Lumină sau ”Nour”... pe cerul Iranului?

Ce declară iranienii?

Lansarea primului satelit militar iranian a fost anunţată pe site-ul oficial al CGRI miercuri, 22 aprilie. Înregistrarea video difuzată de media de stat iraniene a surprins imaginea sistemului de transport ”Ghassad” pe care era înscris un verset din Coran pe care musulmanii îl recită adesea atunci când pornesc într-o călătorie: „Slavă Lui, care ne-a spus acest lucru, dar noi înşine nu am fost la înălţimea spusei”.

Comandantul CGRI, generalul maior Hossein Salami, a declarat, potrivit Agenţiei de ştiri Fars, că forţele sale au făcut un pas major în promovarea domeniului de aplicare al capacităţilor proprii de informaţii strategice: „Astăzi, privim Pământul din Cer şi este începutul formării unei puteri mondiale”. Comandantul Forţei Aerospaţiale din organica CGRI, generalul de brigadă Amir-Ali Hajizadeh, a precizat că lansatorul ”Ghassad” a utilizat un compus de propulsori lichizi şi solizi, susţinând că „numai super-puterile au o astfel de capacitate”. De asemenea, ministrul iranian al telecomunicaţiilor, Mohammad Javad Azari Jahromi, a felicitat CGRI pentru „marea realizare naţională” şi a subliniat că programul spaţial al Forţei Aerospaţiale este unul defensiv.

Ce spun americanii?

Administraţia Trump a avertizat că tehnologia folosită de iranieni pentru lansarea sateliţilor ar putea ajuta Teheranul să dezvolte rachete balistice intercontinentale (ICBM). Prin urmare, potrivit Washingtonului, astfel de lansări încalcă o rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU (2231) care solicită Iranului să nu „întreprindă nicio activitate legată de rachetele balistice concepute să transporte arme nucleare”. 

Iranul a negat încălcarea rezoluţiei şi a insistat că programul său spaţial este în întregime paşnic şi că nu are intenţia de a dezvolta arme nucleare. Aceeaşi rezoluţie a stat la baza Acordului nuclear din 2015 dintre Iran şi puterile mondiale pe care preşedintele Trump l-a abandonat în urmă cu doi ani, pe motiv că acesta era deficient, solicitând să fie înlocuit cu unul care să oprească programul iranian de dezvoltare a rachetelor balistice.

Cum au reacţionat SUA miercuri? Secretarul de stat, Mike Pompeo, a declarat că fiecare naţiune are obligaţia de a merge la Naţiunile Unite şi de a evalua dacă această lansare este în concordanţă cu rezoluţia Consiliului de Securitate: „Nu cred, la o primă vedere. Şi trebuie să iau în considerare că Iranul trebuie să fie responsabil pentru ceea ce a făcut. […] Au o organizaţie militară (CGRI, n.a.), pe care SUA au desemnat-o teroristă, care a lansat un satelit”, a declarat Pompeo pentru reporterii de la Washington.

Fapte... dar şi presupuneri!

Miercuri, 22 aprilie, Republica Islamică Iran a lansat un satelit militar, folosind aceleaşi tehnologii care ghidează rachetele balistice intercontinentale. Vicepreşedintele şefilor de state majore ai armatei americane, John Hyten, nu a calificat lansarea drept o reuşită, dar a confirmat că satelitul „a parcurs un drum lung”. Cu toate acestea, un serviciu de urmărire prin satelit a validat evoluţia „Nour” pe orbită, ceea ce ar trebui să fie o preocupare pentru SUA.

Tehnologia rachetei utilizate pentru lansarea acestui satelit ar putea fi folosită şi pentru a transporta arme nucleare, chimice sau chiar biologice pentru a ataca bazele şi aliaţii SUA din regiune şi chiar din Europa.

Faptul că Iranul ar putea deţine arme nucleare şi rachete balistice cu rază lungă de acţiune a generat o preocupare deosebită deoarece această capabilitate ar crea o umbrelă de descurajare sub care regimul de la Teheran ar avea mână liberă să continue şi chiar să escaladeze sponsorizarea şi sprijinul direct pentru grupurile/ formaţiunile/ regimurile angajate în promovarea intereselor externe iraniene (Axa de rezistenţă). În plus, ţările care au la dispoziţie o asemenea capabilitate de descurajare sunt mai puţin îngrijorate de represalii.

Mai mult, Constituţia Iranului stabileşte o postură explicită în care armata este „responsabilă nu numai de paza frontierelor ţării, dar şi de îndeplinirea misiunii ideologice a Jihadului, adică extinderea suveranităţii legii lui Allah în întreaga lume”. Iar o parte importantă din liderii iranieni percepe SUA drept principalul obstacol în îndeplinirea acestei obligaţii ideologice!

Deşi oficialii de la Washington nu s-au pus de acord privind amploarea capacităţii armelor nucleare ale Iranului, mai mulţi experţi au avertizat că trebuie să se acţioneze sub presupunerea că iranienii au deja cel puţin un nivel de capacitate de arme nucleare. Acum, dacă lansarea satelitului iranian a avut cu adevărat succes, Teheranul a  demonstrat, astfel, capacitatea de a ataca chiar şi SUA, dacă nu cu arme nucleare, atunci printr-un atac cu impulsuri electromagnetice (Electromagnetic Pulse  / EMP). Ceea ce impune câteva detalii despre...

...ameninţarea EMP

Comisia EMP a Congresului american a avertizat că o singură armă nucleară detonată la o altitudine ridicată va paraliza reţeaua electrică din SUA şi toate infrastructurile critice. Mai mult, pe 28 martie 2017, Comisia Senatului pentru securitate internă şi guvernamentală a emis un raport care stipulează: „Un atac de succes cu EMP împotriva SUA ar putea provoca moartea a aprox. 90% din populaţia americană”. Raportul, intitulat „Scenariile de atac nuclear şi războiul cibernetic cu arme combinate”, se bazează pe citate din documente strategice iraniene conform cărora regimul din Teheran consideră EMP o metodă decisivă de a învinge SUA. Întrucât majoritatea instalaţiilor militare din SUA depind de reţeaua electrică civilă şi de sistemele de comunicaţii vulnerabile la EMP care stau la baza acestei infrastructuri care susţin viaţa, aceasta nu poate fi considerată doar o hiperbolă iraniană.

Mai mult decât atât, iranienii nu trebuie să se îngrijoreze de exactitatea unui ICBM sau de eficacitatea reintrării unui focos în atmosferă pentru a efectua un atac EMP. Dacă este înarmat cu o armă nucleară, un satelit pe orbită în jurul pământului la o altitudine de 425 de kilometri ar putea produce un câmp EMP care ar acoperi întreg teritoriul SUA şi cea mai mare parte a Americii de Nord.

Dar conceptul nu este nou... Apărut prima dată în Uniunea Sovietică în anii ‘60, este de luat în seamă şi în cazul Coreii de Nord. Şi este greu de spus că Washingtonul nu ar fi pregătit pentru un astfel de scenariu...

Dincolo de ce spun alţii!

Având în vedere pandemia noului coronavirus, scăderea preţul petrolului şi sancţiunile impuse de SUA, lansarea satelitului iranian pe 22 aprilie, la cea de-a 41-a aniversare a înfiinţării CGRI, poate constitui un mesaj de rezistenţă faţă de Washington şi, totodată, o avertizare pentru preşedintele iranian, Hassan Rouhani, care pare să nu fi fost informat de această acţiune şi al cărui program satelitar civil, desfăşurat paralel cu cel militar, a fost marcat de mai multe eşecuri.

Teheranul a avut mai multe încercări de lansare de sateliţi eşuate în ultimele luni. Ultima a fost în februarie, când nu a reuşit să poziţioneze pe orbită satelitul de comunicaţii Zafar 1. Acest eşec a avut loc după alte două lansări ratate ale sateliţilor Payam şi Doosti, anul trecut, precum şi după o explozie a rachetelor de lansare, în august. Un incendiu la Centrul Spaţial ”Imam Khomeini”, din februarie 2019, a ucis şi trei cercetători, au precizat autorităţile iraniene la acea vreme.

Mai aproape de Teheran, întreaga aventură pare să fie jenantă pentru preşedintele Rouhani, care a susţinut un discurs televizat înainte de lansare, dar nu a făcut nicio referire la aceasta. Ştia Rouhani de lansarea iminentă  dar nu a fost autorizat să comenteze în cazul în care ar fi eşuat, sau CGRI nu s-a deranjat nici măcar să-l informeze? N-ar fi de mirare, dat fiind distanţarea în creştere dintre preşedintele iranian şi liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei...

”Accesul în spaţiu este o necesitate”

SUA şi ţările europene sunt preocupate că astfel de lansări prin satelit ar putea ajuta Iranul să-şi dezvolte capacităţile nucleare. Pentru moment, nu se crede că Iranul este capabil să construiască o armă nucleară suficient de mică pentru o rachetă balistică. Dar în ultimul deceniu, iranienii  au reuşit progrese în programul spaţial, lansând mai mulţi sateliţi, precum şi un animal / o maimuţă pe orbită. Teheranul a afirmat că nu se străduieşte să-şi dezvolte arsenalul nuclear, însă lansarea de către CGRI a propriului satelit ridică întrebări cu privire la această poziţie.

Nu este clar dacă guvernul civil al ţării a fost la curent cu planurile de lansare. În primele sale comentarii cu privire la lansarea satelitului, comandantul CGRI l-a felicitat pe liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, precizând că „lansarea cu succes dezvăluie în continuare aspecte noi ale capacităţilor de apărare ale Iranului”. Potrivit lui Salami, „militarii puternici ai lumii nu pot avea astăzi o strategie de apărare cuprinzătoare fără a avea o prezenţă în spaţiu. Accesul la această tehnologie avansată, care extinde capacităţile, este o realizare strategică”. În termeni similari, comandantul Forţei Aerospaţiale a CGRI a subliniat că „accesul în spaţiu nu este o alegere, ci o necesitate”.

Cu toate acestea, ceea ce Republica Islamică prezintă ca o capacitate defensivă necesară este percepută ca o capacitate ofensivă de către Statele Unite. Oficialii americani se tem că tehnologia balistică de rază lungă de acţiune, folosită pentru a pune sateliţii pe orbită, ar putea fi folosită şi pentru lansarea focoaselor nucleare.

Pentagonul a refuzat să confirme dacă satelitul este pe orbită şi este funcţional, precizând că va dura un timp pentru a face o astfel de evaluare. Totuşi, secretarul de stat, Mike Pompeo, a declarat că lansarea de rachete încalcă Rezoluţia 2231 a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite, care prevede că Iranul este „chemat” să se abţină, până la opt ani după acordul nuclear iranian, de la dezvoltarea rachetelor balistice concepute pentru a fi echipate cu arme nucleare.

Până în prezent, Teheranul a susţinut că termenul „chemat” nu este similar cu o interdicţie absolută şi pune sub semnul întrebării dreptul de a critica Iranul pentru că nu a respectat un acord nuclear şi o rezoluţie din care SUA s-au retras în mai 2018. Cu toate acestea, alte părţi angajate în Acordul nuclear iranian, în special Uniunea Europeană, se confruntă acum cu o creştere dramatică a gamei de rachete iraniene...

Ce ar spune un iranian obişnuit? Dacă ar fi întrebat...

Deşi conducerea CGRI îşi poate sărbători victoria, reacţia publicului iranian nu este clară încă. Vor iranienii să se mândrească cu succesul CGRI sau îl vor percepe ca un alt exemplu de eşec guvernamental în mijlocul unei crize pandemice şi economice?

Oricât de reuşit ar putea fi programul aerian şi spaţial al CGRI şi oricât ar fi de necesar pentru o ţară cu o forţă aeriană învechită şi cu o armată convenţională slab finanţată, va reuşi CGRI să convingă mediul intern de necesitatea finanţării acestuia?

... la închiderea ediţiei!

După mai multe zile de evaluări, experţii par să fi ajuns la concluzia că lansarea recentă de satelit a Teheranului a avut succes. Anterior, Iranul a reuşit să pună pe orbită patru sateliţi, dar evoluţia acestora fost de scurtă durată. A fost nevoie de 13 încercări, dintre care patru au intrat pe orbită doar pentru o perioadă scurtă de timp şi alte nouă au eşuat complet, dar, de data aceasta, se pare că noul satelit va avea o viaţă mai lungă, ani probabil. Există, însă, şi o avertizare: cei mai mulţi experţi subliniază faptul că Iranul are încă un drum lung de parcurs înainte de a-şi putea îmbunătăţi rachetele cu rază lungă pentru a putea fi echipate cu focoase nucleare.

Dar, dincolo de toate acestea, rezultatul cel mai semnificativ este simbolismul acţiunii, faptul că lansarea a reuşit! Şi chiar dacă era cunoscut că CGRI rulează programe proprii de rachete şi spaţiale, ”Nour” vine să certifice şi să consolideze puterea militară a acestui „stat în stat” ...