şi, implicit, va stimula şi asigura securitatea statului macedonean atât la nivel intern, cât şi la nivel extern.

SUA

Adjunctul secretarului de stat al SUA, Matthew Palmer, a subliniat că Belgradul şi Priştina, în soluţionarea problemei kosovare, ar trebui să ia ca exemplu Macedonia de Nord. Mai mult, într-un interviu pentru Radio Europa Liberă, M. Palmer a evidenţiat că "scopul SUA, UE şi al entităţilor regionale este acelaşi - realizarea progresului, dar corupţia din aceste ţări din regiune sunt favorabile influenţei ruseşti, Macedonia de Nord fiind cel mai bun exemplu cum o ţară poate rezista influenţei negative, asumarea de către acest stat a responsabilităţii (de stat membru NATO şi UE, n.n.) putând fi o reţetă excelentă pentru Kosovo şi Serbia".

Concluzii

Parcursul pro-occidental al Macedoniei de Nord poate fi catalogat ca o realizare istorică şi reprezintă „un nou capitol” în relaţiile Macedoniei de Nord la nivel regional şi global.

Deşi a trebuit să facă anumite compromisuri, Macedonia de Nord este un exemplu excelent pentru Balcanii de Vest şi reprezintă un model pentru soluţionarea altor dispute dificile care există încă în plan regional şi internaţional. Rezolvarea litigiului cu Grecia privind numele statului macedonean transmite un mesaj clar în plan internaţional că "naţionalismul poate fi învins" şi că un conflict de 27 de ani a fost rezolvat prin dialog politic şi colaborare, folosind istoria ca o prelegere, nu ca o greşeală din trecut.

Prin semnarea Acordului de la Prespa şi normalizarea relaţiile cu Grecia, Macedonia de Nord este percepută ca un stat care contribuie semnificativ la îmbunătăţirea stabilităţii regionale, având ca obiectiv aderarea la NATO şi UE, văzută drept cea mai bună modalitate de a păstra pacea şi stabilitatea în regiunea Balcanilor de Vest.