"Libanizarea" crizei din Bosnia şi Herţegovina - Provizoratul devine permanent

Ultimele evoluţii: nimeni nu contestă, nimeni nu aprobă …

Consiliul de Miniştri şi Planul de acţiune pentru aderarea la NATO

La începutul lunii septembrie a expirat termenul de 30 de zile în care principalele trei partide din Bosnia şi Herţegovina (BiH), fiecare reprezentând unul din cele trei ”popoare constitutive ale BiH”, boşniac (Partidul Acţiunii Democrate/SDA), sârb (Alianţa Social Democraţilor Independenţi/SNSD) şi croat (Uniunea Democrată Croată din BiH/HDZ BiH), au semnat un document cu privire la principiile de formare a puterii la nivelul statului, respectiv a Consiliului de Miniştri al BiH. Din păcate, la scurt timp după semnarea acestor principii, ”partea boşniacă” şi-a nuanţat poziţiile şi ”activarea” Planului de acţiune pentru aderarea la NATO (Membership Action Plan/MAP), respectiv transmiterea către NATO a primului Program naţional anual (Annual National Programme/ANP) a redevenit o condiţie fundamentală pentru susţinerea de către SDA a candidatului sârb (Zoran Tegeltija, din partea SNSD) pentru postul de preşedinte al Consiliului de Miniştri al BiH. Ca urmare a acestei evoluţii, au fost anulate şedinţele Preşedinţiei BiH, care aveau pe ordinea de zi formularea propunerilor pentru constituirea noului ”guvern” al BiH. De asemenea, Preşedinţia BiH nu a mai luat în dezbatere adoptarea ANP, fiind evident că M.Dodik îl va respinge.

Paradoxul şi absurdul situaţiei constau în faptul că nimeni nu contestă dreptul ”părţii sârbe” la postul de preşedinte al noului Consiliu de Miniştri al BiH şi nu este contestat nici candidatul ”părţii sârbe” pentru această funcţie. Constituirea noului ”guvern al BiH”, însă, este condiţionată ferm de asumarea obligaţiei ca acesta să ”activeze” MAP, respectiv să transmită la NATO primul ANP al BiH.

Această evoluţie a oferit ocazia celor mai importanţi lideri din BiH, celui boşniac, Bakir Izetbegović (preşedinte al SDA şi fost membru al Preşedinţiei BiH), şi sârb, Milorad Dodik (preşedinte al SNSD, fost preşedinte al entităţii sârbe din BiH, Republika Srpska/R.Srpska şi actual membru al Preşedinţiei BiH) să îşi reafirme poziţiile de ”lideri şi apărători” ai celor două popoare constitutive, boşniac şi, respectiv, sârb.

Pe acest fond, din R.Srpska şi din partea lui M.Dodik au fost reiterate avertismentele privind posibilitatea ca R.Srpska să revină asupra acordului dat pentru ”delegarea” către BiH a unor funcţii care îi aparţin de drept în conformitate cu Acordul de Pace de la Dayton (DPA) şi să conteste o serie de măsuri şi instituţii constituite la nivelul BiH prin ”forţă şi intimidare”, de către instituţia ”Înaltului Reprezentant” (OHR). Între instituţiile astfel vizate care ar trebui să fie desfiinţate se numără Ministerul Apărării al BiH, Forţele Armate ale BiH, Tribunalul BiH, Procuratura BiH. Desigur, măsurile ar avea ca efect reînfiinţarea cel puţin a ministerului apărării al entităţii sârbe şi a forţelor armate ale acesteia.

Declaraţia ”seculară” a musulmanilor bosniaci

La 14.09.2019 s-a desfăşurat cel de-al Şaptelea Congres al SDA, cu care ocazie a fost reconfirmat în funcţia de preşedinte B.Izetbegović şi a fost adoptată o nouă ”Declaraţie-program”, care, practic, reprezintă programul de acţiune şi principalele obiective politice ale SDA.

Noua ”Declaraţie” continuă principalele obiective ale SDA, asumate prin ”declaraţiile” anterioare şi vizând, în esenţă, consolidarea instituţiilor la nivelul BiH şi punerea accentului pe ”cetăţean”, şi nu pe apartenenţa etnică (principiu instituit după adoptarea Acordului de Pace de la Dayton/DPA). Obiectivul fundamental al SDA rămâne transformarea BiH într-o republică, Republica BiH, ca stat democratic, secular şi social. Aceasta ar avea un preşedinte şi un guvern, dar şi un tribunal suprem.

”Declaraţia” a generat reacţia neîntârziată şi vehementă a elitelor celorlalte două comunităţi etnice importante, sârbă şi croată, care au criticat, practic, toate prevederile legate de desfiinţarea structurii şi a competenţelor conferite de DPA entităţilor.

De ce a ajuns cooperarea cu NATO mărul discordiei?

Principiile de formare a puterii la nivelul BiH, semnate la 05.08.2019 de către liderii SDA, SNSD şi BiH au fost aruncate în aer la doar câteva zile după semnare. ”Partea sârbă” acuză de acest lucru ”partea americană”, deoarece, la scurt timp după realizarea acordului, liderul boşniac B.Izetbegović s-a întâlnit cu ambasadorul american acreditat la Sarajevo, iar apoi B.Izetbegović şi SDA au repus ”activarea MAP” ca pe o condiţie sine-qua non pentru formarea ”guvernului BiH”. Pe acest fond, se perpetuează criza politică şi instituţională şi chiar un blocaj politic, deoarece vechiul Consiliu de Miniştri este considerat ”în mandat tehnic” şi chiar nelegitim. Oricum, acesta nu mai poate adopta hotărâri importante şi nici nu poate propune proiecte de legi. Nu în ultimul rând, neimplementarea ”principiilor” şi eşecul în formarea Consiliului de Miniştri afectează şi credibilitatea UE, deoarece aceasta a susţinut acordul, iar la ceremonia de semnare a asistat şi reprezentantul special al UE în BiH, Lars-Gunnar Wigemark.

În actualul context, ambiţiile unei părţi a societăţii din BiH de aderare la NATO, de asemenea, rămân blocate, dar în cazul prelungirii tergiversării formării noului Consiliu de Miniştri poate fi afectată inclusiv colaborarea BiH cu Alianţa, deoarece pot apărea dificultăţi în aprobarea sau finanţarea unor activităţi comune.

”Partea sârbă” respinge ANP nu doar pentru că acesta ar reprezenta un prim pas către o eventuală aderare în viitor a BiH la NATO, dar şi din cauză că ANP conţine câteva prevederi care consolidează statul şi instituţiile centrale ale BiH şi slăbesc sau reduc competenţele entităţilor în domeniul securităţii (ANP prevede consolidarea Direcţiei de coordonare a organelor de poliţie a BiH şi chiar desfiinţarea protecţiei civile la nivelul entităţilor). Totodată, ANP prevede adoptarea unei legi la nivelul BiH privind tortura la adresa victimelor din războiul civil din BiH, iar ”partea sârbă” se teme de manipulare şi abuzuri din acest motiv. ”Partea sârbă” consideră că poate bloca actualul proiect al ANP şi din cauză că acesta nu a fost elaborat în conformitate cu procedurile legale în vigoare (nu a fost elaborat de către comisia abilitată, nu a fost validat de către Consiliul de Miniştri în mandat tehnic, ci este propus direct pe agenda Preşedinţiei BiH).

Implementarea ”principiilor” ar fi avut ca efect şi realizarea de progrese în edificarea unei societăţi democratice, cu accent pe om şi instituţii civile şi în detrimentul eternei segregări pe criterii etnice care funcţionează în BiH de la adoptarea DPA (noiembrie-decembrie 1995). Sunt trecute, de asemenea, în planul al doilea şi planurile de combatere a corupţiei şi crimei organizate.

Reconcilierea internă rămâne în stand-by...

Blocajul readuce în prim plan şi confruntarea dintre elitele politice, cu precădere boşniacă şi sârbă, ceea ce obstrucţionează reconcilierea între cele trei ”popoare constitutive” şi chiar funcţionarea normală a instituţiilor la nivelul BiH. Nu în ultimul rând, actuala situaţie împiedică orice progres al BiH în parcursul său european.

Recenta ”declaraţie-program” a SDA are calitatea de a reaminti că, la 27 de ani de la izbucnirea războiului civil în BiH”, ”părţile” îşi menţin obiectivele avute la acea dată şi care au condus, în esenţă, la război. Cu siguranţă, o republică unitară, cu instituţii centrale puternice şi fără autonomie pentru principalele comunităţi etnice minoritare (sârbă şi croată) poate reprezenta şi azi un motiv suficient pentru demersuri unilaterale ale ”părţilor  sârbă şi croată” şi pentru respingerea conceptului propus de către SDA şi majoritatea partidelor boşniace din BiH.

”Declaraţia SDA” de la cel de-al şaptelea congres al său a provocat reacţiile critice, de altfel aşteptate, ale SNSD şi HDZ BiH. Ambele partide resping ideea unui stat unitar (cu guvern şi preşedinte, în locul actualelor structuri Consiliul de Miniştri şi Preşedinţia BiH) şi impunerea conceptului de ”naţiune bosniacă” şi reiterează că BiH este un stat multietnic şi cu o organizare specifică, menită să prevină supremaţia vreunuia dintre cele trei ”popoare constitutive”, respectiv supremaţia poporului boşniac, care este majoritar.

Pe acest fond, liderii SNSD şi HDZ BiH au reiterat că este nevoie de realizarea egalităţii în drepturi a celor trei ”popoare constitutive”, dar o astfel de poziţie neglijează flagrant celelalte comunităţi etnice din BiH şi dovedeşte lipsa interesului pentru implementarea prevederilor acordurilor internaţionale la care BiH este parte, de prevenire a discriminării pe orice criterii (ceea ce, automat, certifică lipsa intenţiei de implementare a deciziilor CEDO privind modificarea legislaţiei electorale discriminatorii din BiH).

Deja se observă o ”coalizare” a majorităţii partidelor relevante sârbe din R.Srpska şi o coordonare a acestora cu R.Serbia, întru apărarea DPA şi a actualei organizări a BiH, care consfinţeşte existenţa a două ”entităţi” şi le conferă acestora competenţe confortabile, care să asigure un presupus ”sentiment de siguranţă” şi autonomie.

Liderul sârb M.Dodik a fost mai dur şi a susţinut că ”declaraţia SDA”, practic, activează dreptul sârbilor şi al R.Srpska la ”autodeterminare”, un termen la care răspunsul elitelor boşniace şi al SDA a fost că orice tentativă de secesiune are ca efect un nou război.

...iar consensul este greu de atins

La toate aceste critici, SDA şi liderul său, B.Izetbegović, au răspuns că este vorba despre un program politic, care trebuie înfăptuit exclusiv prin dialog politic cu partenerii din BiH, şi nu prin forţă. Acesta a mai subliniat că este vorba despre dorinţe ale SDA, care va acţiona pentru realizarea consensului la nivelul BiH. Astfel, ceilalţi actori politici din BiH nu trebuie să fie supăraţi pe SDA că are o viziune proprie privind BiH. În ultimă instanţă, orice modificare a Constituţiei BiH şi a DPA trebuie şi va fi făcută exclusiv prin consens, un pas elocvent fiind tocmai procesul de aderare a BiH la NATO, pentru care se caută consensul. Poziţiile exprimate de B.Izetbegović au fost reiterate de către Šefik Džaferović, vicepreşedinte al SDA şi membru al Preşedinţiei BiH.

”Declaraţia” a fost criticată şi de către înaltul reprezentant, Valentin Inzko, iar ambasada americană şi-a exprimat îngrijorarea privind obiectivele politice exprimate în ”declaraţie”, care nu ar ajuta la soluţionarea problemelor cetăţenilor, ci ar stimula tensiunile politice. În opinia părţii americane, această retorică încetineşte parcursul euroatlantic al BiH, sperie investitorii şi stimulează exodul cetăţenilor. Pe de altă parte, SUA îşi reiterează sprijinul pentru integritatea teritorială a BiH şi DPA. Orice modificare a actualei structuri a BiH are nevoie de consensul celor trei ”popoare constitutive”. Astfel, mesajul SUA s-a dorit a fi atât o critică a ”declaraţiei”, dar şi un avertisment (pentru M.Dodik) privind orice încercare de disoluţie a BiH (printr-o eventuală activare a ”dreptului de autodeterminare” al sârbilor şi al R.Srpska, deoarece DPA nu prevede un astfel de drept).

”Declaraţia” a fost criticată ferm de către ambasadorul rus la Sarajevo, Piotr Ivanţov, care a subliniat că aceasta contravine DPA şi poate deteriora echilibrul etnic din BiH, astfel că nu miră pe nimeni că celelalte două popoare constitutive se opun ”declaraţiei”.

Blocul ”sârb” este mulţumit cu actualul statut al BIH.

La 21.09.2019, liderii principalelor partide politice sârbe din R.Srpska şi ai autorităţilor R.Srpska s-au întâlnit la Belgrad cu conducerea R.Serbia, în frunte cu preşedintele Aleksandar Vučić, pentru a analiza situaţia tensionată din BiH în urma adoptării ”declaraţiei SDA”. Liderii din R.Srpska nu au avut o poziţie unitară cu privire la paşii de urmat, singurele elemente comune fiind condamnarea fermă, în bloc, a ”declaraţiei”, prezervarea R.Srpska şi a relaţiilor acesteia cu R.Serbia.

La întâlnirea de la Belgrad, preşedintele A.Vučić a făcut apel la calm şi reţinere şi a avertizat că o altfel de atitudine poate avea ca efect confruntarea cu sancţiuni economice. Acesta este un răspuns indirect la avertismentul SNSD şi al lui M.Dodik privind eventuala iniţiativă de secesiune a R.Srpska. În plus, liderul R.Serbia a mai subliniat sprijinul R.Serbia, în calitate de garant al DPA, pentru statul BiH cu două entităţi, R.Srpska şi Federaţia BiH, cu competenţele acestora, ca şi faptul că DPA se poate modifica doar prin acordul celor trei ”popoare constitutive”, şi nu prin impunerea voinţei unuia dintre aceste popoare.

Dacă SNSD şi HDZ BiH au pus accent pe dorinţa SDA de a schimba ordinea constituţională instituită de DPA, o parte a societăţii civile a găsit o serie de elemente de ipocrizie în ”declaraţie”: SDA este unul partidele comunităţii boşniace, fără sârbi şi croaţi şi cu femei extrem de puţine în organele de conducere ale SDA etc. Pe acest fond, pare că SDA doreşte, prin ”declaraţie”, să îşi reitereze rolul de port-stindard al luptei boşniacilor pentru un stat bosniac unitar tocmai pentru a rămâne la putere şi a-şi prezerva astfel privilegiile. Aceeaşi atitudine o au, la rândul lor, SNSD şi HDZ BiH luptând pentru prezervarea competenţelor R.Srpska şi, respectiv, pentru înfiinţarea celei de-a treia entităţi (cu majoritate croată).

Declaraţiile politice trec, temerile unei noi confruntări interne rămân

Toate elitele politice (şi, implicit, etnice) declară ca prioritară aderarea ţării la UE, dar, pe de altă parte, nu reuşesc să ajungă la un compromis pentru realizarea reformelor, politice, sociale, legislative, economice, astfel că proclamarea ca deziderat a aderării la UE pare mai degrabă un slogan menit să atragă sprijinul popular, sprijinul politic şi fondurile europene.

În tot acest timp, membrul croat” al Preşedinţiei BiH, Željko Komšić, acuză direct Belgradul şi Zagrebul de amestec în treburile interne, ceea ce împiedică ajungerea la un compromis în soluţionarea problemelor din BiH. Astfel de critici au fost reluate de oficialul de la Sarajevo inclusiv de la tribuna ONU, cu ocazia Adunării generale din septembrie 2019.

În acest timp, la 24.09.2019, la centrul de instrucţie al ministerului de interne al R.Srpska de la Zalužani (din apropiere de Banja Luka), s-a desfăşurat prima revistă de front a noii structuri a acestui minister, Jandarmeria. Potrivit liderilor R.Srpska, Jandarmeria a fost înfiinţată ca o nevoie pentru un răspuns mai eficient la provocările de securitate cu care se confruntă entitatea sârbă, mai ales în contextul migraţiei ilegale. Oficialii de la Banja Luka au respins criticile de la Sarajevo, conform cărora Jandarmeria ar fi menită să lupte împotriva celorlalte popoare şi comunităţi etnice din BiH, ca şi criticile opoziţiei din R.Srpska, care susţine că jandarmeria are menirea de a apăra şi menţine la putere ”regimul lui M.Dodik”.

În acest context, M.Dodik şi puterea din R.Srpska susţin că nu au renunţat nici la formarea structurii de rezervişti ai Poliţiei R.Srpska, numai că acest proces este de durată şi va depinde de resursele financiar-materiale şi umane ale entităţii.

Pe acest fond, unii analişti consideră că întărirea forţelor de securitate şi impunere a legii din R.Srpska (modernizarea centrului de la Zalužani, achiziţia de arme automate cu ţeavă lungă pentru poliţie, întărirea Unităţii Speciale Antiteroriste/SAJ şi a structurilor informative şi de contrainformaţii de combatere a terorismului, intenţia de achiziţie de elicoptere etc.) are la bază neîncrederea majorităţii sârbilor din BiH în structurile comune de la nivelul BiH, mai ales în Forţele Armate ale BiH şi Agenţia de Informaţii şi Securitate a BiH, care, în opinia liderilor de la Banja Luka, ar fi dominate de ”cadre boşniace”, care acţionează evident pentru impunerea şi realizarea ”obiectivelor boşniace”, concentrate elocvent în ”declaraţia” SDA şi având ca scop central crearea ”Republicii Bosnia şi Herţegovina”. Liderii de la Banja Luka consideră că, în caz de conflict, Forţele Armate ale BiH s-ar putea destrăma rapid, pe ”componente etnice”, la fel ca, în urmă cu aproape trei decenii, fosta Armată Populară Iugoslavă (JNA), şi fiecare componentă s-ar pune în slujba elitei comunităţii etnice căreia îi aparţine.

În tot acest timp reformele necesare, edificarea infrastructurii şi alte investiţii sunt neglijate, ca şi problemele cetăţenilor, iar parcursurile european şi atlantic rămân blocate...