Loviturile din Siria – reacţii occidentale

Cel mai important atac al puterilor occidentale (SUA, UK şi Franţa) în cei peste şapte ani de război civil din Siria, implicând lansarea rachetelor de croazieră împotriva infrastructurii chimice a regimului Assad, în dimineaţa zilei de 14 aprilie, a fost susţinut la nivelul NATO şi al principalelor cancelarii occidentale. Chiar dacă individual miniştrii de externe UE, au avut poziţii mai nuanţate, în formatul Consiliului Afaceri Generale (16 aprilie, Luxemburg) au transmis un mesaj clar, unitar, de solidaritate şi de avertisment privind utilizarea armelor chimice. În fapt, mesajele centrale ale comunicatelor oficiale iniţiale s-au concentrat asupra necesităţii unei reacţii ferme a comunităţii internaţionale împotriva utilizării repetate a armelor chimice, care să sancţioneze încălcarea acestei „linii roşii” de către regimul sirian şi să descurajeze producţia, diseminarea şi utilizarea viitoare a substanţelor chimice, în acord cu normele şi acordurile internaţionale.

Pe de altă parte, reacţia opiniei publice faţă de implicarea în conflictul sirian este mult mai nuanţată, fără o susţinere masivă a loviturilor împotriva facilităţilor chimice siriene. Totodată, liderii opoziţiei din Franţa şi Marea Britanie au criticat acţiunile militare respective, definite ca „premature şi riscante”, derulate în absenţa unui mandat ONU, iar cele două guverne au prezentat parlamentelor de la Londra şi Paris, în cursul zilei de 16 aprilie, obiectivele urmărite şi rezultatele obţinute prin utilizarea forţei militare. În context, pot fi remarcate rezerve serioase faţă de implicarea directă într-un conflict atât de complex ca cel sirian, prin susţinerea taberei anti-Aassad, pe baza unor argumente care trimit la experienţele negative recente ale participării Occidentului la schimbările regimurilor politice din Irak şi Libia.

La nivelul UE, preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, într-o postare pe Twiter, din data de 14 aprilie, a precizat că loviturile celor trei state occidentale transmit un semnal clar regimului sirian şi susţinătorilor săi (Rusia şi Iran), asupra faptului că tragedia umană produsă de utilizarea armelor chimice nu poate continua. Totodată, susţine că UE va fi alături „de aliaţii săi şi de partea justiţiei”.

În cadrul reuniunii de la Luxemburg a miniştrilor afacerilor externe a fost exprimată susţinerea temperată pentru loviturile celor trei state occidentale în Siria, în acelaşi mod în care UE a sprijinit Marea Britanie în cazul Skripal. S-au manifestat diferenţe sensibile între diferitele state membre, nefiind posibilă conturarea unui sprijin solid pentru acţiunea militară de sancţionare a utilizării armelor chimice de către regimul Assad. Ca şi în cazul Skripal, Grecia şi Cipru au susţinut plasarea în primplan a demersurilor diplomatice de soluţionare a crizei, în timp ce majoritatea statelor membre au susţinut direct loviturile din 14 aprilie. O altă categorie de reprezentanţi naţionali au adoptat o atitudine rezervată, în baza reţinerilor generate de riscul unei potenţiale escaladări militare a crizei. Aceste diviziuni joacă în favoarea Moscovei, susţinătorul principal al Damascului, fapt ce l-a determinat pe ministrul german de externe, Heiko Maas, să declare că „nu se mai poate continua în acest mod”, întrucât intensificarea presiunii asupra Moscovei este condiţia sine qua non de rezolvare a conflictului sirian.

Suplimentar, Consiliul a adoptat Concluzii pe subiectul dezarmării chimice şi neproliferării, subliniind că Uniunea rămâne unită în sprijinul său pentru eliminarea şi interzicerea totală a armelor chimice, la nivel global, cu accentuarea importanţei speciale a celei de-a patra Conferinţe internaţionale pe subiectul interzicerii armelor chimice care va avea loc la Haga, în Olanda, în perioada 21 – 30 noiembrie 2018.

Concluziile Consiliului reiterează, totodată, necesitatea identificării şi pedepsirii celor responsabili de aceste crime de război şi sprijinul pentru eforturile de prevenire a utilizării armelor chimice. Un accent special a fost pus pe mecanismele politice şi diplomatice de soluţionare a crizei siriene, sub egida ONU. În acest sens, a fost evidenţiată importanţei deosebită a Conferinţei privind viitorul Siriei şi al regiunii, care se va desfăşura la Bruxelles, în perioada 24-25 aprilie 2018.

La nivelul NATO, a fost exprimat cel mai clar suport pentru acţiunea militară a celor trei aliaţi. Conform declaraţiilor secretarului general NATO, în cadrul reuniunii Consiliului Nord-Atantic din seara zilei de 14 aprilie, „toţi aliaţii au exprimat un sprijin total (full support)” pentru loviturile cu rachete, menite să neutralizeze capabilităţile chimice ale regimului sirian. În acelaşi timp, Alianţa a condamnat în termeni categorici utilizarea repetată a armelor chimice de către regimul de la Damasc împotriva propriei populaţii, fapt ce reprezintă o ameninţare serioasă la adresa păcii şi securităţii internaţionale. NATO a făcut apel la tragediile produse de utilizarea armelor chimice, invocând cei 100 de ani de la încheierea primului război mondial şi s-a pronunţat pentru implementarea tuturor acţiunilor necesare pentru respectarea prevederilor Convenţiei de interzicere a acestor arme. În baza insistenţei statelor din flancul sudic al NATO, afectate direct de terorism şi de valurile de imigranţi, Alianţa reiterează angajamentul său solid faţă de campania de contracarare a ISIS, ca parte a Coaliţiei internaţionale constituite în acest sens.

În Marea Britanie, decizia guvernului May de participare directă la lovirea infrastructurii chimice siriene a fost luată în contextul cazului Skripal, aflat în curs de elucidare şi având în fundal refuzul Camerei Comunelor din august 2013 de a autoriza participarea forţelor britanice la acţiunile militare împotriva regimului Assad, în urma utilizării demonstrate a armelor chimice de către forţele siriene. De data aceasta, decizia autorităţilor britanice a fost de a acţiona militar împotriva ţintelor siriene, alături de SUA şi Franţa, fără acordul prealabil al Parlamentului. Argumentele invocate de autorităţile de la Londra se concentrează asupra necesităţii de a descuraja regimul Assad faţă de utilizarea repetată a arsenalului chimic, cu precizarea că obiectivul loviturilor militare a constat doar în neutralizarea infrastructurii chimice siriene, fără niciun obiectiv care să vizeze schimbarea regimului politic sau de afectarea echilibrului de forţe din teren.

Intervenţia forţelor britanice, fără acordul Parlamentului şi în absenţa unui mandat ONU, a generat oportunitatea pentru liderul laburist Jeremy Corbyn de a contesta legalitatea acţiunilor militare. În consecinţă, acesta a solicitat elaborarea şi adoptarea unei legislaţii (War Powers Act) prin care Parlamentul să fie obligatoriu consultat înaintea unei intervenţii militare de acest tip. Reacţii rezervate faţă de intervenţie sunt observate şi la nivelul opiniei publice din Marea Britanie, în contextul în care primele sondaje de opinie conturează un procent de susţinere în jurul a 25% din populaţia britanică.

Liderii opoziţiei au criticat serios intervenţia militară şi în Franţa, cu excepţia Partidului Socialist, sub guvernarea căruia s-au întreprins mai multe demersuri de sprijinire a soluţionării crizei siriene. Cele mai serioase critici au fost exprimate de către liderii formaţiunilor de extrema stângă sau dreaptă - Jean-Luc Mélenchon, Marine Le Pen şi Laurent Wauquiez – pentru care intervenţia nu face decât să complice în plus o situaţie în teren extrem de complicată, şi totodată, să conducă la o izolare a Franţei în plan internaţional.

Ca răspuns la aceste critici, în cadrul interviului televizat din seara zilei de 15 aprilie, preşedintele Emmanuel Macron a susţinut că intervenţia militară a celor trei state în Siria a fost legitimă „prin caracterul său multilateral” şi „reuşită din punct de vedere militar”, având ca rezultat distrugerea capacităţilor regimului sirian de producere a armelor chimice. Totodată, a evidenţiat demersurile diplomatice ale Franţei de soluţionare a conflictului sirian şi nevoia de găsire a unei soluţii inclusive, în convergenţă cu Rusia, sub auspiciile ONU. Totodată, a precizat că a convins Casa Albă asupra necesităţii de a rămâne angajată în Siria, în condiţiile în care preşedintele Trump declarase recent intenţia de a retrage contingentul american, în mărime de aproximativ 2000 militari, din această ţară.

In concluzie, ne aflăm într-o fază incipientă de decelare a efectelor acţiunii militare a SUA, Marii Britanii şi Franţei având ca ţinte cele trei obiective ale infrastructurii chimice siriene. Ca elemente de evaluare imediată, obiectivele militare ale loviturilor cu rachete au fost realizate, în sensul degradării serioase a capacităţii regimului sirian de a produce, disemina şi utiliza în viitor arme chimice. Urmează follow-up-ul diplomatic şi continuarea demersurilor de soluţionare a crizei, unde evoluţiile vor fi mult mai anevoioase. Potenţialele fisuri în unitatea statelor occidentale, manifestate în principal la nivelul UE, nu fac decât să diminueze eficienţa poziţiilor adoptate şi să complice şi mai mult acţiunile menite să conducă la soluţionarea crizei.